CUPRINS

CAPITOLUL 1. INTRODUCERE.......................................................................3
1.1. Definiție 3
1.2. Scurt istoric 3
CAPITOLUL 2. CENTRALE EOLIENE............................................................5
2.1. Descriere 5
2.2. Amplasarea centralelor eoliene 5
CAPITOLUL 3. TURBINE EOLIENE.................................................................7
3.1. Descrierea turbinei eoliene7
3.2. Turbine eoliene cu axa orizontală 13
3.2.1. Descriere 13
3.2.2. Avantaje14
3.2.3. Dezavantaje 14
3.3. Turbine eoliene cu axa verticală 14
3.3.1. Descriere 14
3.3.2. Avantaje15
3.3.3. Dezavantaje 15
3.3.4. Turbina Windspire 16
3.4. Turbine eoliene arhitecturale 16
3.5. Turbina eoliană cu heliu 17
CAPITOLUL 4. ENERGIA EOLIANĂ ÎN ROMÂNIA ȘI ÎN LUME...............18
4.1. Potențialul eolian al României 18
4.2. România va avea cel mai mare parc eolian din Europa19
4.3. Energia eoliană la nivel global 19
BIBLIOGRAFIE.................................................................................................21
 CAPITOLUL 1. INTRODUCERE

1.1. Definiție

Vântul este mișcarea aerului datorată maselor de aer cu temperaturi

diferite. Temperaturile diferite sunt cauzate de masele de apă și pământ care
absorb diferit căldura soarelui. La scară globală mișcările masive de aer sunt
cauzate de diferența de temperatură între pământul de la ecuator și cel apropiat
de poli. Deoarece vântul va bate cât timp soarele va încălzi Pământul este o
sursă de energie regenerabilă.
Energia eoliană este energia conținută de forța vântului ce bate pe
suprafața pământului. Exploatată, ea poate fi transformată în energie mecanică
pentru pomparea apei, sau măcinarea grâului, la mori ce funcționează cu ajutorul
vântului. Prin conectarea unui rotor la un generator electric, turbinele de vânt
moderne transformă energia eoliană, ce învârte rotorul, în energie electrică [1].

1.2. Scurt istoric

Moara de vânt este strămoșul generatoarelor eoliene. Ea a apărut în Evul

Mediu în Europa. Ea a funcționat la început cu ax vertical. Mai târziu, morile se
orientau după direcția vântului și au fost puse pânze pentru a capta mai bine
energia vântului. Prima moara de vânt cu pale profilate a apărut în secolul
doisprezece. Chiar daca era foarte simplă, este totuși vorba de prima cercetare
aerodinamică a palelor. Acestea au fost utilizate în principal pentru pomparea
apei sau pentru măcinarea grâului.
Încă înainte de Hristos egiptenii au inventat pânza pentru navigare.
Bărcile se mișcau cu ajutorul vântului, aceasta fiind prima formă de
transformare și utilizare a energiei eoliene. Energia eoliană, mișcarea vaselor cu
ajutorul vântului a fost principala metodă de transport pe apă în istoria
umanității. Câteva exemple de civilizații și țări care au folosit energia eoliană
sunt următoarele:
- romanii au folosit energia eoliană pasivă pentru vasta lor flotă;
- poporul chinez a inventat moara de vânt. Morile de vânt se foloseau în
secolul al VI-lea în Persia. Spre deosebire de tipul care mai târziu a devenit
răspândit în vest, aceste mori de vânt aveau un ax vertical cu vele care se roteau
pe suporturi orizontale. Pietrele de moară de la capătul inferior al axului
măcinau cerealele pentru a obține făină. Prima menționare a unei mori de vânt în
Europa se referă la cea din Bury St. Edmunds din Suffolk, Anglia;
- în jurul secolului al XIV-lea germanii au folosit energia eoliană pasivă
pentru a scoate apa din câmpurile inundate cu un așa numit motor eolian;
- olandezii au început sa folosească morile de vânt pentru a drena apa
de pe câmp.

