BOLILE PRIONICE

UMANE

Realizat de: PUPAZA

ANDREEA
Grupa V , MG III
 BOLILE PRIONICE UMANE

Prionii sunt proteine cerebrale care, intr-o forma modificata, pot

cauza o infectie a creierului, fatala atat oamenilor cat si animalelor.
Termenul prion este o forma prescurtata a termenului particula proteica
infectioasa (proteinaceous infectious protein).Proteina prionica,sau PrP,
este prezenta in creierul tuturor mamiferelor studiate pana azi. Privit la
microscop, prionul are forma unui arc. Rolul prionului la nivel cerebral nu
este pe deplin cunoscut, dar experimente facute pe soareci carora le lipsea
gena pentru PrP – deci, implicit, si proteina – indica faptul ca PrP ar putea
avea un rol in protectia impotriva dementei care apare odata cu inaintarea
in varsta. Spre deosebire de viruşi, bacterii si alte tipuri convenţionale de
microbi, prionii nu au ADN sau ARN, despre care se credea ca sunt necesare
oricărui agent infecţios pentru a se multiplica in interiorul celulei gazda. De
asemenea, cu toate ca majoritatea proteinelor din interiorul unei celule
sunt uşor scindate, prionii rezista scindării enzimatice ceea ce explica
propagarea rapida a bolii.

Procesul care declanseaza bolile prionice este reprezentat de

conversia unei proteine normale, sintetizata in mod natural in neuronii
tuturor mamiferelor (PrPc), intr-una mutanta, anormala (PrPSc).In functie
de factorul care induce conversia PrPc in PrPSc, natura acestor afectiuni
poate fi genetica (in cazul unei mutatii punctiforme a genei pentru PrP),
infectioasa (ca urmare a consumului alimentelor contaminate, a folosirii
unor instrumente chirurgicale nesterile, injectarii unor hormoni derivati
din hipofiza prelevata de la cadavre) sau sporadica (datorata unor mutatii
spontane ale genei PrP, care intensifica rata conversiei proteinei prionice,
cat si a unor factori necunoscuti).

Bolile prionice sunt incluse in grupul disfunctiilor

neurodegenerative cunoscute sub numele de encefalopatii spongiforme
transmisibile (TSE). Acestea au in comun leziuni cerebrale, produse prin
degenerescenta vacuolara a neuronilor. Post-mortem, se constata un aspect
spongios al creierului, datorat prezentei vacuolelor care se gasesc in special
la nivelul substantei cenusii, corespunzator corpilor neuronali. Perioada de
latenta a acestor maladii este variabila (luni sau chiar zeci de ani). Odata
instalata, boala evolueaza spre debilitate mintala, dementa, pierderea
controlului motor, imobilizare.
Cele mai cunoscute boli prionice umane sunt: maladia Creutzfeld-
Jacob (CJD), sindromul Gerstmann-Straussler- Scheinker (GSS), insomnia
fatala familiala (FFI), maladia Kuru si sindromul Alpers (intalnit numai la
copii). La animale, literatura citeaza urmatoarele maladii prionice: scrapie
(la oi si capre), encefalopatia spongiforma bovina (BSE) sau “boala vacilor
nebune”, encefalopatia spongiforma a felinelor, a cervidelor etc.
Boala Kuru. Este o infectie lenta, semnalata in anii 1950 la triburile din
Papua - Noua Guinee care practicau ritualuri canibalice. Boala se declansa
in urma consumului de creier uman. Analiza amanuntita a istoricului
pacientilor a dus la constatarea ca perioada minima de incubatie a bolii
Kuru variaza între 34-41 de ani. În medie, perioada de incubatie a fost
estimata la o perioada între 39-56 de ani, dar în realitate ar putea fi chiar
cu sapte ani mai lunga.

Boala Creutzfeldt-Jakob. Este cunoscuta din secolul VIII, este destul

de rara si apare frecvent in jurul varstei de 60 de ani, la ambele sexe.
Simptomatologia se caracterizeaza prin: pierderea echilibrului, afectarea
locomotiei, pierderea memoriei, stare de confuzie, dezorientare, dementa.
In producerea bolii Creutzfeldt-Jakob, se admit azi trei mecanisme
principale: infectia lenta, infectia spontana si alterarea genetica. In formele
infectioase de CJD se considera ca perioada de incubatie dureaza de la
cateva luni pana la cativa zeci de ani. Referitor la cazurile de CJD prin
infectie lenta, se considera ca mecanismul prin care celula neuronala din
SNC ajunge sa codifice proteina infectioasa tip PrPCJD poate fi castigat prin
contaminare cu o proteina exogena tip PrPCJD.

