You are on page 1of 29

Cuprins:

Întroducere.
Capitolul I. NOŢIUNEA GENERALĂ ŞI CARACTERELE JURIDICE ALE CONTRACTULUI
DE LOCAŢIUNE.
§ 1. Noţiunea………………………………….......……....pag.
§ 2. Caracterele juridice ale contractului de locaţiune..pag.
Capitolul II. CONDIŢIILE DE VALIDITATEA ALE CONTRACTULUI DE
LOCAŢIUNE. .....................................................................................pag.
§ 1. Părţile contractante, capacitatea lor şi consemţămîntul părţilor
§ 2. Obiectul contractului
§ 3. Forma contractului de locaţiune şi dovada acestuia
§ 4. Termenul contractului
§ 5. Preţul contractului
Capitolul III. EFECTELE CONTRACTULUI DE
LOCAŢIUNE. .........................................................................................................pag.

§ 1. Obligaţiile locatorului ........................................................pag.


a. Obligaţia de a preda bunul închiriat locatarului
b. Obligaţia locatorului de a menţine bunul în stare de a servi potrivit destinaţiei pentru care
a fost închiriat
c. Obligaţia de garanţie
d. Obligaţia de informare a locatorului despre vicii
e. Garantarea pentru evicţiune
f. Obligaţia locatorului de a restitui locatarului cheltuielile efectuate de acesta la bunul
închiriat

§ 2 Obligaţiile locatarului ........................................................pag.


a. Obligaţia de a folosi bunul închiriat conform destinaţiei sale şi ca un bun proprietar
b. Obligaţia de a nu schimba forma bunului
c. Obligaţia de a întreţine bunul în stare de întrebuinţare aşa cum a fost predat de
locator la încheierea contractului
d. Obligaţia de plăti preţul locatiunii
e. Obligaţia de a apăra bunul închiriat împotriva uzurpărilor
f. Obligaţia restituirii bunului
Capitolul IV. SUBLOCAŢIUNEA SAU CESIUNEA..............................pag.
§ 1 Sublocaţiunea (sau subînchirierea)
§ 2. Cesiunea locuţiunii
Capitolul V. REZILIEREA CONTRACTULUI DE

LOCAŢIUNE. ...............................................................................................................pag.

§ 1 Încetarea contractului de locaţiune


a) Acordul de voinţă al părţilor (reziliere convenţională)
b) Denunţarea unilaterală a contractului de locaţiune
c) Expirarea termenului locaţiunii
d) Rezilierea contractului de locaţiune pentru neexecutare
e) Desfiinţarea (desfacerea) titlului locatorului
f) Desfiinţarea (desfacerea) titlului locatorului
g) Bunul a fost transmis altei persoane
h) Exproprierea bunului închiriat

Model in sris a contractului de locaţiune ........................................pag.

Încheere. .........................................................................................pag.
Bibliografia. ....................................................................................pag.

2
Întroducere
Odată cu dezvoltarea mai complexă cu o avansare destul de
considerabilă a relaţiilor socio-economice în secolul în care ne aflăm se
observă o dezvoltare mai amplă al relaţiile juridico-contractuale, care cunosc
o perfecţionare continuă, menţinând, totuşi modelul stereotip şi inovând,
diversele modificări, reieşind din necesităţile, cu care ne lovim, fiind necesare
pentru o accesibilitate mai lejeră a relaţiilor contractuale, în conformitate cu
viaţa mai modernă .
Deaceiea prezenta lucrare conţine o informaţie concisă
referitoare la tema contractul de locaţiune al părţii speciale a Dreptului Civil.
La baza temei care în continuare va fi expus acest contract, referitor la acest
gen de contract, am descris cele mai actuale şi importante sub teme, puncte
din care este compus şi se efectuează contractul dat în conformitate cu
actualul Cod Civil.
În teză sunt elucidate formele de obligaţiuni juridico-civile cu privirea la
transmiterea bunurilor în posesie şi folosinţă temporară.
Contractul de locaţiune este un contract bilateral, consensual şi oneros.
În acelaşi timp în literatura juridică contractul de locţiune este reconuscut ca un
contract juridico-civil de sinestătător.

Esenţa acestui contract constă in aceea că, o parte (locator) se obligă să dea celeilalte
părţi (locatar) un bun determinat individual în folosinţă temporară sau în folosinţă şi
posesiune temporară, iar aceasta se obligă să plătească chirie.

3
1 Noţiunea generală şi caracterele juridice ale contractului de locaţiune.

§ 1 Noţiunea-Locaţiunea lucrurilor este contractul prin care o


persoană, numită locator, se obligă să asigure unei alte persoane, numită
locatar (chiriaş), folosinţa temporară, totală sau parţială a unui bun în schimbul
unei sume de bani sau altă prestaţie, numită chirie, (art.875 C. civil).

§ 2 CARACTERELE JURIDICE ALE CONTRACTULUI DE LOCAŢIUNE.


Contractul de locaţiune prezintă următoarele caractere juridice:
- este un contract consensual, ceea ce înseamnă că se
încheie prin simplul acord de voinţă al părţilor, verbal sau în scris, fie şi
tacit (solo consensus), fără vreo formalitate;
- este un contract cu titlu oneros. In care ambele părţi
contractante urmăresc un interes propriu patrimonial. In schimbul
folosinţei lucrului, se plăteşte un preţ determinat în contract sau
determinabil, calculat în raport cu durata folosinţei bunului. Preţul
locaţiunii poate fi stabilit global sau fracţionat, în bani sau în produse;
- este un contract sinalagmatic, adică generează obligaţii în
sarcina ambelor părţi: locatorul trebuie să pună la dispoziţia locatarului
folosinţa lucrului închiriat, iar locatarul trebuie să plătească locatorului o
chirie;
- este un contract comutativ, în care existenţa şi întinderea
obligaţiunelor nu depinde de hazard ţi deci nu există şanse de câştig
sau pierdere pentru părţi.
- este un contract cu executare succesivă în timp, durata
determinată a folosinţei lucrului fiind de esenţa locaţiunii. Locatarul
asigură folosinţa lucrului pînă la încetare locaţiunii, iar preţul este
calculat după durata folosinţei, chiar dacă preţul s-a fixat în mod global.
Prin urmare, durata contractului poate fi nedeterminată, dar locaţiunea

4
nu poate fi perpetuă şi nici ereditară (cunoscută sub denumirea de
emfiteozâ, embatic sau besman) pe care legea o interzice expres.

