You are on page 1of 8
SORIN RADU devenit obiect de controversa politic intre grupirile conser- vatoare, favorizate de prevederile electorale, si cele liberale, adepte ale democratizarii regimului politic. Dorinfa Domnitorului de a moderniza fara se lovea de Adunarea Electiva, ce reprezenta cu predilectie interesele aristocratiei"”. Astfel, el ia initiativa realizarii unor reforme structurale in societatea roméneasca, intre acestea numéarindu-se reforma electorali. La 2 mai 1864, Domnitorul ALI. Cuza supunea aprobarii poporului Statwtul Dezvolidtor al Convengiunii din 7/19 august 1838 de la Paris si reforma tegii electorale, chemind poporul S& se pronunte asupra lor. Statutul si asezimintul electoral, cum a fost denumita initial noua lege electoral, au fost aprobate in bloc, prin plebiscit, in zilele de 10/22 si respectiv 14/26 mai 1864. Aceasta feglementare a rimas in vigoare pind la votarea de cAtre Constituanta de Ia 1866 @ unei noi legi electorale. Statutul lui Cuza prevedea introducerea sistemului bicameral compus din Corpul Ponderator si Camera Deputatilor. Corpul electoral a fost impartit in doud colegii, cu cite doud categorii de alegatori fiecare, in finctie de censul plitit. Colegiile trimiteau in Camera doud categorii de deputati: din partea oragelor si judetelor. Fiecare din aceste dowd colegii se compunea din alegatori primari si din alegatori directi. Pentru a avea dreptul de a fi alegitor primar, trebuia platit un impozit de 80 de lei in orasele cu pind fa 15.000 locuitori si un impozit de 110 lei in oragele mai mari. ‘Taranii trebuiau sa plateasc un impozit de 48 de tei, iar comerciantii trebuiau si fie patentari, Votul acestora era indirect, o suti de alegatori primari desemnind un delegat. Alegatori direc{i erau cei care plateau, in comuna de care apartineau, o contributie de cel putin patru galbeni (1.200 de franci), stiau s& scrie gi s& citeascd si aveau 25 de ani, inte- Jectualii $i pensionarii cu 0 pensie minim de 2.000 lei pe an. Eligibilii trebuiau sd aibé un venit de cel putin 2.400 franci. Votul era secret pentru alegatorii directi, dar nu si pentru cei primari. in cea ce priveste Corpul Ponderator, acesta era format din membri de drept si din 64 de membri numiti de Domnitor®. ta $Apostol Stan. op. ct pp. 13-15. Mattei Dogan, Analisa statisticd « .,democratie! parlamentare din Roménia, Editura P.S.D.. Bucuresti, 1946, p, 7; Eleodor Focgeneanu, op, cit., pp. 21-22; Legislatia electorate din Roménia Legea electorald elaborata de Cuza a dus Ja 0 usoard 14 dreptului de vot. Neavind date exacte, nu putem preciza cui ce procent 4 crescut numarul alegatorilor. Leonida Colescu, intr-un studi publi- cat in 1905, ardta ci asupra alegerilor facute sub aceasta lege nu a gasit date statistice”! Reformele realizate de Cuza au deschis calea modernizarii in toate domeniile vieii publice, creind temeiurile dezvoltarii unei vieti politice noi. Cu toate acestea, democratizarea regimului politic era pienta. Stipulatiile electorate restrictive anexate Conventiei de la Paris, inlocuite in 1864 printr-o lege electorala mai permisiva — dar care a oferit puterii executive posibilitatile unor imixtiuni daunatoare dezyoltarii unei activitai politice democratice” —, au limitat posibili tatea functionarii unui cadru politic corespunzator procesului complex de mutatii prin care treceau statul si societatea”’. Abdicarea Domnito- rului ALL. Cuza si aducerea unui principe strain pe Tron va inaugura 0 etapa noua in evolufia regimului politic din Romania 1.2. Asezimintul electoral, consacrat prin Constitutia din 1866 Regimul politic de esenta liberal instituit in 1866 s-a incadrat fntre cele mai inaintate din Europa celei de-a doua jumatati a secolului al XIX-lea. Desi intruchipa un compromis intre liberalism si conserva torism, nu insemna un pact de impartire a puterii intre burghezie si marii proprietari funciari, ci fixarea unor reguli de guvernare in ‘Apostol Stan, gp. cit. pp. 30-33; storia ramanilor. vol. VIN, partea 1. pp. Georges M. Lahovary. op. cit, pp. 177-180, Gheorghe Tatareseu, op. cit. pp. 26-30. * Leonida Coléscu, Statistica