3
 Primele mori de vânt din Europa erau de tipul moară stâlp. Velele se
roteau pe un plan aproape vertical, iar corpul morii de vânt era montat pe un
stâlp central. O pârghie lungă, numită manetă de întoarcere, se prelungea în
spate. Când direcția vântului se schimba, morarul apăsa pe maneta de întoarcere
pentru a roti din nou moara cu fața spre vânt.
În perioada Renașterii, inventatori celebri ca Leonardo da Vinci s-au
interesat foarte intens de morile de vânt, ceea ce a condus la numeroase inovații,
uneori inutile. De atunci, morile s-au înmulțit în Europa.
Revoluția industrială a oferit un nou început pentru morile de vânt, prin
apariția de noi materiale. În consecință, utilizarea metalului a permis
modificarea formei turnului și creșterea considerabilă a mașinilor pe care le
numim pe scurt „eoliene”. Evoluția electricității în secolul XX a determinat
apariția primelor eoliene moderne. Este studiat profilul palelor, iar inginerii se
inspiră după profilul aripilor de avion [6].

Figura 1. Moară de vânt Figura 2. Vas cu pânze

4
 CAPITOLUL 2. CENTRALE EOLIENE

2.1. Descriere

Centralele eoliene sunt grupuri de turbine eoliene, plasate în apropiere

unele de altele cu scopul de a produce electricitate din energia eoliană. Turbinele
eoliene sunt conectate la un sistem de tensiune medie ce este apoi transformat în
curent de înaltă tensiune prin intermediul unui transformator, pentru a putea fi
livrat în sistemele de distribuire a electricității.
Zonele prielnice instalării centralelor eoliene depind de viteza vântului
(minim 15 km/h) în regiune pe toată perioada anului, altitudine (o înălțime mai
mare înseamnă o viteză mai mare a vântului, datorită vâscozității reduse a
vântului), relief și temperatură (temperaturile scăzute necesită lichide de
lubrifiere cu punct de înghețare scăzut, materiale mai rezistente și chiar sisteme
de încălzire a turbinei eoliene) [2].

2.2. Amplasarea centralelor eoliene

În funcție de zona unde este instalată o centrală eoliană exista trei tipuri
de amplasări:
1. Pe țărm – centrale eoliene așezate la 3 sau mai mulți kilometri în
interiorul țărmului. Amplasarea ține cont de efectul de accelerare a unei mase de
aer peste un obstacol (în acest caz țărmul). Deoarece orice eroare de amplasare
poate însemna o scădere masivă a cantității de electricitate generată se fac studii
pe perioade de cel puțin un an pentru determinarea locației propice pentru
instalarea centralelor eoliene.
2. În apropierea țărmului - centrale eoliene așezate la maxim 3
kilometri în interiorul țărmului sau 10 kilometri în larg. Aceste centrale eoliene
fructifică efectul de convecție al aerului datorita diferențelor de temperatură
între apă și pământ. Printre probleme se numără migrația păsărilor, habitatul
acvatic, transportul și efectul vizual.
3. În larg - centrale eoliene plasate la peste 10 kilometri în larg. Nu
pătimesc de pe urma efectului vizual, nu generează zgomot și beneficiază de o
viteză medie a vântului mai mare. Printre dezavantaje se numără cheltuielile mai
mari de construire, amplasare, mentenanță (în special cele plasate în apă sărată,
care are un efect puternic coroziv). Dacă distanțele față de țărm sunt suficient de
mari, centralele eoliene plasate în larg pot fi conectate direct la o instalație de
curent de înaltă tensiune [4].

5
Figura 3. Centrală eoliană Figura 4. Centrală eoliană amplasată pe ţărm
amplasată în larg

6
CAPITOLUL 3. TURBINE EOLIENE

3.1. Descrierea turbinei eoliene

Cele mai importante părți componente ale turbinelor eoliene sunt:

- butucul rotorului;
- palele;
- nacela;
- pilonul;
- arborele principal (de turație redusă);
- multiplicatorul de turație cu roți dințate;
- dispozitivul de frânare;
- arborele de turație ridicată;
- generatorul electric;
- sistemul de răcire al generatorului electric;
- sistemul de pivotare;
- girueta;
- anemometrul;
- sistemul de control (controller) [8].