CAP.2. CONDIŢIILE DE VALIDITATE ALE CONTRACTULUI


DE LOCAŢIUNE

§ 1 Părţile contractante.

. Locatarul care poate fi :

- proprietarul;

- unitatea administrativ –teritorială, în cazul locuinţelor sociale;

- angajatorul, în situaţia de serviciu

. Chiriaşul: poate fi orice persoană fizică.

Capacitatea părţilor.
Locaţiunea lucrurilor este un act de administrare, prin urmare locatorul
trebuie să aibă capacitatea de a efectua acte de administrare. Nu este necesar
ca locatorul să fie proprietarul bunului închiriat, însă un coindivizar poate
închiria bunul proprietate comună numai cu acordul tuturor celorlalţi
coproprietari.
În cazul în care locaţiunea se încheie pentru o perioadă mai mare de 5
ani, atunci locaţiune este considerată un act de dispoziţie, drept pentru care
locatorul trebuie să aibă capacitatea de a face acte de dispoziţie .

În ceea ce priveşte locaţiunea bunurilor imobile, dacă durata contractului de


închiriere depăşeşte 3 ani atunci acesta trebuie supus formalităţilor de
publicitate imobiliari, trebuie înscris în registrul bunurilor imobile.
Nerespectarea acestei reguli are ca efect inopozabilitatea contractului faţă
de terţ.
(conform art.876, p.2 , C.civil),

5
în toate cazurile locatarul trebuie să aibă capacitatea de a contracta,
potrivit normelor de drept comun.
Consimţământul pârţilor
Şi contractul de locaţiune este guvernat de regulile generale referitoare
la consimţământ, adică acesta trebuie să existe cu privire la următoarele
elemente: asupra lucrului care face obiectul contractului; asupra destinaţiei
sale prevăzute în contract; asupra preţului; asupra duratei de folosinţă a
bunului.
Consimţământul poate fi exprimat tacit sau expres, iar vicierea lui atrage
nulitatea relativă a contractului de locaţiune.

§ 2.Obiectul contractului sau bunurile care pot face obiectul


contractului de locaţiune
Obiectul locaţiunii de lucruri ( lucruri închiriate)-total sau parţial îl pot
forma toate bunurile mobile sau imobile, corporale sau incorporate, prezente
şi viitoare, cu condiţia ca acestea să se afle în circuitul civil. De exemplu
dreptul de proprietate industrială, dar în toate cazurile să nu se distrugă sau să
nu se consume prin folosinţă conform destinaţiei după natura obiectului sau
conform destinaţiei stabilite prin acordul părţilor. Înseamnă că obiectul locaţiunei
îl formează lucruri nefungibile (individual nedeterminate) .
Deasemenea bunurile din domeniul public al statului sau a unităţilor
administrativ - teritoriale pot fi închiriate în condiţiile legii speciale. Evident
locaţiunea nu poate avea ca obiect o persoană. Dacă se închiriază un lucru cu
personalul de deservire (de exemplu un autovehicul cu un şofer) contractul este
mixt: locaţiune în privinţa lucrului şi prestarea de servicii în privinţa personalului
de deservire .
§ 3 Forma contractului de locaţiune şi dovada acestuia
- verbal;
- în scris, locaţiune unui imobil;
- înregistrat în registru bunurilor imobile, locaţiunea ce depăşeşte 3 ani a
uniu imobil.

6
Contractul de locaţiune este consensual, luând naştere prin simplul
acord de voinţă, materializat într-un înscris sau verbal. Uneori încheierea
contractului poate fi şi tacită, cum ar fi cazul relocaţiunii. Din motive de ordin
practic, de regulă părţile obişnuiesc să concretizeze locaţiunea într-un înscris,
pentru a nu exista dificultăţi de probă.
În cazul în care locaţiunea este verbală şi nu a fost pusă în executare,
iar una dintre părţi nu recunoaşte existenţa contractului, nu va fi admisă
proba cu martori, chiar în cazul în care se pretinde că s-a plătit un avans şi
chiar dacă ar exista un început de dovadă scrisă. Dovada unei locaţiuni
verbale se va putea face numai prin interogatoriu. în cazul în care a existat un
înscris, dar partea afirmă că 1-a pierdut, din motive neimputabile, dovada
se va putea face prin orice mijloc de probă. În situaţia în care locaţiunea
verbală a fost pusă în executare, dar se contestă preţul, dovada acestuia se
face cu ajutorul interogatoriului locatorului. Este posibil ca locatarul să apeleze
şi la un expert pentru stabilirea valorii locative.

§ 4. Termenul Contractului :
Contractul de locaţiune nu poate fi incheriat în un termen mai mare de 99
ani.
În cazul încheerii unui contract de sublocaţiune el nu poate depăşi
termenul contractului de locaţiune

§ 5. Preţul
Nu este posibil de conceput o locaţiune fără un preţ, deoarece, în caz
contrar, am fi în prezenţa unui contract de comodat.
Preţul pe care îl plăteşte locătarul în schimbul folosinţei lucrului se numeşte
chirie. Chiria se fixează în raport cu durata contractului, fie global, fie pe unităţi
de timp

7
(luna, ziua, anul etc.) şi se plăteşte la termenele stipulate de regulă în mod
succesiv.
De regulă, preţul constă într-o sumă de bani, dar el poate fi format şi din
produse.
Modul de plată a chiriei conform articolului 886 al codului civil al
R.Moldova.
Plata chiriei poate fi efectuată integral la expirarea termenului stabilit în
contractul de locaţiune. Dacă plata chiriei este stabilită pentru anumite
perioade, ea trebuie efectuată la expirarea lor.
Plata cheltuielilor suplimentare este obligatorie numai în cazul în care există un
acord între părţi.
Dacă în folosirea bunului închiriat au apărut piedici din vina locatarului, acesta
nu va fi exonerat de plata chiriei.

