ALTERARI CELULARE

Alterările celulare reversibile

Modificările celulare de adaptare

Alterările prin stocare anormală de substanțe

Alterările celulare ireversibile

REVERSIBILE
Alterări celulare acute ß perturbarea mediului ionic al celulei:

– creșterea concentrației Na+ à retenția apei

– eliminarea K+

 creșterea volumului celulei

= distrofii hidro-protidice

cauze:
– toxice chimice și biologice;
– infecții;
– ischemie;
– căldură, frig în exces.

– Organe afectate:
ficatul;
miocardul;
rinichii;
creierul.

Aspect macroscopic:
– mărite in volum si greutate;
– destinse;
– consistența ↓;
– friabilitate ↑.

Intumescența clară (tumefierea hidropică)

Ficat

microscopic:

– hepatocitele mărite in volum,

– citoplasma lărgită, palidă,
– membrana celulară bine conturată
– nucleu – N

– ME: organite rarefiate, nr lor neschimbat

dilatarea cisternelor REN prin acumularea excesului de apă

Reversibilă cu îndepărtarea cauzei.

Intumescența tulbure (distrofie parenchimatoasă sau

granulară)

modificări minore, reversibile sau procese degenerative sau necroză;

microscopic:

– celule mărite în volum;

– citoplasmă - intens eozinofilă;
- fin granulară;
- granulații grosolane.
alterarea nucleului = ireversibilitate.

Alterarea vacuolară

cauze:
– în ischemia acută;
– după perfuzii cu soluții hipertonice de glucoză;
– hipoK+;

microscopic:
– citoplasma: aspect vacuolar, cu vacuole inegale, slab delimitate;
– nucleii bine colorați și structurați = reversibilitate;
– colorațiile pentru glicogen, lipide, mucus – negative.

Se caracterizează prin: tumefierea mitocondriilor.

+/-asociere cu intumescența tulbure = alterarea granulo-vacuolară.

Modificările celulare de adaptare( ATROFIA,HIPERTROFIA,HIPERPLAZIA,METAPLAZIA,DISPLAZIA

și STOCAREA INTRACELULARA A DIFERITILOR PRODUSI)

ATROFIA

reducerea volumului și funcției unei celule (organ) - raspuns adaptativ la reducerea ofertei energetice si
- solicitării funcționale;

restabilirea condițiilor normale de funcționare =-reluarea activității celulei,

-revenirea la dimensiunile N,
-restabilirea funcției;

celula atrofiată:

– citoplasma redusă,
– organite rărite,simplificate
– ↑activitatea enzimelor proteolitice (catepsina)
à acumulare acid lactic, H+
– ↑vacuolelor de autofagie care contin fragmente de organite pe cale de dezintegrare=corpi reziduali
( ex. Lipofuscina, pigmentul de uzura)

• fiziologică
• patologică
• localizată
• generalizată

atrofia viscereler ß - reducerea nr si volumul celulelor specializate

organul atrofiat - volum redus / normal(prin subtituirea celulelor atrofiate cu t conjunctiv sau adipos

Atrofii fiziologice
 atrofia ductelor Műlleriene și Wolffiene și atrofia ductului
tireoglos în perioada fetală
 atrofia şi dispariţia vaselor ombilicale şi a canalului arterial
după naştere,
 atrofia timusului după pubertate,
 atrofia uterului şi a glandelor mamare după menopauză,
 atrofia de senescenţă (exemplu: atrofia brună a miocardului)- mai exprimata la nivelul creierului,ficat, cord, piele, oase. Isi micsoreaza
volumul,dar isi pastreaza forma. Culoare bruna datorata acumularii de lipofuscina.

Atrofii patologice

Generalizate:
– inaniție,
– tulburări cronice de digestie,
– infecții cronice,
– boala canceroasă,
– acțiunea unor otrăvuri;
 Localizate:
– atrofia prin inactivitate: - atrofia musculară,prin imobilizare indelunga
- atrofia alveolei dentare după extactia dintelui
- atrofia unor glande în urma obstrucției
ducturilor lor excretoare;
– atrofia prin ischemie: - atrofia miocardului, datorata reducerii aportului de oxigen si nutrienti
– atrofia prin compresiune:
atrofia rinichiului in hidronefroză,
atrofia țesuturilor normale în jurul unor chisturi sau tumori,
atrofia sternului, a corpurilor vertebrelor – anevrismul aortei toracale.
– atrofia prin suprimarea semnelor trofice
ablația unor glande endocrine:
– rezecția hipofizei anterioare à suprimă secreția h. tropi (ACTH, TSH, FSH);
– celulele canceroase;
denervările:
– poliomielita;
– traumatisme (paraplegie).

