De vorba cu diavolul

Azi-noapte, Diavolul din mine -

Un Diavol ce pretinde-a fi profet -
M-a luat cu vorba-ncet...incet...
Si m-a bagat in tainele divine,
Pe care eu -spun drept- mi-e frica
Sa nu care cumva sa le-nteleg,
Fiindca sint taine care -cind se strica-
Nu se mai dreg...

De-aceea nici nu sint prea lamurit

Asupra celor ce mi-a povestit...
Dar cum azi-noapte Diavolul din mine
Vorbea ca un profet adevarat,
Sa nu-l ascult de loc mi-a fost rusine,
Si curios, ca orice om, i-am suportat
Nazbitia cu care m-a-ngrozit
De la-nceput si pina la sfirsit...

Mi-a spus ca-n viata trebuie sa stii

Ce nu stiu decit mortii
Cind pleaca dintre vii.
Sa stii ca daca-ntimplator vei fi flamind,
Sa nu te-arati bogatilor asa cum esti,
Sa nu te-auda prietenii plingind,
Sa nu-ntinzi mina dreapta sa cersesti
Femeilor ce ti-au papat avutul,
Sa nu-ti compari prezentul cu trecutul,
Sa nu blestemi...si sa nu faci
Nimic mai mult decit ce face mutul:
Sa taci, sa taci, sa taci...
Si iar sa taci...
Iar cind vei amuti complet,
Ca orice-autohton fara defect,
Tacerea, care-i aur controlat,
Te va-ndrepta spre lozul cu noroc,
Iar tu -un simplu simbure de-aluna-
Te vei schimba-ntr-un simbure de foc...

Si Diavolul din mine sfirsi cu...

"Noapte buna!"