Академический Документы
Профессиональный Документы
Культура Документы
2. Consideraţii generale
Deseori, prelucrarea alezajelor prin aşchiere comportă nu numai realizarea unor
suprafeţe interioare de revoluţie, ci şi generarea suprafeţei frontale limitrofe, căreia i se poate
da o formă conică, profilată sau plană, perpendiculară pe axa de rotaţie a găurii. Generarea
simultană a acestor suprafeţe se execută în special pe maşina de găurit, ori pe maşina de alezat
şi frezat, dar şi pe strung. Diferenţierea acestor operaţii este făcută de poziţia semifabricatului
şi a sculei utilizate, precum şi de modul de repartizare a mişcărilor de lucru.
2.1. Adâncirea
Adâncirea este operaţia de prelucrare intermediară sau finală a alezajelor obţinute
anterior prin aşchiere, turnare, forjare sau deformare plastică, în scopul modificării
dimensiunilor, a formei geometrice, ori pentru creşterea preciziei acestora.
În acest scop este utilizat adâncitorul, sculă aşchietoare cu mai mulţi dinţi (în mod
frecvent 3 sau 4) şi cu partea activă de formă corespunzătoare locaşului de obţinut.
Precizia alezajelor prelucrate prin adâncire se încadrează în clasele de precizie 10…11 ISO.
În funcţie de forma geometrică a sculei şi poziţia suprafeţei prelucrate în raport cu un alezaj
existent, adâncitoarele se clasifică în:
adâncitoare pentru majorarea dimensiunilor alezajelor (lărgitoare)1 (fig. 7.1 şi 7.2);
adâncitoare pentru realizarea locaşurilor cilindrice (fig. 7.3 a);
adâncitoare pentru modificarea formei alezajelor, între care se disting:
adâncitoare conice (fig. 7.3 b, c);
adâncitoare profilate (fig. 7.3 d);
adâncitoare pentru prelucrarea suprafeţelor frontale ale alezajelor, cunoscute sub denumirea
de lamatoare (fig. 7.4).
1
Unii specialişti consideră lărgitorul ca un caz particular de adâncitor, destinat strict modificării
dimensiunilor alezajului.
Fig. 7.1. Schema de lărgire cu lărgitorul Fig. 7.2. Geometria lărgitorului cu 3 dinţi
Fig. 7.3. Scheme de prelucrare prin adâncire: (a) – cu adâncitorul cilindric; (b) – cu adâncitorul conic fără cep
de ghidare; (c) – cu adâncitorul conic cu cep de ghidare; (d) – cu adâncitorul profilat
Particularităţile adâncirii
Comparând procesul de prelucrare prin burghiere cu prelucrările prin adâncire, se pot
mai uşor pune în evidenţă particularităţile procesului de lucru, precum şi geometria
adâncitoarelor, apropiată de geometria burghielor elicoidale.
Adâncitoarele nu prezintă tăişuri pe partea frontală, în zona miezului, deoarece prelucrează
un alezaj deja existent (v. fig. 7.1 şi 7.3). Acest lucru a permis realizarea unui miez cu
diametru mai mare şi suplimentarea numărului de dinţi (minimum 3).
Adâncimea de aşchiere este mai mică decât la burghierea în plin, iar adaosul este împărţit
nu la 2 dinţi, ci la minim 3.
2 Iulian ROMANESCU
Prelucrarea alezajelor prin adâncire şi alezare BGS 7
a b c
Fig. 7.4. Prelucrarea prin lamare:
(a) ‒ exemplu de lamare unui bosaj; (b) ‒ lamarea directă; (c) ‒ lamarea inversă
Absenţa tăişului transversal – care la burghierea în plin este responsabil de 70% din forţa
axială de aşchiere – face ca forţa de avans să fie mult diminuată.
Aşchierea este realizată de către tăişurile principale, orientate la unghiuri de atac K cuprinse
între 45º şi 90º. Cu cât este mai mare unghiul de atac principal, cu atât este mai slabă
capacitatea de autocentrare a sculei. Pentru valori mari ale lui K se impune utilizarea cepurilor
de ghidare (monobloc sau amovibile, cu acelaşi diametru nominal cu al alezajul iniţial).
