"Falsificarea omului prin ideologie"

- emisiune cu Vasile Bănescu si Sorin Lavric

Toleranța este pasivitatea omului neputincios a cărei minte a fost
sedată de acest lexic cu efect liturgic dar, paradoxal ateist"

Sursa: http://corortodox.blogspot.ro/2018/03/falsifcarea-omului-prin-ideologie.html

"Termeni stindard, care sunt folosiți cu putere de persuasiune, sunt termeni

cu sens pozitiv, gen toleranță, nediscriminare, democratic, drepturile omului,
liberalism, societate deschisă, corectitudine politică, valori democratice,
valorile Uniunii Europeene... Acestea sunt cuvinte infailibile, nu ai voie să le
tăgăduiești. Toți termenii aceștia alcătuiesc un limbaj aproape liturgic. Dar
există, ca în orice limbaj liturgic unde avem un crez, termenii de stigmatizare,
de anatemă: dacă nu accepți limbajul nostru, atunci imediat te eliminăm, te
caterisim. Cum? Ești populist, ești fundamentalist, ești fascist, ești ortodox
radical, ești extremă dreaptă, ești cripto-legionar sau ești legionar pe față."

Emisiunea Credință și Cultură - Falsificarea omului prin ideologie (din

25 martie 2018):
https://www.youtube.com/watch?v=peoUyJxqXWI

Sorin Lavric: Cartea "Marionete ale destinului" este o critică adusă

acestei ideologii devastatoare, neomarxiste, cu tentă secularizantă, al cărui
scop este desfințarea națiunilor creștine, alcătuirea uni stat federal cu un
singur parlament, cu o singură capitală, formarea unei societăți secularizate
în care credința nu mai joacă nici un rol, și unde a nu avea o patrie devine un
semn de noblețe, unde este mare lucru să nu ai rădăcini, și unde vom deveni
cetățeni și nu persoane, unde ne vom defni prin simpla apartenență la un
conglomerat statal, vom avea o serie și un număr de buletin, dar nu vom mai f
persoane în sens creștin, vom f niște marionete, cum spune Bogdan
Munteanu în carte.

Noi nu ne vom mai defni pe linei transcendentală cu Dumnezeu, nu vom mai f

pe line orizontală cu semenii noștri, cu care alcătuim o comunitate și căruia îi
spunem popor - chiar dacă adepții corectitudinii politice spun că sunt vetuste
și depășite- și, în plus, nu mă mai pot defni pe mine în raport cu mine însumi.
Pentru că aceste trei relați sunt cele prin care defnesc persoana: pe line
verticală cu Dumnezeu, pe line orizontală cu semenii mei, cu care alcătuiesc
un gen comunitar, puternic, organic, nu un construct cultural, cum spun
adepții corectitudinii politice și, apoi, mă defnesc pe mine, prin mijlocirea
relației cu mine însumi, când stau eu cu mine.

Vasile Bănescu: Ați descris, cumva, și realitatea din care începem să fm

evacuați și realitate orwelliană, dacă e cazul să repetam la nesfârșit acest
cuvânt, pentru că ne vine în minte romanul acela profetic.

1
Așadar vorbiți despre deformare, despre totală schimbare de paradigmă, pe
care o operează această ideologie ramifcată, care pătrunde ca un gaz în toate
spatiile pe care le găsește libere. O numim corectitudine politică, dar e vorba
de un neomarxism foarte agresiv care deja, în România, scoate capul foarte
des, recent. Anul acesta deja s-au întâmplat foarte multe lucruri. Mass-media
e aproape total contaminată. Asistăm, așadar la deformări, la malformații, la
știri care ne parazitează și ne induc imagini total false, iluzorii. Ni se spune că
genul masculin nu mai e masculin, că poate f feminin, ni se spune că un copil
trebuie să-și exploateze organele sexuale de la clasele primare, că e fresc
lucrul acesta și suntem invitați la toleranță, la a tolera inclusiv răul care se
instaurează în viețile noastre. Asistăm, așadar, la un asalt fără precedent în
modernitate, nu doar împotriva unui lucru, ci împotriva unor fundamente pe
care s-a sprijinit până acum societatea, nu doar tradițională, pentru că aceasta
e una foarte veche, ci societatea frească, care nu poate funcționa altfel și nu
poate respira decât dacă are niște repere stabile.

Aș vrea să vă întreb care este rolul vocabularului, pentru că la noi ajung acești
paraziți ideologici prin intermediul unor vehicule lingvistice, ni se transmit, la
știri și peste tot, niște formule în care ajungem să credem, tot repetând.
Așadar, care e rolul lexicului, al vocabularului, al limbii și al arestării ei
ideologice în acest context?

