Вы находитесь на странице: 1из 13

DESENELE ANIMATE

Beneficiile desenelor animate in educatia copiilor


 1. Dezvoltarea creativitatii
 2. Competente si abilitati noi
 3. Motivatia de a invata lucruri noi
 4. Viteza in gandire
 5. Gandire intuitiva
 6. Sursa de cultura generala

Parintii au un rol esential in transformarea desenelor animate in adevarate lectii


educative. Atata timp cat ei aleg tipul de desene si ii supravegheaza constant, nu exista
pericolul ca ei sa urmareasca desene animate cu un grad mare de violenta si agresivitate.

Dezvoltarea creativitatii

Creativitatea este o parte esentiala a educatiei primare a copiilor, iar cu ajutorul


desenelor animate, copiii sunt incurajati sa isi puna in practica propria imaginatie.

Competente si abilitati noi

Mediul interactiv in care au loc desenele animate ii ajuta pe copii sa invete mai
repede si sa deprinda anumite abilitati si competente. II ajuta sa asimileze mai usor
informatia cu ajutorul imaginilor. Gandeste-te numai la diferenta dintre a-i descrie verbal
unui copil un catel si a-i arata imaginea unuia!

Motivatia de a invata lucruri noi

Pentru ca reprezinta si o metoda distractiva si relaxanta pentru copii, desenele


animate ajuta la cresterea motivatiei copiilor de a cunoaste si mai multe lucruri. Pentru ca
reprezinta un instrument de invatare pe placul lor, copiii vor fi mai dornici sa invete
lucruri noi prin desene decat daca i se citesc din carti.
Culorile atrag intotdeauna atentia. Desenele animate fiind extrem de bogate in
culori, acestea il vor determina pe copil sa se mentina conectat la informatie pe o
perioada mai lunga si sa fie mai implicat.

Viteza in gandire

Pentru ca au caracteristica de a fi dinamice, acestea solicita si gandirea copiilor sa


se miste cat mai rapid si sa proceseze repede informatia. Acest lucru ajuta copiii sa aiba o
viteza mai mare in gandire, ceea ce ii ajuta atunci cand au de rezolvat exercitii de
matematica sau cand sunt supusi unor testari contracronometru

Gandire intuitiva

Atunci cand urmaresc desene animate, copiii au tendinta de a se regasi intr-unul


dintre personajele pe care le urmaresc cu atentie. In acest fel se spune ca ei participa si la
nivel afectiv la desenul animat pe care-l urmaresc. Se pare ca acest lucru ii ajuta sa
traseze limite intre ceea ce exista in realitate si ceea ce este de fapt fictiune.

Sursa de cultura generala

In functie de tipurile de desene animate pe care le alegi pentru copilul tau, il poti
ajuta sa isi imbogateasca vocabularul si sa isi dezvolte o cultura generala. Poti alege
desene cu caracter strict educativ in care copilul este invatat care sunt animalele si ce rol
au ele etc.Poate invata lucruri noi, cu care nu a mai avut contact pana atunci, ca de
exemplu istoria, in desene care se refera la diverse personalitati istorice. Oricum ar fi, te
poti folosi de desene pentru a-i creste bagajul de cunostinte generale intr-o forma usoara,
accesibila si distractiva.
Despartirea si separarea de parinti la gradinita.

De ce plange copilul?

Adaptarea la gradinita este un proces care se desfasoara in timp si care presupune


