elevii pot beneficia de examinare orală, scrisă sau
practică. Fiecare dintre aceste metode prezintă avantaje şi dezavantaje şi sunt în mod direct în legătură cu specificul disciplinei şi caracteristicile elevilor care fac obiectul evaluării. EX.ORALĂ – AVANTAJE - în cadrul examinării orale evaluatorul poate ajuta elevul prin întrebări suport prin care aceştia pot să-şi elaboreze răspunsurile - între evaluator şi examinat pot avea loc schimburi de natură cognitivă, dar şi afectivă (atitudini, sentimente) - evaluatorul poate să aprecieze adâncimea sau profunzimea cunoştinţelor prezentate de elevi - elevii pot să probeze şi calităţi legate de modul de prezentare, comunicare nonverbală, stil, oratorie. DEZAVANTAJE: se evaluează o cantitate mică de materie pe unitatea de timp şi un nr. mic de elevi Acţionează mulţi factori perturbatori ai notării -este dificil să se echilibreze conţinuturile în privinţa gradului lor de dificultate - este greu să se menţină de către evaluator acelaşi nivel de exigenţă pe întregul proces evaluator ( la început exigenţă mai mare) - aceste metode defavorizează elevii care au un echilibru emoţional precar, introvertiţii care resimt în mod neplăcut contactul direct cu examinatorul EXAMINĂRILE SCRISE –AVANTAJE - se examinează f. mulţi elevi pe unitatea detimp -se evaluează o cantitate mare de materie - conţinuturile evaluate pot fi mai bine echilibrate - sunt mai riguroase, pt. că se pot realiza pe criterii cu grad de obiectivitate mare - asigurarea anonimatului - convin mai ales subiecţilor cu probleme de natură afectivă, introvertiţii DEZAVANTAJE - sunt mai dificile pt. că la modul general limbajul scris este mai pretenţios, mai constrângător - de multe ori, elevii pot fi penalizaţi pt. forma de prezentare şi chiar pt. greşelile gramaticale - uneori elevii nu mai revin atunci când conştientizează propriile lipsuri, din dorinţa de a nu altera forma lucrării - sunt mai costisitoare, atât în privinţa costurilor materiale, cât şi a remunerării persoanelor care examinează, spaţiile etc. EXAMINĂRILE PRACTICE –AVANTAJE -stăpânirea unor cunoştinţe numai la nivel teoretic nu poate oferi indicii prea multe referitoare la competenţele reale ale e. -la disciplinele tehnice: desen, coregrafie sunt necesare, Pe lângă celelalte tipuri de examinări şi e. practice elemente complementare de evaluare: observarea sistematică act elevilor, investigaţia, proiectul, portofoliul, autoevaluarea. FACTORI PERTURBATORI AI NOTĂRII: - efectul hallo- evaluatorul este tentat să aprecieze elevul în funcţie de impresia generală formată în timp despre el.; supraaprecierea elevului datorită impresiei generale f. bune - efectul Pigmalion manifestat în aşteptările profesorului faţă de care are o părere f. bună, anticipându-i nota înainte de a răspunde - eroarea de generozitate – aprecierea elevului în funcţie de nivelul clasei .examinatorul acordă note f. mari comparativ cu nivelul real de pregătire al elevilor. Astfel maschează eşecul şcolar al unor elevi. Cauza nu o reprezintă generozitatea reală a evaluatorului; aceşti evaluatori uită că una din responsabilităţile fundamentale ale oricărui evaluator se concretizează în nivelul de pregătire al elevilor de care el însuşi s-a ocupat. - efectul de contrast acţionează în sensul că se accentuează diferenţele dintre evaluaţi în f. de poziţia pe care o ocupă într-o serie: bine….slab=subevaluat slab…bun = supraevaluat - efectul blând persoanele cunoscute sunt apreciate cu mai mare indulgenţă faţă de pers. mai puţin cunoscute -efectul curbei lui Gauss - se acordă note mici şi mari puţine şi medii multe. -eroarea individuală constantă atunci când între examinatori intervin dezacorduri Se poate contracara dacă există un barem bine întocmit, pt a se ajuge la un consens în privinţa aplicării lui - „variabila şoc” – se poate altera aprecierea unei prestaţii când evaluatorul se lasă antrenat de o anumită teză, idee susţinută de evaluat.