You are on page 1of 14

CONVERTOARE C.C.-C.C.

UTILIZATE IN CONSTRUCTIA SURSELOR IN


COMUTATIE

- SURSE DE TENSIUNE CU FUNCTIONARE ÎN COMUTAŢIE -

8.1.1. Principiul de funcţionare al convertoarelor c.c.-c.c.

Principiul de funcţionare al convertoarelor c.c.-c.c. constă în acumularea


energiei furnizată de sursa de c.c. într-un anumit interval de timp şi transferul ei în
sarcină în alt interval de timp.
Schema principială a convertorului c.c.-c.c. elementar (fig.8.19) este realizată cu
un contactor static de c.c., notat CS, montat în serie cu sarcina R şi sursa de
alimentare de tensiune U1. Contactorul static CS realizează închiderea, respectiv
deschiderea circuitului sub controlul circuitului de comandă C.C. CS sunt realizate fizic
cu diferite dispozitive semiconductoare de putere, descrise în capitolul 4, cum ar fi:
tiristorul convenţional tiristorul GTO, tranzistoare bipolare sau MOS de putere.
Comanda

C.C

Ii I0

CS
S

R
Ui U0

Fig.8.19. Schema principială a convertorului c.c.-c.c. elementar

Când contactorul static ideal este închis (conduce), sarcina este alimentată la
tensiunea sursei u0=Ui , iar curentul prin sarcină este egal cu cel furnizat de sursa de
alimentare i0=ii. La deschiderea (blocarea) contactorului static i0=0, u0=0 şi tensiunea
sursei se regăseşte la bornele CS, anume uCS=Ui. Diagramele funcţionale sunt
prezentate în fig.8.20.
Dacă T este perioada de comutare (comandă) a CS ce cuprinde un interval de
conducţie şi un interval de blocare a acestuia, iar TC este intervalul de conducţie al
CS, valoarea medie (componenta continuă) a tensiunii în sarcină este:
1T 1 Tc T
U 0 =  u0 (t )dt =  U i dt = c  U i = DU i (8.78)
T0 T 0 T
unde:
1
D = Tc T (8.79)
se numeşte raport de conducţie sau factor de umplere. Pe baza relaţiei (8.78) şi a
fig.8.20, valoarea medie a tensiunii u0(t) poate fi interpretată geometric ca raportul
dintre aria suprafeţei haşurate şi perioada T, care reprezintă aici şi o variantă mai
simplă de calcul a valorii medii U0. Cum Tc  0, 1 , rezultă că D = Tc T  0, 1 şi din
relaţia (8.78) rezultă că U 0  0, U i . În concluzie, valoarea medie a tensiunii medii de
ieşire poate fi reglată prin intermediul raportului de conducţie D fixat de circuitul de
comandă al CS prin care se stabilesc duratele pentru T şi Tc.

Ui
U0
hh

t
ii, i0

I0

ucs

Tc
T-Tc t

Fig.8.20. Formele de undă ale convertorului c.c.-c.c.

În funcţie de modul său de realizare practică, circuitul de comandă poate modifica


D dat de relaţia (8.79) în trei moduri posibile:
- modificând intervalul de conducţie Tc şi păstrând perioada T constantă, caz în
care spunem că CS a fost comandat prin modulaţia impuslurilor în durată,
denumită în electronica industrială a conversiei de energie comandă PWM
(Pulse Width Modulation) a CS, ilustrată în fig.8.21.a), în care forma de undă
iniţială este desenată în stânga şi forma de undă modificată prin comandă PWM
este desenată în dreapta;
- modificând perioada T şi păstrând intervalul de conducţie Tc constant, caz în
care spunem că CS a fost comandat prin modulaţia impuslurilor în frecvenţă,
denumită în electronica industrială a conversiei de energie comandă PFM
(Pulse Frequency Modulation) a CS, ilustrată în fig.8.21.b);