Figura 5. Părţile componente ale unei turbine eoliene

7
 Butucul rotorului are rolul de a permite montarea palelor turbinei și este
montat pe arborele principal al turbinei eoliene.

Butucul
este
prevăzut cu
un sistem
pasiv

Figura 7.
6. Butuc de turbină eoliană

(aerodinamic), activ (hidraulic) sau mixt (active stall) care permite orientarea
palelor pentru controlul vitezei de rotație a turbinei eoliene (priza de vânt).
Controlul activ, prin motoare hidraulice, numit și „pitch control”. Acest
sistem asigură modificarea unghiului de incidență a palelor pentru a valorifica la
maximum vântul instantaneu și pentru a limita puterea în cazul în care vântul
depășește viteza nominală. În general, sistemul rotește palele în jurul propriilor
axe (mișcare de pivotare), cu câteva grade, în funcție de viteza vântului, astfel
încât palele să fie poziționate în permanență sub un unghi optim în raport cu
viteza vântului, astfel încât să se obțină în orice moment puterea maximă.
Sistemul permite limitarea puterii în cazul unui vânt puternic (la limită, în caz de
furtună, trecerea palelor în „drapel”).
Controlul aerodinamic pasiv, numit și „stall control”. Palele eolienei
sunt fixe în raport cu butucul turbinei. Ele sunt concepute special pentru a
permite deblocarea în cazul unui vânt puternic. Deblocarea este progresivă, până
când vântul atinge viteza critică. Acest tip de control este utilizat de cea mai
mare parte a eolienelor, deoarece are avantajul că nu necesită piese mobile și
sisteme de comandă în rotorul turbinei.
Controlul mixt vizează utilizarea avantajelor controlului pasiv și al celui
activ, pentru a controla mai precis conversia în energie electrică. Acest sistem
este numit control activ cu deblocare aerodinamică, sau „active stall”. El este
utilizat pentru eolienele de foarte mare putere [6].

Palele reprezintă unele dintre cele mai importante componente ale

turbinelor eoliene și împreună cu butucul alcătuiesc rotorul turbinei. Profilul lor
este rodul unor studii aerodinamice complexe, de ele depinzând randamentul

8
 turbinei. Astfel, diametrul palelor (sau suprafața acoperită
de acestea) este în funcție de puterea dorită. Cel mai adesea,
palele sunt realizate cu aceleași tehnologii utilizate și în
industria aeronautică, din materiale compozite, care să
asigure simultan rezistență mecanică, flexibilitate,
elasticitate și greutate redusă. Uneori se utilizează la
construcția palelor și materiale metalice sau chiar lemnul.
Lățimea palelor determină cuplul de pornire,
care va fi cu atât mai mare cu cât palele sunt
mai late. Profilul depinde de cuplul dorit în
funcționare.

Figura 8. Pale de tip Enercon

Figura 9. Pale de tip Gamesa

Numărul de pale depinde de eoliană.

În prezent, sistemul cu trei pale este cel mai utilizat, deoarece asigură limitarea
vibrațiilor, a zgomotului și a oboselii rotorului, față de sistemele mono-pală sau
bi-pală. Coeficientul de putere este cu 10 % mai mare pentru sistemul bi-pală
față de cel mono-pală, iar creșterea este de 3% între sistemul cu trei pale față de
două pale. În plus, este un compromis bun între cost și viteza de rotație a
captorului eolian și avantaje din punct de vedere estetic pentru sistemul cu trei
pale, față de cel cu două pale [6].

Figura 10. Schema turbinelor mono-pală, bi-pală şi cu trei pale

9
 Nacela are rolul de a proteja
componentele turbinei eoliene, care se
montează în interiorul acesteia și anume:
arborele principal, multiplicatorul de
turație, dispozitivul de frânare, arborele
de turație ridicată, generatorul electric,
sistemul de răcire al generatorului electric
și sistemul de pivotare.
Figura 11. Nacela unei turbine eoliene

Pilonul are rolul de a susține

turbina eoliană și de a permite accesul în vederea exploatării și executării
operațiilor de întreținere, respectiv reparații. În interiorul pilonilor sunt montate
atât rețeaua de distribuție a energiei electrice produse de turbina eoliană, cât și
scările de acces spre nacelă. Alegerea înălțimii este importantă, deoarece trebuie
realizat un bun compromis între prețul de construcție și expunerea dorită la vânt.
În consecință, odată cu creșterea înălțimii, crește viteza vântului, dar și prețul. În
general, înălțimea pilonului este puțin mai mare decât diametrul palelor.
Înălțimea eolienelor este cuprinsă Figura 12. Pilon de turbină eoliană
între 40 și 80 de metri.

Arborele principal al turbinelor eoliene are turație redusă și transmite

mișcarea de rotație, de la butucul turbinei la multiplicatorul de turație cu roți
dințate. În funcție de tipul turbinei eoliene, turația arborelui principal poate să
varieze între 20-40 rot/min.

Arborele de turație ridicată denumit și arbore secundar sau cuplaj,

are rolul de a transmite mișcarea de la multiplicatorul de turație la generatorul
electric. Turația acestui arbore, ca și cea a generatorului electric, are valori între
1200-1800 rot/min.

Multiplicatorul de turație cu roți dințate are rolul de a mări turația de la

valoarea redusă a arborelui principal, la valoarea ridicată de care are nevoie
generatorul de curent electric. Multiplicatorul mecanic de viteză permite
transformarea puterii mecanice, caracterizată de cuplu mare și viteză mică
specifică turbinei eoliene, în putere de viteză mai ridicată, dar cuplu mai mic.
Aceasta deoarece viteza turbinei eoliene este prea mică, iar cuplul prea mare,

10
pentru a fi aplicate direct generatorului. Multiplicatorul asigură conexiunea între
arborele primar (al turbinei eoliene) și arborele secundar (al generatorului).
Există mai multe tipuri de multiplicatoare, cum ar fi:
• Multiplicatorul cu una sau mai multe trepte de roti dințate, care permite
transformarea mișcării mecanice de la 20-40 rot/min la 1200-1800 rot/min.
Axele de rotație ale roților dințate sunt fixe în raport cu carcasa.
• Multiplicatorul cu sistem planetar, care permite obținerea unor rapoarte
de transmisie mari, într-un volum mic. În cazul acestora, axele roților numite
sateliți nu sunt fixe față de carcasă, ci se rotesc față de celelalte roți.
Există și posibilitatea antrenării directe a generatorului, fără utilizarea
unui multiplicator.

Figura 13. Arborele principal şi cel secundar împreună cu multiplicatorul de turaţie

Dispozitivul de frânare este un

dispozitiv de siguranță și se montează
pe arborele de turație ridicată, între
multiplicatorul de turație și
generatorul electric. Viteza de rotație a
turbinei este menținută constantă prin
reglarea unghiului de înclinare a palelor în
funcție de viteza vântului și nu prin
frânarea arborelui secundar al turbinei.
Dispozitivul de frânare (cel mai adesea
hidraulic, iar uneori mecanic) este utilizat
numai în cazul în care Figura 14. Dispozitiv de frânare
mecanismul de reglare a unghiului de

11
înclinare a palelor nu funcționează corect, sau pentru frânarea completă a
turbinei în cazul în care se efectuează operații de întreținere sau reparații.
Generatorul electric are rolul de a converti energia mecanică a
arborelui de turație ridicată al turbinei eoliene, în energie electrică. Spirele
rotorului se rotesc în câmpul magnetic generat de stator și astfel, în spire se
induce curent electric. Există atât generatoare electrice care furnizează curent
continuu, cât și generatoare electrice de curent alternativ într-o gamă extrem de
variată de puteri. Datorită prețului și randamentului, se utilizează, aproape în
totalitate, generatoare de curent alternativ. Generatoarele de curent alternativ pot
fi sincrone sau asincrone, funcționând la viteză fixă sau variabilă.

Figura 15. Generator electric eolian de 5MW

Sistemul de răcire al generatorului electric preia excesul de căldură

produs în timpul funcționării acestuia. Răcirea este asigurată de un ventilator
centrifugal, iar generatoarele de putere mai redusă au răcirea asigurată de
ventilatoare axiale. Uneori sistemul de răcire al generatoarelor electrice este
proiectat să funcționeze cu apă de răcire, caz în care există un circuit
suplimentar pentru răcirea apei.

Sistemul de pivotare al turbinei eoliene, are rolul de a permite

orientarea turbinei după direcția vântului. Componentele principale ale acestui
sistem sunt motorul de pivotare și elementul de transmisie a mișcării. Ambele
componente au prevăzute elemente de angrenare cu roți dințate. Acest mecanism
este antrenat în mișcare cu ajutorul unui sistem automatizat, la orice schimbare a
direcției vântului, sesizată de giruetă.

Girueta este montată pe nacelă și are rolul de a se orienta în permanență

după direcția vântului. La schimbarea direcției vântului, girueta comandă
automat intrarea în funcțiune a sistemului de pivotare al turbinei. În cazul

12
 turbinelor de dimensiuni reduse, nacela este rotită automat după direcția vântului
cu ajutorul giruetei, fără a fi necesară prezența unui sistem suplimentar de
pivotare.

Anemometrul este un dispozitiv pentru măsurarea vitezei vântului.

Acest aparat este montat pe nacelă și comandă pornirea turbinei eoliene când
viteza vântului depășește 3-4m/s, respectiv oprirea turbinei eoliene când viteza
vântului depășește 25m/s.

Figura 17. Anemometru

Figura 16. Giruetă

Sistemul de control este calculatorul principal al unei turbine eoliene, care

cel puțin în cazul turbinelor de puteri mari, este integrat într-o rețea de calculatoare,
care controlează buna funcționare a tuturor componentelor. De regulă controler-ul
este amplasat în nacelă, iar alte calculatoare pot fi amplasate inclusiv la baza
pilonilor [8].

3.2. Turbine eoliene cu axa orizontală

3.2.1. Descriere

La acest tip de turbină rotorul și generatorul

de curent sunt poziționate în vârful turnului și
trebuie aliniate pe direcția vântului. Turbinele mici
sunt orientate cu ajutorul unei aripioare, iar cele
mari folosesc senzori și servomotoare pentru a se
alinia pe direcția vântului. Majoritatea turbinelor
cu axa orizontală au și o cutie de viteze care
transformă mișcarea de rotație lentă a palelor într-
una mai rapidă, necesară pentru a crește eficiența
generatorului de curent. Deoarece turnul produce
turbulențe aerodinamice în urma sa rotorul turbinei
este poziționat în față. Palele turbinei sunt
Figura 18. Turbină eoliană
rezistente pentru a nu fi îndoite și împinse în cu axa orizontală
turnul pe care sunt instalate de vânturile puternice.

13
În plus, palele sunt depărtate de turn și ușor înclinate. Există și turbine cu axa
orizontală cu rotorul plasat în spatele turnului. Astfel de turbine au avantajul că
palele elicei se pot îndoi, reducând suprafața care se opune vântului la viteze
mari și nici nu trebuie orientate în direcția vântului, acest lucru făcându-se
automat datorită construcției. Din cauza turbulențelor însă majoritatea turbinelor
cu axa orizontală au rotorul plasat în fața turnului [3].

3.2.2. Avantaje

Avantajele turbinei eoliene cu axa orizontală sunt următoarele:

 elicea se află aproape de centrul de greutate al turbinei, crescând
stabilitatea;
 alinierea elicei cu direcția vântului oferă cel mai bun unghi de atac
pentru pale, maximizând energia electrică rezultată;
 palele elicei pot fi pliate pentru a preveni distrugerea turbinei în cazul
vânturilor puternice;
 turnurile înalte permit accesul la vânturi mai puternice, rezultând o
creștere a curentului produs de turbină [5].

3.2.3. Dezavantaje

Dezavantajele turbinei eoliene cu axa orizontală sunt:

 turnurile înalte și elicele cu pale lungi sunt greu de transportat, uneori
costul transportului fiind de 20% din cel al echipamentului în sine;
 turbinele cu axa orizontală sunt dificil de instalat și necesită macarale
și personal calificat;
 turbinele înalte pot obstrucționa radarele de lângă bazele aeriene;
 din cauza înălțimii turbinele cu axa orizontală au un impact negativ
asupra peisajului;
 variantele cu elicea în spate suferă la capitolul fiabilitate din cauza
turbulențelor aerului [5].