mai mult etape. Pregatirea pentru prima zi de gradinita si pentru cele ce vor urma incepe
cu mult inainte ca acea zi sa vina. Prin modul in care copilul isi construieste in imaginatia
sa gradinita, prin povestirile celorlalti copii care sunt deja acolo, prin cuvintele parintilor
sau amintirile bunicilor. Astfel, gradinita devine ceva familiar, asteptat cu interes, cu
bucurie, dar si cu emotii, intrebari, teama.
Nu numai copilul are dorinte, asteptari, trairi legate de gradinita, ci si toti ceilalti
din familie. Se gandesc cu totii cum va fi, cum se va descurca, ce ii va placea, daca va
avea dificultati, ce rezultate va obtine. Ganduri, trairi, intrebari, sperante, indoieli ale
familiei, al caror purtator este copilul.
Primele zile sunt dificile chiar daca copilul este sustinut si incurajat. Aceste
dificultati provin din faptul ca mersul la gradinita implica un efort din partea copilului de
a face fata noului, de a cunoaste tot ceea ce este in jurul sau (spatiu, persoane, jucarii,
activitati), precum si datorita schimbarii fata de ritmul anterior, care era unul predominant
in familie si la dispozitia copilului. Ii este de folos ca cei din jurul sau sa vorbeasca mult
in aceste prime zile cu el, sa il intrebe cum a fost, sa il ajute sa puna in cuvinte ceea ce se
intampla acolo, cum este, ce ii place, ce nu ii place pentru a-l ajuta sa transforme
gradinita in ceva ce face parte din viata familiei de zi cu zi.

Cum apare plansul?


Principala manifestare in fata dificultatilor de care spuneam mai sus este plansul.
El reflecta neputinta copilului de a ne transmite altfel ceea ce simte, in special atunci cand
se simte coplesit, speriat, confuz sau furios de tot ceea ce se intampla cu el. Schimbarea
este foarte solicitanta, iar separarea produce suferinta. Copilul va petrece un timp singur,
fara parintii sai, un timp care ii va apartine si pe care va trebui sa il gestioneze si sa il
integreze in viata sa. Prezenta constanta a mamei sau a cuiva din familie asigura
protectie, siguranta.
Separarea inseamna neliniste, intrebari, indoieli, uneori refuz, inseamna un travaliu pe
care fiecare copil il va parcurge.Uneori va fi mai usor de integrat aceasta experienta noua,
alteori va fi extrem de dificil. In primele saptamani este firesc sa apara in special
dimineata plansul, refuzul si protestul copilului de a mai merge la gradinita. Apoi copilul
se obisnuieste si gradinta intra in ritmul sau firesc.

Cand devine plansul un motiv de ingrijorare?


Atunci cand opozitia copilului este foarte puternica, cand ea este insotita de tipete, de
urlete, de proteste agresive, de manifestari somatice (voma, febra, dureri de cap, de burta)
repetate, de tacere, apatie. Atunci cand o data ajuns la gradinita nu se va opri din plans
timp de mai multe ore, nici o activitate nefiind capabila sa il linisteasca, atunci cand nu va
putea ramane acolo decat cu prezenta unui parinte sau a unui bunic sau a bonei.

Ce putem face?
Aceste manifestari nu vor disparea de la sine, ci vor continua sa persiste pentru ca
ele reflecta o suferinta a copilului, iar ignorarea lor va determina o agravare continua a lor
si o crestere a suferintei. Este important ca parintii sa solicite ajutor in a intelege suferinta
copilului si pentru a elabora impreuna o modalitate de a face posibila adaptarea copilului
la gradinita. Nu este o renuntare la a mai merge acolo, ci este un timp alocat poate in
paralel cu gradinita in care copilul va reusi sa capete capacitatea de a se separa, de a se
linisti cand este singur si mai ales incredere ca nu va ramane mereu singur, ci in fiecare zi
parintii il vor lua de la gradinita dupa program.

Si parintii se adapteaza?
Nu este insa numai pentru copil o experienta dificila ci si pentru parinti in egala
masura. Caci adesea neincrederea si nelinistea copilului sunt intai ale parintilor care nu il
pot lasa sa plece, sa fie singur, care se tem sa se desparta de el pentru cateva ore, care nu
pot suporta trecerea lui in aceasta etapa noua si pasul sau spre a fi responsabil fata de el si
autonom.Ceea ce simte copilul este o oglinda a ceea ce simte parintele si chipul sau
reflecta fidel pe cel al parintelui.
In ceea ce priveste parintii, comunicarea este esentiala in tot acest proces care
incepe cu prima zi de gradinita si se continua pentru mult timp. A comunica, adica a-si
exprima gandurile lor, starile, asteptarile, multumirile sau dezamgirile, furia sau bucuria,
indoiala sau increderea, si a-l lasa pe copil sa se exprime la randul sau. A creea o legatura
in care toate acestea circula de la unii la altii. Pentru ca ascultandu-le si lasandu-le sa
circule ele vor capata sens, se vor transforma, vor deveni o veriga care va lega laolalta
intreaga familie.

