Republica Moldova este situată în partea de sud-est a Europei,în apropiere de centrul

geografic al acestui continent, învecinându-se cu România la vest și Ucraina la nord, est și sud.
Lungimea totală a frontierelor este de 1.389 km, 450 km cu România care se întinde aproape
integral pe rîul Prut,pîna la gura de vărsare a acestuia în fluviul Dunărea și 939 km cu Ucraina ea se
desfășoară predominant pe uscat și doar un sector mic-pe fluviul Nistru. Se răspândește între 45º28'
și 18º28' N latitudine nordica (aproximativ 350 km) și între 26º40' și 30º6' E longitudine estica
(aproximativ 150 km). Țara ocupă o suprafață de 33.843 km², din care 472 km² sunt ape. Zonele
arabile ocupă 53% de suprafeței ale Republicii Moldova, cele destinate culturii cerealiere — 14%,
pășunile — 13%, pădurile — 9%. Alte zone, incluzând terenuri neproductive, formează 11% de
teritoriul întreg al statului. Deși Republica Moldova nu are drept ieșire la mare, portul Giurgiulești de
pe Dunăre asigură transportul maritime.

Relief[modificare | modificare sursă]

Relieful actual al Republicii Moldova este fragmentat, reprezentat printr-o succesiune de podișuri și
câmpii relativ joase. În ansamblu acesta este înclinat de la nord-vest spre sud-est. Cele mai ridicate
regiuni sunt cele din podișurile de nord-vest și centru (300–400 m), în partea de sud altitudinile fiind
mai reduse (100–200 m). Altitudinea medie este de 147 m, cea maximă de 429,5 m, în Dealul
Bălănești, iar cea minimă – circa 2 m, în cursul inferior al Nistrului.

Nordul țării este ocupat de Platoul Moldovei care reprezintă o câmpie ușor ondulată având o
înclinare spre sud. Altitudinile variază între 240 și 320 m. În partea de vest, în zona Prutului, se
evidențiază un șir de recife, denumite toltre. Spre sud, Platoul Moldovei continuă cu Câmpia
Moldovei de Nord (Câmpia Bălțului) cu relief slab fragmentat, pante mai domoale și altitudini
absolute de 220–250 m. În cursul de mijloc al Răutului se află Podișul Ciuluc-Soloneț cu altitudinea
maximă de 349 m (d. Rădoaia). Podișul este fragmentat de văi și vâlcele. Între Răut și Nistru este
situat Podișul Nistrului având aspect de lanțuri de dealuri cu versanții de este mia fragmentați,
altitudinea maximă - 350 m (d. Vădeni). În partea de est, pe malul Nistrului, s-au format văi adânci în
formă de canioane săpate de afluenții fluviului.

În centrul țării se află Podișul Moldovei Centrale caracterizat prin dealuri înalte, înguste și alungite,
care alternează cu văi adânci și hârtoape de 150–250 m. Interfluviile au aspect de lanțuri deluroase
cu versanți priporoși și abrupți.

În sudul țării se întinde Câmpia Moldovei de Sud cu suprafață fragmentată de văi largi și disecate de
ravene. Interfluviile ating câți kilometri în lățime, sunt plane și puțin ondulate. Altitudinea maximă
Câmpiei Moldovei de Sud este de 247 m. Între râurile Prut și Ialpug se evidențiază Colinele
Tigheciului - regiune deluroasă ce se întinde în direcția submeridională în partea de sud-vest a
republicii. Altitudinea maximă este de 301 m (d. Lărguța).

La est de Podișul Nistrului, pe malul stâng al fluviului omonim, pătrund ramificații ale Podișului
Podoliei cu un relief fragmente de o rețea de văi adânci în formă de canioane. La sud de
orașul Dubăsari este situată Câmpia Nistrului Inferior cu suprafață plană și slab fragmentată, cu
altitudini absolute până la 175 m.

Cea mai mare parte a teritoriului Moldovei reprezintă Platforma Moldovenească, sectorul de sud-
vest al Platformei Europei de Est. În nord-estul Platformei Moldovenești apare la suprafața
fundamentul cristalin denumit Scutul Cristalin Ucrainean. Fundamentul cristalin al Platformei
Moldovenești de vârstă arhaică este compus din roci magamtice și metamorfice (granit, gnais etc).
Fundamentul este acoperit de o cuvertură neogenă de roci sedimentare. Partea de de sud-vest al
teritoriului face parte dinPlatforma Scitică, fundamentul căruia este alcătuit din roci metamorfice cu
intruziuni magmatice. La periferiile platformelor s-au dezvoltate depresiunile Mării Negre,
Predobrogeană și Precarpatică.

Moldova este supusă pericolului seismic de un grad foarte ridicat, fiind determinată în principal de
cutremurele de adâncime intermediară Vrancea.[50] În funcție de îndepărtarea de focarul Vrancea,
seismicitatea variază într 7 și 9 grade pe scara de douăsprezece grade MSK. Cel mai distrugător
cutremur a avut loc la 30 august 1986, care nu a atins o intensitate maximală posibilă, dar provocat
mari pierderi materiale.[51]

Printre fenomenele naturale ale Moldovei, un loc deosebit le revine vulcanilor noroioși.[52][53] Cel mai
dens situați vulcani noroioși au fost observați în lunca râulețului Delia.[53] Aici pe o suprafață de
aproximativ 2 ha se află 6 vulcani de diferite forme, dimensiuni și stadii de activitate. Alt vulcan
noroios s-a format în valea râului Camenca lângă satul Mălăiești, Rîșcani, argilă căruia e utilizată de
localnici.[53] Vulcani noroioși au mai fost semnalați în valea Răutului în amonte de Bălți, în
valea râului Larga (comunaConstantinești), pe terasa inferioară a Prutului (Bărboieni) și în
valea râului Nârnova.[52]

