Metode Imagistice

METODE
RADIO-IMAGISTICE
1999-2003, Disciplina Radiologie Imagistică Medicală, UMF “Gr. T. Popa” Iaşi

IMAGISTICA MEDICALĂ
 TOTALITATEA METODELOR CE PERMIT
VIZUALIZAREA, IN VIVO, A STRUCTURII
CORPULUI OMENESC, A ORGANELOR ŞI
SISTEMELOR - NORMALE SAU
PATOLOGICE, ÎN CORELARE CU
FUNCŢIONALITATEA ACESTORA
METODE RADIO-IMAGISTICE:clasificare
 METODE “INVAZIVE”: folosesc ca sursă de

energie radiaţii ionizante, potenţial periculoase
(funcţie de doză)
 Raze X (descoperite de Röntgen în 1895) –
röntgendiagnostic
 Izotopi radioactivi (medicina nucleară)
 METODE NEINVAZIVE: utilizează radiaţii
neionizante
 Unde de radiofrecvenţă în câmp magnetic – imagistica
prin rezonanţă magnetică (IRM)
 Unde mecanice (ultrasunete) – ultrasonografia (US,
ecografia)
IMAGISTICA CU RAZE X
- radiaţia electromagnetică -
 Radiaţia electromagnetică – formă de transport a energiei;
(radiaţia electromagnetică = undă transversală, în care
câmpurile electric şi magnetic oscilează perpendicular pe
direcţia de propagare a undei);
 radiaţia electromagnetică este caracterizată prin:
 Lungimea de undă (λ) – distanţa dintre două unde succesive
(măsurată în metri);
 Amplitudinea – intensitatea, caracterizată de înălţimea undei;
 Frecvenţa (f) – numărul de oscilaţii în unitatea de timp; se măsoară
în hertz-i (Hz);
 viteza c = f x λ (m/s); viteza de deplasare a radiaţiei
electromagnetice este de 3x108 m/s (viteza luminii în vid);
 RAZELE X–
descoperite în 1895 de
Röntgen – sunt o formă de
radiaţie electromagnetică
cu lungimea de undă în
domeniul angströmilor –
0,1-150 Ǻ (1 Ǻ = 10-10 m);
 În aplicaţiile medicale
razele X sunt produse de
tubul radiogen în instalaţii
specializate. Wilhelm Konrad RONTGEN
Premiul NOBEL-1905
pentru descoperirea Razelor X
- locul razelor X în spectrul electromagnetic -
- producerea razelor X – tubul radiogen -
Razele X sunt produse în

tubul radiogen
Acesta converteşte
energia electrică în raze
X, cu producerea
concomitentă de căldură.
 Electronii furnizaţi de catod prin încălzirea unui filament –
focalizaţi şi acceleraţi către anod prin aplicarea unei diferenţe de
potenţial de ordinul zecilor de kV;
 Anodul de Cu (bun conducător de căldură) – pe suprafaţa sa o
pastilă de tungsten (focar), care produce razele X în urma
“bombardamentului” cu electroni;
 anodul – rotativ (3600-10000 rpm) – previne deteriorarea
focarului de către fasciculul de electroni;
 suprafaţa anodului este înclinată (7-20°) – controlează lărgimea
fasciculului generat (aceasta influenţând netitatea geometrică a
imaginii);
 suprafaţa focarului: mică (0,3-0,6 mm) sau mare (1-1,2 mm)
funcţie de aplicaţie; tuburile pentru fluoroscopie şi radiografie au
în general două focare;
 Întregul ansamblu e situat într-o incintă vidată care la rândul ei
este plasată într-o cupolă plumbată conţinând un fluid schimbător
de căldură (ulei).
 Fasciculul de raze X obţinut este policrom (conţine fotoni cu
energie variabilă) fiind mai departe filtrat (sunt reţinuţi fotonii
cu energie joasă) şi colimat printr-un sistem de diafragme
(fascicul util) pentru a minimiza expunerea la regiunea de
interes.
 Căldura este disipată prin intermediul anodului de cupru şi a
fluidului de răcire;
 Caracteristicile tubului variază funcţie de destinaţia acestuia
(echipament pentru explorări generale - radiografie,
fluoroscopie; angiografie; mamografie; computer-
tomografie).
- principiu general -
 Fasciculul de raze X (fascicul incident) – proiectat pe
regiunea anatomică de examinat şi, trecând prin corp, este
absorbit diferenţiat în funcţie de compoziţia chimică a
structurilor (numărul atomic Z al atomilor componenţi),
densitate (ρ), grosime (d) şi distanţa de emisie a fasciculului;
 La ieşirea din pacient, fasciculul de radiaţii (emergent) este

atenuat energetic, neomogenitatea sa exprimând diferenţele
de absorbţie ale organelor/ţesuturilor străbătute;
 Fasciculul emergent întâlneşte apoi suportul (film radiologic,

ecran fluorescent, detectori) care transformă – pe baza
efectelor ionizat şi fotochimic - informaţia latentă transportată
de fotonii X în imagine structurată, utilă. Imaginea obţinută
poate fi analogică (radiografia standard, fluoroscopia clasică)
sau digitală (radiografia şi fluoroscopia digitală, computer-
tomografia), directă (radiografia, fluoroscopia) sau reconstruită
(computer-tomografia).
- proprietăţile razelor X -
 Intensitatea – scade cu pătratul distanţei;
 Penetrabilitatea – exprimă calitatea radiaţiei; este
dependentă de lungimea de undă (funcţie de diferenţa de
potenţial aplicată tubului – cu cât mai mare cu atât raze
mai “dure”, lungime de undă mică);
 Atenuarea – diminuarea intensităţii radiaţiei ce străbate
un corp material prin absorbţie şi difuziune (împrăştiere);
 Absorbţia – cantitatea de radiaţii “sustrasă” radiaţiei
incidente:
absorbţia=Z4xλ3xρxd
 Efectul de luminiscenţă – emisia unei radiaţii optic
vizibile albastru-verde de către unele materiale când sunt
expuse la raze X (foliile întăritoare, ecranul fluoroscopic);
 Efectul fotochimic – utilizat în radiografie.
- legile formării imaginii radiologice -
 Proiecţia conică: fasciculul de raze X fiind conic,
dimensiunile şi forma corpului radiografiat variază în raport
cu:
• poziţia corpului în • distanţele focar (F)-
fascicul film (f), obiect (O)-f, F-O
 Sumaţia (şi substracţia)

planurilor: imaginea
radiologică este o imagine
bidimensională a unui corp
tridimensional, fiind în acelaşi
timp o sumaţie a tuturor
straturilor – dacă sunt opace =
sumaţie pozitivă, dacă sunt şi
structuri transparente =
substracţie
 Paralaxa: proiecţiile a două elemente structurale suprapuse,
dar situate la adâncimi diferite în corpul de radiografiat se
suprapun sau sunt vizualizate separat funcţie de înclinarea
fasciculului faţă de planul corpului, obţinută:
Prin rotaţia corpului în Prin deplasarea sursei de

 Incidenţele tangenţiale: conturul unei imagini este net
atunci când raza incidentă este tangenţială la conturul
structurii respective (scizură, tăblie osoasă);
Secţiun
e os Proiecţie Proiecţie
transversală ortogradă
- metode -
 Radiografia
 Fluoroscopia
 Tomografia plană
 Computer tomografia
- radiografia -
 Standard
imaginea obţinută este analogică;
suportul utilizat pentru imagine – filmul radiologic;
 acesta este plasat într-o casetă între două ecrane
intensificatoare, care, stimulate de fotonii X conţinuţi de
fasciculul emergent, emit o lumină fluorescentă ce
impresionează filmul radiologic; acesta este apoi
developat obţinându-se imaginea radiologică a corpului
radiografiat;
- radiografia -
 Digitală
Imaginea obţinută este digitală (obţinută prin conversia
unei imagini analogice);
suportul pentru imagine este o placă fotostimulabilă;
 imaginea analogică astfel obţinută este “citită” cu un fascicul
laser şi numerizată de computer prin suprapunerea cu o
matrice de n linii şi m coloane (obişnuit 512x512 sau
1024x1024), calitatea imaginii digitale astfel realizate
depinzând de matricea utilizată;
 imaginea radiologică digitală este afişată pe monitorul
computerului; aceasta poate fi salvată pe HDD, CD-R/RW,
MOD sau printată pe diverse dispozitive hardcopy (film, hârtie);
- radiografia -
 Direct digitală
Imaginea obţinută este digitală;
Suportul pentru imagine este o placă cu diode
fotosensibile acoperite de un material scintilator,
incluse într-o peliculă fină de silicon, fiecare din
acestea fiind răspunzătoare pentru un pixel din
imaginea afişată pe monitorul computerului (direct
digital radiography – dDR);
 imaginearadiologică digitală este afişată pe monitorul
computerului; aceasta poate fi salvată pe HDD, CD-
R/RW, MOD sau printată pe diverse dispozitive hardcopy;
- radiografia -
 Aparat roengen clasic  Casete pentru filmele

pentru radiografie radiologice
- fluoroscopia -
 Fluoroscopia – examinarea în timp real a structurilor în
mişcare din corp, cu sau fără utilizarea de substanţe de
contrast;
 Vechile echipamente de fluoroscopie furnizau o imagine pe un
ecran fluorescent, operau la întuneric, necesitând astfel o perioadă
de adaptare a examinatorului la aceste condiţii; imaginea obţinută
era analogică, dozele de expunere mari;
 Echipamentele moderne sunt dotate cu amplificatoare de imagine şi
lanţ TV, astfel încât nu se mai lucrează la întuneric, dozele de
expunere necesare pentru o imagine de calitate sunt mult mai mici,
aparatele fiind dotate cu variate dispozitive de stocare a imaginilor;
imaginea obţinută poate fi analogică sau digitală; echipamentele
fluoroscopice direct digitale sunt în curs de elaborare şi
standardizare.
- fluoroscopia -
 Echipamentele de fluoroscopie
 configuraţii diferite, în funcţie de
aplicaţiile clinice dorite;
 configuraţia componentelor, de la
tubul radiogen până la monitorul
TV, este în general similară (v.
schema);
 echipamentele digitale au în locul
unui simplu monitor TV, un
computer care stochează şi
afişează imaginea digitală pe unul
sau mai multe monitoare;
 Noile echipamentele sunt
telecomandate;
- fluoroscopia -
 Echipamentele de
fluoroscopie
1933 2000
- fluoroscopia ;fluorografia digitala-
Movie:CLICK PE
IMAGINE=STOP/
START
Cl. Radiologică-Iasi-1993:Ap. Röntgen Prestilix 1600 X -