Sorin Lavric: Nietzsche ar trebui să fe considerat precursorul corectitudinii

politice, deși adepții corectitudinii politice îl detestă pe Nietzsche pentru că îl
pun pe linia clasică a valorilor europene, însă el a fost primul care a pomenit
de răsturnarea aceasta, a tuturor valorilor. Tot ceea ce părea stabil cu o
identitate clară, cu un anumit contur începe să se răstoarne. Pur și simplu
devalorizarea tuturor valorilor, asta vor ei sa facă. Care sunt valorile pe care
vor să le distrugă? Sunt cele clasice. Filozofa greacă, dreptul roman și apoi
religia creștină. Aceștia sunt pilaștri pe care stă cultura și civilizația noastră.

Orice polemică și orice război ideologic se duce nu doar prin imagini, ci prin
cuvinte. Cuvintele sunt niște vectori de energie mentală. Când rostesc un
cuvânt, cel care mă ascultă deja își îndreaptă atenția spre obiectul sau către
esența către care trimite cuvântul meu. Cei care ne privesc acuma au atenția
îndreptată spre cuvintele cu care noi desemnăm anumite lucruri. In funcție de
ușurința și arta cu care ști să mânuiești acele cuvinte poți subjuga mințile
oamenilor și poți crea realități fctive, inexistente, cu ajutorul unei arte
nominaliste.

[...]Astăzi trăim un război nominalist, asemănător cu cel din Evul Mediu,

numai că acuma nu mai este nevoie de Dumnezeu sau de spirit, care sunt
noțiuni repudiate, și acum vorbim despre alți termeni stindard care sunt
folosiți cu putere de persuasiune. Sunt termeni cu sens pozitiv, gen toleranță,
nediscriminare, democratic, drepturile omului, liberalism, societate deschisă,
corectitudine politică, valori democratice, valorile Uniunii Europeene...
Acestea sunt cuvinte infailibile, nu ai voie să le tăgăduiești. Toți termenii
aceștia alcătuiesc un limbaj aproape liturgic. Asta este paradoxul! Ei sunt
niște atei, sunt împotriva Bisericii, a religiei, și totuși refexele gândirii lor
sunt cvasi-religioase. Ei, când pomenesc de aceste cuvinte o fac cu o

2
devoțiune aproape stârnitoare de crez. Am auzit pe Președintele Iohannis
vorbind despre crez democratic [1]. Cum sună crezul ăla democratic? Crezul
presupune o mărturisire de credință cu bătaie transcendentă. Vrem să știm și
noi care este mărturisirea de credință care poate f concentrată într-un crez
democratic, un simbol de credință al democrației. Vedeți cum tenta acesta
religioasă se strecoară până și în limbajul celor care se declară democrați,
atei, liberali, anti-Biserica și anti-tradiție?!

Deocamdată nu am pomenit decât de termenii stindard, dar există, ca în orice

limbaj liturgic unde avem un crez, termenii de stigmatizare, de anatemă: dacă
nu accepți limbajul nostru, atunci imediat te eliminăm, te caterisim. Cum? Ești
populist, ești fundamentalist, ești fascist, ești ortodox radical, ești extremă
dreaptă, ești cripto-legionar sau ești legionar pe față.

Vasile Bănescu: A propos se vorbește despre legionarism într-un mod sofstic

insuportabil, știind clar că acest legionarism a murit în perioada interbelică. A
readuce mereu în discuție legionarismul care nu mai are niciun corespondent
în realitate, care nu mai are contextul în care a apărut este o minciună
manipulatoare enormă.

Sorin Lavric: Acesta este războiul nominalist. Iau un termen, îl arunc pe piață
și în același timp îi dau cititorului sau ascultătorului, o dată cu termenul, și
sentimentul, conotația, reacția afectivă pe care trebuie să o aibe. Nu zic doar
populist, trebuie să vă fe limpede că populist este cu un sens negativ, trebuie
să-l digerați cu reținere.

3
Vasile Bănescu: Are o etimologie care este învecinată cu cea a democrației,
despre popor e vorba, și în populism și în democrație.

Sorin Lavric: Bineînțeles! La fel cu legionarismul, la fel cu fascismul, sunt

termeni cu conotație negativă, pentru că așa au fost creați de la început, sunt
pur și simplu niște torpile, niște pilule de propagandă. Omul naiv le ia ca atare
și crede că acestor termeni le corespunde ceva în realitate. Si așa se
alcătuiește lumea aceasta de propagandă ideologică, iar dacă nu ai busolă, nu
ai discernământ - trebuie să ai o busolă transcendentă -, altfel te pierzi, nu ai
cum, e o cutie de rezonanță, cum zic în prefața cărții, ești degringolad, nu ai
reper.