Există adâncitoare monobloc, precum şi demontabile ‒ cu cep de ghidare şi/sau partea
activă interschimbabilă. După pătrunderea completă a tăişurilor principale în material, rolul
de autocentrare a sculei (în lipsa cepului de ghidare) revine faţetelor cilindrice (dispuse drept
sau pe elice) ale tăişurilor secundare (v. fig. 7.1).
La utilizarea adâncitoarelor cu dinţi elicoidali şi cu unghi ω al elicei pronunţat există
pericolul – în cazul valorilor mari ale avansului – «înfingerii în material», adică pericolul de
antrenare a sculei în sensul de avans. Rezolvarea constă în practicarea elicei în sensul invers
sensului de rotire a sculei (de exemplu elice pe stânga la adâncitorul cu sensul de lucru spre
dreapta).
Geometria adâncitoarelor
Adâncitoarele pentru lărgire (lărgitoarele) sunt în general scule monobloc, cu 3 sau 4
dinţi şi cu coadă cilindrică sau conică, ori cu alezaj (fig. 7.5).
Lărgitoarele se aseamănă mult cu burghiul elicoidal, în special în privinţa părţilor
constituente. Cele executate dintr-o bucată sunt fabricate din oţel rapid sau din carburi
metalice sinterizate. Există construcţii de lărgitoare cu coadă sudată sau lipită (prin brazare),
precum şi construcţii cu corpul din oţel rezistent la tracţiune şi plăcuţe din CMS – lipite sau
interschimbabile, uneori chiar reglabile pe diametru.
Conform standardului STAS 8054/1-82, lărgitoarele se execută în sensul de aşchiere
pe dreapta sau pe stânga, în două variante: lărgitoare destinate lărgirii alezajelor înainte de
alezare şi lărgitoare de finisare2.
2
Lărgitoarele de finisare sunt executate la diametrul nominal al alezajului de prelucrat (valori întregi,
în mm), în timp ce lărgitoarele pentru prelucrarea găurilor ce urmează a fi alezate au diametrul mai
mic cu 0,2 ÷ 0,3 mm decât valoarea nominală a diametrului final; adaosul de 0,2 ÷ 0,3 mm este
destinat operaţiei de alezare. Standardul românesc STAS 8054/4-80 indică şi diametrul minim de
burghiere înaintea operaţiei de lărgire.
Lărgitoarele prezintă tăişuri principale dispuse pe o suprafaţă conică (v. fig. 7.2), cu
unghi de atac K de 60º – pentru prelucrarea fontelor şi oţelurilor– sau de 45º – în cazul aliajelor
uşoare. Pentru micşorarea solicitării vârfului dinţilor, unele lărgitoare au practicat şi un tăiş
auxiliar cu lungime de 0,5 ÷ 1mm, orientat la un unghi de atac K0 de 30º la prelucrarea
oţelurilor şi de 25º la prelucrarea aliajelor metalice uşoare (fig. 7.6) [2].
Fig. 7.5. Tipuri de lărgitoare: (a) – cu coadă cilindrică (D=4÷20); (b) – Fig. 7.6. Conul de atac al
cu coadă conică (D=7,7÷50); (c) – cu coadă conică şi cu plăcuţe din
lărgitoarelor
CMS brazate (D=12÷32); (d) – cu alezaj conic 1:30 (D=24÷100); (e) –
cu alezaj conic şi armat cu CMS brazat (D=32÷75)
4 Iulian ROMANESCU
Prelucrarea alezajelor prin adâncire şi alezare BGS 7
6 mm) au unghiul elicei ω = 20º, conicitatea inversă de 0,04÷0,08 la 100 mm lungime,
suprafeţe de aşezare secundate înguste (0,4 ÷ 0,8 mm) la unghi de aşezare de 20º şi faţete
secundare ”cilindrice” de 0,2 ÷ 0,3 mm.
Fig. 7.7. Geometria lărgitoarelor pentru prelucrarea oţelului şi fontei, conform STAS R 9175-72:
(a) – lărgitorul cu 3 dinţi; (b) – lărgitorul cu 4 dinţi
a b
c d
Fig. 7.8. Geometria lărgitoarelor pentru prelucrarea metalelor neferoase, conform STAS R 9175-72:
(a) – lărgitorul cu 2 dinţi şi D ≤ 6 mm (b) – lărgitorul cu 2 dinţi şi D > 6 mm; (c) – lărgitorul cu 3 dinţi;
(d) – lărgitorul cu 4 dinţi
Fig. 7.9. Locaş cilindric pentru şurubul cu Fig. 7.10. Tipuri de adâncitoare cilindrice:
cap cilindric obţinut prin adâncire cilindrică (a) – monobloc; (b) – cu cep de ghidare demontabil
[Croitoru-05]
Fig. 7.11. Geometria adâncitorului pentru locaşuri cilindrice
6 Iulian ROMANESCU
Prelucrarea alezajelor prin adâncire şi alezare BGS 7
Conform STAS R 9176-72, adâncitoarele cilindrice pentru diametre de lucru D ≤ 5
mm se execută cu doi dinţi, în timp ce pentru diametre D > 5 mm, cu patru sau cu şase dinţi.