Bibliografie:
Psiholog Cristina Calarasanu.
Negativismul la copii
Negativismul se manifesta printr-un comportament opozant al copilului, adica
prin tendinta repetata de a spune "NU" sau de a incalca reguli. Copilul negativist
este neascultator, are crize frecvente de isterie si sfideaza parintii. Se pare ca
negativismul este considerat o etapa normala din dezvoltarea lor. Principala caracteristica
a tulburarilor de tip opozant este comportamentul negativist, neascultator si chiar
dusmanos al copilului in raport cu persoana care reprezinta autoritatea. Copiii se infurie
rapid, se cearta cu adultii, se opun activ regulilor, dau vina pe altii pentru propriile lor
greseli, sunt impulsivi si iritabili.
Aceste comportamente sunt evidente in relatia cu persoanele adulte apropiate sau
cu copiii de aceeasi varsta. Studiile arata ca unii copii care prezinta tulburari opozante au
si deficite la nivelul performantei scolare, fapt explicat prin tendinta lor de a nu indeplinii
sarcinile scolare.
Criteriile tulburarii de conduita sociala cu comportament de tip opozant (ICD-
10) si ale tulburarii opozitionismului provocator (DSM-IV) sunt urmatoarele:
1. Are crize de furie neobisnuit de frecvente sau intense (se enerveaza repede);
2. Se cearta adesea cu adultii;
3. Se opune des ori in mod activ indicatiilor sau regulilor adultilor sau refuza sa le
urmeze;
4. Ii agreseaza deseori pe altii in mod intentionat;
5. Ii invinuieste pe altii pentru propriile greseli sau propriul comportament inadecvat;
6. Deseori este iritabil sau se lasa usor enervat de ceilalti;
7. Deseori este coleric si plin de resentimente;
8. Deseori este ranchiunos sau razbunator.
Diagnosticul unei tulburari de comportament de tip opozant ar trebui luat in
considerare numai un cazul in care patternurile comportamentale prezinta o mare
frecventa de aparitie si consecinte de amploare, in comparatie cu cele observate in mod
tipic la copiii de aceeasi varsta si in cazul in care sunt afectate domeniile familial, social
sau scolar.
Simptomele asociate acestui tip de comportament sunt:
 probleme de interactiune cu copiii: se sustrag cerintelor, incalca regulile in grupul
cu copiii de aceeasi varsta;
 tulburari de comportament agresiv-antisocial, care se pot dezvolta in adolescenta
 tulburari hiperchinetice;
 deficite la nivelul performantelor scolare;
 tulburari emotionale, indeosebi depresive.

Tulburarile de comportament de tip opozant debuteaza in copilaria timpurie, cu


crize puternice de furie, negativism si refuz; in adolescenta, la aproape jumatate din acesti
copii problemele pot disparea, iar restul vor dezvolta un comportament antisocial.
La varsta scolara mica sau mai tarziu, acesti copii vor fi evitati de cei de aceeasi
varsta si in acelasi timp, ei prezinta un risc crescut de a avea esec scolar.
Principala cauza a acestui tip de comportament se refera inconsistenta in
educatie si nivelul redus de control din partea parintilor. Comportamentul agresiv al
copiilor coreleaza cu anumite caracteristici familiale, ca: venituri reduse, nivel
educational scazut al parintilor si lipsa sprijinului social din partea comunitatii.
In terapia tulburarilor de comportament opozant se vor utiliza demersuri centrate
pe copil, ce au ca scop diminuarea tulburarilor opozante si demersuri centrate pe familie,
in vederea modificarii conditiilor familiale care mentin simptomatologia copilului.
Eficienta terapiei facute cu parintii acestor copii a fost dovedita prin studiile realizate cu
copii cu varste cuprinse intre 3 si 8 ani. Deoarece in cazul tulburarilor de tip opozant sunt
afectate mai multe domenii ale vietii, este necesara o terapie multimodala care sa
combine mai multe forme de interventie.
Copilul hiperactiv in gradinita

