CALENDARUL
Viaţa omului se scurge în timp, între cele două termene sau hotare ale
ei: naşterea şi moartea. În concepţia creştină, timpul a fost creat odată
cu lumea. Deşi, în fond, timpul este o noţiune abstractă, fiind indivizibil,
omul a simţit nevoia să-l concretizeze şi să-l măsoare, adică să-l
împartă într-un şir de mişcări succesive şi subdiviziuni periodice,
în care să se încadreze atât viaţa sa gospodărească, cât şi cea religioasă.
Acestea sunt consemnate în calendarul de care ne servim pentru
măsurarea şi divizarea timpului.
Calendarul bisericesc
La început, fiecare Biserică locală
avea propriul său calendar. În
secolul al IV-lea, prin combinarea di-
verselor calendare locale, au rezultat
martirologiile (istoria martirilor), cu
caracter regional și apoi general, care
apar în Africa și Asia Mică.
De la Constantinopol, calendarul
bisericesc a fost adoptat și de
popoarele ortodoxe care au fost crești-
nate sub influența Bizanțului, sau care
au stat în dependență bisericească de
Patriarhia Ecumenică.
Calendarul bisericesc înfățișează
lunile, săptămânile și zilele unui
an, cu numărul de ore ziua și noaptea,
pe fiecare lună și indică zilnic numele
unuia sau mai multor sfinți prăznuiți,
precum și toate sărbătorile religioase
din întregul an, însemnate în culori
distincte (roşu, negru, albastru).
Duminicile sunt numerotate în
funcţie de sărbătoarea principală
căreia îi urmează, indicându-se, pen-
tru fiecare, glasul de rând, Evanghelia
Învierii (de la slujba Utreniei), textele
biblice care se citesc (Apostolul și
Evanghelia). În plus, se indică zilele de
post și cele în care se ajunează, pre-
cum și posturile de peste an.
În calendar sunt menţionate şi
unele „Rânduieli bisericeștiˮ, cum
ar fi: zilele de post și posturile de pes-
te an, cu datele și durata lor sau peri-
oadele din an în care nu se fac nunți. În
paralel sunt amintite și alte date im-
portante ale unor zile și sărbători din
viața poporului nostru, cum ar fi zilele
naționale.
Foaie editată şi distribuită gratuit
de Biroul de catehizare al
Arhiepiscopiei Iaşilor.
Anul IV ▪ Nr. 1 (25)
Ianuarie 2018
Istorie
Primele calendare au luat naştere
din nevoia pe care au simţit-o
oamenii de a-şi fixa în timp sărbătorile
religioase şi de a-şi organiza ocupaţii-
le zilnice. Ele se întemeiază pe mişca-
rea astrelor pe bolta cerească, şi mai
ales a lunii şi a soarelui, cei doi lumi-
nători ai cerului, făcuţi de Dumnezeu
şi puşi de El „să fie semne, să deose-
bească timpurile anului, zilele şi
anii" (Facerea 1, 14).
Cele mai vechi popoare cunoscute
în istorie au avut calendare luna-
Ĵnţelegem.Reţinem re, întocmite după mişcarea de rotaţie
a lunii în jurul pământului.
Egiptenii au fost primii care au
Părintele calendarului creștin, cel care a propus
numărarea anilor de la Nașterea Mântuitorului, folosit un calendar solar (bazat ex-
este Sfântul Dionisie Exiguul (470-545), teolog clusiv pe mişcarea aparentă a soarelui
originar din Sciţia Mică, Dobrogea de astăzi. pe bolta cerească). El a fost însă per-
fecţionat de romani, prin calendarul
Un rol decisiv în formarea calendarului ortodox
iulian, care stă la baza cronologiei
de astăzi l-a avut Sfântul Simeon Metafrastul moderne.
(sec. X), care a compilat diversele sinaxare mai Calendarul de care ne folosim este
vechi ale Bisericilor locale și a alcătuit un de origine romană, fiind alcătuit,
sinaxar complet al Bisericii Răsăritului de atunci. în anul 46 î.Hr., de astronomul alexan-
Opera lui a fost ulterior revizuită de doi mari drin Sosigene, pe vremea împăratului
cărturari: Nicodim Aghioritul (sec. XVIII) şi
roman Iuliu Cezar (de aici şi denumi-
Vartolomeu din Cutlumuș (sec. XIX). rea de calendar Iulian).
El a stabilit durata anului calenda-
Calendarul iulian, care a fost adoptat de întreaga
creştinătate la început, fiind mai mare decât ristic la 365 zile şi 6 ore, păstrând
calendarul solar, rămăsese în urmă cu zece zile împărţirea anului în 12 luni.
faţă de acesta. În anul 1582 Papa Grigorie al XIII-
lea l-a îndreptat, suprimând cele zece zile, pe Pentru că diferenţa de 5 ore, 48 de
baza duratei anului tropic (solar) de 365 zile, 5 minute şi aproape 46 de secunde,
ore, 48 minute si 46 secunde. Acest calendar s-a cu care durata anului solar depăşeşte
numit gregorian. În realitate, nu s-a făcut o pe cea a anului calendaristic, în patru
schimbare a calendarului, cum greşit cred unii, ani face aproape o zi, Sosigene a
ci numai corectarea datei echinocţiului de hotărât să se adauge câte o zi în plus la
primăvară (21 martie, reper în stabilirea datei fiecare patru ani (an bisect).
Paştilor), sărbătorile rămânând neschimbate.
Calendarul iulian, folosit în impe-
riul roman începând cu anul 46
În anul 1923, la Constantinopol, s-a hotărât în-
dreptarea calendarului şi în Biserica Ortodoxă. î.Hr., a fost preluat şi de creştini, care
S-au avut în vedere şi diferenţele constatate la au introdus în el sărbătorile religioase
calendarul gregorian. Calendarul modern, şi sistemul de împărţire a lunilor în
întrebuinţat de aici înainte de către ortodocşi, săptămâni (grupe de câte şapte zile),
se va numi neo-iulian sau constantinopolitan. moştenit de la evrei, înlocuind astfel
Biserica Ortodoxă Română a adoptat acest octada romană (grupa de opt zile).
calendar în 1924.
Cuvânt catehetic
„Mergând, învăţaţi toate neamurile…” (Matei 28,19)
Material catehetic disponibil şi în format electronic.
Cateheză MMB
catehizare.mmb@gmail.com
Apare cu binecuvântarea ÎPS Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei