II.

1 Aspecte topografice ale mâinii

Mâna reprezintă segmentul terminal al membrului superior şi este puternic turtită

dorso-palmar, având forma unei palete. Ea are la om caracteristici aparte privind mobilitatea
şi sensibilitatea, astfel încât reprezintă unul din caracterele specific umane.
Mâna este sediul frecvent al unor traumatisme sau unor procese supurative.
În ansamblu, mâna poate fi împărţită în două porţiuni: una proximală-mâna propri-
zisă –ce corespunde scheletului carpometacarpian; alta distală reprezentată de cele cinci
degete, corespunzătoare scheletului falangian.
Mâna propriu-zisă se subîmparte la rândul ei într-o regiune palmară şi una dorsală,
printr-un plan ce trece medial prin linia ce uneşte pisiformul cu marginea medială a degetului
mic; lateral planul trece prin tuberculul scafoidului, prin rădăcina policelui şi apoi prin
marginea laterală a indexului.

II.1.1 Regiunea palmară a mâinii

Are o formă concavă, cu o depresiune centrală delimitată între eminenţa tenară-în
partea radială, şi cea hipotenară-în partea ulnară.

Pielea
Este groasă, puţin mobilă, lipsită complet de păr şi glande sebacee, în schimb cu
multe glande sudoripare. Ea este prevăzută cu o serie de şanţuri longitudinale, tranzversale şi
oblice. Plicele au o importanţă chirurgicală, reprezentând raporturi pentru liniile
interarticulare şi pentru vase.

Planul subcutanat
Prezintă tracturi fibroase prin care pielea aderă de planul următor şi care delimitează
mici spaţii în care este inglobată o grăsime areolară în cantitate relativ mare. Această grăsime
comunică cu ţesutul conjunctiv lax al regiunii dorsale, ceea ce permite propagarea rapidă a
infecţiei în cazul unor supuraţii palmare. La nivelul eminenţei hipotenare, planul conţine
muşchiul palmar scurt, muşchiul cutanat, aşezat tranzversal. Limfaticele formează o reţea
bogată, anostomozată cu celelalte limfatice ale mâinii. Nervii acestui plan sunt reprezentaţi de
ramurile palmare ale medianului şi de către nervul palmar.
Planul fascial
 Este reprezentat de fascia palmară superficială. Subţire în porţiunea laterală şi
medială, ea este mult mai groasă în porţiunea mijlocie unde alcătuieşte aponevroza palmară.
Aceasta are forma triunghiulară cu vârful proximal unde continuă tendonul muşchiului
palmar lung.

Planul profund superficial

Este alcătuit din două straturi, unul musculo-tendinos şi altul muscular interosos
Stratul musculo-tendinos subfascial este dispus în trei loje palmare:
a) Loja laterală (tenară): cuprinde cei patru muşchi ai policelui, aşezaţi în trei
straturi:
-stratul superficial format din abductorul scurt;
-stratul mijlociu format în partea laterală a muşchiului opozant al policelui;
-stratul medial format de flexorul scurt;
Prin cele două fascicule ale flexorului lung trece tendonul flexorului lung al policelui. Stratul
profund este alcătuit din fasciculul oblic al adductorului; muşchii primesc ramuri din median
cu excepţia adductorului inervat din ramura profundă a ulnarului.
b) Loja medială (hipotenară) conţine cei trei muşchi ai degetului mic, aşezaţi în două
straturi. În stratul superficial abductorul în partea medială şi flexorul scurt în partea laterală,
stratul profund este format doar din muşchiul opozant. Toţi sunt inervaţi din ulnar.
c) Loja mijlocie (mezo-tenară) este alcătuită tot dintr-un strat superficial şi unul
profund. Primul strat cuprinde tendoanele flexorului superficial al degetelor, iar al doilea, pe
cele ale flexorului profund, de care sunt anexaţi cei patru muşchi lombricali.
În această lojă se găsesc elemente vasculo-nervoase importante.
Imediat sub aponevroza palmară este dispusă arcada arterială palmară superficială. Din
convexitatea ei pornesc patru artere digitale palmare comune care vor iriga degetele II-V.
Imediat profund faţă de arcadele vasculare se află nervii digitali palmari comuni, ramuri
terminale ale medianului şi ulnarului. Toate aceste elemente vasculo-nervoase sunt cuprinse
într-un spaţiu celulos superficial, delimitat între aponevroză şi tendoane. Între tendoanele
flexorilor şi următorul strat al planului profund al palmei, se găseşte un al doilea spaţiu
celulos, cel profund.
Stratul muscular interosos este reprezentat în ordine de: fascia muşchilor interosoşi,
vasele şi nervii, muşchilor interosoşi.
Fascia, foarte subţire, se inseră pe marginile anterioare ale metacarpienelor (cu
excepţia celui de al treilea).
 Următoarele elemente sunt reprezentate de arcadele vasculo-nervoase, arcada arterială
palmară profundă, din convexitatea căreia pornesc patru artere metacarpiene palmare. Arcada
arterială furnizează şi ramuri perforante ce străbat muşchii interosoşi şi se anastomozează cu
arterele metacarpiene dorsale. Toate arterele sunt însoţite de vene comitante şi de vase
limfatice profunde.
Muşchii interosoşi, trei palmari şi patru dorsali, sunt aşezaţi în spaţiile
intermetacarpiene.