Cap. III EFECTELE CONTRACTULUI DE LOCAŢIUNE A BUNURILOR

§ 1. Obligaţiile locatorului

Locatarul este obligat:


să folosească bunul la destinaţie şi în conformitate cu prevederile
contractului;
să păstreze şi să asigure integritatea bunului;
să acopere cheltuielile curente de folosire şi întreţinere în stare
normală a bunului;
să efectueze reparaţia curentă a bunului. (art.888.C.Civ.)
a. Obligaţia de a preda bunul închiriat locatarului
Principala obligaţie a locatorului o constituie predarea bunului închiriat,
astfel încât acesta să poată fi întrebuinţat. Bunul se va preda împreună cu
8
toate accesoriile sale acolo unde acesta se află, dacă părţile nu au prevăzut un
alt loc al predării, în situaţia în care locatorul refuză predarea bunului, locatarul
poate solicita instanţa de judecată: fie să îl oblige pe locator la predarea
bunului, fie să constate rezilierea contractului de locaţiune pentru neexecutare.
Rezilierea contractului va fi soluţia şi atunci când locatorul este împiedicat să
predea bunul de un caz fortuit.
Obligaţia de predare a bunului priveşte bunul în integralitatea sa, astfel
în cazul în care locatorul decedează, toţi moştenitorii săi sunt obligaţi la
predarea întregului bun.
Când refuzul locatorului de a preda bunul i-ar prejudicia pe locatar, atunci
acesta din urmă poate solicita instanţei să îl oblige pe locator la plata unor
daune, interese. În căzuri in care locatorul predă bunul cu întârziere, locatarul
este îndreptăţit la solicitarea unei diminuări a preţului închirierii, proporţională cu
lipsa de folosinţă.
Dacă locatorul a închiriat acelaşi bun la două persoane diferite, locatarul
care va primi bunul este cel al cărui contract de locaţiune are o dată certă
anterioară.

b. Obligaţia locatorului de a menţine bunul în stare de a servi potrivit


destinaţiei pentru care a fost închiriat
În acest sens, locatorul are obligaţia de a face reparaţiile necesare
bunului închiriat, astfel încât acesta să fie în stare de a fi folosit, cu excepţia
reparaţiilor locative care cad în sarcina locatarului.
Aceste reparaţii privesc nu numai bunul în sine dar şi toate accesoriile
sale care îl fac propriu utilizării, cum ar fi spre exemplu - elementele de
instalaţii aferente clădirii (ascensorul, hidroforul, punctele termice, etc.)-
în cazul în care aceste reparaţii nu vor fi efectuate de locator, atunci fie
vor putea fi realizate de locatar în contul locatorului, fie locatarul va solicita
instanţei constatarea rezilierii contractului de locaţiune.
În practica judiciară s-a statuat ca în situaţia în care bunul imobil închiriat se afla într-
un grad avansat de uzură, fapt care impune demolarea şi reconstruirea lui,
9
locatorul nu mai are obligaţia efectuării lucrărilor de reparaţii, întrucât contractul a
încetat prin dispariţia obiectului său.

c. Obligaţia de garanţie

În virtutea obligaţiilor de garanţie, locatarul răspunde de tulburările


provenite: 1) din propria sa faptă, 2) de la terţi şi din viciile lucrului.
Această obligaţie a locatorului va fi analizată sub trei aspecte;
garantarea locatarului pentru pierderea bunului închiriat; garantarea pentru
viciile ascunse ale bunului; garantarea pentru evicţiune provocată fie de
faptele personale ale locatorului fie împotriva faptelor provenite din partea
terţilor.

• Garantarea locatarului pentru pierderea bunului închiriat


În cazul în care pierderea bunului ce formează obiectul contractului de
locaţiune este totală, contractul se va desfiinţa de drept pentru lipsa obiectului
său, fără a avea importanţă dacă pieirea bunului este fortuită sau consecinţa
culpei locatorului. Dacă pierderea bunului este urmare a forţei majore,
locatorul nu datorează daune-interese.
Când pierderea bunului este parţială, datorita forţei majore sau cazului
fortuit, locatarul va putea, după împrejurări să ceară fie o scădere
proporţională din preţ sau desfiinţarea contractului.
• Garantarea locatarului împotriva viciilor ascunse ale bunului închiriat
Locatorul are obligaţia să-i garanteze pe locatar atât pentru viciile ascunse
cât şi pentru stricăciunile bunului care lezează întrebuinţarea normală a
bunului.
În doctrină s-a arătat că răspunderea locatorului pentru vicii ascunse "se
întinde şi la viciile din cauze posterioare încheierii contractului, căci obligaţia
locatorului de a asigura folosinţa bunului se prelungeşte până la sfârşitul
locaţiunii"

10
Ca şi în cazul contractului de vânzare-cumpărare, garanţia se referă
nu numai la situaţia în care viciul împiedică total folosinţa bunului, ci şi atunci
când viciul îi diminuează întrebuinţarea.
Obligaţia de garanţie există chiar şi atunci când locatorul nu cunoştea
viciile la momentul încheierii contractului.
Locatarul poate renunţa expres sau tacit la această garanţie.
Dacă datorită viciilor locatarul a suferit un prejudiciu, el va trebui să fie
despăgubit de locator.
Când viciile ascunse fac bunul imposibil de folosit, locatarul va putea
cere rezilierea contractului. Dimpotrivă, dacă viciile nu sunt grave, locatarul nu
va putea pretinde decât o diminuare a preţului.
Deaceea este prevăzut conform at.899 al Codului Civil al R. Moldova.
d.Obligaţia de informare a locatorului despre vicii
“Locatarul care cunoaşte un viciu sau o deteriorare substanţială a
bunului închiriat este ţinut să-l informeze pe locator într-un termen
rezonabil, sub sancţiunea reparării prejudiciului.”
e. Garantarea pentru evicţiune
Locatorul este obligat să garanteze atât pentru faptele personale, cât şi
pentru faptele terţilor, prin care s-ar tulbura folosinţa paşnică a bunului închiriat.

Locatorul este obligat să se abţină de la orice faptă prin care ar tulbura


folosinţa lucrului închiriat. În literatura de specialitate s-a arătat că "obligaţiile
de garanţie pentru faptul personal impun locatorului să se abţină de la orice
tulburare de fapt sau de drept a folosinţei chiriaşului".(Contractul de închiriere a
locuinţei).

Astfel, pe perioada de executare a contractului de locaţiune, locatorul


nu poate schimba forma bunului închiriat. Desigur, locatorul poate realiza
anumite schimbări dacă acestea nu îl afectează pe locatar, în caz contrar,
locatarul va putea solicita instanţei de judecată să dispună sistarea lucrărilor în
curs sau ridicarea celor terminate.