– atrofia prin iradiere (raze X, radioizotopi)

sistemul hematopoetic
gonadelor

– atrofia mușchilor din stări febrile prelungite

↑ catabolismul proteinelor;
toxine microbiene, toxine endogene.

– atrofia din inflamațiile cronice.

HIPERTROFIE

Creșterea volumului unei celule ( sau organ) însoțită de creșterea capacității sale funcționale;
Nu contine apa sau electroliti in exces
răspuns la stimuli trofici / hormonali sau la creșterea solicitărilor funcționale
Hipertrofia
– fiziologică
– patologică;

Hipertrofia hormonală fiziologică

în cursul maturării organismului sub influența diferiților hormoni

– la pubertate, hormonii sexuali determina hipertrofia organelor genitale și a glandelor mamare cu dezvoltarea caracterelor
sexuale secundare;
hipertrofia uterului în sarcină ß estrogeni;
hipetrofia glandei mamare în lactație ß estrogeni, prolactină.

Hipertrofia hormonală patologică

Hipertrofia prin steroizi anabolizanți;

Gușa (hipertrofia tiroidei) -THS în exces ß aport exogen deficitar de iod.
Hipersecreție STH = gigantism (acromegalie)

Hipertrofia prin suprasolicitare funcțională

dezvoltarea mușchilor scheletici la sportivi și la muncitorii manuali (fiziologică)

Hipertrofie patologică prin suprasolicitare:

hipertrofia inimii în hipertensiunea arterială și în valvulopatiile cronice;

hipertrofia stomacului în stenoza pilorică;

Hipertrofii compensatorii:
– organe pereche, după extirpări unilaterale sau segmentare
(rinichi, plămân, CSR).

HIPERPLAZIA
= creșterea numărului celulelor dintr-un țesut sau organ
asociata uneori cu hipertrofia

cauze:
– stimulare hormonală ,
– suprasolicitare funcțională,
– injurii celulare repetate;
 hiperplazie fiziologică - de origine hormonală( cresterea secretiei estrogenilor la pubertate si in primele faze ale ciclului mestrual)
- compensator

Hiperplazie patologică - prin stimulare hormonală;

- secundar acțiunii persistente a unor agenți nocivi.

 prin stimulare hormonală:

• hiperplazia endometrială =stimulare estrogenică crescută;

• hiperplazia benignă a prostatei =exces de h. androgeni;

• tumori secretante de hormoni: cancerul renal à eritropoetină à policitemie

secundară

METAPLAZIE

= transformarea unei celule diferențiate într-un alt tip de celulă diferențiată ca răspuns la acțunea persistentă a unor agenți nocivi

înlocuirea unui epiteliu glandular prin epiteliu scuamos:

– metaplazia scuamoasă a epiteliului bronsic în tabagism;
– metaplazia scuamoasă a epiteliului tranzițional al tractului urinar;

transformarea unui epiteliu scuamos într-un epiteliu glandular:

– epiteliu Barrett - reflux gastro-esofagian cronic;

transformarea unui epiteliu glandular in alt epiteliu glandular

– metaplazia intestinală a epiteliului gastric;

Metaplazia țesutului conjunctiv cu formare de - cartilaj,

- țesut osos,
- țesut adipos.
Este intotdeauna patologica
răspuns la stimuli anormali (fizici, chimici, infecțioși, hormonali);
risc de transformare malignă: cancer pulmonar, cervical, gastric, vezical;
proces potențial reversibil cu revenirea epiteliului metaplaziat la normal.