electoral. Alegerile generc e Legivitoare din 1901 si 1905, Bucuresti, 1995, p. 6 ® E. Lovinesct considera c& ,Statutul” lui Cuza a dus la o democratizare aparentl a Vietii publice, efectul imediat flind consolidarea puterii guvernamentale. Din 160 de deputati ~ argumenta critic ~ numai 11 au mai fost reales! in adunarea din 1865. In focul lor au aplirut pe scena vietii publice oameni noi: tarani, ordgeni, nepregAtii pentru viata politica, susceptibili asd de a deveni in mina domnitoratai un instrument politic in sensul vederilor li" (E, Lovineseu. op. cit. pp. 137-138) Dan Berindei, Socieatea romdneascd in vremea lui Carol | (1866-1876), etitia 9 H-a, Editura Elion, Bucuresti, 2002, p, 111 19 SORIN RADU spiritul democratismului, afirmarea pirerilor fart restrictii administra- i fiptuirea actelor de guvernare prin reprezentanti alesi. Liber- ividuale gi colective, care asigurau existenta unei prese auto- nome si conservarea partidelor ori a diverselor asociatiuni profesio- nale $i politice, le erau opuse restrictii electorale care ficeau din Camera si Senat apanajul unei minoritati relativ culte si avute. Acce- sul cetitenilor la exercitarea puterii era reglementat deci atit in functie de conditiile economice, cit si de nivelul cultural si intelectual” Constitutia votati in iunie 1866” si legea electorala care o insofea aduceau modificari esentiale sistemului electoral. Astfel, in conformitate cu prevederile art. 58-63 din Constitutie, pentru alegerea deputatilor corpul electoral era impartit, in fiecare judet, in patru colegii, iar art. 68 si urmatoarele prevedeau, pentru alegerea senatori- lor, doud colegii constituite dupa criteriul averii si originii sociale. Aceste prevederi au fost adoptate dupa dezbateri foarte intense intre Erupiirile liberale si cele conservatoare. Daca unii dintre liberali susti- neau sufragiul universal, invocind c& drepturile cetaitenesti gi politice rau absolute gi apriorice, conservatorii demonstrau e drepturile poli- * Apostol Stan, Mircea lose, Liberalismul peitic in Roménia. De ta origin pind fa 1918, Eéitura Enciclopcdica, Bucuresti, 1996, p, 100; Apostol Stan, Grptri Evin pelitice in Roménia intre Unire si Independenta, Bucuresti, 1979, pp. 187, 209. Despre Constitujia de Ia 1866 si dezbaterile asupra sa vezi: Alexandru Pencoviei Desbaterile Adundrii Constituante din amul 1866 asypra Consttutiune! $i a lege? electorate din Romédnia, Tipografia Statului, Bucuresti, 1883; C.C. Angelescu, Tzvoarele Constitutiei roméne de la 1866, Bucuresti, 1936; IC. Filitti, s:voarele Constitusiei de ta 1866 (Originile democrariet roméne), Editura Universul, Bucuresti, 1934, Istoria Parlamentului i « vietii parlamemare din Romania, Editura Academie, Bucuresti, 1983, pp. 151-171; loan Scurtu, lon Bulei, Democrayia ta roméni. 1866- 138, Editura Humanitas, Bucuresti, 1990, pp. 9-18; Tudor Dragan, dnceput ji dezvoltarea regimului pariamentar in Roménia pind in anut 1916, Editura Dacia, ‘Cluj-Napoca, 1991, pp. 184-259; Eleodor Focgencanu, op. cit.. pp. 25-33; Gh. Platon, V Russu, Gh. tacob, V. Cristian, 1. Agrigoroaici, Cum s-a infeptuit Romania mo. dernd, Edivura Universit3tii Al, LCi A", lagi, 1993. pp. 110-116; Dan Berindei, op. eit, pp. 110-126, Apostol Stan, Puiere politica gi demoacrajie in Romania. 1859-1918, pp. 40-66; Anastasie lordache, Mnstituirea monarhiei constilutionale gi a vregioului ‘Porlamentor. in Romania. 1866-1871, Editura Majadahonda, Bucuresti, 1997, pp. 56- a, Sorin Silviu Damean, Corol J al Roméaiei, vol. 1, 1866-1881, Editura Paideia, Bucuresi,2000, pp. 61-74: detoria roménitor vol. VU. pares, pp, 60-864, 20 Logislaia electorala din Roménia tice trebuiau cistigate in temeiul unor merite rezultate din capacitate sau mune”, Dispozitiile constitutionale referitoare Ia sistemul electoral au fost dezvoltate prin legea electorala promulgata de Carol I la 28 iulie 1866, Raportorul comisiei, Aristid Pascal, declara c& proiectul de lege electoralA a urmarit .,a ridica puterei executive orice ingerinta in operatiunile electorale, pentru a asigura pe deplin independenta alegatorilor™ Noua lege era