Prin hiperactiv se intelege o persoana mai activa in general, intr-un mod lipsit
de finalitate, comparativ cu alte persoane de aceeasi varsta la masa, somn, lectura sau alte
activitati. Hiperactivul pare mereu in miscare, intr-o stare de agitatie. Acest lucru insa nu
indica existenta unei dereglari, caci multi dintre noi sunt intr-un moment sau altul mai
activi decat de obicei datorita unui eveniment festiv, nelinisti legate de realizarea sau
nerealizarea unui lucruri.
Copilul hiperactiv prezinta insa aceasta stare de neobosita superactivitatea in
mod constant, manifesta o cantitate excesiva de energie mobila si insuficient directionata,
este agitat din punct de vedere fizic, se concentreaza mai greu. Isi controleaza insuficient
impulsurile, se bate in mod frecvent sau isi provoaca fratii, colegii, isi strica foarte repede
hainele si jucariile, este prea putin matur in concordanta cu varsta lui.Trece cu foarte
multa usurinta de la o stare de dispozitie la alta, de la suparare la bucurie si invers, avand
deseori sentimentul vinovatiei.Copilul hiperactiv, in afara de starile initiale de agitatie,
poate avea temperamentul, personalitatea diferita, grad de dezvoltare a inteligentei diferit
si poate avea sau nu inabilitati specifice de invatare.
Studiile facute au incercat sa marcheze momentul aparitiei
hiperactivitatii. Se pare ca din frageda copilarie, unii copii sunt mult mai activi in
comparatie cu fratii sau surorile lor. Se rostogolesc singuri lasati singuri pentru cateva
secunde, isi agita picioarele, dorm putin si neregulat, sunt mai excitabili, cand stau in
picioare au tendinta permanenta de a sari. Atunci cand incep sa mearga ies cu usurinta din
patut, au tendinta de a se catara rapid peste tot.
Aproape 80% dintre copiii hiperactivi sunt baieti, cu toate ca este stiut
ca baietii sunt mai activi decat fetele. Prin studiile facute s-a descoperit ca aceasta
caracteristica se transmite in cadrul familiei.
Nu se cunoaste o cauza specifica a hiperactivitatii. Au fost realizate
investigatii legate de dificultatea nasterii, daca ea a fost prematura, daca copii au suferit
de boli cerebrale infectioase, sau de alte boli si nu s-a ajuns la un rezultat anume.
Concluzia este ca acesti copii sunt inzestrati cu aceasta caracteristica in mod natural, asa
cum unii sunt in mod natural foarte inalti.
Pentru copilul hiperactiv care intra pentru prima data in colectivitate apar
dificultati, deoarece el trebuie sa se conformeze unor reguli: sa stea linistit mai mult timp,
sa-si finalizeze lucrarile, sa relationeze cu colegii in cadrul jocurilor si a celorlalte
activitati, sa nu agreseze colegii.

Educatorul trebuie sa inteleaga comportamentul acestor copii hiperactivi si sa


gaseasca modalitati diferite pentru a capta atentia copilului si pentru a asigura astfel
progresul necesar la invatatura. Astfel se recomanda:

- sa incurajeze constant progresele copilului (laude, aprecieri,


stimulente, calificative), deoarece copilul hiperactiv are nevoie de o
incurajare constanta;

- sa-i motiveze de ce trebuie sa faca anumite actiuni si sa-l


ajute sa planifice actiunile inainte de a lucra, deoarece copilul
hiperactiv are un mod de lucru impulsiv;

- sa-l ajute sa asimileze cunostinte in ritmul sau (mai lent),


oferindu-i explicatii suplimentare.

