Adevarul

Intr-o lume a amagirii universale, a spune adevarul este un act de curaj(George

Orwell)
Cind spun o prostie,toata lumea ma tolereaza,cind spun adevarul,toata lumea ma
uraste(Goethe)
Adevarul…Aceasta valoare etern-umana,care inca de la intemeierea lumii se lasa
nedescoperita,nepatrunsa,necucerita.

Toti cauta adevarul,si totusi putini il gasesc,toti doresc sa-l patrunda si totusi asa
putini reusesc sa-l insufleteasca,toti doresc sa umble in adevar,si totusi asa putini ii
calca pe urme…De ce? Pentru ca Adevarul costa. Adevarul cere renuntarea de sine.
Provoaca durere. De aceea o gramada de oameni traiesc in minciuna, ca-i mai
comod. Nu-i costa nimic. De aceea multi s-au obisnuit sa fie „ ca lumea” pentru ca
iesirea din tipare todeauna doare… si costa. De aceea multi resping adevarul, pentru
ca produce schimbare.Da Adevarul schimba… Schimba idei, mentalitati, oameni,
popoare, tari…schimba totul.

Grecii lamureau ideea de „adevăr”, ca un ideal ce coincide cu „căutarea

absolutului” sau, cum o numeste Goethe în Faust „cea mai înaltă existență”.
„Este greu de găsit adevărul deoarece el poate fi găsit numai în adâncul sufletului
omenesc.”spunea Schiller.Astfel el vorbește de două căi de descoperire a
adevărului:
„Adevărul îl căutăm amândoi, tu afară în viață, eu înăuntru În inimă, și, astfel,
desigur, că îl va găsi fiecare.
Dacă ochiul este sănătos, el va întâlni afară pe Creator;
Dacă inima este sănătoasă, atunci desigur în interior se va oglindi lumea.”
Odata,in vechime, Pilát l-a întrebat pe Hristos: „Ce este adevărul?,” şi nu a primit
nici un răspuns…Poate pentru ca nu a pus intrebarea corect,sau poate pentru ca nu
si-a facut timp sa asculte raspunsul.
Poate daca Pilat ar fi intrebat” Cine este adevărul?,” Isus i-ar fi spus „Eu sunt
adevărul,” asa cum le-a zis mai înainte şi ucenicilor: „Eu sânt calea, adevărul şi
viaţa.”
Insa Pilat nu cauta cu adevarat raspunsul la intrebarea”Ce este adevarul” pentru ca
nu era gata sa se confrunte cu durerosul raspuns: „Eu Pilate sunt adevarul,Eu cel pe
care il trimiti azi la moarte,Eu cel care azi merg la moarte in locul tau”…
Astfel adevărul e Dumnezeu, nu un lucru. Acela e adevărul, care este întotdeauna
acelaşi, si nu cel ce se schimbă neîncetat. Adevărul este Dumnezeu cel din
trecut,prezent si viitor, întotdeauna acelaşi, neschimbat, nepieritor, de sine stătător,
de necuprins, de nebiruit; Alfa şi Omega a tot ce exista; începutul şi sfârşitul a
toată zidirea; vatra luminii nestinse; leagănul vieţii; izvorul înţelegerii şi al
înţelepciunii; adâncul nesfârşit al nebiruitei puteri; înălţimea dragostei neînvinse,
duh ce însufleţeşte toate; cuvânt ce zideşte pe toate; bucurie ce întrece cântarea;
pace ce întrece înţelegerea; iscusinţă ce întrece toată închipuirea; Artistul care pe
furnici, pe albine, pe păsări şi pe oameni îi învaţă artă.
Am ajuns sa traim zile in care,unii,cind sint intrebati ce este adevarul,raspund:
„Adevărul este materia primă a tuturor lucrurilor, ori aer, ori apă, ori foc, ori pământ,
ori eter, ori număr, ori electricitate.”,si totusi nu sint liberi,or Biblia spune:”Veti
cunoaste Adevarul,si Adevarul vă va face liberi”.
Eu aleg sa cred ca Adevarul e Hristos,si doar cunoscind Divinitatea ajungi sa fii
liber…

Dostoievski spunea: ”Daca cineva mi-ar dovedi ca Hristos se afla in afara

adevarului, as prefera sa raman cu Hristos, decat cu adevarul”.
Un tânăr l-a întrebat pe duhovnicul său:

– Aş vrea să cunosc cât mai multe despre credinţă şi religie. Am citit multe cărţi,
dar nu ştiu care sunt adevărate şi care nu. Unele spun într-un fel, celelalte altfel,
eu ce să mai cred?

– Fiule, cea mai mare ispită este cea care îţi încearcă credinţa cu tot felul de idei
frumos spuse, dar golite de duh. Ţi-ar plăcea ca cineva să-ţi dăruiască un măr
tare frumos, dar când vrei să-l mănânci să vezi că înăuntru-i tot viermănos şi
stricat? Ar mai fi mărul acela bun de ceva? Aşa sunt şi unele cărţi: ţin mintea
ocupată cu tot felul de idei, dar nu hrănesc şi sufletul.

Citeşte cât mai mult, dar caută să fii asemenea albinelor, ce trec din floare în
floare şi culeg doar nectarul, nu şi alte lucruri inutile. Culege şi tu, la rândul tău,
nectarul cărţilor, caută ce-i folositor în ele şi, de vei şti să găseşti adevărul în
cărţi, vei şti să-l găseşti şi în viaţă.

Păgânii spun că religia, credinţa nu este logică. Dar, de fapt, credinţa este mai
presus de logică. Mintea noastră judecă după cele lumeşti şi nici pe acestea nu-i
în stare să le cuprindă. Cele cereşti nu pot fi găsite astfel. Nu căuta cu mintea
ceea ce trebuie să cauţi cu sufletul, fiindcă cele ale sufletului numai cu sufletul le
poţi afla. Şi ţine minte: degeaba citeşti despre credinţă, dacă nu trăieşti în
credinţă!