(General Electric)
- fluoroscopia;fluorografia -
ANGIOGRAFE MODERNE ANGIOGRAF BI-PLAN
FLUORO-MOBIL(s.operatie) FLUORO CLASICA MESE cu TELECOMANDA

- fluoroscopia – aplicaţii clinice -
 Examenul dinamic simplu (fără substanţe de contrast) al toracelui,
abdomenului, etc.
 Studiile cu contrast ale tubului digestiv:
 Tranzitul baritat eso-gastro-duodenal;
 Enterocliza;
 Clisma baritată, ş.a.;
 Proceduri de radiologie intervenţională:
 Diagnostice:
 Angiografia; DSA – angiografia cu substracţie digitală (digital
substraction angiography)
 CPT – colangiografia percutană transhepatică, ş.a..
 Terapeutice:
 CHEAT – chemoembolizarea arterială terapeutică
 Drenajele biliare, externe sau interne; ş.a.
- tomografia plană -
 Prima metodă de obţinere a unor
imagini secţionale, al cărei
principu este ilustrat în schema
alăturată; deplasarea sincronă în
sensuri opuse a tubului şi casetei
cu filmul, permite ca structurile
din regiunea de interes să se
proiecteze în acelaşi loc pe film,
în timp ce structurile supra- şi
subiacente se proiectează în arii
diferite, astfel că nu determină
imagine pe film;
 Metodă în curs de abandonare
- tomografia plană -
Tub
Rx
Caseta/film
- computer tomografia -
 Computer tomografia (CT) este o tehnică imagistică care
generează imagini secţionale în plan axial prin baleierea unui
fascicul de raze X în jurul corpului de examinat;
 CT se bazează pe determinarea coeficienţilor de atenuare
(absorbţie) liniară în ţesuturi – densitate – a unui fascicul de raze
X ce străbate corpul, imaginea CT fiind astfel o “hartă” a
distribuţiei densităţilor tisulare în volumul secţiunii
examinate;
 Un fascicul colimat (îngust) de raze X străbate corpul pacientului iar
intensitatea fasciculului emergent este măsurată de către o coroană de
detectori, dispuşi diametral opus faţă de tubul de raze X;
 pentru o poziţie dată a tubului radiogen valoarea măsurată a intensităţii
fasciculului emergent se numeşte proiecţie;
 imaginea obiectului din fascicul este RECONSTRUITĂ de computer
prin analiza matematică a multiplelor sale proiecţii.
- computer tomografia – aparatura -
 Gantry (tunel) – având o deschidere cu un diametru de 54 – 70 cm şi
putându-se înclina cu 15-40°, conţine:
 Tubul de raze X
 Detectorii; sistemul de achiziţie a datelor (DAS)
 Circuitele de răcire
 Sistemele de colimare (la ieşirea din tub şi la intrarea în detectori)
 Masa mobilă
 Generatorul de raze X
 Computer (reconstruieşte pe baza datelor furnizate de detectori şi a
software-ului imaginea CT); stochează datele pe HDD;
 Consola cu monitorul TV
 Sistemul de stocare/arhivare a imaginilor (HDD, CD-R/RW, MOD,
dispozitive hardcopy pe filme de imagistică – cu developare umedă sau
uscată – sau hârtie).
1975 1995
 Generaţia Ia:
 primul CT (EMI, 1972) TUB Rx
 utiliza un fascicul fin (“pencil
beam”) şi un detector care
realizau o mişcare de
translaţie în timpul căreia se
obţinea o proiecţie apoi o pacient
rotaţie de un grad şi se
achiziţionau datele unei noi
proiecţii;
 în total 180 de proiecţii;
generarea unei singure DTETECTORI
imagini dura 5 min; Principiul baleiajului circular=“scanare”

 Generaţia a II-a:
 realizează tot o mişcare de
translaţie-rotaţie;
 utilizează un fascicul conic
şi mai mulţi detectori (5-
20);
 Timp de secţiune 6-20 s;
 Generaţia a III-a:
 utilizează un fascicul conic;
 tubul şi coroana de
detectori realizând o
mişcare de rotaţie sincronă
în jurul pacientului;
 Timp reconstrucţie 3-8 s;
 Generaţia a IV-a:
 utilizează un fascicul conic;
 o coroană completă de
detectori, staţionari, tubul
fiind singurul ce se roteşte
în gantry în jurul
pacientului,
 Timp reconstrucţie 1-4 s;
 Generaţia a V-a:
 nu există elemente mecanice în mişcare;
 utilizează un tun electronic care generează un fascicul
de electroni ce este focalizat şi se deplasează rapid
de-a lungul unui arc de 210° pe un inel-ţintă de
tungsten;
 fasciculul de raze X astfel produs traversează corpul
pacientului ajungând pe coroana de detectori;
 multiple coroane de detectori permit achiziţia
simultană a multiple secţiuni (multi-slice/multi-detector
CT).
 Imaginile pot fi obţinute în 50-100 ms;
 CT spirală.
 Are loc o scanare continuă a unui volum din corpul pacientului în timpul
deplasării mesei;
 se scade timpul de examinare;
 nu mai există secţiuni “pierdute” datorită respiraţiei inegale a pacientului de la
o secţiune la alta;
 se pot realiza reconstrucţii de calitate în diverse planuri ale spaţiului, etc;
- computer tomografia -
 CT este o metodă imagistică secţională; secţiunile se

