Universitatea Babeș Bolyai

Facultatea de Business și Administrarea afacerilor – extensia Bistrița

Nume student: Suci Ancuța Lavinia

Anul de studio: III

Asigurările și evoluția lor

Asigurarea reprezintă un instrument social prin care un grup de persoane (denumiţi asiguraţi)
transferă riscul către o altă parte (denumită asigurător) în schimbul plăţii unei sume de bani
(denumită primă de asigurare), respectiv a promisiunii că în momentul apariţiei unei daune
aceasta va fi acoperită.
Relația asigurare-risc este una de cauzele apariției asigurărilor: prezența unui risc a creat nevoia
de asigurare. Modul în care acest mijloc de protecție a evoluat este strans legat de evolția
civilizației umane, de fenomene demografice, economice și de modul în care catastrofele
naturale au fost percepute de-a lungul timpului.
Asigurările au apărut odată cu primele forme de organizare în comerț, din dorința oamenilor de a
se apăra de ceea ce le poate aduce pagube sau suferințe. De asemenea, era necesară apariția
asigurărilor, pentru ca omenirea să fie despăgubită în cazul unor calamități naturale, accidente,
moarte sau alte incidente. Există câteva premise care contribuie la apariția conceptului de
asigurări: apariția conceptului de risc pe care omul l-a conștientizat, luând măsuri în această
privință. Astfel negustorii chinezi, din cauza râurilor periculoase ale Chinei, au încept să
transporte mărfurile în mai multe vase, reducând riscurile ca marfa să fie deteriorată. Cea de-a
doua premisă este legată de principiul mutualității, adică, în cazul unor daune, oameni se ajută
reciproc. Așa începe să se manifeste principiul solidarității, comunitățile făcând un obicei din a
aduna un fond al comunității, la care participa fiecare cu o sumă. Acest fond se folosea pentru
acoperirea pagubelor, care erau acum suportate de întreaga comunitate și nu de un singur individ.
Exemple de astfel de comunități sunt tăietorii de piatră din Egiptul de Jos care adunau bani
pentru a-i despăgubii pe cei care se loveau de diverse nenorociri, babilonienii și locuitorii
Feniciei care se organizau în asociații, suportând prejudiciile aduse semenilor, de asemenea și
locuitorii Greciei antice, la îndemnul înțeleptului Solomon, au constituit un fond comun
alimentar, la care cotizau lunar, așadar lua naștere prima asigurare obligatorie.
Forma juridică a asigurărilor a luat naștere sub forma unui contract de împrumut în care
suma garanta un transport de mărfuri la mare distanţă, iar în cazul în care acestea nu ajungeau la
destinaţie, creditorul pierdea suma împrumutată. Aceste dovezi se referă la Codul lui Hammurabi
care reprezenta o culegere de legi din timpul regelui babilonian Hammurabi. Codul, scris în jurul
anului 1760 î.Hr., cuprindea un Prolog, 282 de articole de lege și un Epilog. Textul a fost săpat pe
o stelă din diorit lungă de 2,25 metri. Stela a fost descoperită în 1902 de M. J. de Morgan în
timpul săpăturilor arheologice efectuate la Susa. Se presupune că a fost pradă de război luată de
un cuceritor dintr-un oraș babilonian. Stela se află în muzeul Louvre din Paris, iar o copie a ei se
află la muzeul Pergamondin Berlin. Acest cod demonstrează că babilonienii aveau idei clare
legate de natura unui contract, de valoarea banilor şi înmulţirea lor prin împrumut. Este vorba
despre contractele mixte de credit şi parteneriat în care, alături de plata unei anumite dobânzi,
creditorul era îndreptăţit să primească o parte din profit, dacă acesta depăşea o anumită sumă.
1
Universitatea Babeș Bolyai
Facultatea de Business și Administrarea afacerilor – extensia Bistrița