Un copil dotat intelectual, si totusi hiperactiv, care este tot timpul in miscare si
pare a fi neatent, uneori impulsiv, evita actiunile din „centre” unde este necesara
autoexigenta, autocontrolul, concentrarea maxima si lucrul in liniste. El are nevoie de
explicatii detaliate, repetarea instructiunilor, oferire de responsabilitati si stimularea
aptitudinilor.

Pentru a reusi munca cu un copil hiperactiv trebuie sa tinem seama de natura


comportamentului copilului hiperactiv si sa respectam anumite cerinte. Sa nu cerem
copilului lucruri pe care el nu le poate face (sa stea cuminte, linistit atat timp cat el se
agita tot timpul). Copilul hiperactiv are tendinta de a intretine certurile. Este bine sa se
evite certurile cu un astfel de copil, incat rascolesc sentimentele si se termina fara nicio
rezolvare.
Desi sunt necesare concesii fata de comportarea dezorganizata a unui copil
hiperactiv, odata ce am stabilit in mod ferm ca un lucru trebuie facut sau nu, vom insista
in mentinerea unei comportari constante.

Este bine sa stimulam orice aptitudine sau talent al copilului hiperactiv, pentru a-l
face sa aiba succese, astfel succesul obtinut intr-o activitate il ajuta sa suporte mai usor
greutatile si socurile din alte domenii.

Exemplu R.A. este mereu in miscare, vorbeste neintrebat, deoarece are impresia
ca a raspuns mai putin decat ceilalti copii, se incrunta, ciupeste colegii de langa el, se
incurca cand raspunde, pentru ca se grabeste ca si cand nu i s-ar acorda timp suficient, in
schimb este talentat la muzica, si intr-un timp scurt ajunge la performante nebanuite
pentru varsta lui (6 ani), dand dovada de mult interes pentru pian.

Laudat si incurajat pentru activitatea desfasurata, s-au mai diminuat


comportamentele problema.

Copilul hiperactiv trebuie stimulat sa realizeze lucrurile pe care si le propune dar


la nivelul capacitatilor sale.

M.A. doreste sa rezolve un puzzle cu piese multe si mici. La inceput tipa in


dreapta si in stanga sa nu-l deranjeze nimeni, nu accepta niciun sfat, nu aude, nu vede dar
dupa cateva incercari da semne de neliniste si este gata sa abandoneze jocul. Atunci
intervine educatoare care ii sugereaza sa isi cheme prietenii, si sa se „consulte” cu ei
pentru realizarea puzzle-ului, iar apoi sa ii ajute si el la o alta activitate. Bucuria lui este
mare cand vede imaginea realizata, iar educatoarea il fotografiaza impreuna cu colegii cu
care a lucrat, motivand ca va face un album cu „reusitele lor”.

Adesea, copilul hiperactiv este tentat sa abordeze mai multe actiuni fara un plan,
acestea ducand la nereusite, de aceea trebuie sa ii invatam sa isi organizeze actiunile si sa
le finalizeze.
Pentru fiecare reusita sa-l laudam, sa-l recompensam in felul acesta mentinandu-i
interesul pentru activitatea desfasurata.

Este bine sa evitam pedepsele si sa explicam de ce este bine si de ce nu este bine


sa faca un anumit lucru. Sa stabilim inca de la intrarea in gradinita obiceiul de a saluta
cand intra in clasa si cand pleaca, sa multumeasca, sa ceara permisiunea de a iesi din sala
de clasa, sa-si ceara scuze fata de colegi cand a deranjat.

Constientizarea punctelor tari identificate ale copilului, precum si experientele


pozitive, neetichetarea lui pot fi utilizate in ameliorarea comportamentului unui
hiperactiv si ameliorarea situatiei sale.

Pentru a reusi avem nevoie de ajutorul fiecarei persoane din mediul copilului
hiperactiv. Aceasta include familia, educatoarea, invatatoarea, profesorii, colegii,
prietenii, vecinii, care intra in contact cu copilul. Toti acestia pot fi utili daca inteleg
natura comportamentului copilului hiperactiv.