realizează în plan axial, grosimea lor fiind de 1-10
mm;
 CT a eliminat sumaţia planurilor;
 CT lucrează cu noţiunea de densitate, derivată din
coeficientul de atenuare;
 Unitatea de măsură a densităţii este denumită
Unitate Hounsfield (UH), după numele iniţiatorului
metodei; prin convenţie apa are densitatea de 0 UH,
aerul de – 1000 UH, osul +1000 UH.
- computer tomografia – imaginea -
 Imaginea obţinută este formată din pixel-i (picture elements);

dimensiunea pixel-ului este obţinută împărţind diametrul ariei
examinate la dimensiunea matricei;
 Aria secţiunii – FOV (field of

view) – diametrul ariei
examinate (25 cm pt. cap, 38-
45 pt. corp, etc.);
 Matrice – obişnuit 512x512
 Voxel – este elementul de
volum al secţiunii (grosimea
secţiunii x aria pixelului);
 Imaginea în CT este o imagine reconstruită de computer

pe baza datelor achiziţionate de detectori; utilizând diverşi
algoritmi matematici acesta aranjează în matrice
coeficienţii de atenuare realizând o imagine numerică
(digitală) care este apoi afişată pe monitor în nuanţe de
gri-uri;
 numărul de nuanţe de gri afişate este de 16-20, limitat de
capacitatea ochiului omenesc de a le diferenţia;
 calitatea imaginii (contrastul) depinde de intervalul de
densitate afişat de acest număr limitat de nuanţe de gri;
 se utilizează ferestre de densitate (window width – WW) şi
mediana ferestrei (window level – WL);
 WW – este intervalul de densitate (în jurul valorii centrale –

WL) afişat (cu cât mai îngustă fereastra cu atât mai mare
contrastul); valorile mai mari decât maximul ferestrei sunt
afişate în alb indiferent de densitate, iar cele inferioare
valorii minime în negru;
 WL – este centrul intervalului, determinând intensitatea
(strălucirea) medie în imagine; aceasta este aleasă în jurul
valorii medii a densităţii ţesutului de interes;
 Aceste setări afectează numai imaginea afişată nu şi
datele pe baza cărora se reconstruieşte aceasta;
 Imaginea obţinută este afişată pe monitoare CRT sau LCD
şi poate fi printată pe film.
IMAGISTICA prin
REZONANŢĂ MAGNETICĂ
(IRM )
 PRINCIPIU: metodă de explorare imagistică care
constă în obţinerea de secţiuni tomografice de 1-
30 mm grosime în orice plan al spaţiului, prin
utilizarea unor impulsuri de radiofrecvenţă (RF)
într-un câmp magnetic intens (0,2-3T) şi omogen.
 Se bazează pe comportamentul nucleilor atomilor
într-un câmp magnetic intens – în particular a
nucleilor de hidrogen care se găsesc din
abundenţă în corpul uman – şi pe fenomenul de
rezonanţă a acestora în câmp magnetic la
aplicarea unui puls de RF cu o frecvenţă specifică;
IRM
- fizica -
 Datorită mişcării de rotaţie în jurul

propriului ax (spin nuclear) protonii de
H se comportă ca nişte mici magneţi,
fiind caracterizaţi de un moment
magnetic;
 Când este plasat într-un câmp
magnetic extern, momentul magnetic
generat de mişcarea de spin descrie o
mişcare de rotaţie pe o pânză de con
(asemănătoare unui titirez) – mişcare
de precesie; frecvenţa acestei mişcări
se numeşte frecvenţă Larmor şi este
specifică fiecărui nucleu, depinzând de
intensitatea câmpului magnetic (de
exemplu, pentru nucleul de hidrogen
este de 21 MHz la 0,5T, 42 MHz la 1T,
63 MHz la 1,5T);
IRM
- fizica -
 Fenomenul de rezonanţă magnetică apare la aplicarea unui

impuls de RF cu frecvenţa egală cu frecvenţa Larmor, când
protonii de H sunt scoşi din starea de echilibru, la care revin
după încetarea acestuia (relaxare), emiţând la rândul lor un
semnal de RF (cu aceeaşi frecvenţă) care este detectat,
amplificat, digitizat şi prin utilizarea unor algoritmi de
reconstrucţie este generată imaginea RM.
 Intensitatea semnalului este diferită în ţesuturi, funcţie de
concentraţia protonilor H-1 (apă, grăsimi), de timpul de relaxare
necesar revenirii nucleelor la starea de echilibru energetic iniţial
(T1 şi T2), de timpul de emisie a impulsului RF.
IRM
- fizica -
 În ţesuturi, unde concentraţia protonilor de H atinge valoarea de