II.1.2. Regiunea dorsală a mâinii

Este o regiune uşor convexă în sens transvetsal, prezentând în partea distală aspecte
variate în funcţie de poziţia degetelor.
a) Pielea este foarte subţire, mobilă acoperită în mod variabil cu păr, lasă să se vadă
prin transparenţa ei reţeaua venoasă superficială.
b) Planul subcutanat este lax aproape lipsit de grăsime. Conţine: reţeaua nervoasă
dorsală a mâinii, formată prin anastomozarea venelor metacarpiene dorsale; vasele limfatice;
nervii digitali dorsali, aceştia din urmă provin în partea medială din ramura dorsală a
ulnarului, iar în partea laterală din ramura superficială a radialului.
c) Planul fascial este reprezentat de fascia dorsală a mâinii, care se continuă proximal
cu retinaculul extensorilor.
d) Planul profund cel tendinos, este alcătuit din tendoanele întâlnite şi la gâtul mâinii.
În ordine radio-ulnară se găsesc: lungul abductor al policelui, scurt extensor al policelui, cei
doi extensori radiali ai carpului, lung extensor al policelui, extensorul indexului, cele patru
tendoane ale extensorului degetelor, extensorul degetului mic, extensorul ulnar al carpului.
Tendoanele destinate degetelor III-V sunt legate între ele prin punţi fibroase transversale.
Profund faţă de aceste tendoane trec cele trei artere metacarpiene dorsale. În partea laterală,
artera radială descinde de-a lungul primului spaţiu interosos pe care îl perforează, trecând
apoi la palmă; din ea porneşte artera metacarpiană dorsală a primului spaţiu. Arterele sunt
însoţite de vene comitante şi de vase limfatice.

II.1.3. Degetele mâinii

Reprezintă cinci apendice terminale ale mâinii, cu rol deosebit de important în diferite
activităţi.
 Limita faţă de mâna propriu-zisă este reprezentată de linia curbă cu concavitatea
proximală, care trece prin plicile digito-palmare, iar dorsal prin comisurile interdigitale.
Având o formă aproape cilindrică, degetelor li se descriu o regiune palmară şi una
dorsală, separate prin planurile forontale duse prin axul falangelor