DISPLAZIA

= modificarea volumului, formei și a organizării componentelor celulare ale unui țesut ca răspuns la iritații cronice, inflamații
modificări histopatologice în displazie:
– variația mărimii și formelor celulelor;
– creșterea volumului nucleilor, aceștia devin neregulați și hipercromi;
– aranjamentul dezordonat al celulelor în grosimea epiteliului, bulversarea stratificării, disproporția între straturi;
– dediferențieri și depolarizări celulare;

în funcție de severitate:

– simple
– moderate
– severe (carcinoamele intraepiteliale);

potențial reversibile!

ALTERARI PRIN STOCARE ANORMALA DE STUBSTANTE

Alterări produse prin tulburări ale metabolismului lipidelor.

Steatoza (încărcarea grasă)

 = acumularea unei cantități anormale de trigliceride în celule care în mod normal conțin doar urme de lipide.
 leziune frecventă;
 afecteaza organe cu metabolism activ: ficat, miocard, rinichi, mușchi scheletici;
 cauze: - stări hipoxice;
- boli consumptive cronice (tuberculoza, cancer, diabet zaharat);
- intoxicații cu diverse substanțe chimice (alcool, fosfor, cloroform,
benzen, tetraclorură de carbon);
- stări toxi-infecțioase ; etc.
Steatoza hepatică (ficatul gras)

frecventă
modificări minore, reversibile sau alterări degenerative

în mod normal lipidele alimentare (chilomicroni + acizi grasi liberi) si acizii grasi liberi plasmatici, sunt transportate la ficat, urmeaza
prelucrare si rezulta colesterol, trigliceride (Tg), fosfolipide și corpi cetonici;

poate fi urmarea:
– aportului excesiv de acizi grasi;
– scăderii sintezei de fosfolipide;
– creșterii sintezei de Tg;
– scăderii sintezei de apoproteină ( anoxie, anemie, intoxicații, etc.)
– blocării cuplării apoproteinei cu acizi grasi sau a eliminării lipoproteinelor din ficat (etilism cr., DZ ).

macroscopic:
 Ficatul mărit în volum și greutate, gălbui-palid, moale, păstos; marginile rotunjite, pe sectiune desen lobular
accentuat
microscopic:
 Colorația HE: vacuole optic goale;
 Colorații speciale Scharlach,
Sudan III,
albastru de Nil,
acid osmic

steatoza microveziculară
steatoza macroveziculară- se pot rupe si formeaza pseudochisturi grasoase= caracterul degenerativ al leziunii

Distribuția grăsimilor în lobulii hepatici:

- centrolobulară în intoxicații cu - benzen,

- cloroform,
- tetraclorura de carbon,
- ciuperci;

- mediolobulară în hipoxie (ficatul cardiac);

- exolobulară în obezitate și carențe proteice;

- panlobulară în etilismul cronic.

Steatoza miocardică
 cauze: hipoxie-anoxie (anemie, ischemia miocardului, intoxicații cu
oxid de carbon, stări toxi-infecțioase)

 două forme:

 forma focală (simplă) – afecteaza muschii papilari, grupuri de fibre musculare subendocardice ale VS, aspect in
dungi sau pete galbui neregulate, imagine tigrata
 forma difuză (severă) – aspect palid galbui, flasc, de frunza vesteda

 diagnostic diferențial: cu lipomatoza inimii in care grasimea se acumuleaza in t conjunctiv interstitial, dand imaginea falsa a unei
hipertrofii
- grasimea se depune sub forma de picaturi fine in sarcoplasma intre miofibrile

Steatoza renală

cauze: - staza cronică renală,

- anemii severe,
- stări toxi-infecțioase.

microscopic: - picăturile de grăsime - în epiteliul tubilor contorți,

- al tubilor colectori,
- în cel. epiteliale ale capsulei Bowman și chiar în celulele glomerulilor.
-macroscopic: usor marit in volum si greutate, palid galbui,consistenta scazuta, friabilitate crescuta

Adipozitățile
 = acumularea excesivă a grăsimilor în țesuturi în care acestea se depoziteaza în mod normal.

 pot fi:
 locale (lipomatoza): infiltrarea unor organe care nu sunt prin natura lor organe grăsoase (pancreas, inima, suprarenale,
paratiroide, rinichi) ;
  regionale: -depozite excesive de grăsime la nivelul - cefei, gâtului și feței (sdr. Cushing),
- al feselor (steatopigie),
- abdomenului, feselor si coapselor
(sdr. adipozo-genital și în obezitatea de menopauză)