Vasile Bănescu: Spuneți că trăim ca într-o cutie de rezonanță în care suntem

inundați cu aceste vibrații, inclusiv lingvistice, care ne operează, practic, pe
creier o intervenție menită să ne facă să gândim altfel decât este fresc,
spulberând reperul transcendental, adică eliminând orice verticală a gândirii,
totul find pe orizontală, totul în derizoriu, totul în relativizarea a absolut
orice, relativizarea morală. Am spus-o de multe ori, discursul public este total
lipsit de referințe la moralitate, nu se mai vorbește despre asta, ca și cum
moralitatea ar f devenit stânjenitoare pentru cineva, și a și devenit, frește,
pentru că toate aceste minorități sexuale, care sunt privilegiate fără nici un fel
de rezerve, confscând categoria drepturilor omului totalmente, sunt total
iritate când vorbești despre moralitate publică. Moralitatea publică trebuie
surpată, eliminată, pentru că îi stânjenește. Se preferă imoralitatea publică.

4
Sorin Lavric: Imoralitatea este dată drept normalitate. Să vă dau un exemplu
de cum lexicul poate modifca unghiul de vedere. Acum, când facem
emisiunea, ninge. Dacă eu încep să vorbesc despre ninsoare nu în termeni de
zăpadă și omăt și încep să vorbesc despre câmp de aer rece, despre
condensarea apei și despre cristalele de apa care cad din cer, automat modifc
unghiul de vedere și, dintr-un unghi literaro-poetic, să zic, schimb unghiul și
ajung într-unul meteorologic-științifc. Cam asta este tenta secularizantă în
schimbarea oricărui mesaj.

In cazul corectitudinii politice tot ce are substrat spiritual este dat la o parte și
totul se reduce la ceva terestru, într-un singur plan. Si atunci nu mai are nici
un rost să invoc spirtul, etica. A cui etică? Să mai vorbesc de onoare,
demnitate. A cui onoare? Ce mai înseamnă onoare? Onoarea poate f defnită,
nu știu cum... schimbarea condiției masculine în androgină.

Vasile Bănescu: [...] Dispar din scenă și lucruri care dădeau societății
altădată și un anumit farmec și o anumită cumințenie. Cumințenia e
demodată. Dar să revenim la valori, pentru că ele constituie sedativul cel mai
puternic în discursul acesta public revărsat incontinent din sursele mediatice.
Se vorbește la nesfârșit despre aceste valori democratice, europene,
occidentale, iar orice contestare a unor pseudovalori printre ele e o mare
erezie taxată public în mod samavolnic. Cunoaștem expresia "tirania
valorilor". Despre ce este vorba aici? Pentru că este un paradox, valoarea este
ceva pozitiv, dar tocmai că în ceva pozitiv se poate ambala lucrul periculos.

Sorin Lavric: E vorba de tirania pseudovalorilor. [...] Valorile nu au o

existență concretă, reală, pipăibilă, ele au felul de a f al valabilității. O valoare
nu este ca un pahar cu apă. Ea este valabilă și ca să fe valabilă există un
câmp simbolic în care ea să-și exercite această putere de infuență. Orice
valoare este valoare în măsura în care îți călăuzește comportamentul către
ceva. Valorile sunt scop.

Iar replica pe care o poți da corectitudinii politice este că toate pretinsele

valori democratice pe care le invocă nu sunt valori-scop ci mijloc. Când
vorbesc de prosperitate și piața comună a Uniunii Europene, când vorbesc de
societatea deschisă, acestea nu pot f scop, nu pot f valori, sunt mijloc către
altceva. Dar mijloc către ce? Pentru că ei nu pot să pună nimic altceva acolo,
în vârful ierarhiei, pentru că nu au așa ceva, ei sunt atei, au repulsie față de
religie, față de Dumnezeu, față de creștinism în mod special. Si atunci, pentru
că nu au fnalități, n-au valori scop, înlocuiesc aceste valori-scop cu valori
vicariante, care sunt doar valori-mijloc.

Si ei nu pot vorbi decât despre drepturile omului, bunăstare, diversitate,

toleranță. Bun, toleranță către ce? Că scopul vieții mele nu este să fu tolerant
așa, în mod gratuit, mai ales atunci când sunt agresat. Nu am cum!

Vasile Bănescu: Vă amintit remarca lui Paul Claudel, care, atunci când i s-a
vorbit despre toleranță spune: "La tolerance? Il y a de maisons pour ça!". Deci
toleranța se asociază mai degrabă cu casa de toleranța.