Substanțe minerale utile[modificare | modificare sursă]

Principalele substanțe minerale extrase din subteran reprezintă materia primă pentru industria
materialelor de construcție. În 2011 erau luate la evidență circa 400 de zăcăminte de substanțe
minerale utile solide, cu rezerve industriale de 400 de milioane de tone de ghips, nisip pentru sticlă,
tripol, diatomite etc. și 1.500 de milioane de metri cubi de calcar, piatră brută, prundiș, argilă etc.[54]

În sudul țării au fost identificate rezerve modeste de hidrocarburi: petrol (Văleni, Cahul), gaz
natural (Victorovca, Cantemir) și cărbune brun (Etulia, Găgăuzia). Potrivit estimărilor efectuate
conform datelor din perioada sovietică rezerve de petrol sunt de circa 2,1 milioane de tone și de
gaze naturale - 960 de milioane m3. Totodată, se prognoza existența altor zăcăminte la adâncimi
mai mari.[55]

Sol[modificare | modificare sursă]

Solul constituie principala bogăție naturală a Republicii Moldovei. Fondul funciar al Republicii
Moldova la 1 ianuarie 2010 constituie 3,384 mln ha. Terenurile agricole ocupă circa 2 mln ha (74,0 la
sută)[56], inclusiv: terenuri arabile – 1820,5 mii ha (72,7 la sută), plantații pomiviticole – 303,0 mii ha
(12,1 la sută), pajiști – 356,1 mii ha (14,2 la sută) [57].

Învelișul de sol include trei tipuri zonale: solurile brune, care predomină pe Podișul Moldovei
Centrale (în zona Codrilor), solurile cenușii răspândite în regiunile deluroase,
și cernoziomurile formate în condiții de stepă pe terenurile cu altitudini mai joase.[58] Aceste tipuri de
sol sunt reprezentate de 11 subtipuri care constituie spectrul zonal al solurilor. În cadrul solurilor
zonale sunt răspândite fragmentar soluri intrazonale, formarea cărora este condiționată de
particularitățile specifice ale rocilor (soluri litomorfe), influența apelor freatice (hidromorfe) sau a
sărurilor solubile (halomorfe). În văi și lunci pe sedimentele recente se forează solurile deluviale și
aluviale (dinamomorfe).
Cele mai fertile sunt Cernoziomurile caracterizate prin culoare închisă și o grosime mare a stratului
de humus, având o structură bine pronunțată, ce conțin 3-7% de humus în funcție de subtip.

Climă[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Clima Republicii Moldova.

Distribuirea radiației solare

Republica Moldova este plasată în zona cu clima temperat-continentală, influențat de apropierea de

Marea Neagră și de interferența aerului cald-umed din zona mediteraneană, cu umiditate
insuficientă, ceea ce determină o frecvență mare a secetelor. De exemplu, doar în perioada 1990-
2007, în țară au fost înregistrate nouă secete.[59] Cele patru anotimpuri sunt bine
evidențiate, iarna fiind blândă, iar vara caldă. Mișcarea generală a maselor de aer ale atmosferei de
cele mai multe ori este din parteaAtlanticului de Nord-Vest și Sud-Vest. Temperatura medie anuală a
aerului din nord spre sud variază între 8,0 °C (Briceni) și 10,0 °C (Cahul) semnalându-se o încălzire
a climei,[60] iar a solului între 10 °C și 12 °C. În Republica Moldova sunt aproximativ 2.060–2.360 de
ore cu soare pe an, temperatura pozitivă se înregistrează în 165-200 de zile pe an, precipitațiile
variază între 370–560 mm/an și aproape 10% din ele cad sub formă de zăpadă, care se topește de
câteva ori pe iarnă.

Iarna în Republica Moldova este blândă cu temperatura medie în ianuarie de -5 °C — -3 °C, în unele
zile ea poate să coboare la -15 °C — -20 °C, iar în cazul pătrunderii maselor de aer arctic chiar până
la -35 °C. Primăvara este un anotimp instabil când se mărește numărul zilelor cu soare și
temperatura medie a aerului este în creștere. În mai temperatura se stabilește în jurul gradației
15 °C și scade pericolul înghețurilor târzii. Vara este călduroasă și de lungă durată, cu perioade mari
lipsite de precipitații. Temperatura medie în iulie este de 19,5 °C — 22 °C, dar uneori poate atinge
cota de 35 °C — 40 °C. Vara ploile de cele mai dese ori sunt scurte și abundente, provocând uneori
inundații locale. Toamna este și ea caldă și lungă. În noiembrie temperatura medie coboară la 3 °C
— 5 °C și pot începe primele ninsori și înghețuri.

Hidrografie[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Hidrografia Republicii Moldova.
Bazinul hidrografic al Republicii Moldova este reprezentat prin 3621 râuri și pârâuri cu lungimea
totală de circa 16.000 km, inclusiv 7 cu lungimea de peste 100 km, 247 - de peste 10 km; pe un
sector de 700 m curge și Dunărea. Cele mai lungi râuri
sunt Nistru, Prut, Răut, Bâc, Botna, Ichel, Cogâlnic și Ialpug. Densitatea medie a rețelei hidrografice
este de 0,48 km/km2. Cel mai mare debit al râurilor se înregistrează primăvara, când se topesc
zăpezile. Resursele de apă transfrontaliere ale fluviilor Nistru și Prut constituie în medie 90% din
totalul resurselor de apă din țară.[61]

Lacurile naturale nu sunt numeroase, majoritatea amplasate în luncile râurilor Prut

(Beleu, Rotunda, Foltane) și Nistru (Nistrul Vechi, Cuciurgan). În proprietate publică sunt circa 4350
acumulări de apă cu o suprafață totală de peste 300 km2 și o capacitate totală de păstrare a apei de
circa 1,5 km3, din acestea 126 cu un volum mai mare de 1,0 mil. m3[61]. Apa din aceste lacuri este
destinate pentru irigație, pescuit, odihnă, necesități industriale, protecția contra nundațiilor. În
Moldova există două rezervoare mari: Lacul Costești - Stânca pe râul Prut (cel mai mare; 678 mil.
m3), gestionat în comun de România, și Lacul Dubăsari(235 mil. m3) pe râul Nistru.[62]

Floră[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Flora Republicii Moldova.