impartita le", Despre eligibili”, Despre capacitatea electoral incompatibilitati”, Despre domiciliul politic”, ,.Despre listele rale”, Despre operatiunile electorale” si ,Dispozitiuni Pentru Adunarea Deputatilor, corpul electoral era impirtit, in fiecare judet, in patru colegii, In colegiul I intrau cei cu un venit funciar anual de minimum 300 de galbeni (3.000 lei); in colegiul al I-lea votau eci cu un venit cuprins intre 100 si 300 de galbeni; colegiul al II]-lea era cel al ‘oragelor gi includea comerciantii gi industriasii ce plateau o dare anualA de 80 lei. Erau scutifi de cens, in acest colegiti, tofi cei cu profesiuni liberale, ofiferii in retragere gi pensionarii statului. Aceste trei colegii alegeau deputatii prin vot direct”. Din colegiul al TV-lea ficeau parte opt titluri: Despre colegiile electora- Despre ecto- tofi cei care plateau o dare cdtre stat, oricit de mica, si cei care nu intrau in nici una din categoriile de mai sus. in acest colegiu, 50 de alegitori inscrisi numeau un delegat care, la rindul fui, vota deputatul. Colegiul al TV-lea alegea un deputat in fiecare judet”. Pentru at, corpul electoral era impartit, in fiecare judef, in dowd colegii. Primul se comptinea din toti proprietarii de fonduri rurale care aveau un venit funciar de minimum 300 de galbeni (3.000 de tei). Cel de-al doilea colegiu se compunea din tofi proprietarii de nemiscitoare ai oraselor care aveau un venit funciar cuprins intre 100 si 300 de galbeni. * Despre aceasta interesanti polemicA vezi pe larg Apostal Stan, Pitere politic’ gi democratie in Romania. 1859-1918. pp. 57-1 * George D. Nicolescu, Parlamentul romdn. 1366-1901, Tipografia LV. Socecu, Bucuresti, 1903, pp. 10-11. ® Alexandeu Pencovici, op. cit. p. 344 ® fbidem, pp. 344-345, ” —— SORIN RADU Universitatile din lagi si Bucuresti aveau dreptul sa aleaga fiecare cite tun senator din rindul profesorilor. Senatori de drept erau: mostenitorul Tronului de la virsta de 18 ani, mitropolifi si episcopii eparhi Capacitatea electorala a fiecdrui cetdtean depindea de implinirea urmAtoarelor cerinje: cetitenia romana, virsta de 21 de ani si incadra- rea in prevederile articolelor referitoare la cens’'. Erau incapabili de a vota romanii supusi vreunei ocrotiri strdine, setvitorii cu. simbric, cergetorii, cei pusi sub interdictie judecatoreasca, cei in stare de faliment, cei lipsiti de exercitiul drepturilor politice si civile™’. Listele electorale erau alcdtuite de autoritatile locale si trebuiau revizuite anual. Listele alegatorilor pentru Senat erau diferite de cele pentru Adunarea Deputatilor”. Votul trebuia s4 fie secret™. Legea electorala stabilea pedepse impotriva celor care produceau tulburari ale ordini publice in perioada campaniei electorale sau a scrutinului, pentru cei care falsificau voturile 5.a.m.d.”* Desi corpul electoral si mai ales participarea la vot crau inc& departe de a reflecta ansamblul natiuni, este evident cf viata politica a clpatat, in anii imediat urmatori adoptirii Constitufiei, 0 intensitate gi © consistent mult superioare celei din vremea lui Cuza, in sensul implicirii mai ample a cetifenilor. Ritmul consultirilor electorate a fost deosebit de intens, numirea unui nou guvern implicind, de obicei, dizolvarea Corpurilor Legiuitoare si organizarea de noi alegeri. Guvenele reuseau de fiecare data s2-si asigure majoritatea parlamentard, _ Defectele noii legi electorate au fost simtite indata dupa aplica- rea ei. Legea a fcut posibila aparitia unei intregi galerii de mijloace de seductie electorala. in plus, exercitarea de citre guvern a unor Presiuni supra electoratului, furtul umelor, falsificarea voturilor, fortarea cetijenilor 84 voteze cu buletinele de vot deschise, introduce, rea in listele electorale a unor alegatori fal, toate acestea aveau sf fie Len eceete * Ibidem, pp. 345. 4, ibidem. pp. 345-346, 3 ibidem, p. 346, » Ibidem. 