INTRODUCERE

Infracțiunea de omor în varianta tip, precum și variantele sale

agravante, respectiv omorul calificat și omorul deosebit de grav sunt
reglementate în Titulul II, „Infracțiuni contra persoanei”, Capitolul I,
„Infracțiuni contra vieții, integrității corporale și sănătății”, Secțiunea I,
„Omuciderea”, din partea specială a Codului penal în vigoare.
Incriminarea faptelor de omor se justifică prin importanța deosebită pe
care o are viața ca valoare socială pentru existența și buna dezvoltare a
societății în ansamblul său, prin efectele negative pe care le are omorul, ca
manifestare de violență maximă, la nivelul afectului fiecărui membru al
societății, trezind sentimente de teamă, insecuritate socială, indignare și
dezgust, precum și asupra integrității întregului spațiu social, dar și prin
amplificarea actelor de violență îndreptate împotriva vieții persoanei, care
au ca urmare decesul victimei și producerea unor însemnate prejudicii
materiale și morale.
Obiectul juridic generic al infracțiunilor de omor constă în totalitatea
relațiilor sociale care se referă la apărarea persoanei umane sub toate
atributele sale, iar obiectul juridic special al acestor infracțiuni este format
din ansamblul relațiilor sociale care se referă la ocrotirea vieții tuturor
persoanelor.
Obiectul material al infracțiunilor de omor este corpul persoanei în
viață, întrucât asupra acestuia este îndreptată acțiunea ucigătoare.
Subiectul activ al infracțiunilor de omor este orice persoană fizică
care poate fi trasă la răspundere penală și care exercită acțiunea
ucigătoare.
Subiectul pasiv al infracțiunilor de omor este orice persoană în viață
căreia i s-a suprimat ori căreia i s-a pus în pericol viața.
Elementul material al infracțiunilor de omor constă în activitate de
suprimare a vieții unei persoane, care poate fi realizată atât printr-o acțiune,
cât și printr-o inacțiune.
Urmarea imediată a infracțiunilor de omor constă în moartea victimei,
fapt pentru care această infracțiune este o infracțiune de rezultat.
Cu referire la mobilul și scopul infracțiunii, trebuie să subliniem faptul
că infracțiunile de omor nu sunt condiționate de mobil.
Actele preparatorii la infracțiunile de omor, deși sunt posibile, nu sunt
incriminate de legea penală.
Un prim motiv pentru care am ales să supun analizei teoretice
infracțiunile de omor rezidă în faptul că aceaste infracțiuni fac parte din
ansamblul infracțiunilor contra vieții, viața omului, ca valoare socială ocrotită
de legea penală, având un rol fundamental în ceea ce privește existența și
normala dezvoltare a societății umane.
Atingerea adusă acestei valori sociale nu poate fi reparată, instalarea morții
fiind un proces ireversibil.
Un al doilea motiv ține de faptul că infracțiunile de omor sunt
caracterizate printr-o gravitate maximă și printr-un grad de pericol social
extrem de ridicat. Datorită gravității extreme și a pericolului social ieșit din
comun, încă din cele mai vechi timpuri, statul român a reprimat sever
faptele de omor săvârșite în condiții deosebite, acestea fiind sancționate de
lege cu pedeapsa cea mai grea.
Un al treilea motiv transpare din faptul că modalitățile normative în
care pot fi săvârșite infracțiunile de omor trezesc la nivelul conștiinței
colective sentimente adânci de groază și indignare, însoțite de o
dezaprobare a conduitei josnice și neomenoase a făptuitorului, care se
caracterizează printr-o accentuată degradare morală.