Un desiș forestier din raionul Ialoveni

Atât așezarea geografică cât și clima sau relieful au influențat semnificativ componența vegetației. În
ecosistemele Republicii Moldova au fost determinate circa 5513 specii de plante, în ultimii 50 de ani,
au dispărut 31 de specii. Factorul uman a fost și el un factor destul important în acest domeniu. În a
doua ediție a Cărții Roșii a Republicii Moldovasunt incluse 81 de specii de angiosperme, 1
gimnospermă, 9 pteridofite, 10 briofite, 16 licheni și 9 ciuperci, unele specii subendemice - Genista
tetragona, Centaurea thirei,Centaurea anngelescui, Euonymus nana.[63] Există 2 zone vegetație în
Republica Moldova, acestea fiind: Zona stepei și cea a silvostepei.

Zona de stepă ocupă mai ales regiunile situate la sudul Podișului Codrilor și la sudul și
estul Colinelor Tigheciului - stepa Bugeacului, întâlnindu-se deasemenea și la Nord, înstepa Bălțului,
aceste zone sunt îndeosebi valorificate în agricultură și există puține suprafețe unde încă se mai
păstrează vegetația caracteristică acesteia. Din stepele din trecut au rămas 65 mii ha, 1,92% din
suprafața țării. Flora stepelor este alcătuită din plante xerofite din
familiile graminee, ciperacee, fabacee, iar genurile cele mai răspândite sunt: păiușul (Festuca),
colilia sau negara (Stipa), ovăzul sălbatic (Avena), firuța (Poa), iar dintre dicotiledonate: păpădia
(Taraxacum), salvia (Salvia), jaleșul (Stachys), pelinul (Artemisia).
Zona silvostepei se întâlnește în regiunile cu relief fragmentat, caracteristice mai ales Podișului
Codrilor. Pădurile ocupă 9,6% din suprafața țării - în nord pădurilor le revin 7,2%, în centru - 13,5%
și în zona de sud - 6,7% din teritoriu. Vegetația forestieră este reprezentată prin stejar pufos, stejar
pedunculat, fag, carpen, mesteacăn, gorun, tei, ulm, paltin, arțar. Învelișul de iarbă constă din
hirușor, golomăț, păiuș, rourică, sânziene, cinci-degete, mierea-ursului. În văile râurilor și lacurilor se
pot întâlni pădurile de luncă, compuse din specii de copaci iubitori de umezeală cum ar
fi sălciile și plopii.

Flora acvatică și palustră însumează circa 60 de specii de plante superioare, din 23 familii și 27
genuri. Cel mai numeros gen este Potamogeton – 15 specii, răspândite sunt stufărișurile
(Phragmites australis) și păpurișurile (Typha latifolia, Typha angustifolia).

Pinofitele sunt reprezentată de o singură specie în flora spontană - Cârcel (Ephedra distachya). În
parcuri, fâșii forestiere au fost plantați pini, molizi, tui, jneapăni, anterior nespecifice pentru Moldova.

O distribuție redusă prezintă ferigile și ecvizetofitele. În urma cercetărilor din 1965-1996 s-au
determinat 26 specii ferigi ce se referă la 9 familii și la 15 genuri (Dryopteris filix-mas, Salvinia
natans, Asplenium trichomanes).[64] Din ecvizetofite au fost semnalate 8 specii (Equisetum
telmateia, Equisetum pratense etc.).

Lichenoflora Moldovei înregistrează circa 200 de specii și varietăți - licheni crustoși (Verrucaria
fuscella, Pyrenula nitida, total 108 sp.), urmați de lichenii foliacei (Peltigera canina, Xanthoria
parietina, 80 sp.) și fruticuloși (Ramalina fraxinea, Cladonia fimbriata, 18 sp.).[65] De asemenea, în
flora Moldovei s-au identificat 124 de specii de mușchi (Pleurozium schreberi, Plagiochila
asplenioides, Marchantia polymorpha, Funaria hygrometrica).

În ecosistemele acvatice și cele terestre au fost depistate 3500 de specii de alge, în special alge
verzi, diatomee, alge albastre verzi, euglenofite, alge heteroconte etc.

Faună

Zimbrul a fost reaclimatizat în Republica Moldova (rezervația științifică Pădurea Domnească) în 2006

Lumea animală depinde implicit de caracterul florei care îi oferă hrană, adăpost și siguranță. Fauna
Moldovei cuprinde circa 17 mii de specii animale dintre care 16,5 mii suntnevertebrate și 460
de vertebrate. Fauna vertebratelor include 70 specii de mamifere, 281 specii de păsări, 14 specii de
reptile, 14 specii de amfibieni și 82 specii de pești. În a doua ediție a Cărții Roșii sunt înscrise 16
specii de mamifere, 39 de specii de păsări, mai vulnerabile și periclitate cele răpitoare [66], 8 reptile, 1
amfibian, 12 pești, 1 chișcar, 37 insecte, 1 crustaceu și 3 moluște.[63] În pădurile Moldovei se pot
distinge unele specii de animale ca: căprioara, mistrețul, vulpea, bursucul, veveriță, jderul sau pisica
sălbaticăși specii de păsări ca coțofana, pupăza, privighetoarea, mierla. În zonele de stepă se
găsesc și următoarele specii de rozătoare: șoarecele de câmp, hârciogul, iepurele,popândăul, de
păsări: ciocârlia, prepelița, potârnichea, și mai rar, dropia și alte animale precum bursucul și vulpea.