Adipozitățile generalizate (obezitatea)

obezitatea = este definită prin IMC≥30
Creșterea excesivă a tesutului adipos al întregului organism

acumulare: subcutanat, în epiploon, mezenter şi retroperitoneal,

în epicard, perirenal, în interstiţiul miocardului, pancreasului etc.;

Doua tipuri de obezitate:

obezitatea hiperplazică obezitatea care se instalează în copilărie,persistă toată viaţa

creşte nr. adipocitelor (fenomen determinat prezumtiv genetic)
 obezitatea adultului: șolduri , fese la femei și abdomen la bărbați

obezitatea hipertrofică mărirea în V a adipocitelor al căror nr. rămâne neschimbat

 în obezitatea copilului: periferic, musculatura gambei sau regiunile subscapulare

 tulburari hormonale, alterarea sistemelor enzimatice din metabolismul lipidic, scaderea termogenezei

 Consecințele obezității:
 diabetul zaharat,
 ateroscleroza,
 infactul miocardic,
 hipertensiunea arterială,
 hipercolesterolemia
 litiaza biliară,
 hiperlipoproteinemiile,
 osteoartritele etc.

Lipoidozele
(steatozele sistematizate / tezaurismozele)

 boli caracterizate prin stocare de lipoizi în lizozomii unor celule si se datoreaza deficiența ereditară a unor hidrolaze acide specifice;
 diferențierea se face în funcție de materialul depozitat:

boala Gaucher:

 glucozil-ceramidele (cerebrozidele) se acumulează în lizozomii macrofagelor prin deficit de glucocerebrozidază.

splenomegalie:
- splina > 10 kg, splina dură, palidă, cu infarcte bine demarcate.
– micro: infiltrate nodulare și difuze de celule Gaucher în pulpa roșie, fibroză moderată.
hepatomegalie:
– micro: celule Gaucher în sinusoide,
– fibroză hepatică à ciroză

 celule Gaucher: celule mari, cu nucleu excentric,

citoplasma clară cu aspect fibrilar;

Boala Niemann-Pick:

= grup heterogen de lipoidoze caracterizate prin stocaj lizozomal de sfingomielină, colesterol și alte glicolipide . alterarile se datoreaza
absenței activitații sfingomielinazei
- macrofage încărcate cu sfingomielină și colesterol:
• splină,
• limfonoduli,
• maduvă oaselor,
• ficat,
• plămâni
• tract gastro-intestinal,
• creier .

Creierul este organul cel mai afectat în boala Niemann-Pick tipul I, intalnita la copii:
pierderea progresivă a funcțiilor motorii și intelectuale.

Leziuni produse prin stocare de colesterol

 acumularea intracelulară a colesterolului și a esterilor săi
exemple de leziuni:
 plăci de aterom,
 vezicula “fragă” sau colesteroloza
 xantelasme (plăci cutanate gălbui)

Alterarea hialină
 HIALIN = material de aspect omogen, *sticlos*, eozinofil (HE).

Mai multe tipuri de hialin care conțin: -fibrinogen,

-fibrină,
-imunoglobuline,
-complement,
-glicoproteine,
-complexe antigen - anticorp etc.

 poate fi: - intracelular

- extracelular

hialin intracelular este legata de injurii celulare diverse:

 picăturile hialine din epiteliul tubilor renali=proteine reabsorbite din urina primitiva
 corpii Mallory, bocuri mici de hialin, hepatocite din ficatul gras alcoolic
 corpii Councilman,hepatocite ratatinate
 picături hialine intrahepatocitare
 modificări hialine Crooke in sindrom Cushing
 corpii Rusell (globi hialini rotunjiti )
 degenerescenta Zenker in febra tifoida

 hialinul extracelular:
 hialinul conjunctiv
 cicatrici, inflamații cronice, în stroma unor tumori etc.
 hialinul vascular - în pereții arteriolelor, în HTA și la vârstnici;
 Manșon omogen, eozinofil între intima și medie à perete vascular îngroșat și lumen micșorat.

 cilindrii proteici din tubii renali ,

 coloidul tiroidian,
 masele vechi de fibrină,
 trombii din vasele mici,
 produșii de secreție ai unor glande etc.
 hialin în condiții fiziologice: corpii albicans din ovar.