1020 pe cm3, vectorul moment magnetic al fiecăruia este orientat
aleator, astfel încât nu există un moment magnetic net (se
anulează reciproc);
 Plasarea corpului într-un câmp magnetic extern orientează
momentele magnetice ale tuturor protonilor de H pe direcţia
câmpului magnetic extern (energie potenţială mai mică) sau
invers (energie potenţială mai mare); există un număr de
protoni în exces pe direcţia câmpului magnetic extern (3 la 1
milion într-un câmp de 1T), şi care determină “magnetizarea”
tisulară fiind în acelaşi timp responsabili de generarea
semnalului RM;
IRM
- fizica -
 Când vectorul magnetizare tisulară netă este perturbat din

starea de echilibru cu ajutorul pulsului RF cu frecvenţa Larmor,
acesta se va orienta către un plan perpendicular (x,y) pe direcţia
câmpului extern (z);
 Componenta vectorului magnetizare netă pe direcţia câmpului
extern se numeşte magnetizare longitudinală,
longitudinală iar
componenta perpendiculară pe acesta se numeşte
magnetizare transversală (măsurabilă, fiind singura capabilă
să inducă un semnal în bobinele receptoare – legea inducţiei a
lui Faraday);
 Unghiul de rotaţie a vectorului magnetizare netă (flip angle)
angle
depinde de intensitatea pulsului de RF aplicat ca şi de durata
acestuia; acesta poate fi de 90°, 180°, sau intermediar; acesta
influenţează la rândui intensitatea semnalului RM (influenţând
magnetizarea transversală).
IRM
- fizica -
 Relaxarea T1 sau longitudinală (relaxarea spin-substrat,