11
în situaţia în care unele reparaţii sunt necesare şi urgente locatorul poate
să le efectueze cu condiţia ca acestea să nu depăşească o perioadă de 40 de
zile, altfel locatarul va putea pretinde o diminuare a preţului închirierii.
în cazul tulburărilor provenite de la terţi, trebuie să distingem după cum
este o tulburare de fapt sau de drept.
în cazul tulburării de fapt, care poate proveni dintr-un delict sau cvasi-
delict al terţului, locatorul nu garantează pentru aceasta, drept pentru care
locatarul va urmări direct şi personal pe terţul care îi împiedică folosinţa liniştită
a bunului închiriat.
În situaţia tulburării de drept, terţul pretinde un drept asupra bunului
închiriat (drept de proprietate, uzufruct, uz sau abitaţie),
În cadrul procesului declanşat de terţ împotriva locatarului, acesta din
urmă trebuie să îl implice în proces pe locator pentru a-l garanta de evicţiune.
În cazul în care locatarul a fost îvins, locatorul are obligaţia de a-1 despăgubi, cu
condiţia ca tulburarea din partea terţului să fi fost adusă imediat la cunoştinţa
locatorului.
Când evicţiunea este “totală” are loc rezilierea contractului de locaţiune,
locatarul fiind scutit de a mai plăti preţul (chiria). Dacă evicţiunea este parţială,
în raport de situaţia concretă, locatarul va putea fie să solicite rezilierea
contractului, fie diminuarea cuantumului chiriei proporţional cu evicţiunea
produsă.
Subliniem faptul că evicţiunea trebuie să fie generată de o cauză
anterioară contractului de locaţiune. În cazul în care provine dintr-o cauză
ulterioară momentului încheierii contractului de locaţiune, nu mai există
:
obligaţia locatorului de garanţie pentru evicţiune.
Dacă se exercită 6 servitute neaparente asupra bunului închiriat, drept
care nu a fost adus la cunoştinţă la data încheierii contractului, locatarul va
putea pretinde despăgubiri de la locator.

f. Obligaţia locatorului de a restitui locatarului cheltuielile efectuate de acesta


la bunul închiriat
12
Locatorul este obligat să restituie locatarului c ontravaloarea
lucrărilor de reparaţii ce cad în sarcina sa, precum şi cheltuielile utile, cu
excepţia celor voluptorii.
În practică s-a stabilit că locatarul este în drept să primească
contravaloarea lucrărilor prin care a sporit confortul bunului închiriat, chiar şi
în situaţia în care le-a efectuat fără acordul locatorului, dacă acesta şi le
însuşeşte la momentul încetării perioadei de închiriere. În cazul în care
locatorul nu a autorizat asemenea lucrări şi nu doreşte să le reţină, locatarul nu
va mai recupera cheltuielile, ci va putea fi obligat să le ridice la încetarea
locaţiunii, predând bunul în situaţia avută la încheierea contractului.
§ 2 Obligaţiile locatarului
Locatarul este obligat:
a. Obligaţia de a folosi bunul închiriat conform destinaţiei sale şi ca un
bun proprietar (art.888 C. Civil)
să folosească bunul la destinaţie şi în conformitate cu prevederile
contractului;
să păstreze şi să asigure integritatea bunului;
să acopere cheltuielile curente de folosire şi întreţinere în stare
normală a bunului;
să efectueze reparaţia curentă a bunului.

Indiferent dacă bunul închiriat este mobil sau imobil, locatarul are
obligaţia de a-1 folosi conform destinaţiei sale. În situaţia în care părţile au omis
să precizeze în contract destinaţia bunului închiriat, "se va lua în considerare
destinaţia care după împrejurări au avut-o părţile în vedere la încheierea
contractului". La stabilirea împrejurărilor se vor avea în vedere natura şi
destinaţia anterioară a bunului închiriat, obiceiul locului, profesiunea
locatarului, etc.
Cu consimţământul locatorului, locatarul va putea efectua unele
schimbări ale destinaţie bunului închiriat. Consimţământul poate fi expres sau

13
tacit. în caz contrar, locatorul este îndreptăţit să solicite instanţei rezilierea
contractului de locaţiune.
Locatarul trebuie să folosească bunul închiriat ca şi cum ar fi al său, cu
grija cu care îl foloseşte orice bun proprietar. Locatarul răspunde nu numai
pentru faptele sale ci şi în cazul distrugerilor provocate de membrii familiei sale
sau de către sublocatari.
b .Obligaţia de a nu schimba forma bunului
Nu numai locatorul este obligat să respecte forma bunului închiriat, ci
şi locatarul pentru a-1 putea restitui la încetarea contractului, în starea în care
1-a primit. Această obligaţie este strâns legată de cea privind folosirea bunului
conform destinaţiei sale iniţiale.

c. Obligaţia de a întreţine bunul în stare de întrebuinţare aşa


cum a fost predat de locator la încheierea contractului
Locatarul va trebui să facă anumite reparaţii curente şi necesare în
cursul executării contractului de locaţiune, aşa-numitele reparaţii locative. În
cazul în care locatarul refuză să execute aceste reparaţii instanţa de judecată îl
va putea obliga să le efectueze, determinând şi valoarea lor; în subsidiar, va
putea să încuviinţeze ca locatorul să le efectueze în contul şi pe cheltuiala
locatarului.
Când anumite reparaţii care sunt de regulă în sarcina locatorului nu se
impun a fi efectuate din culpa locatarului, acesta din urmă este obligat să le
execute. Dacă reparaţiile au devenit necesare printr-un caz de forţă majoră,
ele vor trebui executate de locator.
d. Obligaţia de plăti preţul locatiunii (chiria) (art.886
C.civil)

14
886.Modul de plată a chiriei

Plata chiriei poate fi efectuată integral la expirarea termenului stabilit


în contractul de locaţiune. Dacă plata chiriei este stabilită pentru
anumite perioade, ea trebuie efectuată la expirarea lor.

Plata cheltuielilor suplimentare este obligatorie numai în cazul în care


există un acord între părţi.

Dacă în folosirea bunului închiriat au apărut piedici din vina


locatarului, acesta nu va fi exonerat de plata chiriei.