2
- modificând simultan Tc şi T, caz în care avem comandă mixtă a CS (PWM şi
PFM), obţinută ca o combinaţie între figurile 8.21.a) şi 8.21.b) în care ambele
intervale Tc şi T se modifică.
Din relaţia (8.78) rezultă că între Ui şi U0 se stabileşte un raport de transformare
în c.c. similar cu al unui transformator ideal (de c.a.). În acest sens, variatorul de c.c.
poate fi privit ca un transformator de c.c. având raportul de transformare N dat de
relaţia de definiţie:
U0
N= (8.80)
Ui
care poate fi egal sau nu cu raportul de conducţie D, în funcţie de topologia de
convertor c.c. aleasă.
Tensiunea de ieşire u0(t) din fig.8.20 se poate dezvolta în serie Fourier:
  sin nD
u0 (t ) = U 0 +  u0 n (t ) = DU i + 2U i   cos nt , (8.81)
n=1 n=1 nD
în care  = 2 / T este pulsaţia de comutaţie. Primul termen al dezvoltării U 0 = DU i
reprezintă valoarea medie calculată în cadrul relaţiei (8.78), care nu depinde de timp şi
este componenta utilă. Termenii următori ai sumei u0 n (t ) sunt armonicele de ordinul n
ale tensiunii de ieşire u0(t), care depind de variabila timp şi sunt componentele
nedorite.

U0

Ui U0 Ui

Tc Tc

T T

a)

Ui Ui U0

Tc U0 Tc
T
T
iL
b)
Fig.8.21. Metode principiale de comandă ale contactoarelor statice de c.c.
a) modulaţia în durată (PWM); b) modulaţia în frecvenţă (PFM)

3
Atât armonicile de tensiune u0 n (t ) cât şi armonicele de curent
i0 n (t ) = u0 n (t ) / R influenţează negativ atât funcţionarea sursei cât şi a sarcinii. Din
acest motiv, convertorul trebuie prevăzut în practică cu filtre de netezire atât pe partea
sursei de alimentare (filtru de tip FTJ pe intrare) cât şi pe partea sarcinii (filtru de tip
FTJ pe ieşire), care atenuează influenţele acestor armonici (fig.8.22). De obicei, în
practică se utilizează filtre L-C, în care bobina filtrează armonicele de curent, iar
condensatorul filtrează armonicele de tensiune.

c.c

Sursa Filtru intrare c.s Filtru ieşire Sarcina

Fig.8.22. Schema bloc a convertorului c.c.-c.c. completată cu filtre de netezire

8.1.2. Topologii clasice de convertoare c.c.-c.c.

Privind expresia raportului de conducţie D = Tc T  0, 1 şi expresia (8.78) în


care U0 = DU i  0, Ui , am fi tentaţi să credem că există doar convertoare
coborâtoare de tensiune (adică având U 0  U i ) aşa cum e cazul la sursele de
tensiune liniare. În realitate, se construiesc:
- convertoare coborâtoare de tensiune ( U 0  U i ), numite şi convertoare cu raport
de transformare N subunitar deoarece N = U0 U i  1 , din topologiile clasice
făcând parte convertorul Buck (fig.8.23.a) fără izolare galvanică (adică fără
transformator în componenţa schemei) şi convertorul forward (fig.8.23.b), ca
variantă a sa cu izolare galvanică. Se poate demonstra că raportul de
transformare al convertorului forward este:
n
N forward = 2  N Buck , (8.82)
n1
unde n2/n1 este raportul de transformare (raportul numarului se spire) al
transformatorului ce intra in componenţa convertorului forward.

4
io ii D1 L io
ii CS iL L io n3
* *
+ (− ) − (+ ) Ui n1 n2 D2 C Z Uo
+ (− )
U i +− D C Uo *
Z
− (+ )

CS D3
Uo

a) convertorul Buck b) convertorul forward


Fig.8.23. Topologii clasice de convertoare cu raport de transformare subunitar
- convertoare ridicătoare de tensiune ( U 0  U i ), numite şi convertoare cu raport
de transformare N supraunitar deoarece N = U 0 U i  1 , din topologiile clasice
făcând parte convertorul Boost (fig.8.24) fără izolare galvanică;

ii L D io

Ui +
− CS C
Z Uo

Uo

Fig.8.24. Convertorul Boost cu raport de transformare supraunitar

- convertoare cu raport de transdformare oarecare deoarece N = U 0 U i poate


lua orice valoare mai mică, egală sau mai mare ca 1, pozitivă sau negativă. Din
topologiile clasice fac parte convertorul Buck-Boost (fig.8.25.a) fără izolare
galvanică, convertorul Cuk (fig.8.25.b) şi convertorul flyback (fig.8.25.c), ultimul
ca variantă cu izolare galvanică a convertorului Buck-Boost. Convertorul Cuk
are ca element de acumulare/retrocedare a energiei un condensator C spre
deosebire deconvertorul Buck-Boost care are o bobină L. Raportul să de
transformare este:
N Cuk = N Buck − Boost (8.83)
Se poate demonstra că raportul de transformare al convertorului flyback
este:
n
N flyback = 2  N Buck − Boost , (8.84)
n1
unde n2/n1 este raportul de transformare al transformatorului din
componenţa convertorului flyback.