Lacurile și bălțile sunt populate mai ales de gâște, rațe sălbatice și lebede. În mediul acvatic și
anume în râurile și lacurile din țară se întâlnesc următoarele specii de
pești:crapul, știuca, șalăul, somonul ș.a.

Saturnia pyri - cel mai mare lepidopter din Moldova

Cea mai mare parte a nevertebratelor o alcătuiesc insectele peste 10000 de specii din 28 de ordine.
Cele mai diversificate ordine suntColeopterele, peste 2 mii de specii: rădașca (Lucanus cervus,
75 mm), gândacul rinocer (Oryctes nasicornis, 41 mm), croitorul mare al stejarului (Cerambyx cerdo,
56 mm) etc., și lepidopterele, cu peste 800 de specii: fluturele ochi de păun mare (anvergura aripilor
→150 mm), fluturele cap de mort (anvergura →120 mm). În entomofauna republicii se mai
întâlnesc efemeroptere, libelule, ortoptere, blatoide, dermoptere,
isoptere, himenoptere, neuroptere, diptere ș.a. Arahnofauna este slab reflectată în publicații
științifice, cei mai studiați fiind păianjeni, peste 300 de specii, și acarienii din sistemele agricole.[67].

Din crustacee se întâlnesc 320 de specii din 10 ordine, cele mai numeroase
fiind filopodele, copepodele, podocopidele și amfipodele. Moluștele sunt reprezentate
degasteropode - 60 de specii acvatice și 70 terestre (Helix pomatia, Carychium minimum)
și bivalve - 30 de specii (Anodonta cygnea, Adacna vitrea).

Anelidele din Moldova aparțin la trei clase: polichete (2 specii, incl. Hypania invalida), oligochete -
întâlnite în mediul acvatic și terestru (Achaeta bohemica, Lumbricus terrestris) și hirudinee (Hirudo
medicinalis, Helobdella stagnalis). O atenție deosebită este acordată nematodelor, ma ales celor
fito- și zooparazite.

Mai puțin numeroase sunt rotiferele, plathelminții,

briozoare, tardigradele, gastrotrihele, celenteratele și spongierii.

Diversitatea protozoarele este reprezentată de sarcodine (aprox. 500 de specii), mastigofore (cca.
200 de specii), sporozoare, ciliofore (cca. 650 de specii).[68]

Actualmente, fondul forestier naţional constituie 12,7% din teritoriul ţării (tabelul 1).
Majoritatea terenurilor acoperite cu păduri (87,2%) se află în proprietatea statului, restul fiind
deţinute de primării (12,2%) şi doar 0,6% - de proprietari privaţi. Deşi are o participarea relativ
nesemnificativă, fondul forestier, proprietate privată, este în continuă creştere, comparativ cu
anul 2005 efectiv s-a triplat ca suprafaţă şi pondere.

Tabelul 1. Structura fondului forestier naţional conform Cadastrului funciar general (la
01.01.2010)

Dispersarea şi fragmentarea resurselor forestiere, repartizarea lor neuniformă pe teritoriul

ţării constituie un factor negativ pentru exercitarea influențelor eco-protective benefice asupra
mediului înconjurător, crearea condiţiilor confortabile de trai pentru populație şi asigurarea cu
produse lemnoase şi nelemnoase.

Pădurile aflate în gestiunea unităţilor administrativ-teritoriale (54,5 mii ha sau 13% din
fondul forestier naţional) sunt încadrate în categoria pădurilor de protecţie a terenurilor şi
solurilor, precum şi de protecţie contra factorilor climatici şi industriali dăunători.

Caracteristica generală actuală a pădurilor comunale şi private:

· trupuri mici dispersate în extravilanul localităţilor rurale şi urbane;

· au drept specie de bază salcâmul;

· regimul silvic se respectă parţial;

· doar pentru circa 15% se dispune de proiecte de amenajament silvic;

· măsurile de îngrijire şi conducere se aplică de la caz la caz, cu întârzieri;

· sunt afectate de păşunat şi tăieri ilicite, poluare cu deşeuri etc. Vegetaţia forestieră din
afara fondului forestier include:

· perdele forestiere de protecţie amplasate pe terenurile agricole şi în zonele de protecţie a

râurilor şi bazinelor acvatice;

· perdele forestiere de protecţie şi plantaţiile de arbori şi arbuşti situate de-a lungul căilor de
comunicaţie;

· grupuri de arbori şi arborii aparte din perimetrul oraşelor şi localităţilor.

· Republica Moldova dispune de 49,1 mii ha vegetaţie forestieră (tabelul 2) din afara
fondului forestier, exprimată prin 29,8 mii ha perdele forestiere de protecţie (a câmpurilor
agricole, drumurilor, râurilor şi bazinelor acvatice etc.) şi 19,2 mii ha - alte tipuri de vegetaţie
forestieră.
Tabelul 2. Evoluţia suprafeţei terenurilor acoperite cu vegetaţie forestieră din afara fondului
forestier

Majoritatea terenurilor cu vegetaţie forestieră nu sunt amenajate şi gospodărite în baza unor

proiecte şi planuri justificate şi argumentate. Gospodărirea se face cu încălcări ale tehnologiilor
silvice şi respectării exigenţelor ecologice şi silvice.