5
Toleranța nu este o valoare în sine. Din punct de vedere creștin toleranța este
o slăbiciune pentru că te pune în situația de a nu pune capăt răului și de a-l
păstra lângă tine sub forme mai mult sau mai puțin benigne. Din punct de
vedere creștin lucrurile stau altfel. Fermitatea în fața răului e recomandată.
Nu în fața persoanei, repet, persoana niciodată nu e discreditată în creștinism,
oricât de păcătoasă ar f ea, dar răul pe care îl propagă în spațiul public, și nu
numai, trebuie stopat. Așadar toleranța nu este o valoare.

Sorin Lavric: Toleranța este pasivitatea omului neputincios a cărei minte a

fost sedată de acest lexic cu efect liturgic dar, paradoxal ateist. Omul nu mai
poate reacționa pentru că nu mai are la ce să reacționeze. A fost pur și simplu
anesteziat. Si atunci, pur și simplu cu un asemenea om poți face multe în
direcția valorilor democratice, care sunt valori de mijloc, sunt intermediare
către altceva, dar altceva pentru ei nu mai există.

Vasile Bănescu: Cum ne putem opune acestei tiranii a pseudovalorilor? Carl

Schmitt vorbește despre valori, dar nu despre valori care au un conținut
transcendent, adică nu se impun ele de la sine, ci sunt impuse cu forța uneori,
sau cu multă perfdie de cineva care are o agendă. Așadar tirania valorilor
astăzi se referă la o presiune pe care o fac acești factori destul de personali ai
corectitudinii politice, pentru a impune așa zisele valori în spiritul cărora
suntem dresați să credem.

6
Sorin Lavric: Ca să înlocuiesc valorile clasice, tradiționale - cuvinte care deja
au o miză atât de vetustă încât le trezește scârba-, cu pseudovalorile, pe care
ei le consideră adevărate, îmi trebuie un act de forță. Forța aceasta poate f
subtilă, poate f o insinuare, poate f un bombardament mediatic, cum se și
întâmplă, poate f o prelegere universitară, cum se și întâmplă, și, în plus,
poate f lobby-ul politic prin care șantajezi, ameninți guverne, parlamente
samd. Este un act de forță în urma căruia se impune o altă scară de valori și
atunci avem de-a face cu o samavolnicie, adică cu o tiranie. [...]

Ce se întâmplă astăzi este că legile sunt folosite împotriva obiceiurilor și

cutumelor dintr-o comunitate. Ideal ar f ca legea să fe expresia sublimă,
expresia curată a cutumei, ea trebuie să fe în prelungirea obiceiurilor. In UE
legile se dau împotriva obiceiurilor dintr-o societate. Cazul clasic: căsătoria
între bărbat și femeie. Asta nu mai e o cutumă, trebuie să o schimbăm,
introducem o nouă lege prin care, ca de obicei, ne dovedim toleranți,
înlăturăm discriminarea -fără să ne dăm seama că în felul acesta desfințăm și
noțiunea de căsătorie și noțiunea de familie.

Vasile Bănescu: A propos de discriminare, uneori discriminarea este absolut

necesară și absolut pozitivă, pentru că trebuie să discriminezi între bine și
rău, între prost și deștept, între leneș și harnic - discriminarea este necesară,
iar în plan moral cu atât mai mult. Nu te joci cu demonul, despre care
Steindhardt spunea că nici măcar nu trebuie să începi vreo conversație,
pentru că ești pierdut. Nu te joci cu răul, nu-i acorzi nici un pic de toleranță, îl
discriminezi pentru a-l înlătura. Iată, discriminarea este necesară uneori dacă
prin absența ei ar permite inundarea spațiului public cu lucruri nefrești. Dar,
despre fresc și nefresc pe unde se mai vorbește?

Si totuși, sunt oameni care iau atitudine, și vreau să aducem în discuție ceva
peste care mass-media noastră a trecut fără de comentariu, celebra
declarație de la Paris [din mai 2017, intitulată, „O Europă în care
putem crede” n.n.]- celebră pentru noi, cei care am fost interesați de
ecourile ei. Există intelectuali, în ciuda faptului că media europeană nu-i
pomenește, nu-i aduce în emisiuni samd, care iau atitudini, care scriu, care
vorbesc pe unde pot. Acești intelectuali, o parte dintre ei au emis o declarație,
numită declarația de la Paris. Despre ce este vorba?