5
CS D ii L1 C L2 io
ii io

+
Ui C Ui CS D C Z Uo
− L Z Uo

a) convertor Buck-Boost b) convertor Cuk


D
*
+
Ui − n1 n2
C Z Uo
*
io

CS

c) convertor flyback
Fig.8.25. Topologii clasice de convertoare cu raport de transformare oarecare

În cadrul acestui curs ne vom ocupa exclusiv de convertoarele Buck, Boost şi


Buck-Boost. Se observă că toate au în componenţa schemelor electrice trei
componente de bază dispuse sub forma literei T, anume:
1) un dispozitiv semiconductor de putere comandat în comutaţie cu rol de
contactor static de c.c., notat CS;
2) o bobină L cu rol de acumulare/retrocedare de energie;
3) o diodă de conducţie liberă, notată D, ce asigură circulaţia curentului prin
rezistenţa de sarcină Rs în intervalul de timp când CS este blocat.
În funcţie de dispunerea celor trei componente pe laturile T-ului se formează
una dintre cele trei topologii menţionate.
Fiecare dintre cele trei convertoare poate funcţiona în regim de conducţie
continuă, în regim limită (numit şi regim de graniţă) şi în regim de conducţie
discontinuă. Recunoaşterea acestor regimuri (numite şi moduri de funcţionare) se
poate face după forma de undă a curentului iL prin bobina L:
▪ în regimul de conducţie continuă curentul iL prin bobina L nu se anulează
niciodată (curentul minim Im>0 în permanenţă) în decursul unei perioade de
comutaţie T a CS (fig.8.26). Acest regim de funcţionare este cel dorit în
funcţionare.

6
iL

IM b)

Im

Fig.8.26. Forma de undă a curentului iL prin bobina L la funcţionarea variatorului în regim de


conducţie continuă

▪ în regimul de graniţă curentul iL prin bobina L se anulează (Im=0) într-un singur


punct în decursul unei perioade de comutaţie T a CS (fig.8.27), anume la
multipli de T. Acest regim este utilizat în proiectarea surselor în comutaţie
deoarece relaţiile matematice sunt mai simple.

iL

IM

Im

Fig.8.27. Forma de undă a curentului iL prin bobina L la funcţionarea variatorului în regim de


graniţă

7
▪ în regimul discontinuu curentul iL prin bobina L se anulează (Im=0) într-un întreg
interval de timp (T − ton − toff ) dintr-o perioadă de comutaţie T a CS (fig.8.28),
anume când nu conduc nici CS şi nici dioda de conducţie liberă D. Acest regim
este nedorit în funcţionare.

iL

IM

Im
Tc T-Tc

Fig.8.28. Forma de undă a curentului iL prin bobina L la funcţionarea variatorului în regim de


conducţie discontinuă

Analiza matematică a convertoarelor Buck, Boost şi Buck-Boost ce urmează îşi


propune doar să demonstreze afirmaţiile anterioare conform cărora ele au raporturile
de trasformare respectiv subunitar, supraunitar şi oarecare, fără a avea pretenţia de
proiectare a componentelor electrice ale convertorului. Se fac următoarele ipoteze
simplificatoare:
1. Regimul de funcţionare al variatoarelor este regimul de conducţie contiunuă a
curentului iL prin bobină L.;
2. Forma de undă a curentului iL prin bobină L e liniară, ca în fig.8.26. În realitate,
aceasta este exponenţial crescătoare pe intervalul de conducţie ton al CS şi
exponenţial descrescătoare pe intervalul de blocare toff=T- ton al CS;
3. Contactoarele statice de c.c. şi diodele de conducţie liberă sunt comutatoare
statice ideale.
4. Condensatorul de filtrare al tensiunii de ieşire u0 este C →  (FTJ ideal) astfel
încât tensiunea de ieşire poată fi considerată constantă, egală cu valoarea sa
medie U0.

• Analiza matematică simplificată a convertorului Buck


Se scriu ecuaţiile Kirchhoff pe fiecare dintre cele două intervale de comutaţie
t  0, Tc  şi t  Tc , T  ale convertorului Buck (fig.8.23.a), corespunzătoare celor două
stări ale contactorului static CS , anume de saturaţie şi blocare.