3.3. Turbine eoliene cu axa verticală

3.3.1. Descriere

La acest tip de turbine axa este verticală, generatorul și toate

componentele mai sofisticate fiind plasate la bază, ușurând astfel instalarea și
mentenanța. În loc de turn acest tip de turbine folosesc fire de susținere, rotorul
fiind poziționat aproape de pământ. Aceste turbine sunt tot timpul aliniate cu
direcția vântului astfel nu este necesară nici o ajustare în cazul în care vântul își
schimbă direcția; dar poziționarea lor aproape de sol unde viteza vântului este
mai redusă, le scade eficiența. De asemenea un dezavantaj este și faptul că acest

14
tip de turbine nu pornesc singure, majoritatea folosind generatorul pe post de
motor pentru a porni.
În prezent sunt în dezvoltare câteva
tipuri de turbine verticale care sunt mult
mai eficiente. Principalele tipuri sunt:
Darrieus, Turby, Giromill, Quietrevolution
și Savonius [3].

3.3.2. Avantaje

Avantajele turbinei eoliene cu axa

verticală sunt următoarele:
 sunt mai ușor de întreținut
deoarece părțile în mișcare sunt plasate mai
aproape de pământ; Figura 19. Turbină eoliană cu axa verticală
 palele elicei sunt verticale, deci
nu mai este nevoie de o „cârmă” pentru orientarea elicei;
 prin construcție turbinele verticale au o eficiență aerodinamică
crescută la presiuni înalte și joase;
 pentru același diametru al elicei, palele unei turbine cu axa verticală
au o secțiune mai mare decât cele ale unei turbine cu axa orizontală;
 turbinele cu axa verticală sunt mai eficiente în zonele cu turbulențe ale
vântului datorită faptului că palele elicei sunt plasate mai aproape de pământ;
 înălțimea redusă permite instalarea în zonele unde legislația nu
permite clădiri prea înalte;
 nu au nevoie de un turn în vârful căruia să fie instalate, deci sunt mai
ieftine și rezistă mai bine la vânturi puternice;
 vârful palelor elicei au o viteză unghiulară mai mică, deci rezistă la
vânturi mai puternice decât turbinele cu axa orizontală;
 nu trebuie orientate în direcția vântului, fiind astfel mai eficiente în
zone cu turbulențe ale vântului;
 pot fi construite la dimensiuni mai mari, cu mecanisme care se rotesc
în totalitate, astfel nu mai necesită rulmenți speciali și scumpi [5].

3.3.3. Dezavantaje

Dezavantajele turbinei eoliene cu axa orizontală sunt:

 eficiența turbinelor cu axa verticală se situează în medie la 50% din
cea a modelelor cu axa orizontală;
 trebuie instalate pe o suprafață plană;
 majoritatea turbinelor cu axa verticală au nevoie de un electromotor
pentru a fi pornite în condiții de vânt slab;

15
  turbinele cu axa verticală ancorate prin cablu creează stres mecanic pe
mecanismul de prindere a elicei de ax în partea de jos;
 majoritatea pieselor unei turbine cu axa verticală sunt plasate în partea
de jos, deci schimbarea lor presupune dezmembrarea întregii structuri [5].

3.3.4. Turbina
Windspire

Windspire este cel mai

nou model de turbină eoliană
verticală al Mariah Power.
Windspire se laudă cu
funcționarea eficientă și în
condiții de vânt moderat,
mărind astfel aria
geografică unde turbina
eoliană poate fi instalată. La un vânt mediu de 17 Km/h Windspire poate
produce aproximativ 1800 KWh pe Figura 20. Turbina verticală Windspire
an.
Alte avantaje constau în designul integrat, care cuprinde generatorul de
electricitate, inversorul de curent și kitul de monitorizare wireless. Rotorul a fost
special proiectat pentru a funcționa silențios, adresând astfel una din problemele
de bază ale turbinelor eoliene [5].