9.348. Pt ‘ibidem. p.35\. p. 352. ‘Dan Berindei, ap. eit., pp. 163-164, 2 Legislatia electorala din Roménia tristele rezultate ale aplicirii agezmintului electoral din 1866, Prin agentii electorali, votul putea fi controlat mai inainte de a fi pus in uma. Cei care igi exprimau in mod liber votul puteau deveni victimele aparatului de stat”. In aceasti privinté, avem chiar o constatare oficiala intr-un jurnal al Consitiului de Ministri din 31 octombrie 1867: ,Legea electoral — se aratA in document ~ fusese votata in pripa; foarte multe din articolele ei, redactate intr-un mod nelamurit, dau loc la © multime de interpretari, Adunarile au trebuit sa treacd peste 0 multime de violari si contradictiuni ce se produseser’ in alegeri, cci de ar fi purces altfel, dupa insesi declararea mai multor reprezentanti, mare parte din alegeri ar fi fost anulate si Corpurile Legiuitoare nu s-ar fi putut constitui”™ Defectele si imperfectiunile legii electorale, care lasau loc de interpretare dupa necesitafile fiecdrui guvern, au fost observate la scurt timp dupa adoptarea ci, dar instabilitatea guvernamentala, care a caracterizat inceputul reginvului constitutional, nu a permis o indre} tare rapida a acestor stari. [ntr-o mare masura, acest lucru a fost dicat de faptul c& principiile fundamentale ale legii electorale prevazute in Constitutie, tocmai ca o garantie ca si nu poatd fi revizu- ite prea usor, situatie ce ingreuna si mai mult indreptarea unor imper- fectiuni printr-o procedura ordinara in 1883, C.G. Dissescu, ficind o analiza a sistemului electoral elaborat in 1866, avea si constate ci censul! cerut in Romania era mai ridicat decit cel din Anglia. Alegatorii care votau in Anglia la colegiu! I nu puteau vota in Romania decit la colegiul al 1V-lea”. In cursul su de drept constitutional publicat in 1915, cunoscutul jurist afirma ea ta 1866, in principiu, s-a admis votil universal, in sensul c& s-a recunos- cut dreptul de a vota oricarui roman care plitea catre stat o dare cit de mica. Dar alegitorii au fost impartiti in colegii electorale, ,incit am putea zice c& sistemul nostra electoral este vor! universalo- uc Axente, Essai sur le régime représentatif en Rowmanie, Paris. 1937. p. 331 % Apud Mattei Dogan, op. cit. pp. 8-9; George D. Nicolese, op cit, p. 13 CG. Dissescu, Chestiunea revizuiril tegii electorate, Bucuresti, 1883. p. 12.2 7% SORIN RADU restrins!™° {s.a.]. Dissescu considera cA legea electorala de la 1866 a produs ,fructe rele”, intre altele imputindu-i-se caracterul aristocratic, colegiile electorale restrinse, coruptia electorala, impiedicarea formarii spiritului public i a partidelor politice puternice’. Dupa datele publicate de L. Colescu, in 1883 Ia colegiile I gi al I-lea de Is Senat votau 6.879 alegatori directi. La Camerd, situatia era urmittoarea: la colegiul | votau 3.388 alegatori; ta colegiul al I-lea — 4.814 alegatori; la colegiul al [ll-lea — 15.382, iar fa colegiul al IV-lea 626.906 alegatori indirecti*. Din cei 157 deputati citi avea Camera, primele trei colegii alegeau impreuna 124 deputati, adic mai mult de % din numarul lor, iar colegiul al 1V-lea, doar 33 deputati®’. La o populatie care in 1883 era de 4.774.969 locuitori, votau deci 657.369 alegatori directi si indirecti. Intr-o anumita masura, asezmintul elaborat la 1866 nu a cores- Puns principiilor liberale pe care le proclama Constitutia. Normele cenzitare ce trebuiau indeplinite de cet8teni pentru ca acestia sA poata vota, mai restrictive decit cele prevazute prin Statutul lui Cuza, si divizarea electoratului in colegii au asigurat preponderenta claselor avute in Parlament, in ciuda faptului ci in Constitutie era prevazut Principiul egalittii in drepturi intre cetitenii romani. in plus, numdrul ‘elativ mic de alegatori si lipsa unor masuri de prevedere adecvate impotriva imixtiunii autoritatilor centrale si locale in procesul clectoral au Incurajat frauda'*. Colegiu al IV-lea era adesea denumit vPestrea” guvernului', Se poate afirma cd prevederile legii electorale Idem, Drop ePatrona ia a Illa, Editura Librdtiei Socee & Co., Bucu- f ti, 1915, p. 730, re Gare p. 873. fezi L. Colescu, op cit, tabela A. p. 10. ° . S ee ral geoetire din Roménia, p. 165, : , mt démographique en Roumanie au i sepitis deeronics du XIX™. fn RRU, vo. XIX. or. 23, 1980, 3360 Hitchins, Romdinia, 1866-1947, randy lames