Una din obligaţiile principale ale locatarului este plata preţului locaţiunii la
termenele stabilite în contract. Plata se va face locatorului sau unui
împuternicit al acestuia. De regulă, plata chiriei se va face la domiciliul
locatarului, părţile putând stipula în contractul de locaţiune ca plata să se
facă la domiciliul locatorului sau într-un alt loc.
Atunci când sunt mai mulţi chiriaşi, aceştia sunt obligaţi în solidar la plata
chiriei.
Faptul că locatarul nu plăteşte, cu rea credinţă, chiria la termenele stabilite în
contract, sau a cotei-pârţi din cheltuielile ce-i revin, atrage rezilierea contractului cu
daune-interese (în cazul bunului imobil, locatarul este evacuat).
Dacă părţile au omis să stabilească prin contract termenele de plată a
chiriei, plata se va face la termenele determinate de natura bunului sau de obiceiul
locului.
Dovada plăţii chiriei cade în sarcina locatarului şi se va face potrivit regulilor
generale.
Dacă locatorul vinde bunul închiriat, iar noul locator nu îl încunoştinţează pe
locatar despre aceasta, plata chiriei făcută vechiului locator este valabilă.
Locatarul va putea recurge la consemnarea chiriei la C,E,C. în cazul în care
proprietarul refuză încasarea chiriei, cu condiţia de a comunica locatorului

15
depunerea sumei în contul debitului; în caz contrar, se va considera că locatarul nu
si-a îndeplinit obligaţia de plată a chiriei,

e. Obligaţia de a apăra bunul închiriat împotriva uzurpărilor


Pe lângă obligaţia de a conserva bunul, locatarul trebuie nu numai să îl
înştiinţeze pe locator de uzurpările care au loc asupra bunului, dar să şi apere bunul
împotriva acestor uzurpări.
Doctrina şi practica au stabilit faptul că uzurpare reprezintă nu numai luarea
în posesie a bunului de către un terţ dar şi orice tulburări de drept.
Conform art.893. Răspunderea pentru uzura bunului închiriat

Locatarul nu poartă răspundere pentru uzura obişnuită a bunului


închiriat dacă acesta a fost utilizat la destinaţie în conformitate cu
prevederile contractului.

f. Obligaţia restituirii bunului


La expirarea contractului, locatarul este obligat să restituie locatorului bunul
închiriat cu toate accesoriile lui, în starea în care i-a fost încredinţat.
Exceptând situaţia în care bunul s-a degradat datorită vechimii sau unei
cauze de forţă majoră, locatarul răspunde pentru degradările bunului
închiriat care se datorează culpei sale.
Trebuie să distingem după cum bunul închiriat a fost luat de locatar pe
baza unui inventar sau nu, în cazul în care s-a întocmit inventarul, bunul va
trebui să fie restituit în starea în care se află la momentul încheierii
contractului, astfel cum reiese din inventar.
In absenţa inventarului, se va prezuma că locatarul a primit bunul în
stare bună.
Această obligaţie de restituire a bunului va înceta în situaţia în care
bunul închiriat a pierit dintr-o cauză de forţă majoră.
În cazul locaţiunii bunului imobil, locatarul este răspunzător de
prejudiciul produs prin incendiu. Exonerarea de răspundere va opera doar
dacă se va face dovada ca incendiul este consecinţa cazului fortuit, forţei
16
majore, defecţiunii de construcţie, provenienţei de la un imobil vecin sau
faptului unui terţ (chiar neidentificat). Locatarul va putea face dovada că
incendiul nu este consecinţa culpei sale, conservând bunul ca un bun
proprietar.
În ipoteza în care imobilul este închiriat mai multor locatari,
răspunderea lor nu este solidară, fiecare răspunde proporţional cu valoarea
locativă a porţiunii din imobilul ocupat.
CAP IV.SUBLOCAŢIUNEA ŞI CESIUNEA CONTRACTULUI DE
LOCAŢIUNE

§ 1 Sublocaţiunea (sau subînchirierea)

Subînchirierea reprezintă tot un contract de locaţiune şi poate viza bunul în


întregul său sau numai o parte a acestuia.

Locatarul are posibilitatea de a subînchiria bunul luat în locaţiune cu respectarea a


două condiţii:
a) această facultate să nu fi fost interzisa expres în contractul iniţial de
locaţiune.
Subliniem faptul că aceasta interdicţie trebuie stipulată în mod expres în
contract , clauza de interzicere a sublocaţiunii este supusă unei interpretări restric-
tive. Astfel, dacă - spre exemplu - s-a interzis sublocaţiunea totală, este permisă
cea parţială.
Deşi legea nu prevede expres, validitatea sublocaţiunii poate fi condiţionată
şi de consimţământul locatorului la încheierea contractului de sublocaţiune. Acest
consimţământ poate fi dat în scris, dar şi verbal sau să rezulte din acte sau fapte
concludente. În orice caz, refuzul locatorului de a consimţi la încheierea contractului
de sublocaţiune nu trebuie motivată, dar nici să fie abuziv;
În literatura de specialitate se precizează că "locatarul nu poate aduce ca
aport social într-o societate civila sau comercială dreptul de folosinţă dacă
sublocaţiunea (sau cesiunea) a fost interzisă, întrucât aducerea ca aport
echivalează cu o sublocaţiune (sau cesiune). Iar dacă sublocaţiunea
17
(cesiunea) a fost permisă numai cu consimţământul locatorului, aducerea ca
aport va fi valabilă numai dacă locatorul consimte".
b) să nu fie convenită în condiţii care să contravină condiţiilor din
contractul de locaţiune iniţial (principal) - (de exemplu, casa de locuit să fie
subînchiriată cu destinaţia de local public).
Însă nimic nu împiedică ca sublocaţiunea să fie încheiată în condiţii diferite
faţă de contractul principal (de exemplu, chiria prevăzută în cuantum mai mare sau
mai mic).
În cazul în care locatarul încheie contractul de sublocaţiune cu
nerespectarea celor două condiţii precizate mai sus, locatorul va putea cere
instanţei judecătoreşti să dispună fie rezilierea contractului principal de
locaţiune pentru neexecutarea obligaţiilor, fie obligarea locatarului de a-şi
executa obligaţiile asumate.
Sublocaţiunea încheiată cu respectarea condiţiilor arătate îşi produce
efecte între părţi (locatarul principal şi sublocatar) fără a-l viza pe locatorul
principal care nu este parte contractantă. Prin urmare, sublocaţiunea nu
împiedică respectarea obligaţiilor locatarului principal faţă de locatorul
principal.
În doctrină se arată că "există un raport de dependenţă a contractului de
sublocaţiune faţă de contractul de locaţiune principal. Aceasta înseamnă că
durata subînchirierii nu poate depăşi pe cea a închirierii, nulitatea absolută sau
relativă a contractului principal atrage şi nevaliditatea contractului de
subînchiriere".
Nu trebuie confundată situaţia juridică a subchîriaşului cu cea a
toleratului (acea persoană care locuieşte în locuinţa locatarului, cu
consimţământul acestuia, şi care, neavând un drept locativ propriu asupra
locuinţei, poate fi oricând evacuată la cererea locatarului principal). Astfel, în
practică, instanţele de judecată au statuat faptul că tolerantul nu va putea
dobândi mai multe drepturi decât cel care îl tolerează.