Compoziţia pădurilor Moldovei este predominată de specii de foioase (97,8 procente), inclusiv
cvercinee -39,6%, frăsinete - 4,6%, cărpinete - 2,6%, salcâmete - 36,1%, plopişuri - 1,6% etc.,
răşinoasele fiind prezentate doar în proporţie de 2,2% (figura 2).

Cvercineele sunt cele mai valoroase arborete ale fondului forestier. Din suprafaţa totală a
acestora - circa 27% provin din sămânţă şi 73% din lăstari. Această repartiţie influenţează şi
productivitatea cvercineelor, din care circa 43% sunt de productivitate superioară şi 57% de
productivitate inferioară.

Volumul total al masei lemnoase pe picior din pădurile Moldovei constituie circa 46 milioane
metri cubi, la un hectar revenind în mediu 124 metri cubi. Creşterea medie a pădurilor constituie
3,3 metri cubi/an/hectar, iar creşterea medie totală constituie circa 1236 mii metri cubi/an. Clasa
medie de producţie constituie 2,3. Structura pe vârste la toate speciile forestiere este
dezechilibrată, îndeosebi cele de productivitate inferioară.

Pădurile din Republica Moldova sunt încadrate în grupa I funcţională, având în exclusivitate
funcţii de protecţie a mediului înconjurător. În raport cu funcţiile care le revin, se disting 5
subgrupe funcţionale (fig. 3).

Resursele cinegetice

Lumea animală, ca un component de bază al biocenozelor naturale, joacă un rol important în

menţinerea echilibrului ecologic. Un şir de specii de animale servesc drept surse pentru
obţinerea unor materii prime industriale, medicinale, produselor alimentare şi altor valori
materiale, necesare pentru satisfacerea populaţiei şi ale economiei naţionale, alte specii sunt
utilizate în scopuri ştiinţifice, cultural-educative şi estetice.

Gospodăria cinegetică este una din ramurile de folosire a resurselor naturale, sarcinile principale
ale căreia sunt protecţia, folosirea raţională şi reproducerea fondului cinegetic de stat. Animalele
de interes vânătoresc şi multitudinea de terenuri de vânătoare constituie Fondul cinegetic unic
de stat al Republicii Moldova (fond cinegetic). Fondul cinegetic este un complex unic şi
indivizibil, care nu se supune privatizării sau transferării în altă formă de proprietate decât cea
publică.

În fondul cinegetic nu intră animalele care în mod legal sunt întreţinute în captivitate.
Relaţiile în domeniul protecţiei şi folosirii animalelor domesticite precum şi a animalelor
întreţinute în captivitate sau semicaptivitate în scopuri economice, ştiinţifice, cultural-educative
şi estetice sunt reglementate de legislaţia respectivă.
Orice activitate care schimbă starea fondului cinegetic în rezultatul degradării habitatului natural,
condiţiilor de reproducere şi căilor de migraţie a animalelor se efectuează numai cu respectarea
cerinţelor care asigură protecţia lor.

Scurt istoric

Pe teritoriul României şi Moldovei de azi vânătoarea se practică din cele mai vechi timpuri.
Urme ale vânătorii si ale oaselor animalelor vânate in aşezămintele din epoca de piatra,
inscripţiile pe pietre de înmormântare sau picturile cu animale din peşteri demonstrează ca
oamenii s-au îndeletnicit cu vânatul de mii de ani. In perioada mezolitica, coarnele sau craniile
de animale erau folosite pentru fabricarea de bijuterii si situri de înmormântare, iar arcul a
început sa devină o unealta comuna de vânătoare pentru toate tipurile de vânat.

Dacii, strămoşii noştri, au stabilit lupul ca fiind simbolul lor si purtau capete si piei de lup in
vârfurile ţăruşilor ca steaguri totemice de bătălie. Cronicile grecilor antici si a romanilor
menţionează deseori vânătoarea ca si ocupaţie.

Astăzi, în Moldova, vânatul este un bun public, indiferent de forma de proprietate asupra
terenurilor în care acesta î-şi exercită funcţiile sale ecobiologice. Este protejat de Stat prin setul
de legi şi acte normative. Dobândirea vânatului se permite numai în limitele termenilor stabiliţi
prin Lege pentru fiecare specie de vânat prin eliberarea autorizaţiilor speciale de către autorităţile
de resort.

Lucrări speciale de îngrijire a faunei sălbatice

În scopul asigurării menţinerii echilibrului numeric al populaţiilor elementelor faunistice şi în

special al vânatului, în plan calendaristic, pe parcursul anului în fondul forestier sunt
implementate următoarele acţiuni:

- în lunile decembrie-februarie se completează hrana şi sarea, mai ales în zonele cu mult vânat,
se eliberează potecile de acces şi se combate hotărâtor braconajul;

- în lunile de primăvară-vară şi în special aprilie-iunie, majoritatea speciilor de vânat au pui.

