Академический Документы
Профессиональный Документы
Культура Документы
I. Motorul Asincron
1. Generalitati
Motorul asincron este orice motor cu curent alternativ, care la frecventa data a retelei,
functioneaza cu turatie variabila cu sarcina. În continuare, vor fi prezentate numai motoarele
asincron fara colector, numite obisnuit motoare asincrone sau de inductie, care sunt cele mai
robuste si sigure în exploatare, motiv pentru care sunt cele mai utilizate. Motorul asincron este
compus din armatura statornica (stator) si armatura rotorica (rotor). Statorul format din unul sau
mai multe pachete de tole are în crestaturi o înfasurare monofazata sau trifazata care se conecteaza
la retea si formeaza inductorul motorului. Rotorul este format tot din pachete de tole, dar în
crestaturi poate avea o înfasurare trifazata concetata în forma de stea cu capetele scoase la trei inch
sau o înfasurare în scurt circuit de tipul unei colivii. De aceea, dupa forma înfasurarii rotorului,
masinile asincrone se mai numesc "motoare asincrone cu inel" sau "motoare aisncrone cu rotorul
în scurt circuit" sau "rotorul în colivii". În afara de aceste parti, motorul mai are, în functie de
destinatie, de tipul de protectie la patrunderea apei si a corpurilor straine în motor, de forma
constructiva, de sistemul de racire, de putere si tensiune o serie de elemente constructive:
- portperii;
- carcasa;
- scut;
- rulmenti;
Terminologia generala pentru masinile electrice, data de S 16516b12q TAS 4861-73 cuprinde
si terminologia subansamblelor si pieselor componente. Simbolizarea formelor constructive este
data în STAS 3998-74.
2. Motorul asincron componenta esentiala in actionarile electrice
· carcasa – se realizeaza prin turnare din aluminiu sau fonta, sau prin sudare din
tabla de otel electrotehnic, fiind prevazuta cu nervuri longitudinale cu rolul de a
mari suprafata exterioara de racire; pe langa acestea se mai gasesc plasate pe
carcasa: placuta indicatoare cu datele nominale ale masinii si talpi de fixare.
· miezul feromagnetic statoric este realizat din tole stantate din otel electrotehnic de
grosimi intre 0,35 – 0,5 mm, laminate la cald sau la rece izolate intre ele cu oxizi
ceramici sau lacuri (lac de bachelita), pe partea interioara spre intrefier sunt
prevazute cu crestaturi uniform repartizate in care este asezata infasurarea statorica.
· scuturi portlagar sunt amplasate pe partile laterale, turnate din fonta si otel
electrotehnic avand rolul de a centra rotorul in raport cu statorul.