II.2 Anatomia mâinii

II.2.1 Oasele mâinii

Mâna este formată din 27 de oase dispuse în trei grupe: carpul, metacarpul şi oasele
degetelor (falangele).
Carpul este format din opt oase scurte dispuse pe două rânduri. Un rând superior,
proximal sau antebrahial şi începând de la police în direcţia degetului mic se găsesc patru
oase: scafoidul, semilunarul, piramidalul şi pisiformul. În al doilea rând, inferior, distal sau
carpian, se găsesc în aceiaşi ordine alte patru oase: trapezul, trapezoidul, capitatul şi osul cu
cârlig.
În ansamblul lor formează un masiv osos numit masivul carpian cu forma –
semicilindrică, mai lat decât înalt prezentând patru feţe:
-faţa anterioară;
-faţa posterioară;
-faţa superioară;
-faţa inferioară;
Metacarpul constituie scheletul palmei şi dosul mâinii.Este format din cinci oase
lungi numite metacarpiene.Numerotarea lor se face latero-medial, de la I-V. Ele se
articulează superior cu oasele celui de al doilea rând de carpiene iar inferior cu primele
falange ale degetelor.
Metacarpienele sunt oase lungi şi pereche. Ele prezintă un corp, o bază şi un cap.
Metacarpienele permit inspecţia şi palparea carpului când degetele sunt în flexie.
Oasele degetelor se numesc falange. În total se găsesc 14 falange, fiecare deget având
trei falange cu excepţia policelui care are numai două falange.
Dinspre metacarp spre extremitatea degetului falangele sunt:
-falanga proximală;
-falanga mijlocie;
 -falanga distală;
Oasele sesamoide
Aceste oase mici au forma grăunţelor de susan, unele fiind situate în grosimea unor
tendoane, altele în vecinătatea unor articulaţii ale mâinii. Două din aceste oase au sediul pe
faţa palmară a articulaţiei metacarpofalangiene a policelui. Există însă sesamoide şi la nivelul
articulaţiei metacarpofalangiene ale indexului şi degetului mic.

II.2.2. Muşchii mâinii

Muşchii mâinii se împart în trei grupe:

-grupa laterală;
-grupa mijlocie;
-grupa medială;
Grupa laterală este formată din patru muşchi situaţi în partea laterală a mâinii. Ei se
suprapun şi dinspre suprafaţă spre profunzime sunt reprezentaţi de:
a) Muşchiul scurt abductor al policelui
Originea: pe ligamentul transvers al carpului;
Inserţia: pe faţa laterală a falangei proximale a policelui;
Acţiune: de abducţie şi rotaţie laterală a policelui;
Vascularizaţia: din ramuri colaterale ale arterei radiale;
Inervaţia: din ramul terminal al nervului median.
b) Muşchiul opozant al policelui
Originea: pe ligamentul transvers al carpului şi pe tuberculul trapezului;
Inserţia: pe faţa laterală a primului metacarpian;
Acţiune: de flexie şi rotaţie mediană a primului metacarpian, mişcări prin care
policele poate să se opună celorlalte degete;
Vascularizaţia: fiind asigurată de ramuri din artera radială;
Inervaţia: asigurată de ramul terminal al nervului median;