Pentru dezvoltarea lor este necesar de asigurat liniştea. În acest sens se limitează accesul
populaţiei în zonele de reproducere a vânatului, se exclud efectuarea lucrărilor silvotehnice în
astfel de zone. În lunile aprilie-mai se încheie însămânţarea şi se întreţin ogoarele de hrană
pentru vânat. Se combat răpitoarele cu pene, în principal a ciorilor şi coţofenelor. La sfârşitul
lunii mai-începutul lunii iunie se recoltează frunzare pentru hrănirea complementară a vânatului.
În fazanerii se asigură hrana şi îngrijirea corespunzătoare a efectivelor;

- în lunile de vară se acordă atenţie protejării vânatului util care este ocupat cu creşterea puilor.
Se recoltează furaje pentru hrana complementară, se întreţin ogoarele de hrană. Se construiesc şi
se repară instalaţiile cinegetice şi de transport;

- în lunile de toamnă, la stabilirea locurilor şi a numărului de exemplare ce urmează a se vâna

sunt evitate aglomerările ce pot conduce la pagube în culturile forestiere;
 - pentru fauna sălbatică folositoare cât şi pentru crescătorii o atenţie deosebită se atrage asigurării
adăposturilor corespunzătoare, se face inventarierea la hrana complementară colectată şi
depozitată, se efectuează în continuare combaterea braconajului;

- în timpul vânătorii se urmăreşte respectarea cu stricteţe a termenelor de vânătoare pentru fauna

sălbatică de interes vânătoresc, la care vânătoarea este permisă.

Despre vânat şi vânătoare

Vânătoarea este acţiunea de pândire, căutare, stârnire, urmărire, hăituire sau orice altă activitate
având ca finalitate capturarea vânatului ori uciderea acestuia.

În Republica Moldova vânătoarea este o îndeletnicire sportivă şi se permite în condiţii şi termeni

prevăzuţi prin Lege. Persoanele care practică acest sport se numesc vânători şi trebuie să fie bine
instruiţi din punct de vedere al tehnicii securităţii, al cunoaşterii comportamentului vânatului, dar
şi din punct de vedere al eticii vânătoreşti, adică, să cunoască şi să posede arta culturii cinegetice.

Principalele specii de vânat sedentar din fondurile de vânătoare gestionate sunt: cerbul comun,
cerbul-cu-pete, mistreţul, căpriorul, fazanul. Dinamica principalelor specii de vânat din fondul
cinegetic gestionat de Agenţia „Moldsilva" se prezintă în tabelul 1.

Tabelul 1. Dinamica principalelor specii de vânat din fondul cinegetic gestionat de

Agenţia „Moldsilva”

Denumirea Anii de referinţă

speciilor 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012
Cerb 385 426 416 403 436 450 500 580 578 544 530 567 486 506 529 406
Căprior 2801 3007 3664 3407 3384 3800 4200 3700 4200 3761 4008 3782 3404 3665 4081 4864
Mistreţ 1282 2215 2691 1897 2110 2430 2600 1500 1700 1551 1768 2167 2086 2054 2143 1695

Vânătoarea este permisă doar în condiţiile legislaţiei în vigoare. Termenele de vânătoare la

principalele specii care vieţuiesc în fond forestier se prezintă în tabelul 2.

Tabelul 2. Termenele de vânătoare la principalele specii de vînat din fondul forestier

cerbi şi mufloni - de la 1 septembrie pînă la 31 decembrie

căpriori (masculi) - de la 15 mai pînă la 15 octombrie
căprioare (femele) - de la 1 septembrie pînă la 31 decembrie
mistreţi - de la 1 august pînă la 31 decembrie
iepuri - de la 15 noiembrie pînă la 15 ianuarie
vulpi - pe parcursul anului întreg
la păsări
porumbei - de la 15 august pînă la 15 ianuarie
gîşte, raţe, lişiţe, găinuşe de baltă, - de la 15 august pînă la 15 ianuarie
culici
prepeliţe - de la 15 august pînă la 15 octombrie
potîrnichi - de la 1 octombrie pînă la 15 ianuarie
fazani - de la 1 octombrie pînă la 15 ianuarie

Notă. Termenele de vânătoare pot fi modificate anual prin Hotărâre de Guvern în condiţiile
stabilite în pct. 34 din Anexa nr. 1 la Legea regnului animal, nr. 439-XIII din 27.04.1995.

Structura Fondului National Cinegetic

Structura teritorial-administrativă

Paza şi protecţia vânatului. În fondul forestier administrat de Agenţia „Moldsilva" - de către personalul angajat în
unităţile silvice, pentru paza şi protecţia fondului forestier şi al fondului cinegetic administrat, în prezent, activează 24
unităţi silvice, dintre care 4 rezervaţii naturale, 16 întreprinderi pentru silvicultură şi 4 întreprinderi silvo-cinegetice.
Personalul angajat pentru aceasta însumează 1484 persoane, dintre care 24 ingineri pe pază şi protecţie a pădurii,
15 inspectori ai gărzii forestiere, 10 ingineri cinegeticieni, 1068 pădurari şi 8 paznici de vânătoare.

Administrarea şi gestionarea fondului cinegetic. În prezent, terenurile de vânătoare din fondul forestier
administrat de Agenţia „Moldsilva" sunt gestionate de către 24 unităţi silvice subordonate agenţiei, dintre care:

- 4 întreprinderi silvo-cinegetice;

- 16 întreprinderi pentru silvicultură;

- 4 rezervaţii naturale.

Terenurile de vânătoare din fondul forestier au fost divizate în fonduri de vânătoare, create prin ordinul ASS
„Moldsilva" nr. 38-P din 16.02.2000 „Cu privire la crearea fondurilor de vânătoare", în baza Concepţiei de dezvoltare
a gospodăriei cinegetice naţionale, fiind compuse din terenuri cu destinaţie silvică (fond forestier de stat), cuprinzând
şi terenuri agricole sau cu altă destinaţie, pe o rază de 500 m de la marginea fondului forestier.