Insomnia Fatala Familiala (FFI). Boala debuteaza intre 35 si 60 de

ani si are o evolutie de 7-12 luni. Simptomele bolii includ: tulburari de ritm
circadian cu insomnie pana la pierderea totala a somnului,disparitia
ritmurilor circadiene pentru: temperatura, respiratie, presiune arteriala,
frecventa cardiaca, amnezie,dizartrie, disfagie,tulburari de echilibru,
mioclonii.
Este dovedit ca atat in FFI, cat si in CJD apare o proteina prionica
anormala (in celulele neuronale din SNC), drept consecinta a doua mutatii
pe gena PrPc de pe cromozomul 20 de la om. Prima mutatie este identica in
ambele boli. In lantul proteic al acestei proteine este inglobata in final, in
locul acidului aspartic, asparagina. A doua mutatie este diferita in cele doua
boli, si anume: in cazul genotipului heterozigot normal metionina/valina,
cand apare o mutatie in una din cele doua alele ale genei PrPc, alela
mutanta nu poate codifica decat unul din cei doi aminoacizi: metionina sau
valina.
Scleroza multipla (MS). Este cunoscuta de mai bine de 100 de ani.
Apare la tineri de 13-20 de ani si la adulti de varsta medie. Perioada de
incubatie este de 10-20 de ani. Literatura de specialitate evidentiaza ca
perioada lunga de latenta a bolii ar fi determinata de un ceas biologic care
declanseaza timing-ul diferitelor functii celulare, determinand evolutia in
timp a bolii prionice. Modul de transmitere a acestei boli nu este inca pe
deplin cunoscut. Nu s-a reusit transmiterea experimentala a bolii de la om
la animale (soarece, oaie, cimpanzeu). Au fost suspectate ca produc aceasta
boala a SNC anumite virusuri: rabic, herpes simplex, parainfluenza,
paramixovirusurile, virusul rubeolei, parotiditei epidemice, varicelei,
virusul Epstein-Barr. In scleroza multipla s-a remarcat un proces accentuat
de demielinizare, celulele tinta aparand a fi oligodendrocitele. S-a emis
ipoteza conform careia proteina prionica PrPMS, localizata la suprafata
celulei neuronale, ar fi recunoscuta de sistemul imunitar drept non-self
(straina). Boala Alper este ultima encefalopatie degenerativa de la om
admisa astazi a fi de etiologie prionica.

Concluzie: prionii raman, in continuare, agenti infectiosi misteriosi,

fundamental diferiti de virusuri si viroizi. Nu se stie inca daca sunt formati
doar din proteina „infectioasa” sau contin si un al doilea component.
Proteina PrPsc este (cel putin pana in prezent) unicul component al
prionilor si are rol central in declansarea si evolutia bolii. Atat structura
moleculara, replicarea prionilor, cat si patogeneza bolilor prionice sunt
unice, fara precedent, in biologia moleculara. Gasirea unui marker preclinic
de diagnostic pentru depistarea infectiei prionice, in perioada de incubatie
si in forme subclinice, va ajuta enorm la efectuarea unui screening biologic
real la animale si la om, ceea ce ar reprezenta un aport eficient la
supravegherea si impiedicarea raspandirii acestei boli.
BIBLIOGRAFIE

1. AUREL ARDELEAN – “NEUROBIOLOGIE”, “VASILE GOLDIŞ”

UNIVERSITY PRESS 2010
2. AUREL ARDELEAN, PRIBAC G. CIPRIAN – “BIOLOGIE
MOLECULARĂ ŞI CELULARĂ”, “VASILE GOLDIŞ”
UNIVERSITY PRESS 2010
3. LEON ZĂGREAN – “ELEMENTE DE NEUROBIOLOGIE”,
Editura universitară “CAROL DAVILA” BUCUREŞTI, 1996
4. www.wikipedia.org
5. www.googleacademic.ro