3.4. Turbine eoliene arhitecturale

Sună puțin cam ciudat,

dar ele există și se referă la
acele turbine eoliene cu impact
minim asupra mediului din
punct de vedere vizual ce sunt
plasate pe acoperișurile
clădirilor. Fiind deja montate la
o înălțime respectabilă au
costuri de instalare și întreținere
reduse, ne mai necesitând un
turn în vârful cărora să fie
amplasate. Nu doar costurile
Figura 21. Turbine eoliene Aerovironment
sunt principalul atu ci și

16
eficiența crescută pentru cele de pe marginea acoperișurilor datorită vitezei mai
mari a curenților de aer ascendenți. Aerovironment este prima firmă care se
aventurează să ofere aceste turbine eoliene de dimensiuni reduse, silențioase și
cu eficiență ridicată [6].

3.5. Turbina eoliană cu heliu

Turbinele eoliene au fost perfecționate masiv în ultimul timp, devenind

mai înalte, mai mari, mai eficiente, și ajungând să genereze chiar și 5MW de
energie. Însă până acum nu au reușit să scape de principala lor piedică:
capriciozitatea vremii.
Chiar dacă sunt amplasate în zone bine bătute de vânt, există perioade de
calm, în care aceste turbine stau degeaba. Ca să nu mai vorbim despre impactul
pe care îl au asupra peisajului. Însă acum a apărut o alternativă care elimină
toate aceste dezavantaje.
Compania canadiana Magenn Power ne propune un dirijabil în formă de
turbină, care să fie învârtit de vânturile de mare altitudine și țintuit la sol de
cabluri electrice care ar servi
și la transferul energiei.
Prototipul a fost
denumit MARS (Magenn Air
Rotor System), este umplut cu
Heliu pentru a fi mai ușor
decât aerul și se rotește pe o
axă orizontală. Acest dirijabil
ar pluti la o înălțime între 180
și 300 de metri, putând genera
MW buni de energie.
Vor exista modele de
dimensiuni variate, cele mai
Figura 22. Turbină eoliană cu heliu
mari depășind în productivitate
orice turbină terestră (aproape dublează rata de utilizare a turbinelor terestre) [5].

17
 CAPITOLUL 4. ENERGIA EOLIANĂ ÎN ROMÂNIA ȘI ÎN LUME

4.1. Potențialul eolian al României

România are cel mai ridicat potențial din sud-estul Europei în domeniul
energiei eoliene, sud-estul Dobrogei plasându-se chiar pe locul al doilea la
nivelul întregului continent, relevă un studiu Erste Group.
Potențialul eolian al României este estimat la 14.000 MW capacitate
instalată, însă țara noastră dispune deocamdată de doar 7 MW instalați în turbine
eoliene. Potrivit unui studiu al Institutului Român pentru Energie (IRE),
sectorul energiei eoliene ar putea contribui cu 13 TWh la necesarul național
anual în 2020, scenariu care ar implica dezvoltarea de capacități de producție
complementare, bazate pe turbine de gaz, care să dezvolte până la 15 TWh.

montană înaltă mare deschisă zona litorală terenuri plate dealuri și podișuri
[m/s] [m/s] [m/s] [m/s] [m/s]
> 11,5 >9 > 8,5 > 7,5 >6
10 - 11,5 8-9 7 - 8,5 6,5 - 7,5 5-6
8,5 - 10 7-8 6-7 5,5 - 6,5 4,5 - 5
7 - 8,5 5,5 - 7 5-6 4,5 - 5,5 3,5 - 4,5
<7 < 5,5 <5 < 4,5 < 3,5

Figura 23. Resursele de vânt ale României la 50m înălţime pentru diferite condiţii topografice

18
 Până acum, investitorii au solicitat racordarea la sistemul de transport al
energiei a unor proiecte cu o putere instalată totală de 12.000 MW, în condițiile
în care capacitatea tehnică a rețelei permite conectarea a până la 4.000 MW.
Potrivit analiștilor Erste, dacă aceștia ar realiza proiecte care să totalizeze 4.000
MW putere instalată până în perioada 2015-2017, investițiile în domeniu ar
crește la peste patru miliarde de euro [4].