influenţată semnificativ de intensitatea câmpului magnetic extern) -
reprezintă recuperarea magnetizării longitudinale; magnetizarea
netă creşte cu o constantă de timp T1, caracteristică, la aplicarea
unui câmp magnetic şi scade cu aceaşi constantă la înlăturarea lui;
după un timp T1 de la încetarea pulsului RF s-a recuperat 63% din
magnetizarea longitudinală;
 Relaxarea T2 sau transversală (relaxarea spin-spin, neinfluenţată
de intensitatea câmpului magnetic extern, în condiţiile explorării
IRM tipice) – reprezintă rata constantă de timp cu care scade
magnetizarea transversală, proporţional cu FID (free induction
decay = semnalul indus în bobina receptoare, sesizat ca o
diferenţă de potenţial oscilând cu frecvenţa Larmor şi care scade
liber cu o rată constantă după încetarea pulsului RF extern);
semnalul indus FID scade ca o funcţie exponenţială e-t/T2; după un
timp T2 FID a scăzut la 37% din maximul atins la sfârşitul pulsului
RF.
IRM
- aparatura -
 MAGNETUL: pentru generarea câmpului magnetic extern; supraconductor (1-
3T - în practica curentă), rezistiv (≤ 0,5 T), permanent (≤ 0,35T); diam.70 cm;
 BOBINELE DE GRADIENT: sunt utilizate pentru codarea spaţială (localizarea
semnalului RM); acestea se comportă ca nişte mici magneţi (1-10 mT/m)
suprapunându-se peste câmpul magnetic extern şi astfel modificând în
regiunea de interes frecvenţa de precesie; există 3 seturi de bobine de
gradient pe cele 3 direcţii ale spaţiului (x,y,z), combinaţia dintre ele permiţând
orientarea în orice direcţie a spaţiului (de aici capacitatea de a realiza secţiuni
în orice plan);
 SISTEMUL DE RĂCIRE: necesară numai pentru magneţii supraconductori şi
rezistivi; pentru cei supraconductori răcirea se realizează cu He (4,2 K)
 BOBINELE EMIŢĂTOARE/RECEPTOARE UNDE RF
 MASA MOBILĂ: POZIŢIONARE PACIENT;
 COMPUTER PERFORMANT & ACCESORII;
 MASA COMANDĂ/TASTATURĂ/MONITOARE;
 CUŞCA FARADAY: protecţie anti RF;
 sistem supraveghere video/intercom pacient;
 siteme arhivare, post-procesare, transmitere, printare hard copy.
IRM
- aparatura -
 SCHEMA de principiu a
echipamentelor IRM
IRM
- aparatura -
 ECHIPAMENT RM
MAGNET
BOBINE RF RECEPTOARE
IRM
- imaginea -
 Intensitatea semnalului RM – contrastul imaginii – depinde de:
 densitatea de protoni
 timpul de relaxare T1 a ţesuturilor (specifice fiecărui ţesut)
 timpul de relaxare T2
 Ţesuturile cu T1 scurt apar strălucitoare pe imaginile ponderate T1; T1 este
lung pentru moleculele mici (ex. apa) şi pentru moleculele mari (ex.
proteinele); T1 este scurt pentru grăsimi şi moleculele cu dimensiuni
intermediare; T1 creşte cu intensitatea câmpului magnetic extern;
 Ţesuturile cu T2 lung apar strălucitoare pe imaginile ponderate T2; lichidele
au în general T2 lung, în timp ce solidele şi moleculele mari au T2 scurt; T2
depinde foarte puţin de intensitatea câmpului magnetic);
 Imaginile ponderate PD (densitate de protoni) au un contrast intrinsec redus
datorită variaţiilor mici de densitate în protoni a ţesuturilor (max. 10%);
 Fluxul afectează de asemenea contrastul imaginii – baza angiografiei RM;
 Administrarea de agenţi de contrast, creşte contrastul prin scurtarea T1;
IRM
- imaginea -
 Se utilizează mai multe tipuri de secvenţe, cele mai obişnuite fiind:
 Spin echo (SE)
 Fast spin echo (FSE)
 Inversion recovery (IR)
 Gradient recalled echo (GRE)
 Echo-planar imaging (EPI)
 Fiecare din secvenţele menţionate sunt caracterizate de
intensitatea, ordinea, durata şi intervalul (TR) la care se repetă a
pulsurilor de RF, ca şi de intervalul de timp la care antena “ascultă”
semnalul RM – timp de ecou (TE); de asemenea depind de
gradienţi;
 Semnalele culese de la nivelul secţiunii de interes sunt interpretate
de computer (modelul matematic utilizat este mai complex decât la
CT) şi printr-un algoritm matematic (transformarea Fourier) se obţine
imaginea digitală ce este afişată apoi pe monitor; noţiunile de pixel,
voxel, FOV sunt similare CT; matricea este obişnuit 128x128,
256x256 sau 256x512.
IRM
- performanţe -
 APLICAŢII:
 Studiul tuturor regiunilor anatomice şi organelor;
 Studii angiografice – angiografia RM – MRA (magnetic resonance
angiography);
 Spectroscopia RM (MRS – magnetic resonance spectroscopy)
 utilizează fenomenul de rezonanţă magnetică aplicat şi altor nuclei, cel mai frecvent
cel de fosfor 31P; studiul metabolismului celular; necesită un câmp magnetic mai intens
şi mai uniform decât în aplicaţiile clinice uzuale; în curs de standardizare;
 Realizează secţiuni multiplanare 2D şi 3D în orice plan al
spaţiului: axial, coronal, sagital;
 Rezoluţie tisulară neegalată: discriminează substanţa cenuşie
de cea albă;
 Detectează leziuni incipiente, minimale (cancer);
 Este NEINVAZIVĂ – nu utilizează radiaţii ionizante;
 Dezavantaje: cost mare, disponibilitate redusă; nu poate fi
utilizată la pacienţii cu pacemaker, proteze sau implanturi
metalice.
ULTRASONOGRAFIA
- principiu/aparatura -
 PRINCIPIU: reflexia ultrasunetelor (US) în
structurile corpului omenesc, diferenţiată de
impedanţa acustică a acestora, permite
realizarea unor imagini anatomice (mod B) sau
curbe grafice (mod A, TM).
 ENERGIA folosită este vibraţia mecanică cu
foarte mare frecvenţă (“ultrasunete”) = 2-12
Mhz.
 COMPONENTE CONSTRUCTIVE:
 traductor (sonda) = emiţător/receptor de US;
conţine generatorul de US;
 Amplificator semnal
 Computer (procesare semnal);
 Consola/tastatura/reglaje a emisiei si
postprocesare semnal;
 Monitor TV;
 Accesorii pentru stocare imagini,
transmisie, printare etc.
ULTRASONOGRAFIA
- producerea US/proprietăţi -
 Undele ultrasonore utilizate in
imagistică sunt produse de cristalele
Un cid
piezoelectrice prezente în sondă.
in
da ent
Există multiple tipuri de sonde pentru
ă
at
re da
ecografie în funcţie de aplicaţia
ct
ă
Un
fle
căreia i se adresează.
 Undele ultrasonore propagate în Mediul
A
ţesuturi sunt atenuate şi reflectate de Interfaţa
diferitele tipuri de ţesuturi şi de acustică
Unda isă
trans tată)
(refra
interfeţele dintre acestea.
m
 Semnalele generate de undele
c
reflectate sunt utilizate şi interpretate
pentru a obţine imaginea precum şi
informaţiile Doppler. Mediul B
ULTRASONOGRAFIA
- proprietăţile US -
 Viteza de propagare a Propagarea ultrasunetelor
undelor ultrasonore depinde • piele 1700
de tipul de ţesut; • muşchi 1580
 Majoritatea ţesuturilor din • ficat 1600
organism au viteze de
propagare apropiate; • sânge 1570
 Aerul şi osul au însă viteze Media ţesuturilor 1540 m/sec
total diferite de propagare a
US, ceea ce face ca • Apă 1480
propagarea să fi afectată
• Aer 330
dramatic scăzând calitatea
imaginii; • Os 3500
ULTRASONOGRAFIA
 Cu cât frecvenţa undelor US este mai mare cu atât