AMILOID=Nume dat unui grup de prot (glico) care in urma depozitarii in tesuturi impart urmatoarele caracteristici: afinitate pt anumiti
coloranti, structura fibrilara, prezenta amyloid P protein, localizare extracelulara, rezistenta la indepartare de catre procesele naturale.
Componenta constanta 10%- amyloid P protein- o glicoproteina serica normala

Alterarea amiloida (Amiloidoza)

 Definitie:
- depunerea în organism a unor depozite extracelulare de substanțe proteice diverse cu proprietăti morfologice comune, aceeasi afinitate
pentru coloranti specifici si aspect caracteristic in lumina polarizata.

În microscopia electronică:
- toate formele de amiloid sunt alcătuite din mănunchiuri de fibrile paralele, intersectate între ele.

Substanta de depozit denumita amiloid este constituita din cel putin 3 componente:
-proteina fibrilara de natura variabila in functie de tipul de amiloid
-gramezi de molecule derivate dintr-o proteina serica circulanta normala
- molecula de glucozaminoglicani responsabile de afinitatea pt coloranti iodati

Compoziția chimică a amiloidului și afecțiunile în care se întâlnesc depozite de amiloid

Boli cu depozite de amiloid Substanta proteica identificata

Amiloid în mielom multiplu AL (lanțuri sau fragmente ușoare de

imunoglobuline)

Amiloidoze secundare AA (amiloid provenit din transformarea

proteinei A serice)

Boala Alzheimer Aß

Amiloidul la pacienții hemodializați Aß2M (ß2-microglobulina)

Amiloidoze familiale:
- cu neuropatii ATTR (transthyretin)
- cu febră mediteraniană AA

Carcinoame tiroidiene AF (calcitonina sau precursori)

Amiloidoza sistemica

Primara:
- se dezvolta in absenta unei cauze aparente a unei boli preexistente. In 1/3 din cazuri acestea sunt premergătoare unui mielom multiplu sau
unui limfom cu celule B.
Secundara:
- complică boli inflamatorii cronice ca: artrita reumatoidă, bronsiectazie , spondilita anchilozanta, lupus eritematos sistemic, supurații
cronice pulmonare, tuberculoză, osteomielită, colita ulcerativa etc.
Familiala:
- sugestive sunt din punct de vedere clinic: febra mediteraneană familială sau polineuropatia familială amiloidică.

Amiloidoza localiza sau izolata

- afectează un singur organ: inimă, plămâni , pancreas endocrin, creier (boala Alzheimer).

Recent a fost descrisă amiloidoza la pacienți cu insuficiență renală cronică, hemodializați (clinic: artropatii, sindrom de tunel carpian).

Amiloidoza senilă - la pacienți în vârstă

- depozite mici de amiloid localizate mai frecvent în pereții vaselor și în cord.

Boala Alzheimer/”epidemia silențioasă”

Macroscopie

Organele cu depuneri de amiloid sunt mărite în volum şi greutate,dure, netede, translucide.

Amiloidul se depune - în spaţiile intercelulare,

- în pereţii vaselor mici (arteriole,
- capilare, venule),
- în membranele bazale ale epiteliilor.

amiloidoza hepatică - mărit în volum şi greutate,

- este palid-gălbui, dur, cauciucat

Microscopic

-aspect omogen, amorf, neted, asemanator hialinului

-toate tipurile de amiloid se coloreaza cu rosu de Congo si sunt rosii-verzui

Amiloidoza hepatica- se extinde treptat determinand atrofia

Amiloidoza splenica

Splina cu amiloid se poate prezenta sub două forme:

- nodulară (splina sagou)- amiloidul se depunde in peretii arteriolelor penicilate si de-a lungul fibrelor de reticulina din corpusculii Malpighi

- difuză (splina lardacee)- amiloidul se depune in pulpa rosie si peretii sinusoidelor venoase, de-a lungul fibrelor de reticulina,
splenomegalie exprimata.

Amiloidoza renala-Amiloidul se depune in glomeruli si apoi se extinde treptat

Alterari celulare prin depunerea cristalelor de urat

-nivele cresc de ac uric.