c) Muşchiul scurt flexor al policelui

Originea: pe ligamentul transvers al carpului şi prin altul pe oasele: trapez, trapezoid,
osul mare şi baza primului metacarpian;
Inserţia: pe faţa laterală a primei falange a policelui;
Acţiune: duce policele antero-medial fiind mai ales addus;
Vascularizaţia: fiind din ramuri ale arterei radiale;
Inervaţia: fasciculul superficial este inervat de ramul tenarian al nervului median,
fasciculul profund este inervat de ramul terminal profund al nervului ulnar.
d) Muşchiul adductor al policelui
Originea: prin capătul oblic pe osul mare şi baza metacarpienelor III şi IV;
Inserţia: printr-un tendon comun pe faţa medială a falangei proximale a policelui,
împreună cu primul muşchi interosos palmar;
Acţiunea: fiind de adducţie a policelui;
Vascularizaţia: provine din artera radială şi din arcada palmară profundă;
Inervaţia: asigurată de ramul profund al nervului ulnar;
Grupa mijlocie formată din muşchii interosoşi şi lombricali.
a) Muşchii interosoşi ocupă spaţiile intermetacarpiene şi după situaţia lor se împart
în:
-muşchii interosoşi palmari (in nr.de trei)
Originea: pe faţa metacarpianului care priveşte spre axul median al mâinii;
Inserţie: printr-un tendon subţire pe aponevroza dorsală a degetului corespunzător
metacarpianului pe care îşi au originea.
-muşchii interosoşi dorsali
Originea: pe faţa metacarpienelor care delimitează spaţiile I,al II-lea, al III-lea şi al
IV-lea.
Inserţia: pe aponevroza dorsală a degetelor, pe marginea care nu priveşte axul
mâinii (pe degetele 2, 3 şi 4).
Acţiunea muşchilor interosoşi:
-Flexia primei falange pe metacarpiene ,
-Extensia celorlalte falange.
Interosoşii dorsali îndepărtează de axul mâinii degetele pe care se inseră, iar
interosoşii palmari apropie de axul mâinii degetele pe care se inseră. La nivelul interososului
dorsal, capul superficial determină o abducţie a indexului atunci când falanga este în extensie
pe metacarpiene.Totodată fibrele sale proximale au o acţiune de flexie, capul profund fiind
responsabil de flexia falangei pe metacarpiene.
Vascularizaţia muşchilor interosoşi:
Este asigurată de ramuri colaterale ale arcadei palmare profunde şi anume de arterele
metacarpiene sau interosoase palmare şi dorsale.
Inervaţia muşchilor interosoşi:
 Provine din ramul terminal profund al nervului ulnar
b) Muşchii lombricali: în număr de patru din care 2 laterali şi 2 mediali.
Originea: primii 2 laterali pe faţa laterală şi ultimii 2 mediali pe ambele feţe ale
tendoanelor flexorului profund.
Insserţia: pe aponevroza dorsală a degetelor 2-5.
Acţiunea: face flexia primei falange şi extensia cerorlalte două.
Vascularizaţia: provine din arcada palmară profundă.
Inervaţia: nervul median inervează primii doi lombricali iar ramul profund terminal al
nervului ulnar inervează ultimii doi lombricali.

Grupa medială
Muşchii grupei mediale sunt în număr de patru dispuşi pe trei planuri:
-în primul plan, muşchiul palmar scurt.
-în planul doi, muşchiul flexor scurt al degetului mic şi muşchiul abductor al degetului mic.
-în planul trei, muşchiul opozant al degetului mic.
a) Muşchiul palmar scurt
Originea: pe aponevroza palmară;
Inserţia: pe pielea marginii mediale a mâinii;
Acţiunea: plisează pielea eminenţei hipotenare;
Vascularizaţia: provine din ramuri ale arterei ulnare;
Inervaţia: asigurată de un filet colateral din ramul terminal superficial al nervului
ulnar.
b) Muşchiul flexor scurt al degetului mic
Originea: pe ligamentul transvers al carpului şi pe cârligul osului cu cârlig;
Inserţia: pe faţa anterioară a bazei falangiene proximale;
Acţiunea: flexia falangei proximale pe metacarpiene şi extensia falangelor mijlocii şi
distale;
Vascularizaţia: provine din arcadele palmare;
Innervaţia: asigurată de ramul terminal profund al nervului ulnar.
c) Muşchiul abductor al degetului mic
Originea: pe osul pisiform şi ligamentul transvers al carpului;
Inserţia: pe falanga proximală a degetului mic;
Acţiunea: face abducşia şi flexia degetului mic;
Vascularizaţia: provine din arcadele palmare;
Inervaţia: asigurată de ramul terminal profund al nervului ulnar.
d) Muşchiul opozant al degetului mic
Originea: pe ligamentul transvers al carpului şi pe cârligul osului cu cârlig;
Inserţia: pe marginea medială a metacarpianului al V-lea;
Acţiunea: proiectează degetul mic anterior şi lateral;
Vascularizaţia: provine din arcada palmară profundă;
Inervaţia: asigurată de ramul terminal profund al nervului ulnar.