Bucuresti, 1996, p. 37, s lici clectorale gi a amestecului administrajici in alegeri, giver LC. tamu a init un proiect de loge, adopta de Parlanen te i578, Pentru .interpretarca ct 5 Alegeiloe” (George D. Nicolescu, op cit, oo 1866 si pentru garantarea libettaei Legislatia electoralé din Romania din 1866 favorizau conservatorii, acestia reusind s&-si controleze pozitia prin includerea in textul legii fundamentale a statului a unor prevederi electorale esentiale, in ideea ca ele sA nu poata fi modificate prin legi ordinare, ci numai in cadrul unci Constituante ce putea fi convocati doar in anumite conditii”. In consecinta, liberalii vor fi primii care se vor pronunta pentru modificarea sistemului electoral, i dreptului de vot sensul lar; 1.3. Modificarile aduse sistemului electoral cenzitar in 1884 Constitutia de la 1866 impunea societatii un mecanism politic capabil de autoreglare, de deschidere treptata spre masele popu raport cu gradul acestora de dezvoltare economica si maturizare politica $i intelectuald. Votul cenzitar adoptat in 1866 reflecta, pe ling interesele speciale ale burgheziei si marilor proprietari funciari, un anume stadiu de imaturitate a societatii, o faz de tranzitie spre un regim democratic, spre 0 societate ai cArei cetateni urmau sa chemati s& participe cu drepturi egale la viata politica’*. Problema modificarii siste- mului electoral va deveni una dintre principalele preocupari ale unei parti insemnate din clita politicd si intelectuala de orientare liberala a Rominici, in perioada imediat us»Atoare adoptarii Constitutiei In campania electorala din mai 1876, liberalii au dat publicitatii programul Unirea democraticd romana, semnat de C.A. Rosetti si LC. Bratianu, prin care preconizau revizuirea Constitutiei in scopul imbunatatirii legii electorale, excluzindu-se discriminarile dupa avere $i promovindu-se votul direct pentru stiutorii de carte’’. Reforma se va realiza ins abia opt ani mai tirziu. in urma unor aprinse dezbateri in Parlament si in afara lui®, la 8 aprilie 1884 regele Carol | a promulgat Constitutia revizuita, iar prin e in 1 istoria Parlamentiui sia vietii parlamentare din Roméinia. p, 15S. & Apostol Stan, Putere politica yi democrasie in Roménia. 1859-1918, p. 63. Ibidem, p. 142. ® Ihidem. pp. 136-165: Gheorghe Cliveti, ,Independenta national’ si modemizarea institujiilor roménesti”, in Serban Radulescu-Zoner {coord,), Istoria Partidului national Liberal, Editura All, Bucuresti. 2000, pp. 88-89. SORIN RADU decretul nr. 1788 din 8 iunie, acelasi an, a promulgat si o noua lege electoralé (140 articole). Principala modificare adusi sistemului electoral a fost extinderea dreptului de vot, prin reducerea numdrului colegiilor electorale de ta patru la trei pentru Adunarea Deputatilor si prin scaderea censului necesar pitrunderii intr-unul din colegii. Deosebirile dintre alegatorii primari si cei directi au fost terse, iar categoria celor scutiti de cens a fost lairgita. Legea electorala intrat8 in vigoare in iunie 1884 impartea corpul electoral pentru Camera in trei colegii. Din colegiul I (care cuprindea fostele colegii 1 si Il) ficeau parte cetitenii romani care, pe lings celelalte conditii generale de capacitate electorala ramase valabile din vechea lege, aveau un venit funciar rural sau urban de minimum 1.200 de Ici pe an. Nici o dispensa de cens nu era admisé in acest colegiu care alegea 75 de deputati, adica 40% din numarul membrilor Camerei (183 de deputati). Din colegiu! al Il-lea ficeau parte toti cetatenii din ‘orase care plateau cltre stat o dare anualA direct, de orice natura, de cet putin 20 de lei. Erau dispensati de cens cei care practicau profesiuni liberale, ofiterii in retragere, pensionarii si cei care au absolvit macar invatmintul primar. Acesta era colegiul cel mai larg in ceea ce priveste numarul alegatorilor directi, dar putea alege doar 70 de deputati, adicd 38% dintre membrii Camerei. Colegiul al Ill-lea pentru Camera era compus din alegatori directi si indirecti. In genere, oricine intrunea calitatea de cetftean roman, virsta de 21 de ani si platea o dare cit de mica statului