Академический Документы
Профессиональный Документы
Культура Документы
autoconsumului.
2. În prezent, despre economia naturală se poate afirma că:
a) ponderea ei este mică în ansamblul economiei mondiale;
b) a dispărut complet în favoarea economiei de schimb;
c) în unele ţări slab dezvoltate este încă importantă în totalul producţiei naţionale;
d) în viitor poate cunoaşte o dezvoltare datorită creşterii timpului liber şi a dorinţei
indivizilor de a alterna diferite tipuri de activităţi.
3. În cadrul economiei naturale:
a) instituţia cheie o reprezintă proprietatea privată;
b) motivaţia principală a deciziilor este obţinerea celui mai mare profit;
c) autoconsumul putea lua numai forma autoconsumului final;
d) pământul este principalul factor de producţie.
4. Motivaţia dominantă a oricărei decizii în sectorul privat este:
a) minimizarea consumului de resurse sociale;
b) maximizarea profitului;
c) promovarea interesului general;
d) minimizarea externalităţilor.
5. În economia de piaţă, resortul principal al activităţii economice este:
a) statul;
b) concurenţa;
c) autoconsumul;
d) interesul general.
6. Care din următoarele elemente nu sunt caracteristice economiei de piaţă?
a) libertatea de acţiune şi alegere;
b) interesul general, ca motivaţie dominantă;
c) planificarea centralizată;
d) proprietatea privată.
7. Evoluţia înregistrată în cea mai mare parte a ţărilor cu economie de piaţă se
caracterizează prin:
a) creşterea numărului centrelor de decizie semnificative;
b) apariţia centrelor de decizie publice;
c) existenţa marilor grupări monopoliste;
d) apariţia fenomenelor de integrare economică.
8. Care din următoarele variante reprezintă trăsături ale economiei de piaţă?
a) repartiţia echitabilă a venitului;
b) este o economie multipolară;
c) motivaţia principală este profitul;
d) proprietatea privată este instituţia cheie ce stă la baza liberei iniţiative;
e) preţurile sunt administrate de către stat.
9. Mecanismul concurenţial:
a) generează o alocare eficientă a resurselor în funcţie de nevoile reale ale societăţii;
b) generează inechitatea socială, în sensul că unii agenţi sunt eliminaţi în favoarea altora;
c) generează un comportament de rivalitate între agenţii producători care are efecte
benefice asupra preţului şi calităţii produselor;
d) exclude intervenţia statului în economie, deoarece presupune realizarea automată a
eficienţei şi echităţii sociale.
10. Instituţiile fundamentale ale economiei de piaţă sunt:
a) proprietatea publică;
b) proprietatea privată;
c) piaţa;
d) planul.
a) reprezintă variaţia cantităţii totale dintr-un anumit bun pentru o variaţie infinit de mică a utilităţii
acestuia;
3. Atunci când cantitatea consumată dintr-un bun scade, pentru consumatorul lui:
a) izocantă;
b) curbă de indiferenţă;
c) dreaptă bugetară;
d) utilitate agregată.
d)
a) crescătoare;
b) descrescătoare;
c) convexe;
d) constante;
e) drepte;
9. Nivelul utilităţii:
Teste cap 4
3. Creşterea preţului unui bun determină:
b) substituirea bunului scumpit de către un alt bun devenit relativ mai ieftin;
a) acea situaţie în care, odată cu creşterea venitului, scade cererea pentru un anumit bun;
b) situaţia în care, când creşte preţul unui anumit bun, cererea pentru el scade;
c) situaţia în care, când creşte preţul unui bun X, scade cererea pentru alt bun, Y;
d) situaţia în care, când creşte preţul unui bun, creşte şi cererea pentru bunul respectiv.
b) la o modificare a preţului, modificarea cererii în sens invers este într-o proporţie mai mare;
c) la o modificare a preţului, modificarea cererii în acelaşi sens este într-o proporţie mai mică;
e) o creştere a preţului bunului Y provoacă o reducere într-o proporţie mai mare a cantităţii cerute din X;
a) J.R. Hicks;
b) M. Allais;
c) Vilfredo Pareto;
d) Ernest Engel;
e) Fr. Perroux.