8
• Pe intervalul t  0, Tc  : se comandă CS în saturaţie, ceea ce determină
blocarea diodei D, ea fiind polarizată invers pe acest interval de comutaţie:
di L i L IM −Im
Ui = L + U0  L + U0 = L + U0 (8.85)
dt t Tc − 0
• Pe intervalul t  Tc , T  : se comandă CS în blocare CS, fapt ce determină
intrarea în conducţie a diodei D (fiind polarizată direct ca urmare a tensiunii de
autoinducţie apărută pe bobina L la scăderea curentului prin aceasta):
di L i L I m− I M
0=L + U0  L + U0 = L + U0 (8.86)
dt t T − Tc
Din relaţiile (8.85) şi (8.86) se elimină termenul comun L(IM – Im). Rezultă :
L(IM – Im) = (Ui – U0 )Tc = U0(T-Tc) (8.87)
Deoarece D = Tc T  0, 1 , din relaţia (8.87) rezultă că raportul de transformare
al convertorului Buck este subunitar, ceea ce ne doream să demonstrăm:
U 0 Tc
N= = = D  0,1 (8.88)
Ui T
Din relaţia (8.88) rezultă tensiunea medie de ieşire U0 care este mai mică decât
tensiunea de intrare Ui, deci convertorul Buck este într-adevăr coborâtor de tensiune:
U 0 = NU i = DU i  0, U i  (8.89)
În mod similar, se va face în continuare analiza matematică a celorlalte două
convertoare, Boost şi Buck-Boost.

Aplicaţia A8.6

Un convertor Buck (fig.8.23.a) are Ui=24V şi D=0,4. Calculaţi:


a) raportul de transformare N al convertorului;
b) valoarea medie U0 a tensiunii de ieşire.

Soluţie:

a) Se aplică relaţia (8.88):


U 0 Tc
N= = = D = 0 ,4  1 ,
Ui T
deci raportul de transformare al acestui convertor s-a obţinut subunitar, aşa
cum trebuia să fie.
b) Se aplică relaţia (8.89):
U 0 = NU i = 0,4  24V = 9,6V  U i = 24V ,
deci tensiunea de ieşire este mai mică decât tensiunea de intrare, verificându-
se prin acest exemplu că acest tip de convertor este coborâtor de tensiune.

9
• Analiza matematică simplificată a convertorului Boost
Se scriu ecuaţiile Kirchhoff pe fiecare dintre cele două intervale de comutaţie
t  0, Tc  şi t  Tc , T  ale convertorului Boost (fig.8.24), corespunzătoare celor două
stări ale contactorului static CS , anume de saturaţie şi blocare.
• Pe intervalul t  0, Tc  : se comandă CS în saturaţie, ceea ce determină
blocarea diodei D, ea fiind polarizată invers pe acest interval de comutaţie:
di L i L IM −Im
Ui = L L =L , (8.90)
dt t Tc − 0
unde i L = I M − I m se numeşte riplul (variaţia vârf la vârf) a curentului iL prin
bobină .
• Pe intervalul t  Tc , T  : se comandă CS în blocare CS, fapt ce determină
intrarea în conducţie a diodei D (fiind polarizată direct ca urmare a tensiunii de
autoinducţie apărută pe bobina L la scăderea curentului prin aceasta):
di L i L I m− I M
Ui = L + U0  L + U0 = L + U0 (8.91)
dt t T − Tc
Din relaţiile (8.90) şi (8.91) se elimină termenul comun L(IM – Im). Rezultă :
L(IM – Im) = UiTc = (U0-Ui)(T-Tc) (8.92)
Deoarece D = Tc T  [0,1) , din relaţia (8.92) rezultă că raportul de transformare al
convertorului Buck este supraunitar, ceea ce ne doream să demonstrăm:
U0 1
N= = 1 (8.93)
Ui 1 − D
Din relaţia (8.93) rezultă tensiunea medie de ieşire U0 care este mai mare decât
tensiunea de intrare Ui, deci convertorul Buck este într-adevăr ridicător de tensiune:
1
U 0 = NU i = Ui  Ui (8.94)
1− D

Aplicaţia A8.7

Se va relua aplicaţia (8.6) cu aceleaşi date şi cerinţe pentru convertorul


Boost din fig.8.24.