facea parte din acest colegiu, dacd nu ra insoris in celelalte dou’. Alegatori directi erau insi doar cei care ayeau un venit funciar rural de minimum 300 de lei si stian carte. Dispensa de cens se acorda doar invatatorilor, preotilor si celor care plateau 0 arenda anuala de cel putin 1.000 de lei. Restul alegatorilor din acest colegiu votau indirect (50 alegatori/un delegat). Colegiului al Ill-lea ii reveneau 38 de deputati. La Senat, corpul electoral era compus din dou’ colegii. Din primul colegiu ficeau parte cei care aveau un venit funciar rural sau urban de 2.000 lei pe an. Dispensa de gens se acorda anumitor persoane, si anume: fostilor senatori gi 5! MO, ne. $1 din 8/20 iunie 1884, * fbidem, nt, 52 din 9121 iunie 1884. % Legistatia electorala din Roménia deputati, generalilor gi coloncilor, fostilor ministri, celor care detineau 0 diploma de doctor sau licenfiat intr-o specialitate si care si-au exercitat profesiunea lor timp de sase ani etc. Acest colegiu alegea, conform legii electorale, 60 de senatori, adicé 50% din totalul membrilor Senatului. Colegiul Il de la Senat era compus din tofi alegitorii directi din orase si din sate care aveau un venit funciar rural sau urban cuprins intre 800 si 2,000 de lei, precum si comerciantii si industriagii patentari de clasa 1 sau a I-a. Dispensa de cens era acordata celor cu diploma de doctor sau licentiat, fostilor magistrati si celor in functie cu o vechime de cel putin sase ani, liber- profesionistilor, pensionarilor cu minimum 1.000 de lei venit ete Numacul senatorilor alesi de acest colegiu era de 50, reprezentind 42% din totalul membrilor Senatului. Restul de 8% era ocupat de senatorii de drept: principele mostenitor, mitropolitii si episcopii, doi senatori alesi dintre profesorii Universitatilor din lasi si Bucuresti’ Capacitatea electoral era determinat’ de cetatenia roman’, virsta de 21 de ani impliniti 5i religia crestina. Incapabili de a fi alega- tori erau cersetorii, cei pusi sub interdictie judecatoreasca, cei in stare de faliment, servitorii cu simbrie. Nedemni de a vota erau cei condam- nati pentru crime sau delicte prevazute de codul penal, cei care tineau case de prostitutie sau jocuri de noroc. Conditiile de eligibilitate rami- neau identice cu cele prevazute de legea electorala din 1866" La primele alegeri organizate atit pentru Senat, cit si pentru Camera, in baza noului agezdmint electoral, in octombrie 1888, s-a constatat mai mult decit 0 dublare a numarului de alegatori inserisi in listele electorale. Astfel, numérul celor care votau direct pentru Adunarea Deputatilor in cele trei colegii era de 62.948 in 1888, fata de 23.584 in 1883, iar la Senat, numérul alegatorilor directi din cele doua colegii a crescut de la 6.879 in anul 1883 la 15.467 in anul 188°. Totusi noua lege electorald a ficut prea putin pentru marea masa a populatiei, lasind in continuare clasa rurala fird o adevarata feprezentare in Parlament, Taranii n-au obtinut, prin modificarile elec- George D. Nicolescu, op. cit, pp. 9, 16-19. S dbidem, pp, 20, 21. *L. Coleseu, op. cif, tabela nr. 1. pp. 14-15. 7 SORIN RADU torale din 1884, decit dreptul de a delega ined 8 reprezentanti, in timp ce cenzitarii au cApitat dreptul de a vota pentru ined 27 de mandate. in luda dezbaterilor furtunoase dintre conservatori gi liberali, revizuirea Constitutiei si a legii electorale nu a adus o schimbare fundamentald a sistemului de pina atunci, Sistemul electoral se adapta cu greutate gi incetineala nevoilor de modernizare a tirii In analiza sa din 1912 asupra sistemului electoral din cea de-a doua parte a secolului al XIX-lea, Gheorghe Tatarescu opina cd statutul lui Cuza de la 1864 a deschis calea spre unirea claselor soci- ale, dar constituantii de la 1866 au fcut un pas inapoi, organizind un sistem care ducea, in mod inevitabil, Ia adincirea separirii acestor clase. .Acest sistem ~ sublinia Tatdrescu — perfectioneazd chiar regi- mul claselor, amplificindu-1, cAci introduce categorii in sinul uneia $1 aceleiasi clase, iar fiecare categorie va cintari in balanta politica tot atit cit cint&reste in balanta