13. Care din următoarele situaţii ar putea determina o creştere a cererii pentru produsul
X?
b) rămân neschimbate cheltuielile cu procurarea bunurilor din categoria încălţăminte, îmbrăcăminte, locuinţă;
Cap 5
d) tehnologia se schimbă.
b) ansamblul combinaţiilor de capital şi de muncă posibile pentru un cost dat şi la un preţ dat al
factorilor;
a) măsoară variaţia cantităţii de capital necesară pentru compesarea muncii aferente variaţiei
producţiei cu o unitate;
c) măsoară variaţia cantităţii de capital necesară pentru a compensa o variaţie infinit de mică a
cantităţii de muncă astfel încât volumul producţiei să rămână neschimbat;
1. În condiţii de monopol:
a) curba cererii bunului este perfect elastică;
b) curba cererii bunului se identifică cu dreapta preţului de echilibru al pieţei;
c) încasarea marginală este egală cu preţul de vânzare;
d) încasarea marginală este mereu superioară încasării medii.
2. O creştere a ofertei firmei monopoliste, atunci când cererea pieţei rămâne
neschimbată,
determină:
a) o creştere a preţului de vânzare a bunului oferit;
b) diminuarea încasării totale obţinute de firmă;
c) diminuarea încasării medii într-o măsură mai mare decât a încasării marginale;
d) diminuarea încasării marginale într-o măsură mai mare decât a încasării
medii.
5. Monopolistul:
a) poate impune pe piaţă, concomitent, atât cantitatea vândută cât şi preţul de vânzare;
b) poate impune pe piaţă numai preţul de vânzare, deoarece cantitatea vândută depinde
de preferinţele cumpărătorilor;
c) poate impune pe piaţă fie cantitatea vândută, fie preţul de vânzare;
d) nu poate impune nici o condiţie din cauza legislaţiei antimonopoliste.
13. Dacă monopolul public ar avea ca scop asigurarea pentru societate a unor
servicii de
bună calitate, volumul producţiei poate creşte până la cantitatea la care:
a) preţul de vânzare egalează costul marginal;
b) preţul de vânzare egalează costul mediu;
c) asigură maximizarea încasării totale.
Cap 8
Teste:
1. Caracteristica principală a structurilor de piaţă de tip oligopolistic este:
a) transparenţa pieţei;
b) fluiditatea pieţei;
c) mobilitatea factorilor de producţie;
d) interdependenţa acţiunilor diferiţilor producători.
10. Acordul între mai mulţi producători privind stabilirea preţurilor şi împărţirea
pieţelor de desfacere, fiecare conservându-şi individu-alitatea, desemnează:
a) trustul;
b) cartelul;
c) concernul;
d) conglomeratul.
7. Fixarea de către stat a unor plafoane minime pentru preţuri are ca efect:
a) supraproducţia;
b) ieşirea de pe piaţă a unor producători;
c) apariţia "pieţei negre";
d) dezavantajarea producătorului.
8. Dacă se doreşte diminuarea ofertei, se poate recurge la politici de preţ indirecte, cum
ar
fi:
a) creşterea taxelor la importuri şi stimularea exporturilor prin acordarea de prime;
b) diminuarea stocurilor şi acordarea de credite avantajoase;
c) schimbarea destinaţiei produsului (cum ar fi de exemplu distilarea vinului) sau chiar
distrugerea lui;
d) investiţii publice directe într-un anumit sector considerat strategic.
9. Dacă se doreşte diminuarea cererii, se poate recurge la politici de preţ indirecte, cum
ar
fi:
a) raţionalizarea vânzării produsului;
b) creşterea formalităţilor de vânzare;
c) diminuarea fiscalităţii directe;
d) lansarea unor sloganuri de tipul "Achetez français", în scopul influenţării achiziţiilor
de produse naţionale.
Cap 10
1. Salariul real:
a) reprezintă suma reală exprimată în unităţi monetare pe care o primeşte salariatul
pentru munca depusă;
b) reflectă puterea de cumpărare a salariului nominal;
c) ca mărime, se află într-un raport invers proporţional cu costul vieţii;
d) reprezintă o mărime asupra căreia preţurile mărfurilor şi tarifele serviciilor, nivelul
impozitelor şi taxelor acţionează direct proporţional.