Soluţie:

a) Se aplică relaţia (8.93):


U0 1 1 5
N= = = =  1,67  1 ,
U i 1 − D 1 − 0 ,4 3
deci raportul de transformare al acestui convertor s-a obţinut supraunitar, aşa
cum trebuia să fie.
b) Se aplică relaţia (8.94):

10
5
U 0 = NU i =  24V = 40V  U i = 24V ,
3
deci tensiunea de ieşire este mai mică decât tensiunea de intrare, verificându-
se prin acest exemplu că acest tip de convertor este ridicător de tensiune.

• Analiza matematică simplificată a convertorului Buck-Boost


Se scriu ecuaţiile Kirchhoff pe fiecare dintre cele două intervale de comutaţie
t  0, Tc  şi t  Tc , T  ale convertorului Buck-Boost (fig.8.25.a), corespunzătoare
celor două stări ale contactorului static CS , anume de saturaţie şi blocare.
• Pe intervalul t  0, Tc  : se comandă CS în saturaţie, ceea ce determină
blocarea diodei D, ea fiind polarizată invers pe acest interval de comutaţie:
di L i L IM −Im
Ui = L L =L (8.95)
dt t Tc − 0
• Pe intervalul t  Tc , T  : se comandă CS în blocare CS, fapt ce determină
intrarea în conducţie a diodei D (fiind polarizată direct ca urmare a tensiunii de
autoinducţie apărută pe bobina L la scăderea curentului prin aceasta):
di L i L I m−I M
0=L − U0  L − U0 = L = U0 (8.96)
dt t T − Tc
Din relaţiile (8.95) şi (8.96) se elimină termenul comun L(IM – Im). Rezultă :
L(IM – Im) = UiTc = (-U0)(T-Tc) (8.97)
Deoarece D = Tc T  0, 1 , din relaţia (8.97) rezultă că raportul de transformare
al convertorului Buck este supraunitar:
U0
 (− ,0 
D
N= =− (8.98)
Ui 1− D
Din relaţia (8.98) rezultă tensiunea medie de ieşire U0:
D
U 0 = NU i = − Ui  Ui (8.99)
1− D
În primul rând, analizând relaţia (8.99) constatâm că la convertorul Buck-Boost
tensiunea U0 este de polaritate (semn) inversă faţă de tensiunea de intrare U i, spre
deosebire de cazurile convertoarelor Buck şi Boost (vezi relaţiile (8.89) şi (8.94)) la
care U0 are aceeaşi polaritate cu Ui.
În al doilea rând, analizând relaţiile (8.98)şi (8.99) constatăm că:
- dacă D  0,5 , atunci N  1 , deci U 0  U i ;
- dacă D = 0,5 , atunci N = 1 , deci U 0 = −U i , deci convertorul pur şi simplu
inversează la ieşire semnul tensiunii de la intrare, deci este un simplu inversor
de polaritate;
- dacă D  0,5 , atunci N  1 , deci U 0  U i ;

11
În concluzie, din analiza convertorului Buck-Boost rezultă că acesta este
inversor de polaritate şi cu raport de transformare N oarecare, deci raportul de
transformare al acestui convertor s-a obţinut subunitar, aşa cum trebuia să fie.

Aplicaţia A8.8

Un convertor Buck-Boost (fig.8.25.a) are Ui=24V şi raportul de


conducţie într-una din situaţiile: 1) D=0,4<0,5, 2) D=0,5 şi D=0,6>0,5. Calculaţi
pentru fiecare situaţie dată:
a) raportul de transformare N al convertorului;
b) valoarea medie U0 a tensiunii de ieşire.

Soluţie:

a) Se aplică relaţiile (8.98) şi (8.99):


U0
 (− ,0 
D
N= =−
Ui 1− D
D
U 0 = NU i = − Ui  Ui
1− D
Astfel:
1) pentru cazul D=0,4<0,5 obţinem:
0,4 2 2
N =− = −  −0,67 şi U 0 = NU i = −  24V = −16V ;
1 − 0,4 3 3
2) pentru cazul D=0,5 obţinem:
0,5
N =− = −1  −0,67 şi U 0 = NU i = (−1)  24V = −24V ,
1 − 0,5
deci în aceastăsituaţie convertorul Buck-Boost este un simplu inversor de
polaritate al tensiunii de ieşire U0= -24V faţă de tensiunea de intrare Ui=+24V
3) pentru cazul D=0,6>0,5 obţinem:
0,6 3 3
N =− = −  −1,5 şi U 0 = NU i = −  24V = −36V ;
1 − 0,6 2 2

Menţionăm că pentru a putea proiecta unul dintre convertoarele studiate trebuie


să renunţăm la ipotezele simplificatoare, considerând C de valoare finită,
componentele pasive cu rezistenţe de pierderi etc.

