Universitatea Transilvania Brașov

Facultatea de Alimentație și Turism

SIGURANȚA
ALIMENTARĂ

Student: Drăcea Mihaela-Diana

Specializare: Controlul și Expertiza
Produselor Alimentare
An : IV
Șef lucr. univ. dr. Enache Dorin Valter

2016-2017
 Siguranța alimentară
Calitatea reprezintă ansamblul de proprietați și caracteristici ale unui produs sau
serviciu,care îi conferă aptitudinea de a satisface, conform destinației acestuia, necesitățile
explicite sau implicite.
Alimentul reprezintă un produs în stare proaspătă sau prelucrată, cu valoare nutritivă
utilizat ca hrană. În cazul general, un aliment cuprinde: proteine, glucide, lipide, săruri minerale,
vitamine şi apă. Apa deţine ponderea cea mai mare în compoziţia marii majorităţi a produselor
alimentare, ajungând până la procente masice de peste 90% din masa totală a produsului.
Se poate spune că prin siguranţă alimentară, se realizează inocuitatea produselor
alimentare realizate, procesate şi consumate de către o persoană sau de către o comunitate umană
oarecare.
Unul dintre sistemele de calitate este şi sistemul HACCP (Hazard Analysis and Critical
Control Point). Pentru ca acest sistem să funcţioneze, trebuie ca mai întâi să existe bune practici
de igienă şi de producţie. HACCP include identificarea tuturor pericolelor cunoscute, care pot fi
asociate cu alimentele care urmează a fi procesate. Odată ce această evaluare este făcută, sunt
identificate punctele critice de control (PCC) ale procesului tehnologic, unde controalele
frecvente vor preveni, reduce sau elimina aceste pericole.
Indiferent de definiţia dată calităţii, măsurarea ei este un proces pasiv, care determină
dacă evaluarea faţă de referenţialul aplicabil, se încadrează în limite sau nu. Valorile obţinute
prin măsurare nu au nici un rol activ în determinarea modului de satisfacere a standardelor.