II.2.3. Articulaţiile mâinii

Articulaţia pumnului (radiocarpiană)

Este articulaţie elipsoidală care uneşte antebraţul cu mâna.

a) Suprafeţele articluare: la nivelul antebraţului este o cavitate de recepţie numită şi
cavitatea glenoidă a antebraţului. Ea este împărţită de creasta antero-posterioară în două
suprafeţe: una laterală care se articluează cu scafoidul şi alta medială care se articulează cu
semilunarul. Suprafaţa carpiană este reprezentată de feţele articulare superioare ale
scafoidului, semilunarului şi piramidalului. Acesta din urmă se articulează cu ligamentul
triunghiular. Cele trei oase formează condilul carpian, acoperit de cartilaj hialin.
b) Mijloacele de unire: sunt reprezentate de capsula articulară întărită de ligamente,
care sunt în raport direct cu tecile tendoanelor flexorilor şi extensorilor degetelor.
Capsula articulară se inseră atât proximal cât şi distal la periferia suprafeţelor articulare şi
pe marginea anterioară şi posterioară a ligamentului triunghiular, proximal continuându-se cu
capsula articulaţiei radioulnare distale.
Ligamentele sunt în număr de patru: anterior, posterior, medial şi lateral.
Ligamentul anterior este format din două fascicule:
-fsciculul radiocarpian (ligamentul oblic),
-fsciculul ulnocarpian (ligamentul orizontal).
Ligamentul posterior se inseră proximal pe marginea posterioară a suprafeţei
articulare a radiusului, de unde fasciculul se termină pe faţa posterioară a piramidalului.
Uneori poate exista fascicul accesoriu, fasciculul radioscafoidian dorsal.
Ligamentul lateral se întinde de la vârful stiloidei radiale la partea laterală a
scafoidului.
 Ligamentul medial se inseră proximal pe vârful şi pe faţa medială a stiloidei ulnare,
iar distal se termină prin două fascicule care se inseră pe piramidal şi pisiform.
Sinoviala acoperă faţa profundă a scafoidului fibros şi se termină la periferia cartilajului
hialin care acoperă suprafeţele articulare. Vascularizaţia este asigurată de arterele interosoase
anterioară şi poserioară şi din ramurile carpiene ale arterelor ulnară şi radială.
Inervaţia provine din nervii interosoşi anterior şi posterior, precum şi din fibre directe
ale nervilor medial şi ulnar.
Articulaţiile intercarpiene
Aceste articulatii cuprind:
-articulaţiile oaselor din primul rând,
-articulaţiile oaselor din rândul doi,
-articulaţia mediocarpiană (care uneşte cele două rânduri între ele).
Articulaţiile oaselor din rândul întâi (proximal)
Cuprind articulaţiile dintre cele trei oase care formează condilul carpian: scafoid,
semilunar, piramidal şi articulaţia pisopiramidală.
Articulaţiile oaselor condilului carpian sunt articulaţiile scafo-ulnară şi piramido-ulnară
(articulaţii planiforme).
a) Suprafeţele articulare sunt aproape plane şi sunt acoperite cu un strat subţire de
cartilaj hialin.
b) Mijloacele de unire: fiecare din aceste articulaţii prezintă un ligament interosos,
unul palmar şi unul dorsal.
Articulaţia pisopiramidală
Pisiformul se articulează cu piramidalul printr-o articulaţie plantiformă
a) Suprafeţele articulare: pisiformul prezintă o suprafaţă plană sau uşor concavă,
iar piramidalul o suprafaţă uşor convexă. Această articulaţie este condiliană, suprafeţele
articulare fiind acoperite de un cartilaj hialin.
b) Mijloacele de unire: capsula articulară este laxă, întărită de ligamente care se
pot împărţi în două grupe: unele subţiri întăresc părţile laterale ale capsulei, iar altele, situate
la distanţă de capsulă se întind de la pisiform la oasele vecine.
Acestea din urmă sunt: -ligamentul superior,
-ligamentul inferolateral,
-ligamentul inferomedial.

Articulaţiile oaselor carpiene din rândul al doilea (distal).