scade adâncimea de penetrare a US dar creşte rezoluţia
spaţială, şi invers;
 Rezoluţia este determinată în principal de frecvenţa US
produse de sondă precum şi de calitatea echipamentului
(hardware, software);
 Lungimea de undă este invers proporţională cu
frecvenţa; o sondă de 10 MHz emite US cu o lungime de
undă de 3x mai mică decât o sondă de 3,5 MHz, a.î.
teoretic, are o rezoluţie spaţială de 3x mai mare;
 US sunt caracterizate şi de amplitudine (puterea
semnalului), de care depinde amplitudinea semnalului
reflectat.
ULTRASONOGRAFIA
 FRECVENŢA
 2-12 MHz;
 cu cât frecvenţa este mai
mare cu atât penetrarea
este mai redusă.
FRECVENŢA
PENETRAREA
FRECVENŢA
PENETRAREA
REZOLUŢIA
REZOLUŢIA
 LUNGIMEA DE UNDĂ
 inversul frecvenţei;
 determină rezoluţia
spaţială.
 AMPLITUDINEA
 puterea semnalului;
 determină amplitudinea Comportamentul US funcţie de frecvenţă
semnalelor reflectate.
ULTRASONOGRAFIA
- afişarea informaţiei US -
 MOD A: curbe grafice exprimând pe orizontală
profunzimea şi pe verticală amplitudinea undelor
reflectate (perimată);
 MOD TM (time motion): mod A + mişcarea în timp - pe
orizontală – dinamică; permite înregistrarea în dinamică a
mişcărilor cavităţilor cardiace;
 MOD B (brightness=strălucire): afişarea în nuanţe
(tonuri) de gri, bidimensională, a unor secţiuni anatomice
corespunzatoare zonei anatomice scanate; afisarea în
timp real permite şi analiza miscărilor în timp (cord, fetus
în uter etc);
 Mod DOPPLER: calculare de fluxuri, debite (cord,vase)
cu afişare grafică (doppler spectral) sau cod de culoare
(doppler color).
ULTRASONOGRAFIA
- semiologie US mod B -
 NEGRU = ZONĂ TRANSONICĂ – lichide (vas, vezica,
chist);
 ALB= ZONĂ REFLECTOGENĂ - gaz, calcul, interfaţă;
 TONURI DE GRIURI = organe parenchimatoase, procese
patologice etc; traduc grade diferite de reflexie/absorbţie a
US în ţesuturi;
 INTERFAŢA = limita de separaţie între medii diferite ca
impedanţă acustică (pereţi vasculari, cavităţi, etc) =
REFLECTOGENĂ;
 VID SONIC = ABSENŢA SEMNALULUI (posterior de zone
cu maximum de reflexie; ex după calculi, gaze, oase)
ULTRASONOGRAFIA
- aplicaţii -
 US ABDOMINALĂ = toate organele parenchimatoase,
vase;
 US CARDIACĂ = studiu morfologic, dinamică, fluxuri;
 US VASCULARĂ = mod B, Doppler, duplex, triplex, Power;
 US PARŢI MOI = tiroidă, sân, musculară, articulară, ochi;
 US ÎN OBSTETRICĂ = sarcină normală şi patologică;
 US DIGESTIVĂ = ENDOSONOGRAFIA (esofag, rect);
 US TRANSCRANIANĂ (Doppler);
 US INTERVENTIONALĂ = ghidare puncţii percutane
diagnostice şi terapeutice
 Relativ recent, s-au realizat aparate care utilizează US
pentru măsurarea densităţii osoase, având aplicaţii în
studiul osteoporozei.
IMAGISTICA CU IZOTOPI
RADIOACTIVI
- medicina nucleară; scintigrafia -
 PRINCIPIU: introducere de izotopi radioactivi=>raze α, β, γ
şi captarea cu o cameră de scintilaţie a radiaţiei rezultate
după fixarea izotopului în ţesuturi; fixarea detectată este
analizată şi redată de computer în imagine analogică pe
monitor TV;
 fixare normală;
 hiperfixare (zone “calde”);
 hipofixare (zone reci).
 SPECT =SINGLE PHOTON EMISSION CT
 PET=POSITRON EMISSION TOMOGRAPHY

SCINTIGRAFIA SPECT
• IZOTOPI UZUALI:
99
Tc, 201Ta, 67Ga, 131I, 111In
 APLICAŢII CLINICE
 FICAT
 SPLINA
 CORD/MIOCARD;
 SCHELET=“WHOLE BODY SCAN”;
 RINICHI
 PULMON=>PERFUZIE, VENTILAŢIE
 TIROIDA/PARATIROIDE
 INFECŢII (abcese)
 DETECŢIE CANCER
SCINTIGRAFIA PET
 PRINCIPIU: emisie de positroni de către izotopi cu viaţă
scurtă, (minute) sintetizaţi în laboratorul anexat aparatului
detector.
 RADIOTRASORI: C-11…..+ metionina;
N-13…..+amoniu
Combinaţ
F-18…...+deoxiglucoza ii
O-15; RUBIDIUM 82 organice
 APLICAŢII CLINICE:
 cuantificare flux sanguin => creer, miocard
 utilizarea tisulara acizi grasi,glucoza,aminoacizi; reperaj &
funcţionalitate
 neuroreceptori cerebrali, etc;
 epilepsie focală, tumori, AVC, demenţă, IMA.
SUBSTANŢE DE CONTRAST ÎN
RADIO-IMAGISTICĂ
 Radiologia convenţională şi CT
 Negative – aer, dioxid de carbon
 Pozitive
suspensie de sulfat de bariu
substanţe de contrast iodate
 Pentru examenul organelor cavitare – ex. Gastrografin
 Pentru uz intravenos/intrarterial – hidrosolubile, ionice şi non-
ionice (de preferat acestea din urmă, care deşi mai scumpe au
mult mai puţine r.a.) – utilizate la U.I.V., angiografie, CT, ş.a.
 Mixt (combinaţii de agenţi de contrast pozitivi şi negativi)
 studiile cu dublu contrast ale tubului digestiv (aer + sulfat de Ba)
RADIO-IMAGISTICĂ
 Reacţii adverse la substanţele de contrast iodate
 Uşoare
 greaţă,senzaţie de căldură, strănut, acufene, ş.a.
 nu necesită tratament, doar supraveghere; eventual un anxiolitic
(Diazepam/Valium 5-10 mg iv lent)
 Moderate
 Urticarie
(cu sau fără prurit), rash cutanat;
 Tratament:
 Antihistaminice iv (Tavegyl, 5 ml=2 mg)
 Derivaţi de cortizon (Solu-Decortin/Hidrocortizon 50-200 mg)
 Inhibitori H2 iv (Tagamet – 2 ml=200 mg)