8.1.3. Principiul de funcţionare al surselor în comutaţie cu comandă


PWM a CS

Schema bloc a unui stabilizator (sursa) de tensiune cu funcţionare în comutaţie


şi comandă PWM este prezentată în fig.8.29. Blocul de bază al stabilizatorului îl

12
constituie convertorul c.c.-c.c. având componentele de bază: contactorul static de c.c.
notat CS, bobina L de acumulare/retrocedare de energie, dioda de conducţie liberă D
şi condensatorul C de filtrare a componentei continue a tensiunii de ieşire U 0 .

CS L
uI uO
D C

tC
d= GTLV
T kuO

ug

COMP ug
AO
U REF

Fig.8.29. Schema bloc a unui stabilizator de tensiune în comutaţie cu comandă PWM

Principiul de funcţionare este următorul: amplificatorul diferenţial (realizat, de


exemplu cu AO) are rolul de a face diferenţa între tensiunea de referinţă Uref şi o
fracţiune K U 0 din tensiunea de ieşire U 0 , la ieşirea lui rezultând tensiunea de eroare
u = U ref − KU 0 care este apoi comparată cu cea a unui generator de tensiune liniar
variabilă (GTLV), anume un oscilator ce generează la ieşire o tensiune triunghiulară
de perioadă T egală cu perioada de comutaţie a CS. Se formează astfel impulsuri de
comandă PWM care se aplică pe electrodul de comandă al dispozitivului
semiconductor de putere utilizat ca CS, acesta fiind astfel comutat în saturaţie atunci
când tensiunea de ieşire este scade sub valoarea U 0 = Uref K , respectiv în blocare
atunci când tensiunea de ieşire creşte peste valoarea U 0 = Uref K .
Comparând principiul de funcţionare al stabilizatoarelor liniare cu reacţie serie
sau paralel descris în subcapitolul 8.2.2 cu principiul de funcţionare al stabilizatoarelor
cu funcţionare în comutaţie, se constată că ele sunt asemănătoare cu deosebirea că
ER de la stabilizatorul liniar este comandat în permanenţă de tensiunea de eroare
analogică în timp ce contactorul static de c.c. din cadrul convertorului c.c.-c.c. este
comandat în comutaţie (saturat/blocat) cu tensiunea de eroare digitală prin rezultată la
ieşirea comparatorului COMP.

13
8.1.4. Comparatie intre sursele liniare si sursele in comutatie

O comparaţie între sursele liniare de tensiune şi sursele în comutaţie este


prezentată în Tabelul 8.1.

Tabelul 8.1. Comparaţie între sursele liniare şi sursele în comutaţie


Stabilizatoarele liniare Sursele în comutaţie
- are randamente  70% , deoarece
ER lucrează în comutaţie (ON/OFF) şi
nu disipă putere;
Avantaje

- au performanţe bune de stabiliza- - gabarit scăzut, prin micşorarea


re a tensiunii de iesire dimensiunii radiatoarelor elemente-lor
de putere;
- poate produce U0 mai mică, mai
mare, oarecare sau de polaritate
inversă faţă de Ui ;
- au randament scăzut de 3040%
datorită funcţionării ER în RAN, în - răspuns mai lent la variaţile mai
care el disipă putere; rapide ale curentului de ieşire I0 ;
- o limitare severă a domeniilor de - prezenţa unei componente
Dezavantaje

utilizare; alternative (armonice) în tensiunea de


- nu pot fi utilizate când diferenţa ieşire cu amplitudinea vârf la vârf
de tensiune intre intrare şi ieşire |Ui (riplul) de ordinul zecilor de mV şi
– U0| este mare; frecvenţa de ordinul zecilor de kHz ;
- sunt limitate la U0  30V şi - necesitatea filtrelor EMI (Electro
I0  0,5A, ceea ce le face de Magnetic Inference) pentru eliminarea
neutilizat in calculatoare; radiaţiei de radiofrecvenţă generată în
- au gabarit mare, datorită timpul funcţionării.
radiatoarelor de gabarit mare

Pentru a combina avantajele celor două tipuri de stabilizatoare se pot cupla în


cascadă un stabilizator în comutaţie cu un stabilizator liniar. Rezultă sisteme de
alimentare cu performanţe de stabilizare foarte bune şi cu randament energetic ridicat.

14