Iata cateva directii formulate de Dr. Ginotti:

- „Atunci cand copilul are o problema, trebuie sa te adresezi


mai intai sentimentelor, abia dupa aceea poate fi imbunatatit
comportamentul”;

- „Lauda trebuie sa se refere doar la eforturile si faptele


copiilor, nu la caracterul si personalitatea lor”;

- „Cand indrumam, formulam problema si o posibila solutie,


nu-i spunem copilului nimic despre el personal”.

In concluzie, educatia reprezinta un proces anevoios, care cere multa rabdare,


dragoste nesfarsita si mai ales intelepciune.

Bibliografie: - „Hiperactivitatea” - Carmella, Editura Polimark 2003;


- „Copilul hiperactiv si incapatanat” - Manfred Dopfner, Stephanie
Schurmann, Gerd Lehmkuhl, EdituraMedicala, 2004.

- Ghid de interventie pentru copiii cu tulburari hiperchinetice si


opozitionale.

- „Intre parinte si copil”, Dr. H. G. Ginott, Editura Humanitas,


2006.
Si copiii au drepturi si indatoriri

Вам также может понравиться

  • Povestilecifrelor
    Povestilecifrelor
    Документ16 страниц
    Povestilecifrelor
    Tiberiu Marian Vasile
    50% (2)
  • Consiliere Parentala Fericirea in Familie
    Consiliere Parentala Fericirea in Familie
    Документ3 страницы
    Consiliere Parentala Fericirea in Familie
    Chirtes Floarea
    Оценок пока нет
  • Ghicitori
    Ghicitori
    Документ11 страниц
    Ghicitori
    Chirtes Floarea
    Оценок пока нет
  • În Împărăția Iernii
    În Împărăția Iernii
    Документ10 страниц
    În Împărăția Iernii
    Chirtes Floarea
    Оценок пока нет
  • Fisafinala
    Fisafinala
    Документ1 страница
    Fisafinala
    Chirtes Floarea
    Оценок пока нет
  • Sezatoare 2018
    Sezatoare 2018
    Документ8 страниц
    Sezatoare 2018
    Chirtes Floarea
    Оценок пока нет
  • Apa FINAL
    Apa FINAL
    Документ17 страниц
    Apa FINAL
    Chirtes Floarea
    Оценок пока нет
  • Proiect Mos Nicolae
    Proiect Mos Nicolae
    Документ7 страниц
    Proiect Mos Nicolae
    Chirtes Floarea
    0% (1)
  • Fisa Psihopedagogica
    Fisa Psihopedagogica
    Документ8 страниц
    Fisa Psihopedagogica
    Giurgea Marcela Mg
    Оценок пока нет
  • Homemade
    Homemade
    Документ7 страниц
    Homemade
    Chirtes Floarea
    Оценок пока нет
  • Jocuri de Degete
    Jocuri de Degete
    Документ1 страница
    Jocuri de Degete
    Chirtes Floarea
    Оценок пока нет
  • Proiect Mos Nicolae
    Proiect Mos Nicolae
    Документ7 страниц
    Proiect Mos Nicolae
    Chirtes Floarea
    0% (1)
  • Gradi
    Gradi
    Документ3 страницы
    Gradi
    Chirtes Floarea
    Оценок пока нет
  • Scri Sul
    Scri Sul
    Документ2 страницы
    Scri Sul
    Chirtes Floarea
    Оценок пока нет
  • Legenda Iernii
    Legenda Iernii
    Документ1 страница
    Legenda Iernii
    Chirtes Floarea
    0% (4)
  • Microsoft Word Document Nou
    Microsoft Word Document Nou
    Документ4 страницы
    Microsoft Word Document Nou
    Chirtes Floarea
    Оценок пока нет
  • Vară Dragă
    Vară Dragă
    Документ1 страница
    Vară Dragă
    Alina Emanuela Kraus
    Оценок пока нет
  • Legenda Dragobetelui
    Legenda Dragobetelui
    Документ3 страницы
    Legenda Dragobetelui
    Chirtes Floarea
    100% (1)