Active News - Declarația de la Paris. Apel împotriva TIRANIEI

birocrate, corecte politic și multicultural imperiale:
https://www.activenews.ro/stiri-politic/Declaratia-de-la-Paris.Apel-impotriva-TIRANIEI-
birocrate-corecte-politic-si-multicultural-imperiale-Europa-in-care-putem-crede.-Sever-
Voinescu-Un-document-ce-spune-adevaruri-mari-si-periculoase-pentru-aceste-timpuri-147381

Sorin Lavric: Este vorba despre un manifest semnat de intelectuali din câteva
țări europene. Numele lor nu sunt atât de cunoscute [...] dar au semnat un
manifest către clasa politică europeană, cât se poate de fățiș și de tăios,
spunând: oameni buni distrugeți Europa clasică, înlocuind-o cu o Europa falsă.
Europa voastră falsă se ridică pe niște idoli, care la rândul lor sunt falși. Idolii
aceștia sunt: progresul inevitabil, pe care îl dați drept o fatalitate, împotriva

7
căreia nu ne putem împotrivi - tăvălugul progresului, progresul material în
numele rațiunii, exact refexul iluminist. Apoi "noblețea" faptului de a nu mai
avea o patrie și de a f cetățean european într-o comunitate cu virtuți
universale. Reacția acestor intelectuali find: nu există o comunitate
universală, și nu există valori universal acceptate de toată planeta. Nu există
valori împărtășite de societatea europeană cu valori creștine și această invazie
a populației islamice. Există o coeziune evidentă. In plus, un alt idol pe care va
construiți statul de drept suprafederal este secularizarea, repudierea
rădăcinilor creștine și în același timp incurajarea invaziei islamice. Islamul
este nu doar o primejdie, este o realitate concretă pe care o respirăm și sub
teroarea căreia trăim. Asta scriu intelectualii în această declarație. Îndreptată
către cine? Către toți de la Macron până la Merkel, către elitele politice
actuale. [...]

Tot ce înseamnă reacție a intelectualilor de dreapta nu este răspândită, nu

intră în circuitul mediatic. De ce? Pentru că circuitul mediatic se afă în
jurisdicția celor care nu acceptă intelectualii de dreapta.

Vasile Bănescu: Ceea ce este total nefresc este că deși se clamează

existența societății transparente, a dialogului, când e vorba de a începe un
dialog, total bine intenționat, - pentru că nici eu și nici dumneavoastră nu
suntem niște fanatici antieuropeni, ar f culmea! ar f anti-noi-înșine-,
problema este că nu ți se dă voie în spațiul public. Mai precis ești izolat, dacă
vrei să ai un dialog pe tema unor derapaje, a unor rătăciri, de la drumul pe
care toți îl dorim, frește, prosper pentru țara noastră, pentru Europa. [...] De
ce nu se poate vorbi despre asta? E chiar așa o erezie care întunecă mințile?

Sorin Lavric: Se poate vorbi, dar se poate vorbi sub obroc, în surdină. Si, un
alt aspect pe care îl desprindem din această declarație de la Paris. Ei o spun
pe șleau acești intelectuali: voi, clasa politică ne cereți să renunțăm la
superioritatea culturii noastre, a rasei albe, la superioritatea culturii creștine,
clădită în secole, care este a noastră, și să renunțăm în numele egalității cu
cine? Cu islamul care vine peste noi și pur și simplu ne înlocuiește? Pentru că
pur și simplu nu mai e vorba nici de asimilare - ei refuza să fe asimilați-, nu
mai e vorba de nicio integrare - ei nu se integrează, nu respectă obiceiurile
sau legile țării în care ajung, ei formează enclave de sine stătătoare unde
sharia este singurul cadru juridic valabil și, în rest, există o lume interlopă
care se extinde tot mai mult demografc, distrugând pur și simplu ethosul
european.

Vasile Bănescu: Firește există și multele excepții pozitive care s-au integrat,
dar nu vorbim despre ele, vorbim despre fenomenul recent, de după 2015
practic când, într-un mod care practic a contrazis legislația europeană, s-au
deschis porțile unei invazii fără precedent care va costa Europa, nu doar
fnanciar, ci și din punt de vedere spiritual, economic, desigur, social. Sunt
lucruri despre care trebuie vorbit. Nimeni nu e împotriva unui om necăjit, care
dorește să supraviețuiască, să se salveze din război, dar s-au dovedit lucrurile
acestea, că doar o minoritate era, între acești refugiați, cu adevărat autentică,
restul find refugiați economic, care vin pentru prosperitatea Europei și nu
pentru că sunt cu adevărat vânați în țările lor. [...]