 Trapezul, trapezoidul, osul capitat şi osul hamat se unesc între ele formând trei
articulatii plantifotme.
a) Suprafeţele articulare: sunt plane şi acoperite de un strat subţire de cartilaj hialin.
b) Mijloacele de unire: fiecare articulaţie prezintă un ligament interosos, un ligament
palmar şi unul dorsal.
Sinovialele acestor trei articulaţii sunt prelungiri ale sinovialei articulaţiei mediocarpiană.
Articulaţia mediocarpiană
Este o articulaţie dublu condiliană şi uneşte cele trei oase ale condilului carpian cu
cele patru oase ale rândului al doilea de oase carpiene.
a) Suprafeţele articulare:
-partea laterală este o articulaţie condiliană stabilită între faţa inferioară a scafoidului
şi suprafeţele superioare ale trapezului şi trapezoidului.
-partea medială este deasmenea o articulaţie condiliană. Faţa medială a scafoidului şi
feţele inferioare ale semilunarului şi piramidaului, formează o cavitate glenoidă.
b) Mijloacele de unire:
Capsula articulară se inseră la periferia suprafeţelor articulare, fiind subţire şi laxă.
Capsula este întărită prin ligamente dispuse palmar, dorsal, lateral şi medial.
Ligamentul palmar este un ligament puternic cu vârful la colul osului capitat. Ramura
laterală se inseră pe scafoid şi trapezoid, iar ramura medială pe piramidal şi osul hamat.
Ligamentul dorsal se întinde între faţa dorsală a piramidalului şi faţa dorsală a
trapezului şi trapezoidului.
Ligamentul medial se întinde de la piramidal la cârligul osului hamat.
Ligamentul lateral se inseră proximal pe tuberculul scafoidului şi distal pe faţa laterală
a trapezului.
Sinoviala mediocarpiană emite prelungiri superior şi inferior, care constituie
sinovialele articulaţiilor oaselor din primul şi al doilea rând de carpiene.
Cavitatea articulară a articulaţiilor carpiene comunică cu cavitatea articulară
carpometacarpiană.
Vascularizaţia este asigurată de ramuri din arcada palmară profundă precum şi din
arterele carpiene ale radialei şi ulnarei.
Inervaţia provine din nervii ulnar şi median.
Articulaţiile carpometacarpiene
 Metacarpienele se unesc cu oasele celui de al doilea rând carpian prin două articulaţii
distincte: una care uneşte primul metacarpian şi alta comună pentru ultimele patru
metacarpiene.
Articulaţia carpometacarpiană a policelui
a) Suprafeţele articulare: sunt acoperite cu un cartilaj hialin. Trapezul prezintă o
suprafaţă articulară patrulateră convexă antero-posterior concavă transversal. Baza
metacarpianului I prezintă o suprafaţă articulară convexă transversal şi concavă antero-
posterior.
b) Mijloace de unire:
Capsula articulară: care se inseră la periferia suprafeţelor articulare, are o mare
laxitate stratul fibros fiind mai dens în partea posterioară şi laterală. Ea este întărită de
ligamente, cel mai important fiind ligamentul postero-medial.
Sinoviala este amplă şi largă ca şi capsula fibroasă pe care o dublează.
Articulaţiile carpometacarpiene ale celorlalte degete
Ultimele patru metacarpiene sunt legate de oasele metacarpiene distale prin câte o
articulaţie plantiformă.
a) Suprafeţele articulare: al doilea metacarpian se articulează cu trapezul, trapezoidul
şi osul capitat, după o linie sinuasă în formă de M, al treilea metacarpian se articulează cu
osul capitat, al patrulea metacarpian se articulează cu osul hamat.
b) Mijloacele de unire: ultimele patru metacarpiene sunt unite de carp printr-o
capsulă articulară subţire care se inseră la periferia suprafeţelor articulare fiind întărită de
ligamente palmare dorsale şi interosoase.
Sinoviala comunică cu cea a articulaţiei mediocarpiene la nivelul articulaţiei dintre
trapez, trapezoid şi osul capitat.