Adâncitoarele conice (fig. 7.12) sunt folosite la executarea locaşurilor tronconice pentru
şuruburile cu cap înecat (fig. 7.13) şi pentru alte organe de asamblare (caz în care unghiul
conului de atac este standardizat la 2K = 60, 82, 90, 100, 110 sau 120º), la prelucrarea
scaunelor de supape şi robineţi, precum şi la teşirea şi debavurarea muchiilor alezajelor, la
unghiuri standardizate de 45º, 60º sau 75º (v. fig. 7.3c) .
Numărul de dinţi ai adâncitoarelor conice se stabileşte în funcţie de diametrul exterior,
preferându-se numerele pare.
Fig. 7.12. Construcţii de adâncitoare conice cu cep de ghidare: Fig. 7.13. Locaş tronconic pentru
(a) – monobloc; (b) – cu cep demontabil şuruburile cu cap înecat
[Croitoru-05]
Fig. 7.14. Geometria adâncitorului conic cu cep de ghidare
[Croitoru-05]
Fig. 7.15. Construcţii de teşitoare: Fig. 7.16. Geometria teşitorului conic
(a) – monobloc; (b) – cu cep demontabil
Lamarea sau planarea constă în realizarea prin aşchiere a unei suprafeţe plane şi
supraînălţate, perpendiculară pe axa unei găuri (v. fig. 7.4).
Este procedeul de prelucrare a bosajelor pe piesele ce urmează a fi asamblate cu şuruburi.
Operaţia se execută cu adâncitoare ce au unghiul 2K = 180º, numite şi lamatoare.
Există lamatoare monobloc, precum şi demontabile.
8 Iulian ROMANESCU
Prelucrarea alezajelor prin adâncire şi alezare BGS 7
2.2. Alezarea
Alezarea este un procedeu de prelucrare finală a suprafeţelor interioare de revoluţie
cilindrice sau conice (rezultate prin burghiere, lărgire-adâncire, strunjire interioară),
în scopul creşterii preciziei dimensionale şi a calităţii suprafeţei. Precizia obţinută
corespunde treptelor 6 ÷ 9 ISO, iar calitatea de suprafaţă Ra = 0,16 ÷ 0,32 µm.
Sculele utilizate, numite alezoare (fig. 7.18), se deosebesc de adâncitoare prin numărul
mai mare de dinţi (z = 6 ÷ 18), prin partea activă de lungime mai mare, prin unghiul de atac
K mai mic şi prin secţiunea de aşchie nedetaşată: lăţime mare de aşchie; grosime foarte mică;
adâncime de aşchiere t = 0,05 ÷ 0,2 mm.
Există diferite criterii de clasificare a alezoarelor:
după forma alezajului prelucrat, sunt alezoare cilindrice şi conice;
după modul de fixare: cu coadă (cilindrică – cu sau fără cap pătrat de acţionare – şi conică)
şi cu alezaj (pentru diametre mari);
după modul de antrenare: alezoare de maşină şi de mână (au coada cilindrică şi antrenor)
(v. fig. 7.18 c);
după construcţie, sunt monobloc şi cu dinţi demontabili (reglabili sau nu);
după forma cozii: cilindrică normală; cilindrică îngroşată, cilindrică cu cap pătrat de
antrenare; conică cu antrenor;
după direcţia dinţilor: cu dinţi drepţi (fig. 7.18 b, c) şi cu dinţi elicoidali (fig. 7.18 a);
după materialul aşchietor: alezoare din oţel carbon de scule, din oţel rapid sau din carburi
metalice sinterizate;
după forma secţiunii transversale a părţii aşchietoare:
secţiune circulară, cu canale; secţiune pentagonală; secţiune triunghiulară;
secţiune semicirculară (cu sau fără faţetă cilindrică).