8
Sorin Lavric: Încetul cu încetul o să se respire aerul lor și nu o să se mai
respire aerul vienez. Nu pot să nu pomenesc de discursul lui Victor Orban de
ziua Ungariei, pe 15 martie, [...] care a spus pe șleau: Europa se afă în cursul
unei islamizări premeditate, făcută cu consimțământul clasei politice, a păturii
dominate din Europa. [...] Si dă două exemple de țări care se opun acestui
proiect de la Bruxelles, de corcire a populației autohtone albe cu cea, cu
precădere inferioare din punct de vedere cultural nouă, venită din orient.
Polonia și Ungaria sunt cele două fortărețe care se opun curentului federalist
venit dinspre Bruxelles.

Vasile Bănescu: Cum au fost catalogați conducătorii acestor două țări?

Populiști! Asta ni se spune permanent în jurnalele de știri, de către așa-zișii
analiști, experți în analiză politică.

Sorin Lavric: Vă dați seama că acestor comentatori, dacă li se iau aceste

cuvinte stindard sau de anatemă, ei sunt dezarmați, pentru că ei nu mai au
cum să se exprime. Nu mai pot! Asta înseamnă neputința de a te exprima cu
propriile cuvinte, nu prin pilulele de propagandă.

Vasile Bănescu: Întrebarea care am pune-o este: ce este rău în a te opune

distrugerii valorilor tale naționale? Este ceva rău în asta? Ar avea vreun
răspuns? Pot contesta fenomenul care s-a declanșat, de distrugere a acestor
valori? Si exemple sunt foarte multe deja.

Sorin Lavric: Da, răspunsul lor este că ceea ce noi considerăm a f rău este o
iluzie, o aparență, provocată de gradul nostru de involuție. Suntem atât de
tribali și de retrograzi încât nu percepem adierea binelui, pe care vor să ni-l
aducă cei de la Bruxelles și, atunci, în îngustimea și în obtuzitatea noastră, ne
opunem unui proces care oricum este inexorabil. Este exact concepția
marxistă! De ce vă împotriviți mersului istoric, care oricum este peste capul
nostru? Asta înseamnă uzurparea providenței de tip divin! O dai la o parte, și
în locul ei pui mersul obiectiv al progresului rațiunii în UE. Nu vă împotriviți
că nu aveți cum, sunteți retrograzi, sunteți tribali. Astea sunt cuvintele de
anatema pe care le rostesc. Dacă le iei aceste cuvinte, ei nu se mai pot
exprima, nu știu cum vor vorbi, vor vorbi în alt jargon pe care trebuie să și-l
plăzmuiască.

9
Vasile Bănescu: Este posibilă situarea intelectualului creștin în zona
neutralității, într-un asemenea context? Poți f neutru în acest spațiu, în care
Raymond Aron îți recomanda totuși să f spectator angajat?

Sorin Lavric: Dacă ai virtuți mistice da, e cel mai bine să trăiești în lumea ta,
tu cu Hristos sau la o mănăstire. Dacă ai asemenea virtuți! Dacă ai o
deschidere către lumea socială, atunci neutralitatea este o iluzie, nu poți f
neutru decât dacă ești neputincios, pasiv sau laș. Nu ai cum să f! Până la
urmă tot trebuie să alegi una din direcții, una din tabere, care până la urmă
sunt două mari și nu altele.

Întrebarea dumneavoastră mă trimite cu gândul la polemica de care vorbește

Bogdan Munteanu în carte ["Marionete ale destinului"] între Aleksandr
Dughin, ideologul în vogă al Rusiei și Olavo de Carvalho, care este brazilian.
Si polemica care a avut loc a fost în 2011 și merită să vorbim despre ea,
pentru că cei doi intelectuali trasează foarte bine harta tendințelor
imperialiste de pe planetă.

Carvalho descrie trei mari tabere, trei mari tendințe imperialiste. El vorbește
despre tabăra ruso-chineză, acesta este blocul cu o forță hegemonică ieșită
din comun. A doua tabără este cea a califatului arab afată într-o expansiune
în toată Europa. Si a treia tabără este ceea ce numește consorțiul oligarho-
plutocratic, deci este consorțiul occidental bazat pe puterea banilor. Ce se
întâmplă astăzi în UE? Corectitudinea politică este pur și simplu împinsă de
acest mijloc al banilor. In spatele ei, în spatele politicienilor, se afă niște
fnanțe care pot circula peste tot, cumpărând tot, șantajând tot. Astea sunt
cele trei tabere și în consorțiul occidental imperialisto-american Dughin vede

10
marele rău. Carvalho, dimpotrivă, nu vede aici marele rău, pentru el marele
rău stă în califatul arab care vine cu un cu tot alt ethos și cu un cu tot alt tipar
de valori. Si în fne, tabăra ruso-chineză.