Conform Ordinului Agenţiei „Moldsilva" nr 96 din 14.05.2013 „Cu privire la crearea fondurilor de vânătoare provizorii
gestionate de Agenţia „Moldsilva" şi cele atribuite în arendă, precum şi aprobarea efectivelor optime pentru
principalele specii ce vânat" suprafaţa acestor fonduri de vânătoare a fost revizuită şi adaptată la structura
administrativ-teritorială actuală. Astfel, fondurile de vânătoare au fost reconstituite în baza suprafeţelor gestionate de
ocolele silvice, iar limitele acestora se suprapun în întregime pe limite de fond forestier de stat, administrat de Agenţia
„Moldsilva". În total au fost reconstituite 86 fonduri de vânătoare provizorii cu o suprafaţă de 336474 ha, dintre care o
suprafaţă de 330562,3 ha este gestionată de unităţi silvice şi o suprafaţă de 5911,7 ha - de către arendaşi.

Cadrul legislativ şi normativ

Actele legislaţiei cinegetice în vigoare sunt:

A. De importanţă naţională:

- Codul silvic;

- Codul contravenţional al Republicii Moldova;

- Legea regnului animal;

- Legea privind fondul ariilor naturale protejate de stat;

- Legea cu privire la Cartea Roşie a Republicii Moldova;

B. De importanţă internaţională:

- Convenţia privind conservarea vieţii sălbatice şi a habitatelor naturale din Europa, adoptată la Berna la 19
septembrie 1979;

-Convenţia privind zonele umede de importanţă internaţională, în special ca habitat al păsărilor acvatice, încheiată la
Ramsar, 2 februarie 1971;

- Convenţia privind diversitatea biologică, adoptată la Rio de Janeiro, 5 iunie 1994;

- Convenţia privind conservarea speciilor migratoare de animale sălbatice, adoptată la Bonn, 23 iunie 1979;

- alte acte legislative.

Cadrul normativ este constituit de următoarele acte:

- Regulamentul gospodăriei cinegetice - anexa 1 la Legea regnului animal;

- Norme tehnice pentru amenajarea cinegetică a terenurilor de vânătoare din fondul forestier;

- Regulamentul cu privire la dobândirea animalelor copitate cu autorizaţii;

- Reguli de vânătoare şi instrucţiuni privind tehnica securităţii la vânătoare;

- Ordine şi dispoziţii privind gospodărirea fondului cinegetic.

Terminologie cinegetică

administrator - autoritatea publică centrală responsabilă de fondul cinegetic care asigură administrarea faunei de
interes cinegetic;

atribuire în gestiune - acţiunea prin care administratorul dă dreptul şi obligaţia de gestionare a faunei de interes
cinegetic, în condiţiile Legii;

bonitate - capacitatea terenurilor cu diverse folosinţe, înglobate într-o singură unitate administrativ-teritorială sub
denumirea de fond de vânătoare, de a asigura condiţii de existenţă anumitor specii de vânat;
braconaj - acţiunea desfăşurată în vederea obţinerii aceloraşi efecte ca şi prin acţiunea de vânătoare, fără a fi
îndeplinite condiţiile legale pentru desfăşurarea acesteia din urmă;

braconier - persoana care î-şi desfăşoară acţiunea de a dobândi vânat în condiţii ilegale;

capcană - dispozitiv folosit în scopul capturării exemplarelor din speciile de faună de interes cinegetic,

capcană autorizată - orice dispozitiv folosit în scopul capturării exemplarelor din speciile de faună de interes
cinegetic, a cărui utilizare a fost avizată de autoritatea publică centrală responsabilă, aprobată de autoritatea publică
centrală care răspunde de protecţia mediului;

cotă de recoltă - numărul de exemplare din fauna de interes cinegetic stabilit de către administrator spre recoltare
pentru un sezon întreg de vânătoare sau zilnic, în cadrul unui fond de vânătoare;

Consiliu Naţional de Vânătoare - organism de avizare şi consultare, cu autoritate ştiinţifică în domeniul cinegetic,
care este format din reprezentanţii instituţiilor publice şi private cu atribuţii în domeniul faunei de interes vânătoresc şi
al mediului de viaţă al acesteia;

construcţii (instalaţii) cinegetice şi de transport - totalitatea construcţiilor şi instalaţiilor (cabane, observatoare,

depozite, hrănitoare, adăpătoare, drumuri, poteci ş. a.) utilizate pentru o mai bună gestionare a fondurilor de
vânătoare.

drept de vânătoare - dreptul persoanei fizice sau juridice proprietare ale terenurilor pe care sunt arondate fonduri de
vânătoare de a beneficia, direct sau indirect, de gestiunea fondului cinegetic, dacă sunt licenţiate;

efectiv de vânat - numărul de indivizi dintr-o populaţie de animale sau păsări, care prezintă interes cinegetic;

efectiv existent de vânat - cantitatea numerică a efectivului de vânat dintr-un fond de vânătoare existent la
momentul evaluării;

efectiv potenţial de vânat - cantitatea numerică maximă a efectivului de vânat pentru care terenurile dintr-un fond
de vânătoare î-i poate asigura condiţii de existenţă;

efectiv optim de vânat - cantitatea numerică a efectivului de vânat dintr-un fond de vânătoare care, în condiţiile de
mediu existente, este considerată optimală din punct de vedere economico-social;

faună de interes cinegetic - totalitatea exemplarelor din populaţiile speciilor de faună sălbatică existente pe un
anumit teritoriu;

fond cinegetic - totalitatea animalelor sălbatice de interes vânătoresc, habitatul lor, instalaţiile cinegetice şi de
transport construite şi întreţinute pentru gospodărirea acestui fond; - fauna de interes cinegetic, împreună cu
totalitatea fondurilor de vânătoare;