4.2. România va avea cel mai mare parc eolian din Europa

Cel mai mare parc de eoliene din Europa va fi construit în apropierea

localității Fântânele din județul Constanța. Constructorii parcului, de origine
cehă, promit că cele 240 de eoliene vor produce energie electrică aproape cât un
reactor nuclear.
Primele stații eoliene au fost deja montate, iar pentru primăvara anului
2010 este programată și conectarea la sistemul energetic național. Parcul eolian
de la Fântânele va avea o putere instalată de 600 MW, comparabilă cu cea a unui
reactor nuclear. Valoarea investiției depășește un miliard de euro.
Localitatea Fântânele nu este singura cu parc eolian din Romania. Un
grup de oameni de afaceri germani va investi 60 de milioane de euro în
construirea unui parc eolian lângă Orșova. Astfel, începând cu luna decembrie a
anului 2009, la Orșova vor funcționa 32 de centrale cu o capacitate totala de
50 MW.
Și în Tulcea există patru parcuri eoliene: la Baia, Topolog, Măcin și
Valea Nucarilor. Parcurile de la Baia și Valea Nucarilor sunt formate din trei
instalații, respectiv opt instalații, în timp ce la Topolog și Măcin există
deocamdată doar câte o singură turbină [7].

4.3. Energia eoliană la nivel global

Energia eoliană este sursa de energie care crește ca aport procentual cel
mai mult. Pe ultimii zece ani vorbim de o medie de aproximativ 29% creștere
anuală (anul 2005 a înregistrat o creștere record de 43%), mult peste 2,5%
pentru cărbune, 1,8% pentru energie nucleară, 2,5% pentru gaz natural și 1,7%
pentru petrol. Datorită iminentei crize a combustibililor și efectelor alarmante
ale încălzirii globale este de așteptat ca aceste cifre să crească în cazul energiei
eoliene. Europa este continentul care produce cea mai mare cantitate de energie
folosind puterea vântului.
Pentru anul 2010, World Wide Energy Association se așteaptă ca la nivel
mondial să se producă 160 GW de electricitate folosind energie eoliană. Țara cu
cel mai mare procent de electricitate provenit din energie eoliană este

19
Danemarca, cu aproximativ 20%, iar tara care produce cea mai mare cantitate de
energie este Germania, cu 38,5 TWh în 2007. Pe continentul nord american
lucrurile se mișcă mai greu, dar se mișcă în direcția corectă, statele din SUA ce
produc cantități însemnate de curent folosind energia eoliană fiind Texas și
California. Pe locul patru la nivel mondial se situează India cu 6270 MW în
2006. India este totodată și unul dintre cei mai mari producători de turbine
eoliene.
La nivel individual turbinele eoliene sunt folosite cu precădere de
locuințele din zonele izolate, unde nu ajunge rețeaua de curent electric sau se
dorește scăderea costului facturilor la electricitate. Din păcate predictibilitatea
scăzută a cantității de energie ce poate fi produsă face necesară folosirea energiei
eoliene în conjuncție cu alte mijloace de furnizare a electricității.
Dezvoltarea tehnologică a turbinelor va duce la scăderea costurilor de
producere a curentului provenit din energie eoliană, acesta fiind principalul
factor motivant pentru folosirea unei surse de energie alternative. În 2006 în
SUA costul unui megawatt de electricitate produs din energie eoliană se ridica la
55,8$, mai mare decât cei 53,1$ pentru un megawatt produs din cărbune și 52,5$
pentru un megawatt produs din gaze naturale. Printre avantajele turbinelor
eoliene se numără costurile de întreținere relativ scăzute și costul marginal
scăzut [5].

Figura 24. Energia eoliană generată la nivel global între 1980 şi 2005

20
BIBLIOGRAFIE

1. Revista „Arborele Lumii”, Știință și tehnologie nr. 57

2. ***http://ro.wikipedia.org/wiki/Energie_eoliană
3. *** http://www.agp.ro/ro/energia_eoliană
4. ***http://www.energeia.ro
5. ***http://www.energie-eoliană.com
6. ***http://www.eoliene.net
7. ***http://www.naturenergy.ro
8. ***http://www.termo.utcluj.ro/regenerabile/

21