Acestea sunt cele trei mari imperii din coliziunea cărora se va alege
deznodământul și viitorul planetei. Si întrebarea lui Dughin către Carvalho
este că, bun, ai descris cele trei tabere, pretinzi că poți să stai în afara, neutru
și nepărtinitor, fără să faci parte din niciuna? Eu nu pot, eu find rus fac parte
din tabăra ruso-chineză și mă opun imperialismului, pe care îl numește
bancar-iudeo-masonic-american, după tiparul clasic al conspirației. Si
Carvalho spune: eu nu pot să-mi permit luxul de a face parte din aceste
tabere. Eu pretind că sunt un intelectual creștin și în același timp neutru.
Întrebarea este poți sau nu? Când ești în România nu vad cum poți să f
neutru. Nu ai cum.

Vasile Bănescu: Si ce înseamnă să f neutru? Dacă neutru înseamnă să nu te

exprimi, să nu iei atitudine, să nu vorbești, să nu comunici crezul tău creștin -
un crez creștin există, totuși-, atunci nu vorbim despre o neutralitate posibilă,
pentru că este nevoie de un mesaj care să vină din altă parte. Să știți că eu îmi
pun din ce în ce mai mult speranța în aceasta lume care nu se vede la
televizor, sunt oameni care tânjesc după un alt tip de mesaj decât cel livrat la
știri, care au ajuns să fe ironizate și în piese de teatru. Știrile din România
sunt atât de caraghioase uneori, atât de ridicole prin intonațiile respective,
prin subiectele care sunt egale cu zero și care sunt prezentate ca breaking
news, încât lumea începe să realizeze că, într-adevăr, li se perindă prin față
niște marionete. Cred că lumea începe să înțeleagă, o parte din ea. [...]

Cineva v-ar întrebă dacă nu cumva islamul și corectitudinea politica sunt

adversari. Deci islamul se opune corectitudinii politice și avem de-a face, în
calitate de creștini, cu doi adversari care nu se înțeleg reciproc.

Sorin Lavric: Da, avem de-a face cu doi adversari, dar succesiunea
cronologică aș descri-o altfel. Societatea creștină, încetul cu încetul, a
îngăduit în lăuntrul ei apariția acestor curente ateiste, printre care marxismul,
iar astăzi urmașul marxismului, corectitudinea politică, și care sunt cele mai
puternice. Golul, carența, absența credinței pe care aceste curente ateiste le-a
provocat înlăuntrul creștinismului a dat naștere unor spații goale, care sunt
un sol prielnic pentru apariția islamului. Islamul intră ca în brânză acuma în
Occident pentru că acuma nu mai are o religie de care să se lovească, de care
să se izbească, iar corectitudinea politică nu poate f un adversar pe măsură.
Am mai vorbit despre asta, într-o tabără însufețită de credință și o tabără
ateistă, câștigul, victoria va f de partea credinței, indiferent în numele căror
valori și căror zei vorbește acea credință. N-au nici o șansă adepții
corectitudinii politice în fața islamului, pentru că ei nu au nimic transcendent,
absolut nimic.

Într-adevăr, noi creștini fiind, avem doi dușmani, și corecții politic și

extremiștii islamici.

11
Vasile Bănescu: Am vorbit despre valori și despre pseudo-valori. Am spus că
valorile acestea, care ni se futură în față permanent, sunt incapabile să se
impună de la sine. Adică nu-ți vine să te ridici în picioare, neapărat,
reverențios, când auzi de valorile occidentale. De ce ai face-o?! Cum stăm însă
la categoria valori creștine? Pot f recomandate fără să cădem în capcana
aceea a vidului, a celor pe care le identifcăm cu valori false? Adică avem
dreptul să vorbim despre valori creștine? Nu s-ar putea spune: voi de ce
vorbiți despre valorile creștine pe care doriți să le impuneți în spațiul public?

Sorin Lavric: Simplu, pentru că ele au fost verifcate în timp, în secole. Când
vorbești despre principalele virtuți, acestea sunt niște calități care au fost
verifcate în timp și care s-au dovedit benefce înlăuntrul comunității. De
aceea pomenim de ele, nu pentru că țin eu astăzi să impun, în numele unui
"capriciu hristic" aceste valori. Asta este răspunsul: au fost verifcate gratie
unei predanii, adică a unei tradiții - cuvânt, iarăși, imposibil de digerat de
adepții corectitudinii politice.

Vasile Bănescu: Absolut! E vorba de două milenii de verifcare a acestor

valori care nu au un conținut imanent, aici este problema, au un conținut
transcendent, un conținut dumnezeiesc, pentru că ele nu au fost dezgropate
printre niște ruine ale unei vechi civilizații, ci sunt practic accesibile nouă prin
revelație. Deci, acceptând revelația, acceptându-L pe Dumnezeu, preluam ca
absolut viabile, autentice aceste valori ale Evangheliei.