La alezoarele cu coadă se disting următoarele părţi componente (v. fig. 7.18):
partea activă (utilă), formată din partea aşchietoare (conul de atac) şi partea de calibrare;
degajarea (gâtul);
partea de fixare (coada) ‒ cilindrică (cu sau fără antrenor) sau conică (cu antrenor).
10 Iulian ROMANESCU
Prelucrarea alezajelor prin adâncire şi alezare BGS 7
Fig. 7.18. Tipuri de alezoare: (a) – cilindric, monobloc, cu coadă cilindrică fără antrenor; (b) – cilindric,
monobloc, cu coadă conică şi antrenor; (c) – conic, monobloc, cu coadă cilindrică şi cap pătrat de antrenare;
(d) – cilindric, reglabil, spintecat, de mână, STAS 1266-79; (e) – cilindric, cu dinţi amovibili, reglabil, de mână,
STAS 5723; (f) – cilindric, monobloc, cu alezaj conic; (g) – cilindric, cu dinţi amovibili, reglabil
adâncirii, cele două mişcări de lucru pot fi realizate în mai multe variante tehnologice, în
funcţie de tipul maşinii-unelte utilizate. Spre exemplu:
piesa este rotită şi avansul axial este efectuat de alezor – la prelucrarea pe strung (fig.7.20);
operaţiunea de alezare poate fi efectuată cu alezorul sau cu bara de alezat (fixată în suportul
portcuţit prin intermediul unei bucşe elastice, de secţiune circulară la interior şi rectangulară
la exterior);
piesa execută mişcarea de avans şi scula mişcarea de rotaţie (pe unele maşini de găurit);
semifabricatul este fix iar ambele mişcări le realizează scula (la maşinile de găurit, alezat şi
frezat);
este posibilă rotirea simultană a piesei şi a sculei, alezorul executând şi avansul axial.
b
Fig. 7.19. Alezarea: (a) exemplu de lucru; (b) schema de aşchiere cu alezorul cilindric şi conic
Curba directoare Δ este circulară şi este obţinută cinematic (ca traiectorie a unui punct de
pe tăiş în mişcare de rotaţie), în timp ce curba generatoare Γ rezultă cinematic la prelucrarea
suprafeţelor cilindrice (când direcţia mişcării de avans coincide cu direcţia generatoarei Γ) şi
prin materializare de muchia aşchietoare – în cazul suprafeţelor conice.
Particularităţile procedeului de prelucrare prin alezare sunt dictate de particularităţile
constructiv-geometrice ale sculelor şi parametrii regimului de aşchiere.
La aşchierea propriu-zisă participă numai tăişurile de pe partea de atac a sculei, caracterizate
prin unghiuri de aşezare pozitive şi lipsa faţetelor cu α = 0º.
Conul de atac al alezoarelor este caracterizat prin unghi de atac K mic ca valoare (în special
la alezoarele de mână), ceea ce face ca grosimea aşchiei să rezulte foarte mică, comparativ cu
lăţimea ei3.
Raportul exagerat între lăţimea şi grosimea aşchiei4 conduce la mărirea efortului de
3
K = 0,5º ÷ 1,5º ‒ la alezoarele de mână; K = 4º ÷ 30º la alezoarele de maşină pentru prelucrarea
fontei; K = 15º ÷ 45º la alezoarele de maşină pentru prelucrarea oţelului.
4
Elementele secţiunii transversale a aşchiei nedeformate se definesc ca la burghiere şi adâncire.
12 Iulian ROMANESCU
Prelucrarea alezajelor prin adâncire şi alezare BGS 7
aşchiere, prin creşterea deformaţiilor şi intensificarea uzării feţelor active ale sculei, cu
predispunere la vibraţii. Grosimea redusă a aşchiei determină creşterea rolului razei de
ascuţire (bontire) a tăişului şi rugozitatea suprafeţelor active, impunând măsuri pentru
finisarea suplimentară a acestora (prin lepuire).Uzura maximă admisă a alezoarelor
confecţionate din oţel rapid este de 0,6 ÷ 0,8 mm, iar pentru cele cu dinţi din CMS este de 0,4
÷ 0,7 mm. Durabilitatea alezorului variază între 18 şi 84 minute la prelucrarea oţelului şi 36
÷ 150 min la prelucrarea fontei. În principiu, durabilitatea creşte proporţional cu diametrul
alezorului.