economica”™, Cele cinci categorii de alegatori se recrutau aproape exclusiv dintre proprietarii de pamint i urbani, o categorie era recrutatd dintre locuitorii oragelor si doar una singura din sinul populatici rurale. Altfel spus, din cei 295 de parla- mentari, 257 erau alesi de citeva mii de mari proprietari si de locuitorii oraselor si doar 38 de cei aproape 5 milioane de tarani. Asadar, acest sistem nu numai cd intareste barierele naturale existente intre clase, nu numai cd fi desparte politiceste pe cei ce erau despartiti din punct de vedere economic, dar face nedrept si inechitabil insusi_ principiul reprezentatiy de clasé, prin modul in care il aplica””. in opinia lui Tatirescu, principiul constitutional ca toate puterile emand de la ‘natiune” era intr-o contradictie flagranta cu realitatea, deoarece guver- harea farii se fiicea de cAtre 0 minoritate™, Rezultatele la care a condus un asemenea regim electoral au fost: ,,vinzarea” votului, lipsa de inde- pendenta a justitici, transformarea administrafici intr-un aparat electoral guvernamental, teroare si brutalitati in timpul campaniilor electorale gi al alegerilor, extinderea coruptici, manipularea alegatorilor §.a..”, Gheorghe Tatirescu. op. cit. p. 36. biden. pp. 36-37. * ibidem. pp. 37-38, * Ibidem. pp. 39-76, Legislat ‘orala din Romania naliza regimului electoral din ste o fictiune [ Gheorghe Tatarescu isi incheia Romania conchizind ca Pa alegerile din care s-a nascut sint, la rindul lor, fictiuni si nu pot sa conteze. Trebuie asadar ca Parlamentul si fie expresia vointei (aril pentru ca guvernul si poata fi expresia vointei Parlamentului Reorganizarea regimului electoral de aici trebuie inceputa fn ciuda intensei dezbateri de idei pe tema modernizarii sistemului electoral, care a cuprins elita politica si intelectual’ a Roman dupa 1884, nu s-au produs modificari esentiale ale legislatiei electorale fn 1903, Partamentul liberal a adoptat o leze de modificare a procedurii clectorale instituite in 1884, atit in o formalitatile premergatoare, cit gi cele privitoare la e tiunilor scrutinului. Legea a fost intocmita de catre ministrul de Inter ne Vasile Lascar si a ciutat s& asigure pe deplin secretul votului. in acelagi timp, ea elucida citeva articole din vechea lege. care lisau loc unor interpretari diferite in aplicarea lor, Legea din 1903 x printre altele, convocarea colegiilor electorale, buletinele de vot, pre- zenta magistratilor in comisiile de prezidare a ale; ingerea posibilitatilor de a invalida o alegere, neamestecul politiei in al admifindu-se totusi prezenta armatei in timpul scrutinului” In martie 1906, s-au adus noi modificari procedurii electorale i scopul asigurarii secretului votului si al reglementarii operatiunilor electorale. Mai important a fost legea din 18 februarie 1907, care, fird a modifica structura legii electorale din 1884, a introdus dispozi- tiuni noi cw privire la intocmirea listelor electorale, la revizuirea si permanenta lor, Dupi vechea lege, intocmirea listelor intra in atributia primarilor oraselor capitale de judet. Asta permitea schimbarea lor din an in an, mai mult in functie de interesele politice ale partidului de la putere, decit dup nevoile reale. Legea din 1907 impunea principiul permanentei listelor electorale, adaugirile sau stergerile putindu-se face doar cu ocazia revizuirii anuale si cu respectarea anumitor reguli fn al doilea rind, noua lege stabilea cA intocmirea listelor, precum si J deoas a ce priv fectuarea opera Jementa, erilor, © Ibidem, p. 150. “' Leonida Coleseu, op: ei. p. 16; DAD, gedinta din 7 martic 1903, pp. 333-750: tie Ganeseu, Constantin Gr. Zotta, Alexandru Kostachi, op. cit. p. 14 a a ORIN RADU celelalte operatiuni privitoare 1a ele intrau in sarcina presedintelui tribunalutui. Inscrierile pe listele electorale nu se puteau face decit prin cereti personale, in care urma si se precizeze numele, profesiu- nea, domiciliul, virsta si venitul sau darea fiscal pe care o plitea, motivul de dispens& (dac& era cazul) care fi didea dreptul de a figura in colegiul in care cerea inscrierea. De asemenea, ;tergerile din