Sorin Lavric: Si numai în numele unui transcendent revelat poți vorbi de un

crez și de un limbaj liturgic, și nu cum fac democrații noștri, care vorbesc
despre un crez democratic. Este nostim pentru simplu fapt că e superfcial.
Ce, Dumnezeu, este acela un crez democrat? Vreau să aud și eu cum sună acel
crez.

Vasile Bănescu: In acest context ne mai putem întreba retoric: ce este

fanatic într-un demers absolut democratic numit referendum pentru
sprijinirea familiei frești?

Sorin Lavric: Nu este nimic fanatic, este o reacție de apărare în jurul unui
ethos, iarăși, verifcat în timp de secole de tradiție, este o reacție de apărare și
nu este o reacție obtuză prin care caut să înnăbuș toleranța și să fu
discriminator.

Vasile Bănescu: Sigur că v-am întrebat, ținând cont de context, pentru că

acest demers, cel mai onorabil demers practic din România post-decembristă
a fost catalogat, și este în continuare catalogat, ca find un demers al
fanaticilor religioși. Dacă apăram familia formată dintr-un bărbat, femeie și
copii suntem deci niște fanatici religioși și deci periculoși. Periculoși pentru
cine, cred că a rezultat din discuția pe care am purtat-o și pentru care vă
mulțumesc foarte mult.

12
13
Am trecut în revistă câteva din temele acestei cărți, pe care o recomand din
toată inima. Autorul este Bogdan Munteanu, iar titlul: "Marionete ale
destinului". Riscam să devenim marionete în măsura în care nu mai gândim cu
capul nostru, ne lăsam parazitați, intoxicați de știri false, de cuvinte infestate
ideologic, de cuvinte blamate într-un mod suspect. Atunci devenim
marionetele acestor păpușari nevăzuți, și unii v-ar putea întreba, desigur, cine
sunt acești păpușari nevăzuți?

Eu am fost întrebat, legat de această presiune enormă care se face și în

România pentru introducerea în fecare an de studiu a educației sexuale, de la
clasa zero până în a XII-a - e un deziderat al unor ONG-uri să se predea
această materie, pentru a deveni, nu știu, o generație nouă superexpertă în
probleme de sexologie. Si, când am spus că există această presiune
nefrească, și că educația sexuală nu este necesară decât la vârsta adecvată, și
într-un context în care se predau lucruri frești menite să ne protejeze de niște
derapaje și cu un scop fresc legat de familie samd am fost întrebat, deci: dar
de ce credeți că cineva are un interes în acest sens? Adică de ce suntem noi
suspicioși, că ar putea f ceva rău la mijloc. Sigur, întrebarea era lipsită de
orice valoare.

Sorin Lavric: Răspunsul este pentru că sunt oameni care urăsc Europa, urăsc
rasa albă, urăsc istoria acestei Europe, și vor pur și simplu să o stârpească, să
o înlăture și sa o înlocuiască cu acest conglomerat european pe care l-au
gândit începând cu al Doilea Război Mondial. Cine sunt sforalii? Spune Victor
Orban. Există o rețea internațională care caută să distrugă toate națiunile
creștine prin aceasta injecție islamică, iar unul dintre exponenții de care
vorbește Victor Orban este Soroș, care este dușmanul lui direct, și care a făcut
tot ce a putut împotriva Ungariei din care a plecat.

Vasile Bănescu: Vom f declarați imediat conspiraționiști, un alt cuvânt menit

să spulbere vigilența și luciditatea noastră. Te reduce la tăcere. Vă reamintesc
de niște inscripții pe care le-am văzut prin oraș, nu te mai problematiza, totul
va f bine...

[1] Mesajul Președintelui României, domnul Klaus Iohannis, transmis la deschiderea lucrărilor
celui de-al XXIV-lea Congres al Asociației Foștilor Deținuți Politici și Victime ale Dictaturii din
România: Încă din prima zi a mandatului meu, am onorat și omagiat acele modele care s-au
opus totalitarismului, luptând pentru libertate și pentru apărarea demnității umane. Voi
continua să susțin manifestările dedicate victimelor regimului comunist care au militat pentru
crezul democratic și mă voi alătura pe mai departe eforturilor de a nu ne uita trecutul. Voi
pleda în continuare pentru construirea unui Muzeu al Comunismului care constituie, în opinia
mea, expresia cea mai clară a suportului pe care îl acord politicilor de recuperare a trecutului.

14