18
Spre deosebire de tolerat, subchiriaşul are dreptul de a folosi bunul
închiriat pe durata stabilită în contractul de subînchiriere, putând fi evacuat
numai pe calea unei acţiuni de drept comun.

§ 2. Cesiunea locuţiunii
Art.894 C.civil prevede nu numai posibilitatea subînchirierii ci şi cedarea
contractului către o altă persoană.
Dacă sublocaţiunea reprezintă un nou contract de locaţiune, cesiunea
locaţiunii constituie o vânzare a dreptului de folosinţă (adică o cesiune de
creanţă cu titlu oneros ), de unde rezultă următoarele deosebiri;
- pentru opozabilitatea contractului faţă de terţi, cesiunea trebuie să fie
notificată locatorului principal;
- bunul subînchiriat trebuie predat în stare de a fi folosit, în timp ce
cesionarul ia bunul în starea în care se găseşte;
- sublocatarul poate dobândi drepturi diferite faţă de drepturile
locatarului principal spre deosebire de cesionar care ia locul cedentului;
- locatarul care a subînchiriat beneficiază de privilegiul pentru
preţul sublocaţiunii, în timp ce de acest privilegiu nu se bucură cedentul.

19
Conform art. 894 al C. civil. Sublocaţiunea sau cesiunea locaţiunii

Locatarul este în drept să dea bunul închiriat în sublocaţiune sau să


cesioneze locaţiunea numai cu consimţămîntul locatorului. Pentru
aceasta, el este obligat să-l informeze pe locator despre intenţia sa şi
să indice numele sau denumirea, adresa persoanei căreia
intenţionează să-i subînchirieze bunul sau să-i cedeze locaţiunea.

Locatorul nu poate să nu dea consimţămîntul la subînchiriere sau la


cesiunea locaţiunii dacă, după încheierea contractului de locaţiune, se
naşte interesul legitim pentru locatar de a da bunul, integral sau
parţial, unui terţ. Această prevedere nu se aplică dacă persoana
terţului constituie un impediment, spaţiul închiriat devenind astfel
supraîncărcat sau dacă, din alte motive temeinice, nu i se poate
impune locatorului să permită subînchirierea sau cesiunea locaţiunii.

Dacă nu consimte la sublocaţiune sau la cesiunea locaţiunii, locatorul


este obligat să comunice, în termen de 15 zile, locatarului motivele; de
altfel se consideră că a consimţit.

Locatorul care consimte la sublocaţiune sau la cesiunea locaţiunii nu


poate cere decît compensarea cheltuielilor rezonabile care pot rezulta
din sublocaţiune sau cesiune.

În cazul sublocaţiunii, locatarul îşi păstrează răspunderea faţă de


locator.

Termenul contractului de sublocaţiune nu poate depăşi termenul


contractului de locaţiune.

Cesiunea locaţiunii eliberează locatarul anterior de obligaţii. În cazul


închirierii unui alt bun decît imobilul de locuit, părţile pot stabili altfel.

20
Cap V. REZILIEREA CONTRACTULUI DE LOCAŢIUNE

§ 1 Încetarea contractului de locaţiune

Contractul de locaţiune poate înceta pentru următoarele cauze:


a) Acordul de voinţă al părţilor (reziliere convenţională) Ca orice contract
sinalagmatic, locaţiunea va putea înceta prin consimţământul părţilor. în acest
caz, contractul de sublocaţiune se va menţine, deoarece, în caz contrar,
sublocatarul ar putea fi prejudiciat prin înţelegerea dintre locator şi locatarul
principal.
b) Denunţarea unilaterală a contractului de locaţiune
în cazul în care părţile sau legea nu au determinat durata contractului de
locaţiune, acesta ia sfârşit prin denunţarea unilaterală de către oricare dintre
părţi, cu condiţia respectării termenului de preaviz.
Prin termen de preaviz se înţelege intervalul de timp dintre manifestarea voinţei
de a desface contractul de locaţiune şi data la care contractul urmează, să
înceteze în urma denunţării. Raţiunea acestui preaviz constă în faptul de a se
oferi posibilitatea locatarului de a găsi un alt bun pentru a fi închiriat. Durata
termenului de preaviz poate fi stabilită de părţi sau după obiceiul locului .

Manifestarea unilaterală de voinţă de a desface contractul de


locaţiune (denumită de legiuitor concediu) produce efecte fără a fi necesară
motivarea sa şi chiar dacă nu a fost acceptată de cealaltă parte (partea
concediată), care va suporta desfacerea contractului.
Legea nu prevede vre-o formă specială pentru denunţarea unilaterală,
practic aceasta se realizează în scris, fie direct fie prin intermediul executorului
judecătoresc.
c)Expirarea termenului locaţiunii
Dacă termenul locaţiunii a fost determinat prin contract sau prin lege,
locaţiunea încetează de drept prin simpla trecere a termenului, fără a fi
necesară o înştiinţare prealabilă.