list, cca si trecerile dintr-un colegiu fn altul erau supuse anumitor formalitati care asigurau listelor electorale stabilitatea gi exactitatea™. Sistemul electoral va fi completat prin adoptarea Legit pentru acordarea drepturilor politice locuitorilor din judefele Constanta i Tulcea din 19 aprilie 1909 - modificata in 1910 si 1912 -, care consa- cra astfe! integrarea definitiva a Dobrogei in structurile institutionale ale Roméniei® Modificarile aduse legii electorale din 1884 au vizat indeosebi procedura de votare, gi nu structura in sine a sistemului electoral. ‘Componenta corpului electoral nu s-a schimbat, el riminind mai departe impartit in cele trei colegii, ftir a suferi o largire semnificativa 2 numérului de alegatori. Asupra acestei chestiuni se vor indrepta - criticile unor partide sau grupéri politice. Existau ins si voci care sustineau ideea ci impartirea alegatorilor in colegii nu era raul cel mare, ci repartizarea numarului de mandate pe colegii. Legislatia electoral a permis si depunerea candidaturilor independente alaturi de listele de partid, dar acestea au fost rare. ‘Un exemplu in ceea ce priveste statistica electorald: la alegerile legislative din martie 1901 erau inscrigi pe listele electorale pentru Senat si Adunarea Deputatilor un numar de 114.721 alegatori, din care si-au exercitat votul 74.332". fn anul 1911, populatia major& (peste 21 de ani) a Romaniei era de 3.024.928 de locuitori, dintre care 1.644.302 Dintre acestia, aveau drept de vot direct pentru Adunarea Deputatilor: fa colegiul I ~ 15.301 alegatori, la colegiul al II-lea — Leonida Colescu, Statistica electorala, Alegerile generale pentru corpurite egiultoare din 1907 si 1911, Stabilimentul Grafic Albert Baer, Bucuresti, 1913, pp. 3-4. © Istoria romanilor. vol, VU, tom Il, De la Independenia la Marea Unire (1878- 1918}, coord. Gheorghe Platon, Editura Enciclopedica, Bucuresti, 2003, p. 42 George D. Nicolescu, op. cit, p.33. 30 Legislatia electorala din Romania 33.270 de alegatori, iar ta colegiul al Ill-lea ~101.339 de al direoti $i delegati; deci un total de 149.910 alegatori. La Senat situatia era urmitoarea: la colegiul 1 votau 11.164 de alegatori, iar la colegial al I-lea 12.757; deci un total de 24.921 de alegatori. in concluzie, drept de vot direct aveau doar 6,1% dintre barbatii majori pentru Camera gi 1,5% pentru Senat, Dintre acestia, Ja alegerile din 1911 n-au participat la vot decit 74,2% din numarul celor inscrisi pe listele electorale pentru Adunarea Deputatilor si 72.2% din numarul celor inscrisi pe listele de la Senat’. Asta insemna c& aproximatiy 75.194 de alegatori la Cameri si 17.993 de la Senat aleg Parlamentul, care se considera reprezentantul unei populatii de peste 7 milioane locuitori, lati din ce cauz’ problema modificarii sistemului electoral, in sensul largirii corpului electoral, a fost pentru Romania de la sfirsitul secolului al XIX-lea i inceputul celui urmator, una de importanta capitala. 14, Modernizarea sistemului electoral in viziunea partidelor politice (1866-1914) in a doua jumatate a secolului al XIX-lea, procesul de sineroni- zare a Romaniei cu civilizatia europeand a cuprins, intr-un ritm acce- lerat, toate domeniile vietii economice, sociale si politice. Str modernizarii a fost dezvoltata si aplicat& de catre liberali si conserva- tori. Desi aveau orientari diferite privind caile si mai ales ritmul, cele doud partide s-au completat in actiunea de administrare a farii, ceea ce a favorizat realizarea unui ritm accelerat in opera de modernizare®. Pe acest fond a avut loc o intensa dezbatere pe tema cailor de evolutie a Roméniei moderne. fn aceasti polemica, s-au implicat partidele si gruparile politice, dar si personalititi ale vremii. Problemele discutate Leonida Colescu, Statistica electorald. Alegerile generale pentru corpurile Legiuitoare din 1907 $1 1911, Tabela ne. 1, p. 7; Mattei Dogan, op. cit. pp. 10-11 Apud Gh. lacob, Luminita lacob, Modernizare ~ eurapenism. Romdnia de ta Cuza Voda ta Carol al Ti-lea, vol. 1, Ritmul yi strategia modernizarii, Editura Universitat ALL. Cuza”’ tasi, 1995, pp, 135, 136. 3