Fig. nr. 1
Articulațiile intermetacarpiene
Componente osoase
Sunt reprezentate de suprafețele de contact mici, laterale ale bazei metacarpienelor II-
V.
Componente cartilaginoase
Suprafețele articulare sunt coperite de un cartilaj hialin subțire.
Mijloace de unire
Capsula articulara –este comuna cu articulațiile carpometacarpiene

Fig. nr. 2
Ligamentele de întărire a capsule
 Ligamentele palmare
 Ligamentele interosoase
 Ligamentele dorsale
 Fiecare ligament este întins transversal între două oase învecinate.
Mișcările. Sunt articulații plane cu mici mișcări de alunecare a metacarpianelor între
ele, cu ocazia mișcărilor individuale ale degetelor II-V.
Articulațiile metacarpofalangiene
Fig. nr. 3
Componente osoase
 Suprafețtele articulare rotunjite de pe capul metacarpienelor.
 Suprafețele ușor concave de pe baza falangelor proximale.
Mijloacede unire
Capsula articulară fibroasă are forma unui manșon, leagă extremitățile oaselor.
Ligamentele:
Sunt subțiri și întaresc capsula articulară.
Ligamentele palmare – formate din fibre puternice, dense, așezate pe fețele palmare ale
articulațiilor si se unesc cu ligamentul metacarpian transvers profund.
Ligamentele colaterale sunt situate pe laturile articulațiilor, între rugozitatea capului
metacarpian și rugozitatea marginală a falangelor proximale, având formă de evantai.
-Ligamentul metacarpian transvers profund este așezat mai superficial pe fața palmară a
articulației, între baza metacarpianului II-V și a spațiilor interosoase. Fuzionează cu capsula
articulară și cu ligamentele palmare; împiedică îndepărtarea metacarpienelor.
Fig. nr. 4
Cavitatea articulara a falangei proximale este adâncită de fibrocartilajul glenoidial,
care în unele cazuri adaposteste i cate un sesamoid. Sinoviala fină, subtire, tapeteaza
individual fiecare capsula articulara fibroasa
Mișcări
Sunt articulaţii elipsoide cu mişcări de flexie şi exensie, în jurul unui ax transversal
plasat prin capul metacarpianului şi mişcări de abducţie şi aducţie în jurul unui ax antero-
posterior.
Menţionăm că în această articulaţie nu se pot executa decât pasiv mişcări de rotaţie ale
degetelor.
- Flexia de 90°
- Extensia poate fi forţată până în hiperextensie cu 10-20°
- Abducţia sau îndepărtarea degetelor între ele se face cu degetele în extensie.
Amplitudinea abducţiei pentru degetele II-IV este de 20°, iar pentru degetul mic de
50°, dar luându-se în consideraţie şi abducţia executată în articulaţia carpometacarpiana,
abducţia totală a policelui va fi de 90°.
Adductia sau apropierea degetelor în planul palmei se poate realiza până când acestea
vin în contact între ele. Plasarea degetelor înaintea planului palmei permite o asemenea
apropiere, încât marginea pulpei degetului II poate veni în contact cu cea a degetului V.
- Circumdictia rezultă din succesiunea mişcărilor precedente fiind cea mai amplă la degetul
arătător.
 ARTICULAŢIILE INTERFALANGIENE

Fig. nr. 5
Fiecare deget al mâinii prezintă două articulaţii:
- Proximală şi distală, cu excepţia policelui care are o singură articulaţie
Componente osoase
- Trohlea falangei situată proximal
- Feţişoara articulară, uşor concavă, prezentând o creastă osoasă cu direcţia antero
posterioară;
Componente cartilaginoase
- Suprafeţele articulare de contact sunt acoperite de un fibrocartilaj subţire;
Mijloace de unire
- Capsula articulară este laxă, mai ales posterior; se inseră pe marginile suprafeţelor
articulare;
Ligamentele de întărire a capsulei articulare sunt reprezentate de:
- Ligamentul palmarsituat pe faţa palmară a articulaţiei
- Ligamentele colaterale întinse pe laturile articulaţiilor

Fig. nr. 6
Cavitatea articulară
- Capsula articulară fibroasă este tapetată de sinovială într-un strat subţire.
Mişcări
Sunt trohleartroze care permit executarea flexiei şi extensiei falangelor în jurul unor
axe transversale ce străbat trohleea.
- Flexia în articulaţia interfalangiana proximală este de 90-120° iar în cea distală
este de 90°.
- Extensia în ambele articulaţii este de 180°, la police se poate realiza o
hiperextensie de 15-20°.