21
Dacă locatarul continuă să folosească bunul închiriat şi după expirarea
termenului locaţiunii fără ca locatorul să îl împiedice (deci cu permisiunea lui),
locaţiunea se consideră reînnoită prin tacita relocaţiune (sau reconducţiune).
Deoarece tacita relocaţiune presupune un nou contract de locaţiune trebuie să
fie îndeplinite condiţiile cerute de lege pentru încheierea contractului de
locaţiune. Tacita relocaţiune, dacă nu a fost interzisă printr-o clauză expresă,
poate fi împiedicată numai prin anunţarea concediului (care în această situaţie
nu reprezintă o denunţare unilaterală a locaţiunii, ci manifestarea voinţei de a nu
reînnoi contractul desfăcut prin efectul expirării termenului). Tacita relocaţiune
va avea loc în condiţiile contractului iniţial (inclusiv cuantumul chiriei), dar se va
considera încheiat fără termen şi fără garanţiile existente în primul contract.
d) Rezilierea contractului de locaţiune pentru neexecutare
Conform art.896-897 C.civil, neexecutarea obligaţiilor de către una dintre
părţi dă dreptul celeilalte părţi de a cere, după punerea în întârziere a
debitorului culpabil, rezilierea contractului cu daune-interese
Când părţile au stipulat în contract un pact comisoriu expres, în acest caz
va fi aplicat pactul respectiv.
e) Desfiinţarea (desfacerea) titlului locatorului
în cazul în care titlul locatorului, în baza căruia a acordat folosinţa bunului
închiriat, este desfiinţat (fie anulat, rezolvit, evins, sau prin expirarea termenului
pentru care a fost acordat) va fi desfiinţată şi locaţiunea întrucât locatorul nu
mai poate asigura locatarului folosinţa lucrului. De la această regulă, există
câteva excepţii prevăzute de lege (astfel contractul de locaţiune încheiat cu un
uzufructuar rămâne în vigoare timp de 5 ani, chiar dacă uzufructul a încetat,
precum şi contractele încheiate de moştenitorul aparent sau de terţul
dobânditor al imobilului ipotecat).

f) Pieirea totală a bunului închiriat

22
In acest caz, contractul este desfiinţat de drept, deoarece îi lipseşte
obiectul. Nu are relevanţă dacă pieirea este fortuită sau culpabilă. Dacă
pieirea este culpabilă, partea vinovată va fi obligată să plătească daune-interese.
g) Bunul a fost transmis altei persoane
Dacă locatorul vinde bunul închiriat, cumpărătorul, chiar dacă nu s-a
obligat în acest sens, este dator să respecte locaţiunea făcută anterior
vânzării, cu condiţia să fi fost încheiată prin înscris autentic sau prin înscris sub
semnătură privată cu dată certă.
Întrucât prin efectul art. 8 C.civil cumpărătorul se substituie în drepturile şi
obligaţiile locatorului-vânzător, el are dreptul să pretindă executarea obligaţiilor
astfel cum au fost stabilite în contractul de locaţiune.
h) Exproprierea bunului închiriat
Contractul de locaţiune încetează şi în situaţia în care are loc
exproprierea totală a bunului închiriat, deoarece, în acest caz, locaţiunea este
lipsită de obiect.
Locatarul este despăgubit chiar dacă locaţiunea nu a fost consemnată
într-un înscris cu dată certă.
Dacă exproprierea este parţială, locatarul are alegerea între: a solicita
rezilierea contractului, în cazul în care partea expropriată este însemnată, sau
va putea cere o reducere a preţului închirierii.
Contractul de închiriere de locuinţe.
Se deosebeşte de locaţiunea de drept comun prin obiectul său specific —
locuinţa definită de lege ca o „construcţie alcătuită din una sau mai multe
camere de locuit, cu dependinţe, dotările şi utilităţile necesare, care satisface
cerinţele de locuit ale unei persoane sau familiei", inclusiv curtea şi grădina
închiriate odată cu suprafaţa locativă .
Reziliera contractului de locaţiune poate avea loc la cererea oricării părţi
cu un preaviz de 3 luni pentru imobile şi de o lună pentru bunuri mobile, dacă în
contract nu este prevăzut altfel.

23
Dacă locuinţa se află într-o stare ce creează un pericol real pentru
sănătate, locatarul poate rezilia contractul fără respectarea termenului de
preaviz.

Un exemplu în formă scrisă a unui contract de locaţiune încheiat de către


trei persoane:

CONTRACT DE LOCAŢIUNE

Republica Moldova mun.Chişinău


Anul ___ luna ____ziua _____

Noi, subsemnaţii, (persoana A), născută la ________, domiciliată în (adresa


persoanei A), numită în continuare “Locator” şi (persoana B), născut la
__________, domiciliat în (adresa persoanei B) şi (persoana C), născută la
__________, domiciliată în(adresa persoanei C) , numiţi în continuare “Chiriaşi” au
încheiat următorul contract:

1.OBIECTUL CONTRACTULUI.

1.1. Obiectul prezentului contract constituie apartamentul nr.X, compus din __ odăi,
cu suprafaţa totală de __________ m.p., suprafaţa locativă de
_______________m.p., situat în (adresa unde e situat apartamentul X), ce-i
aparţine “Locatorului” cu drept de proprietate privată în baza contractului de
vânzare–cumpărare, transmitere-primire a locuinţei în proprietate privată cu nr.3496
din 12.06.2000, autentificat de către notarul ___________, înregistrat la O.C.T.
Chişinău la _________ cu nr.cadastral ___________, ce se transmite în folosinţă şi
posesiune temporară.
1.2. Termenul locaţiunii este de cinci ani, începînd cu data autentificării prezentului
contract, adică din (data), (luna), (anul) .

2. CHIRIA ŞI MODUL EFECTUĂRII DECONTĂRILOR.

2.1. Plata lunară – chiria, se stabileşte în mărime de ____ (în scris) lei, care vor fi
achitaţi la începutul fiecărei luni calendaristice.
2.2. Plata pentru serviciile comunale, energia electrică, telefon, gaze, apă rece, apă
caldă, încălzirea termică, se achită lunar în conformitate cu indicii contoarelor,
notelor de plată şi calculele organizaţiilor respective. Plăţile menţionate nu sunt
incluse în plata de chirie şi se achită separat în timp de cinci zile din momentul
prezentării conturilor respective de plată.
24
3. DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE PĂRŢILOR.

3.1. “Locatorul” îşi asumă obligaţia să transmită “Chiriaşului” în decurs de două


zile de la data întrării în vigoare a contractului de închiriere, spaţiul locativ menţionat.
3.2. “Locatorul” are dreptul să efectuieze periodic controlul exploatării bunurilor
transmişe în chirie. În cazul depistării unor încălcări ale clauzelor prezentului
contract, el poate obliga “Chiriaşii” să înlăture încălcările comise.
3.3. “Chiriaşii” se obligă:
3.3.1. Să folosească bunul închriat conform destinaţiei indicate în contract şi să-l
menţină într-o stare tehnică bună.
3.3.2. Să achite la timp chiria.
3.3.3. Să efectueze din contul său reparaţiile curente ale bunurilor închiriate şi
amenajarea spaţiului.
3.3.4. Să restituie “Locatorului” bunul imobil închiriat în decurs de trei zile de la
data încetării efectului contractului, într-o stare bună ţinându-se cont de uzura
normativă, care s-a produs în timpul folosirii spaţiului locativ dat.
3.3.5. “Chiriaşii” au dreptul să efectueze reutilarea, reconstrucţia şi reparaţia
capitală a bunului imobil închiriat numai cu acordul “Locatorului”, iar “Chiriaşii” se
obligă să nu ceară de la “Locator” restituirea materială a cheltuielilor pentru
efectuarea lucrărilor de reparaţie făcute pe cont propriu.