fond de vânătoare - unitatea administrativ-teritorială constituită din totalitatea terenurilor cu diverse folosinţe,
construcţii şi instalaţii cinegetice şi de transport, indiferent de proprietar şi astfel delimitată încât să asigure o
stabilitate cât mai mare faunei de interes cinegetic în interiorul său. Nu se includ în fondul de vânătoare suprafeţele
din perimetrul construit sau împrejmuit din intravilan, suprafeţele rezervaţiilor naturale în care obiectul protecţiei î-l
constituie reprezentanţi ai faunei indigene, suprafeţele siturilor patrimoniului natural universal şi suprafeţele strict
protejate din cadrul zonelor umede de importanţă internaţională;
gestionar - persoana juridică care a fost licenţiată în condiţiile legii şi căreia i se atribuie în gestiune un fond de
vânătoare împreună cu fauna de interes cinegetic şi cu instalaţiile şi construcţiile cinegetice şi de transport din
cuprinsul acestui fond;

gestionare - activitatea de gospodărire durabilă a faunei de interes cinegetic din fondurile de vânătoare, realizată de
gestionari în baza contractelor de gestiune, pe riscul şi răspunderea lor, pentru perioada de timp stabilită prin
contractele de gestiune;

habitat - totalitatea condiţiilor abiotice şi biotice, dintr-un spaţiu sau teritoriu în care vieţuieşte populaţia unei specii;

jujeu - piesă de formă cilindrică, confecţionată prin strunjire din lemn de esenţă tare, care trebuie purtată de câinii
care însoţesc turmele şi cirezile de animale domestice;

licenţă - împuternicirea dată de către administrator unei persoane juridice de a gestiona fauna de interes cinegetic,
atestată printr-un document oficial;

observator - instalaţie cinegetică utilizată pentru efectuării cercetărilor asupra vânatului;

odorivector - substanţă sau produs, natural sau de sinteză, care răspândeşte un miros ce atrage exemplarele de
faună de interes cinegetic şi care permite omului determinarea direcţiei şi controlul deplasării acestora;

organizaţie de vânătoare - persoana juridică română constituită în condiţiile legii, pe baza principiului liberei asocieri
a vânătorilor, în scopul gestionării durabile a vânatului şi a exercitării vânătorii recreativ-sportive, care pot adera la
asociaţii, uniuni sau federaţii naţionale de profil pentru reprezentarea lor la nivel naţional şi internaţional;

populaţie - totalitatea indivizilor de animale sau păsări răspândiţi pe un anumit teritoriu.

populaţie optimă - numărul total de exemplare din fauna de interes cinegetic care coabitează într-un fond de
vânătoare într-o anumită structură de specii şi într-o anumită structură de vârste în cadrul fiecărei specii, care asigură
conservarea biodiversităţii, produce minimum de pagube şi nu prezintă risc pentru populaţia umană;

răpitor (răpitoare) - animal sau pasăre din fauna sălbatică, care prinde şi consumă hrană de origine animală, de
obicei vie; - numele a două ordine de păsări de pradă;

regim cinegetic - ansamblu de norme tehnice, juridice şi economice prin care fauna de interes cinegetic este
administrată şi gestionată durabil, în scopul conservării biodiversităţii, menţinerii echilibrului ecologic, exercitării
vânătorii şi satisfacerii unor cerinţe social-economice;

remiză - zonă dintr-un fond de vânătoare în stare naturală sau constituită artificial, care asigură concomitent pentru
vânat condiţii de adăpost şi linişte;

staţionar - suprafaţa de teren, împreună cu instalaţiile şi amenajările specifice existente pe aceasta, unde sunt duse
exemplarele din speciile de faună de interes cinegetic care, ca urmare a stării lor, nu mai pot fi lăsate în libertate,
existând pericolul ca acestea să moară. Pe
aceste suprafeţe sunt asigurate condiţiile de asistenţă sanitar-veterinară corespunzătoare şi condiţiile de viaţă,
creştere şi dezvoltare pentru exemplarele respective;

tarif de gestionare - suma de bani care se plăteşte anual de către gestionar pentru exploatarea durabilă a faunei
cinegetice pe care o gestionează;
vânat - exemplarul/exemplarele din specia/speciile de interes cinegetic obţinute (de obţinut) prin acţiunea de
vânătoare. Nu constituie vânat exemplarul/exemplarele din specia/speciile de interes cinegetic obţinute prin
capturare sau împuşcare pe suprafeţele de teren care nu sunt incluse în fondurile de vânătoare, precum şi cele
obţinute prin acţiuni de braconaj;

vânătoare - acţiunea de pândire, căutare, stârnire, urmărire, hăituire sau orice altă activitate având ca finalitate
capturarea vânatului ori uciderea acestuia, desfăşurate asupra exemplarelor din speciile de interes cinegetic, aflate
în stare de libertate pe fondurile de vânătoare. Nu constituie acţiune de vânătoare capturarea exemplarelor din
speciile de interes cinegetic în scop ştiinţific, urmată de eliberarea acestora;

vânător - persoana fizică ce practică vânătoarea în condiţiile Legii;

zonă de linişte - suprafaţa stabilită în cadrul unui fond de vânătoare, delimitată şi marcată pe teren prin semne
vizibile şi distinctive, destinată să asigure condiţii de viaţă optime faunei cinegetice existente în cadrul fondului de
vânătoare respectiv, indiferent de anotimp;

zonă de concentrare sezonieră - suprafaţă (teritoriu) stabilită într-un fond de vânătoare, pe care, în anumite
perioade a anului, se concentrează vânatul;

zonă de reproducere - suprafaţă (teritoriu) stabilită într-un fond de vânătoare, în care se retrag femelele dintr-o
populaţie de vânat, pentru a se reproduce.