RADIO-IMAGISTICĂ
 Reacţii adverse la substanţele de contrast iodate
 Grave, fiind ameninţătoare de viaţă necesită intervenţia
serviciului de Terapie Intensivă!
 Simptome:
 Generale: senzaţie de anxietate, agitaţie, urticarie generalizată, vărsături,
dureri de spate, pierderea conştienţei;
 Respiratorii: tahipnee, dispnee expiratorie, tuse spastică, spasm laringian-
glotic, bronhospasm;
 Cardio-vasculare: tahicardie, bradicardie, răcirea extremităţilor, cădere
tensională, colaps, şoc.
 Tratament (măsuri imediate):
 Antihipotensive: Suprarenin iv 1ml (0,1 mg) diluat 1/9 în ser fiziologic; se
poate repeta la 2 min, eventual în adm. s.c. 0,3-0,5 ml;
 Corticoizi: Hidrocortizon 500-1500 mg iv;
 Oxigen; Eufilin pentru combaterea bronhospasmului;
 Soluţii iv pentru combaterea colapsului, substituente de plasmă.
RADIO-IMAGISTICĂ
 Ultrasonografie
 Pentru uz intravascular – diverse suspensii de microparticule ce conţin
gaz (dimensiuni 1-8 µm), care amplifică semnalul Doppler color şi
spectral;
 unele substanţe îmbunătăţesc contrastul şi în mod B – aşa-numitele
substanţe schimbătoare de fază (lichid la temperatura mediului ambiant,
se transformă în microbule de gaz la temperatura corpului);
 altele – specifice tisulare – sunt captate de celulele sistemului reticulo-
endotelial (ex. cel. Kuppfer);
 Agenţi de contrast oral – în studiu;
 IRM
 substanţe de contrast paramagnetice (chelaţi pe bază de Gadolinium –
scurtează T1) – pentru uz i.v.;
 există şi alte substanţe de contrast, inclusiv pentru tubul digestiv,
aplicaţiile ce le utilizează fiind în studiu şi în curs de standardizare.
BIBLIOGRAFIE
 CHIŞLEAG GH.: Radiologie Medicală - vol1, Ed. Litera, 1988,
 DANIIL C. – Metode şi tehnici uzuale în röntgendiagnostic,
Ed. Polirom, 1999
 GĂLEŞANU M.R. – Curs radiologie medicală, IMF 1982
 W. HUDA, R. STONE – Review of Radiologic Physics, Ed.
Williams & Wilkins, 1995
 J. P. McGAHAN, B. GOLDBERG – Diagnostic Ultrasound,
Ed. Lippincott-Raven, 1999
 D. STARK, W. BRADLEY – Magnetic Resonance Imaging,
Ed. Mosby, 1999

Metode Imagistice

Загружено:

Сведения о документе

Оригинальное название

Авторское право

Доступные форматы

Поделиться этим документом

Поделиться или встроить документ

Параметры публикации

Этот документ был вам полезен?

Это неприемлемый материал?

Авторское право:

Доступные форматы

Metode Imagistice

Загружено:

Авторское право:

Доступные форматы

METODE

1999-2003, Disciplina Radiologie Imagistică Medicală, UMF “Gr. T. Popa” Iaşi

 METODE “INVAZIVE”: folosesc ca sursă de

Razele X sunt produse în

 La ieşirea din pacient, fasciculul de radiaţii (emergent) este

 Fasciculul emergent întâlneşte apoi suportul (film radiologic,

 Sumaţia (şi substracţia)

Prin rotaţia corpului în Prin deplasarea sursei de

 Aparat roengen clasic  Casete pentru filmele

Cl. Radiologică-Iasi-1993:Ap. Röntgen Prestilix 1600 X -

ANGIOGRAFE MODERNE ANGIOGRAF BI-PLAN

FLUORO-MOBIL(s.operatie) FLUORO CLASICA MESE cu TELECOMANDA

imagini dura 5 min; Principiul baleiajului circular=“scanare”

 CT este o metodă imagistică secţională; secţiunile se

 Imaginea obţinută este formată din pixel-i (picture elements);

 Aria secţiunii – FOV (field of

 Imaginea în CT este o imagine reconstruită de computer

 WW – este intervalul de densitate (în jurul valorii centrale –

 Datorită mişcării de rotaţie în jurul

 Fenomenul de rezonanţă magnetică apare la aplicarea unui

 În ţesuturi, unde concentraţia protonilor de H atinge valoarea de

 Când vectorul magnetizare tisulară netă este perturbat din

 Relaxarea T1 sau longitudinală (relaxarea spin-substrat,

 Cu cât frecvenţa undelor US este mai mare cu atât

 SPECT =SINGLE PHOTON EMISSION CT

 PET=POSITRON EMISSION TOMOGRAPHY

 Inhibitori H2 iv (Tagamet – 2 ml=200 mg)

Вам также может понравиться