Acidul uric: produsul final al catabolismului purinelor si se elimina prin urina

Principala alterare ce se datoreaza depunerilor cristalelor de urat este guta, exprimata clinic prin:
- cresterea nivelului seric de acid uric
- acumularea cristalelor de urat in articulatii si rinichi

Factorii favorizanti ai aparitiei si dezvoltarii gutei:

- cresterea sintezei de purine

- cresterea catabolismului acizilor nucleici
- scaderea incorporarii purinelor in acizii nucleici
- diminuarea excretiei urinare de acid uric

 In functie de etiologia hiperuricemiei, guta se clasifica in:

 1. guta primara (idiopatica)
2. guta secundară.

Guta primara (idiopatică):

- este mai frecventă la bărbați, după 40 de ani
- se poate transmite genetic
- este influențată de alimentația bogată in proteine, consumul de alcool, nivelul social, statusul ponderal, etc.
Guta secundara,
hiperuricemia se datoreaza:
- creșterea catabolismului acizilor nucleici din leucemii, limfoame, sau după chimioterapie anticanceroasă;
- degradării accelerate a ATP-ului în bolile prin stocare de glicogen, hipoxie, alcoolism cronic;
- reducerii excreției renale a acidului uric prin scaderea filtrării glomerulare, creșterea reabsorbției sau reducerea secreției tubulare din
bolile renale cronice, deshidratare, medicație diuretică.

Guta acuta:

In fluidele organismului excesul de urat de sodiu precipită rezultând cristale ce absorb pe suprafața lor proteine; prin fagocitarea lor de
către neutrofile se eliberează factori ce induc răspunsul inflamator local.
Pe fondul unei inflamații acute poate apărea atacul acut de guta care survine de regulă nocturn în urma consumului crescut de carne
sau alcool si sunt afectate articulațiile metatarsofalangiene, degetele, coatele, gleznele.

Guta cronică (tofacee)

Depunerea extracelulară a cristalelor de urat monosodic cu formarea tofilor gutoşi.

Tofii gutoşi sunt formaţiuni nodulare, dure, pe secţiune cu aspect cretos,albicios-gălbui. microscopic sunt constituiţi din grămezi de
cristale înconjurate de celule gigante multinucleate de corp străin, celule mononucleare şi ţesut de granulaţie.

Alterari prin variatia depunerilor de calciu

 Scaderea cantitatii de Ca
 Rahitismul
 Osteomalacia
 Osteoporoza
 Cresterea cantitatii de Ca
 Calcificari distrofice
 Calcificari metastatice

Rahitismul:
- prin alterări ale metabolismului sau hipovitaminoză D la copii între 6 luni - 2 ani având ca substrat fie:
- o dietă deficitară cu aport scăzut de Ca;
- tulburări de absorbție;
- mai rar hipofosfatemie + defecte de mineralizare ale matricei osoase.

- Modificari scheletale, hipotonie musculara

- tulburări în calcificarea straturilor profunde ale cartilajelor de creştere şi a matricii osteoide
- încetinirea osificării encondrale.
Cartilajele epifizare apar îngroşate, lărgite, bogat vascularizate; straturile lor profunde nu se calcifică, condrocitele se hipertrofiază şi
persistă timp îndelungat.
La periferia epifizelor se depune în exces matrice osteoidă care nu se calcifică.

copilul cu rahitism prezintă următoarele deformări scheletale:

 încurbarea anormală a membrelor inferioare,

 stern proeminent sau înfundat,
 articulații condrocostale proeminente,
 ”brățări rahitice” identificate atât la nivelul mâinilor cât și al
gleznelor,
 deformări ale coloanei vertebrale (scolioză/cifoză) sau ale
pelvisului (copilul se va ridica și va merge mai târziu),
 craniotabesul rahitic
 întârziere în menținerea în poziție ridicată a capului,
 închiderea tardivă a fontanelelor,
 proeminenţa boselor frontale (frunte olimpiană)
 maxilarul superior împins înainte,
 boltă palatină ogivală,
 mandibulă de formă pătrată,
 anomalii de poziţie și de structură a dinţilor cu defecte ale smalţului dentar şi carii multiple,
 tonus muscular scăzut sau chiar oprirea creșterii.