“Dacă un pui crește în 39 de zile, de ce ți-ai dori unul care crește în 3 luni? Mai mulți
bani în buzunare! ”
(Conceptul unui fermier)
De câtiva ani, în supermarket-uri nu mai există carne cu os, acum toată carnea este
separată mecanic, devenind o hrană periculoasă pentru consumatori.
A doua cea mai consumată carne din România, este carnea de pui. Un pui crescut în
fermă ajunge de la ou în magazin în cel puțin 28 de zile.
Miracolul creșterii ultra-rapide este dat de rasă, obținută genetic, în laborator, furajele
vitaminizate și lumină intensivă. Aceeași pui de carne cresc în gospodăriile țăranilor în 90 de
zile.
Ceea ce trebuie să știe consumatorii e că în România puii injectați cu apă sau cu hormoni
de creștere sunt strict interziși. Producătorii și comercianții care recurg la asemenea practici
comit o ilegalitate și trebuie sancționați ca atare.
 Puii din sistemul industrializat din România, sunt la fel ca frații din Europa, niște
campioni ai creșterii. De regulă, puii industriali ajung din stadiul de ou la cel de friptură în 38-40
de zile. La 28 de zile puii ajung să cântărescă în jur de 1,6 kilograme, iar cei de 38 de zile ajung
la o greutate de 2,2 -2,5 kilograme. Un pui crescut în fermă poate ajunge să ia în greutate în jur
de 90 de grame pe zi.
În scurta lor viață, sunt vaccinați doar de două ori, la 8-9 zile, respectiv 18 zile, prin
metoda pulverizării prin aerosoli. În hală este foarte cald, calculatorul care monitorizează
întreaga activitate: temperatură, umiditate, curenții de aer, noxe, intensitatea luminii, numărul de
pui, mortalitate, consum de hrană, consum de apă, temperatura este de +31 grade Celsius. Este
temperatura optima pentru ca ei să crească mari.
Lumina este artificială prin niște neoane care atârnă vertical de culoare alb și
albastru,dispuse tot linear, completate prin neoane orizontale. Normele de creștere a păsărilor în
Uniunea Europeană spun că lumina trebuie să fie de minimul 30 de lucși pe metru pătrat.
Secretele creșterilor rapide sunt potrivit reprezentanților avicole, mâncarea la discreție și această
lumină care stă aprinsă cel puțin 20 de ore/zi.
Când ajung la termenul de tăiere, puii sunt recoltați manual și duși la abatorul unității.
Din momentul în care puii ajung la abator, există o perioadă de așteptare care variază între 30 de
minute și 1,5 ore, pentru a se liniștii și a elimina stresul de după transport. Procesul propriu-zis
de sacrificare,răcire, tranșare și ambalare durează 3 ore fără a lua în considerare perioada
menționată anterior.
Hrana este dată de către experţii în domeniu drept argumentul care susţine creşterea
accelerată a puiului de fermă faţă de cei ţărăneşti. Ei spun, totodată, că dezvoltarea mai înceată a
acestora din urmă este o dovadă a carenţelor din nutriţia păsărilor de curte.
„Puiul crescut în gospodăriile ţărăneşti este hrănit în principal cu cereale, hrană care nu
este completă din punct de vedere al nivelului de proteine, energie, vitamine şi minerale. Din
această cauză păsările îşi completează nivelul de proteină din natură, cu musculiţe, gândăcei,
râme, viermişori. Sigur că în aceste condiţii creşterea puiului este lentă, consumul de cereale este
mare, iar costurile pentru realizarea unui kilogram de carne sunt foarte mari”, explică Ilie Van.
El susţine, totodată, că puiul de curte nu este nici protejat împotriva bolilor şi a
contaminărilor microbiologice, având în vedere că porumbul sau grâul pe care acesta îl mănâncă
nu este controlat. De asemenea, puiul poate intra în contact cu diferite rozătoare sau cu păsări
sălbatice.
În rândul gospodinelor pe care le întâlneşti în faţa galantarului sau în faţa vitrinei
frigorifice din hipermarket circulă şi mitul puiului crescut rapid cu hormoni şi injectat cu apă
pentru a „trage mai greu la cântar”. Unele persoane sunt înclinate, de asemenea, să aleagă
caserolele cu etichete pe care găsesc menţiuni precum „fără hormoni de creştere”, „fără făinuri
animale” sau „fără procese de injectare”. Motivul pentru care românii ajung să fie induşi în
eroare de „puiul fără hormoni” este unul simplu. Nu mulţi cunosc prevederile legislaţiei
europene pe care România, ca stat membru al Uniunii Europene, trebuie să le respecte. Acestea
au fost transpuse în legislaţia naţională, iar din anul 2007, reprezentanţii Autorităţii Naţionale
Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor (ANSVSA) le-au implementat
 Astfel, hormonii de creştere, făinurile de origine animală şi aditivii alimentari au fost
interzişi în cazul cărnii de pasăre aproape de un deceniu.
Am mers pe principiul că puii din supermarketuri sunt umflaţi cu apă şi hormoni, puii de
ţară sunt mai sănătoşi, pentru că se hrănesc natural. Pentru verificare/demontare, s-au efectuat
vizite în fermele de păsări de către personae autorizate în care carnea se procesează industrial,
dar şi gospodării ţărăneşti, în care gâinile cresc tradiţional. Aceștia au urmărit procesul de
sacrificarea în abatoare, au mers în supermarketuri, au stat de vorbă cu specialişti în domeniu și
s-a ajuns la concluzia că un pui crescut la țară este mult mai sănătos decât un pui crescut în
fermă.
Am ajuns la concluzia că puii de țară sunt mult mai sănătoși decât puii crescuți in ferme cu fel
si fel de medicamente. Cred că pentru o viață sănătoasă trebuie să ne gândim la ce mâncăm și să
ne construim un trai de viață cât mai sănătos posibil.