Totodată, conform acestui contract, debitorul nu avea răspundere în caz de accident, dacă
mărfurile nu ajungeau la destinaţie. Dacă mărfurile ajungeau, atunci debitorul trebuia să
plătească împrumutul şi dobânda. Deși multe dintre legile scrise păreau foarte radicale sau dure,
erau menite să facă dreptate pagubitului. Iată câteva dintre acestea:
 Dacă cineva nu are suficientă grijă de un baraj, și barajul cedează, el va fi vândut, iar
banii obținuți vor înlocui recolta pierdută în timpul inundării culturilor.
 Dacă cineva inundă culturile unui vecin, îi va plăti pierderea.
 Dacă cineva își lasă grădina în seama unui grădinar, iar acesta își face treaba bine timp de
patru ani, în al cincilea an proprietarul e obligat să ia parte la grădinărit.
 Dacă grădinarul nu și-a făcut treaba bine, iar plantele suferă, el va plăti pierderea în
funcție de producția vecinului.
Un rol important in evolutia sistemului asigurarilor si ulterior al reasigurarilor l-au avut
negustorii italieni din orasele-state ale Italiei de Nord de la inceputul actualului mileniu,
activitatea acestora fiind preluata si de Tarile de Jos, si de Anglia. Spre exemplu, in anul
1310, Ducele de Flandra a decis infiintarea Camerei de Asigurari de la Bruges pentru
asigurari impotriva riscurilor maritime, iar la Londra, Parlamentul a elaborat reglementari
privind aceasta activitate, prin emiterea, in anul 1601, a „Legii privind politele de asigurare
folosite intre negustori”.
Însă asigurarile din Antichitate nu s-au oprit doar la cele împotriva furturilor navale, ci s-
au extins în zona asigurărilor de viață și medicale, într-o formă foarte apropiata față de cum
înțelegem în ziua de azi acest tip de asigurări. Primele forme de asigurări medicale și de viață au
aparut tot în bazinul mediteranean, în jurul anului 600 i. Hr. Membrii unor comunități din Grecia
Antica și din Roma au înițiat fonduri comune, care erau folosite în momentul în care unul dintre
membrii deceda, cu scopul de a-i susține familia. În Roma antică, a fost creata o asociație de
înmormântare, în cadrul căreia, oamenii plateau periodic o sumă de bani, fiindu-le asigurate, în
caz de deces, un rug și un mormânt. Acest lucru a fost recunoscut drept o primă formă de
asigurare de viață.
În secolul al XVIII-lea (1653) in Franța, italianul Lorenzo de Tonti a creat primele
tontine, practic grupări de persoane care încheiau „asigurari de viata”. Membrii tontinelor
contribuiau la un fond comun, pe o perioada determinata, cu o cotizație anuală si primeau la
rândul lor anual o sumă de bani. La expirarea perioadei, suma obținută prin capitalizarea
cotizațiilor se împărțea membrilor supraviețuitori.
În ceea ce privește asigurările de locuințe, apariția lor a fost determinată de un incedndiu
foarte puternic care a izbucnit în Londra. Marele Incendiu din Londra a distrus părțile centrale
ale Londrei începând cu ziua de duminică, 2 și până în ziua de miercuri, 5 septembrie
1666.] Focul a pustiit centrul medieval al Londrei, aflat în interiorul vechiului zid roman al
orașului. A amenințat, dar nu a ajuns la districtul aristocratic Westminster, Palatul Whitehall al
lui Carol al II-lea, și mare parte din mahalalele din suburbii. A distrus 13.200 de case, 87 de
biserici de mir, Catedrala Sf. Pavel, și mare parte din clădirile autorităților orășenești. S-a estimat
că a distrus casele a 70.000 din cei 80.000 de locuitori. Dupa acest eveniment nefericit,
2
Universitatea Babeș Bolyai
Facultatea de Business și Administrarea afacerilor – extensia Bistrița

economistul englez Nicholas Barbon, a deschis primul birou de asigurari impotriva incediilor,
find astazi recunoscut la nivel global drept fondatorul asigurarilor impotriva incendiilor.
În Statele Unite ale Americii sectorul asigurărilor a fost dominat de societăţile de
asigurare engleze. În anul 1852, din iniţiativa lui Benjamin Franklin, a luat fiinţă Societatea
pentru asigurarea caselor împotriva riscurilor cauzate de incendiu – Philadelphia
Contributionship. Astfel, în secolul XVIII, apare și prima lege a asigurărilor, prima persoană care
avea să emită o astfel de lege fiind Benjamin Franklin, diplomatul american.
Secolul al XIX-lea e marcat de o nouă etapă în dezvoltarea asigurărilor, fapt legat de
implicarea activă a statului în asigurări. Înţelegând rolul enorm economic şi social al asigurărilor,
statul doreşte să se folosească de avantajele lor în interes propriu.
Toate aceste informații arată evoluția asigurărilor și mai ales punctul din care au plecat, și
anume nevoia oamenilor de protecție. Observăm că toată această evoluție reprezintă un proces
complicat și îndelungat. Acest proces se află într-o continuă schimbare datorită unor factori
diverși, și mai ales datorită societății.

Despre asigurări în România:

Știați că?
 1744 – Este fondată prima societate de asigurări din România, Casa de incendiu,
la Brasov.
 1871 – A fost inființată prima societate de asigurari prin înalt Decret Domnesc,
societatea de asigurări DACIA, care avea la vremea respectivă un capital social de
3 milioane de lei.
 In 1942 apare prima instituție de stat specializată în reglementarea asigurărilor —
Regia Autonomă a Asigurarilor de Stat și care practica toate tipurile de asigurări,
deținând monopolul in ceea ce privea asigurarea bunurilor de stat.
 După 1948 toate societățile de asigurări au trecut în proprietatea statului, sub
denumirea Sovrom-Asigurare.
 În anul 1952 aceasta se transformă în Administrația Asigurarilor de Stat —
ADAS, singura societate de asigurări până in 1990.

3
Universitatea Babeș Bolyai
Facultatea de Business și Administrarea afacerilor – extensia Bistrița

Bibliografie:
Suport de curs Asigurări și reasigurări, Marius Gavriletea
http://studiamsu.eu/wp-content/uploads/06.-p.40-43.pdf
http://www.baar.ro/utile/istoria-asigurarilor/
http://www.scritub.com/economie/asigurari/APARITIA-SI-EVOLUTIA-
ASIGURARI42678.php
https://ro.wikipedia.org/wiki/Marele_incendiu_din_Londra
https://ro.wikipedia.org/wiki/Codul_lui_Hammurabi
http://unsar.ro/istoria-asigurarilor