Osteomalacia (rahitismul adultului) este un proces de mineralizare deficitară a oaselor

Histologic- depunerea pe suprafaţa lamelelor osoase a unei pături groase de sustanţă osteoidă care rămâne necalcificată.

Osteoporoza,(boala metabolica a oaselor)= grup de afecţiuni de etiologie variată, având ca element comun reducerea masei de ţesut osos
pe unitatea de volum a osului.-predispune la fracturi
primară (osteoporoza din postmenopauză,osteoporoza senilă), de etiologie incertă (factori genetici, scăderea estrogenilor, vârsta
înaintată, aport insuficient de calciu, sedentarism, tabagism)
secundară administrare de corticosteroizi,
hipertiroidism,
hipogonadism,
tumori maligne ale oaselor,
malnutriţie,
etilism cronic.
subţierea corticalei osului şi reducerea nr. şi dim. trabeculelor osoase
substanţa osteoidă nu este crescută.

Osteoporoza= reducerea masei osoase in prezenta unei mineralizari normale. Diagnosticata prin evaluare rx a densitatii osoase

calcificari distrofice
depunerile macroscopice de săruri de Ca în ţesuturi alterate.

nivelul seric al calciului este normal

se pot întâlni
 în pereţii arterelor(arterioscleroza Mönckeberg),
 în valvele mitrale şi aortice,
 în trombii organizaţi (fleboliţi, arterioliţi),
 în unele leziuni parazitare (trichineloză, chist hidatic),
 în ţesutul tiroidian sau placentar alterat,
 în masele persistente de necroză,
 în puroiul vechi deshidratat;
 în unele ducturi excretoare (căi biliare, căi urinare, ducte salivare etc.) formând calculi (boala litiazică).
corpi psamomatoși
Mamografia se bazează în principal pe detectarea calcificărilor din cancerele mamare!

Pigmentii

 Exogeni- Antracoza=depunere de praf de carbuni in plamani si in limfonodulii regionali. Se acumuleaza in macrofage alveolare si
transportate in limfonodulii hilari si mediastinali. Introdusi adeseori prin tatuaje.(inglobati in macrofagele dermului)

 Endogeni
 Melanina- pigment insolubil, galben-brun
 Hemosiderina
 Feritina/ hemosiderina
 Hemosideroza
 Hemocromatoza
 Lipofuscina

Hiperpigmentari
- generalizate (B. Addison, hemocromatoza, polipoza gastrica si intestinala, anticonceptionale orale, sarcina etc.)
- localizate (efelide, nevi, melanoame maligne)

Pigmenti Hemoglobinici
Hemosiderina
Hemosiderozele localizate

Hemosiderozele generalizate
hemocromatoza ereditară, datorată alterării genetice a mecanismului de control al absorbţiei intestinale a Fe;
siderozele secundare:
→pot complica anumite boli hematologice (stările hemolitice);
→ pot fi consecinţa transfuziilor sanguine excesive;
→ pot fi produse printr-un regim alimentar conţinând o cantitate
enormă de Fe.
Hemocromatoza ereditară caracterizata prin absorbția excesiva de Fe la nivel intestinal cu acumulări de până la 10 ori mai mult decât este
normal. Este o tulburare moștenită, transmisă autosomal recesiv și afectează persoane între 40-60 ani, raportul barbați/ femei=1/10.
Siderozele secundare
datorită stocării excesive a Fe în organism crește riscul dezvoltării cancerului hepatic sau a cancerului pulmonar în sideroza pulmonară.

Pigment lipofuscinic- pigment de uzura, granule fine galben-maronii prezente in citoplasma neuronilor si a miocitelor cardiace, a
hepatocitelor

Apoptoza / Necroza

 Apoptoza / Necroza
 Necroza de coagulare
 Necroza de lichefactie
 Necroza grasa (CSN)
 Necroza de cazeificare
 Necroza fibrinoida
 Gangrena
Leziuni celulare ireversibile / Moartea celulara

 NECROZA –
 in celule lezate ireversibil
 membrana celulara distrusa
 intotdeauna patologica
 grupuri de celule
 insotita de inflamatie
 resturi fagocitate de neutrofile si macrofage
 reparare tisulara

 APOPTOZA –
 moarte celulara programata
 degradati acizii nucleici si structurile proteice nucleare si citoplasmatice
 membrana celulara intacta
 context fiziologic/ patologic
 o singura celula
 fara inflamatie
 eliminata rapid de fagocite

Necroza de coagulare

zona afectată apare uşor tumefiată, omogenă, palid-gălbuie, mată.