Fig. 7.20. Cinematica alezării pe strung: cu bara de alezat (a) şi cu alezorul (b)
5
Lăţimea faţetei pe suprafaţa de aşezare în zona de calibrare se stabileşte în funcţie de diametrul
alezorului: f = 0,04 D pentru cele cu unghi de degajare nul; f = 0,06 D pentru alezoarele cu unghi de
degajare negative.
5. Conţinutul referatului
Ca parte teoretică, referatul va trebui să conţină în mod obligatoriu următoarele puncte:
definiţiile operaţiilor efectuate: lărgire, adâncire cilindrică şi conică, lamare;
schemele de prelucrare – cu evidenţierea parametrilor regimului – pentru:
adâncirea cilindrică (fig. 7.3,a);
adâncirea conică (fig. 7.3,c);
teşirea conică cu teşitorul (fig. 7.3,b);
lamarea directă sau inversă (fig. 7.3,b sau c);
parametrii regimului de aşchiere la adâncire;
definiţia operaţiei de alezare şi schemele de prelucrare (fig. 7.19,b)
parametrii regimului de aşchiere la alezare/
Schemele vor fi completate cu notaţii referitoare la forma curbelor generatoare.
Ca parte practică, referatul va trebui să conţină:
precizări asupra geometriei lărgitului cu 3 dinţi (inclusiv figura 7.2);
particularităţile geometrice ale adâncitoarelor cilindrice (conform fig. 7.11) şi conice
(conform fig. 7.14);
14 Iulian ROMANESCU
Prelucrarea alezajelor prin adâncire şi alezare BGS 7
geometria teşitorului conic (fig. 7.16) şi caracteristicile geometrice ale acestuia;
elementele constructive ale alezorului (fig. 7.18,a) şi particularităţile geometriei;
schemele de alezare pe strungul normal (fig. 7.20).
6. Referinţe bibliografice
1. Cozmîncă, M., Panait, S., Constantinescu, C. – Bazele aşchierii. Iaşi: Editura "Gh. Asachi",
1995.
<pag. 298-308>
2. Croitoru, C. – Scule pentru aşchierea în mecanică fină. Iaşi. Editura Performantica, 2005.
<pag. 198-218>
3. Duca, Z. – Bazele teoretice ale prelucrărilor pe maşini-unelte. Bucureşti: Editura Didactică
şi Pedagogică, 1969.
<pag. 275-282>
4. Gheghea, V., Plăhteanu, B., Mitoşeriu, C., Ghionea, A. – Maşini-unelte şi agregate. Bucureşti:
Editura Didactică şi Pedagogică, 1983.
<pag.300-305>
5. Oprean, A., Sandu, I.Gh., Minciu, C., Deacu, L., Giurgiuman, H., Oancea, N. – Bazele
aşchierii şi generării suprafeţelor. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică, 1981.
<pag.327-330 şi pag.307-311>
6. Picoş, C., Pruteanu, O. et.al – Proiectarea tehnologiilor de prelucrare mecanică prin aşchiere.
manual de proiectare, vol. 2. Chişinău, Editura Universitas, 1992.
<pag.91-94>
7. Ţura, Livia, ş.a. – Maşini-unelte, prelucrări prin aşchiere şi control dimensional. Îndrumar
pentru lucrări practice. Tipar rotaprint, Iaşi, 2003.
<pag. 42-50>
8. Panait, S.,Romanescu, I. – Prelucrarea suprafeţelor prin procede specifice. Iaşi, Tehnopress,
2004.
<pag. 65-76>
7. Verificaţi-vă cunoştinţele
Prezentaţi caracteristicile operaţiilor de lărgire, adâncire, lamare şi alezare, precum şi
parametrii regimului de aşchiere.
Descrieţi geometria părţii active ale lărgitorului, adâncitorului cilindric şi conic, ale
lamatorului şi alezorului.
Prezentaţi schemele de generare şi de prelucrare la alezarea cilindrică şi conică.
8. Subiecte de examen
S. Prelucrarea găurilor prin lărgire cu burghiul elicoidal şi cu lărgitorul. Geometria
lărgitorului. Parametrii regimului de aşchiere.
S. Adâncirea cilindrică şi conică. Geometria adâncitorului. Parametrii regimului de
aşchiere.
S. Alezarea. Geometria alezoarelor. Parametrii regimului de aşchiere.