4. RESPONSABILITATEA PĂRŢILOR.

4.1. În cazul nerespectării sau respectării neadecvate a obligaţiilor contractuale,


părţile poartă răspundere în conformitate cu legislaţia R.M.
4.2. “Chiriaşii” poartă răspundere patrimonială pentru deteriorarea bunurilor luate
în chirie.

5. MODIFICAREA PRELUNGIREA ŞI REZILIEREA CONTRACTULUI.

5.1. Modificarea clauzelor contractului de închiriere, prelungirea şi rezilierea se


efectuiază la acordul comun al părţilor contractante.
5.2. “Chiriaşii”, care respectă obligaţiile stipulate în contract, au drepturi prioritare
de a prelungi contractul, faţă de terţe persoane.
5.3. Contractul poate fi rezeliat din iniţiativa părţilor în următoarele cazuri:
5.3.1. Încălcărea de către cealaltă parte a stipulaţiilor contractului;
5.3.2. Folosirea bunului închiriat de către “Chiriaşi” în condiţii şi scopuri
necorespunzătoare contractului.
5.3.3. Nerespectarea regulilor de exploatare a bunului închiriat, precum şi a celor
sanitare şi antiincendiare.
5.3.4. La cererea în scris a uneia din părţi pentru rezilierea contractului cu nu mai
puţin de 30 de zile înainte de ziua în care expiră termenul prezentului contract.

6. STIPULAŢII SUPLIMENTARE.

25
6.1. Modificările şi completările în prezentul contract pot fi întroduse la acordul
ambelor părţi.
6.2. În problemele nereglementate de prezentul contract, părţile se conduc de Legea
“Cu privire la arendă”, Codul Civil şi alte acte normative ale R.M.
6.3. Litigiile care au apărut la încheierea, îndeplinirea, modificarea stipulaţiilor şi
rezilierea contractelor se examinează de judecătorie sau arbitraj.
6.4. “Locatorul” nu poartă răspundere materială şi penală faţă de bunurile
“Chiriaşilor”.
6.5. “Chiriaşii” se obligă să organizeze paza bunurilor materiale în perioadă de zi
şi de noapte.
6.6. Contractul este întocmit în trei exemplare, dintre care unul se păstrează în
biroul notarului Daniela Melnic, iar celelalte două se eliberează părţilor.
6.7. Cheltuielile de redactare şi autentificare a prezentului contract le suportă
“Chiriaşii” integral.

SEMNĂTURILE: LOCATOR ( persaona A)


________________________________________

CHIRIAŞII
1. ( persaona B)
2. ( persaona C)

26
Încheiere
Locuinţa de rînd, produsele alimentare, îmbrăcămintea, divers gen de utilaj,
etc. reprezintă necesitatea primordială a omului în fiecare societate. Fără
satisfacerea acestei necesităţi este imposibilă viaţa şi activitatea eficace a
oamenilor. Formele de satisfacere a necesităţii asigurării cu bunurile
elementare vitale sunt foarte diverse. Astfel, la momentul actual, mai ales în
localităţile urbane şi nu numai, contractul de locaţiune rămâne a fi o formă
de satisfacere a unuia din necesităţile de consum, care determină condiţiile
existenţei omului.
Deaceea contractul dat fiind reglementat legal şi implimentat în viaţa
noastră de toate zilele ne ajută să reglementăm just şi legal relaţiile noastre
juridico-contractuale ceea ce ne oferă posibilitatea să dispunem în posesie
temporară unele bunuri mobile sau imobile de care avem strictă necesitate,
care din diverse motive nu putem dispune posesia totală a lor.
Generalizând informaţia referitore la tema descrisă din teză.
Putem sa facem o delimitare exactă faţă de alte contracte .
Spre exemplu:

Delimitarea faţă de contractul de vânzare-cumpărare şi contractul de


comodat:
Locaţiunea se deosebeşte de:
• contractul de vânzare-cumpărare, în temeiul căruia
cumpărătorul dobândeşte proprietatea asupra bunului deci un
drept real, locatarul beneficiază doar de un drept de folosinţă
asupra lucrului dat în locaţiune care este un drept de creanţă;
Chiar dacă lucrul dat în locaţiune este producător de fructe, locatarul
dobândeşte proprietatea fructelor nu în virtutea locaţiunei, ci ca accesoriu al
folosinţei, locatarul fiind obligat să- i asigure folosinţa lucrului şi nu dobândirea
proprietăţii fructelor. Astfel fiind, dacă contractul are ca obiect numai dobândirea
unor fructe

27
( ex. Arborii din pădure, recolta de pe câmp etc.), contractul nu poate fi calificat
locaţiune, ci vânzare – cumpărare.
• contractul de comodat, în temeiul căruia folosinţa bunului este
esenţialmente gratuită, pe când locaţiunea este, prin definiţie, cu titlu oneros.
Deaceea pentru a evita diverse litigii, trebuie să cunoaştem cu exactitate
procedură după care ne orientăm pentru a perfecta un contract de acest gen.

28
Bibliografia :

1. Andrianov L.I. Legislaţia locativâ. Întrebări practice. "Literatura juridica", 1988;


2. Martcovici L.B. Drept locativ: legea şi practica. M., "Literatura juridică",
1990.
3. Suhanov E.A. “Drept Civil” Manual VoL2.
4. Suleimenov M.K. “Structura legăturilor contractual-economice”. Alma-Ata, 1980
5. Gh.Chibac, A. Chiriac “ Curs Succint De Prelegeri La Dreptul
Civil”,Partea1,Chişinău 1997
6. Safato – Romano E. “ Contracte civile”, Ed. Polirom, 1999
7. Deak Fr. “ Tratat de Drept Civil”, Contracte Speciale, Ed. Actami,
Bucureşti 1999
8. Monitorul oficial al Republicii Moldova “ Codul Civil al Republicii
Moldova”,Moldpresa Chişinău,2002

29