- alterările interesează atât citoplasma cât şi nucleul.
În H-E, citoplasma - este intens eozinofilă, omogenă sau foarte fin granulară;
nucleul - picnoză,(retractat sub forma unui bloc dens)
- cariorexis(fragmentat in cateva blocuri)
- carioliză (isi pierde conturul si afinitatea tincotriala prin hidroliza cromatinei)
În masa de necroză pot fi recunoscute o perioadă de timp siluetele celulare (necroză structurată).
Se intalneste in- rinichi,splina, miocard

NECROZA DE LICHEFACTIE

Lichefacţia = proces de autoliză, focar necrotic moale, nu se mai recunosc structurile preexistente (necroză astructurată).

- necroza de coagulare în care se supraadaugă rapid infecţii bacteriene, (necroza supurativă).

- necroza de coagulare a unor porţiuni din creier, rezultată în urma ocluziei unei artere cerebrale, este urmată frecvent de lichefierea ţesutului
necrozat.

NECROZA GRASĂ (CITOSTEATONECROZA)

specifică ţesutului adipos - în pancreatita acută

- după traumatisme

- eliberarea enzimelor digestive în spaţiile extracelulare

- aceste enzime digeră ţesutul pancreatic însuşi şi ţesuturile din jur, inclusiv celulele adipoase.

Macroscopic, focarele de citosteatonecroză - pete neregulate, albicioase-gălbui, lucioase, asemănătoare picăturilor de ceară.

În necroza grasă traumatică - trigliceridele şi lipazele sunt

eliberate de către adipocitele agresionate şi alterate.

NECROZA CAZEOASĂ

Necroza cazeoasă - in inflamaţia tuberculoasă

- nu se mai păstrează siluetele structurilor necrozate (necroză astructurată).

Macroscopic,materialul necrotic este moale şi friabil, gri-albicios, asemănător brânzei (cazeum).

Microscopic, masă amorfă, grosolan granulară, eozinofilă, conţinând şi fragmente mici de cromatină.
GANGRENA

= proces de necroză căruia i s-a supraadăugat o infecţie microbiană.

Gangrena poate fi primară sau secundară.

= necroza + putrefactie, sub act unor bacterii cel mai frecv clostridiile. Tesutul afectat apare negru dat sulfitului Fe.
Clostridia f frecv in intestin. Gangrena gazoasa= clostridium perfrigens

Gangrena secundară - invazia ţesutului necrozat cu floră microbiană mixtă,flora de putrefactie si imbraca 2 forme:

-Gangrena uscată - la nivelul extremităţilor inferioare, - obstrucţie arteriala gradata (arteriopatie

diabetică, trombangeită obliterantă).
Ţesuturile necrozate sunt uscate, dure, de consistenţă cartonată,brun- negricioase.

autoamputaţie.

-Gangrena umedă ţesuturile sunt la început moi, datorită edemului sau congestiei venoase
(obstrucţie arterială asociată cu reducerea drenajului venos).
- în urma strangulării unui viscer (intestin subţire, gros)
- după obstrucţia arterelor membrelor inferioare in DZ.
Noma
= este o necroză rapid progresivă a ţesuturilor moi şi a oaselor cavităţii bucale şi feţei
- copii malnutriţi
- suprainfectie cu bacilul fuziform
-ulceraţia, de regulă unilaterală, are caracter distructiv, mutilant.

Microscopic se remarcă necroza de coagulare a pielii, muşchilor şi a ţesutului adipos.

Escara (necroza de decubit)

= se constituie ca o formă particulară de gangrenă,
-ischemie prin compresiune a ţesuturilor moi
- regiunea sacrată, trohanteriană, scapulară, calcaneană
- la bolnavii debilitaţi (AVC, caşexie).