Presiunea exercitată asupra spațiului silvic,riscuri și

disfuncționalități în județul Buzău

Realizat de Radu Georgiana Corina

Grupa 228, seria B, an III
 Judetul Buzau este situat in sud-estul Romaniei, intre 44 44' si 45 49'
latitudine nordica si intre 26 04' si 27 26' longitudine estica. Se invecineaza cu
judetele Brasov si Covasna la nord-vest, Vrancea la nord-est, Braila la est,
Ialomita la sud si Prahova la vest.
Altitudinal, suprafetele de fond forestier buzoian se intind intre 150 m in
partea de sud pana la 1700 m in partea de nord si cuprind toate cele trei forme
principale de relief dispuse sub forma de trepte de la zona montana in nord
catre zona de campie in sud.
Suprafata actuala a fondului forestier buzoian este de 162190 ha, din care
159498 ha padure, iar suprafata administrata de Directia Silvica Buzau, prin
cele 7 ocoale silvice subordonate, este de 89.865 ha, din care:
- 69.700 ha – fond forestier proprietate publica a statului(la campie = 23.775
ha;la deal = 28.981 ha; la munte = 16943 ha)
- 1.081 ha – teren arabil herghelii
- 19.084 ha – fond forestier proprietate privata, din care:
- 1.084 ha cu contracte de administrare (la campie=211 ha;la deal=790
ha;a munte=83 ha
- 18.000 ha cu contracte de paza.(la campie = 5.222 ha;la deal = 9.347
ha; la munte = 3.432ha).
In absenta unor reglementari dure si eficiente in acest domeniu, in
pertioada 1990-2011 au fost defrisate 366.000 de hectare de padure, atat din
ocoalele silvice de stat cat si din cele private, cauzand un prejudiciu de 5
miliarde de euro, potrivit unui raport al Curtii de Conturi. Potrivit unui studiu
realizat de Greenpeace, in Romania se taie peste 3 ha de padure in fiecare ora.
Din datele/informatiile prezentate de Romsilva, rezulta ca zilnic se exploateaza
in medie 41 ha, dintre care o mare parte o reprezinta taierile ilegale.
Tăierile ilegale de pădure din România din intervalul 2013-2014 au dus la
prejudiciu de aproximativ 52,1 milioane de euro (230.937.047 lei).
Judeţele care au înregistrat cel mai mare număr de cazuri de tăieri ilegale sunt:
Argeş (5.851 cazuri, 12,85% din totalul cazurilor la nivel naţional), Bacău (3.538
cazuri, 7,77%) şi Mureş (3.351 cazuri, 7,36%). De altfel, judeţul Argeş a
înregistrat cel mai mare număr de cazuri de tăieri ilegale identificate de către
autorităţi şi în perioada 2009-2011, respectiv 6.458 de cazuri.
Per total însă, Transilvania este principala sursă de lemn pentru tăierile
ilegale, aproape 80% din totalul prejudiciului creat în România, în perioada
2013-214, fiind din Cluj, Alba şi Maramureş. „La nivelul celor 3 judeţe (Cluj, Alba
şi Maramureş) se înregistrează 78% din volumul de lemn tăiat ilegal la nivel
naţional în perioada 2013-2014, judeţul Cluj înregistrând 37% din volumul total,
Alba 23% şi Maramureş 18%. Acest lucru indică necesitatea dezvoltării şi
implementării de către autorităţi a unor măsuri suplimentare de control şi
prevenire a tăierilor ilegale”, se arată în raport.

DISFUNCTIONALITATI ECOLOGICE SI ECONOMICE GENERATE DE

DISTRUGEREA PADURII:
1. Defrisarea- rolul padurilor in protectia solului
2. Desertificarea – rezultat al exploatarii inadecvate a padurilor.
De-a lungul timpului factorii care au actionat in sensul degradarii
ecosistemului forestier, sub diferite forme, s-au manifestat cu intensitati
deosebite, legate de etapa de dezvoltare istorica a populatiei. Impactul ecologic
al acestora, se poate spune, a inregistrat, insa o continua crestere,
dezechilibrele generate fiind din ce in ce mai grave, de multe ori chiar
ireversibile.
Principalii factori care contribuie la scadera suprafetei impadurite
sunt: defrisarea in scopul extinderii suprafetei agricole(cereale, pasuni); nevoia
de combustibil si de materiale de constructii.Intensitatea acestor procese se
caracterizeaza printr-o dinamica crescanda, determinate de ritmul cresterii
demografice.
In ultimele decenii poluarea atmosferica si in special ploiile acide au adus
moartea pentru mari suprafete impadurite din Europa.
 In zonele cu altitudini mici, in cazul Romaniei, precum si in zonele calde,
la nivel planetar, seceta reprezinta principalul inamic al vegetatiei arborescente
compacte.De multe ori, locul padurii este luat de vegetatia de stepa si
respective de savana, al caror efect protector asupra stratului de sol este mult
diminuat.
Modificarea compozitiei floristice, prin impaduriri cu specii repede
crescatoare, care permit obtinerea de plantatii exploatabileintr-un timp scurt,
induce disfunctionalitati prin modificarea echilibrului biocenotic.Astfel,
inlocuirea fagului, present in etajul critic al muntilor(pante mari, soluri
instabile) cu pin si molid, al caror sistem radicular este superficial, poate genera
efecte negative in lant.
Defrisarea, indiferent de scop, ramane insa cel mai important factor de
risc pentru ecosistemul forestier, atat in zona temperate, cat mai ales, in cea
calda.Taierea abuziva din ultimii 40 de ani a determinat exportarea, peste
capacitatea de regenerare, a 143 milioane m3 de lemn in Romania. Thailanda a
pierdut din aceasta cauza peste ¾ din suprafata forestiera, in ultimii 20 de
ani.(,,Gore A., Pamantul in cumpana.Ecologia si spiritual uman”)
Principalele consecinte ale defrisarii se datoreaza anularii functiilor de
protectie exercitare de padure.Un efect imediat ilconstituie degradarea solului,
care se poate realize prin diferie procese, in functie de zona geografica sau
altitudinea la care ne situam.
Astfel, pe pantele abrupte ale muntilor se constata o crestere a
torentialitatii si deci a eroziunii pluviale a solului.Extinderea exploatarilor
forestiere,la altitudini din ce in ce mai mari, amplifica acest potential, pantele
fiind din ce in ce mai abrupte.La astfel de altitudini numai construirea drumului
forestier constituie un important factor de dezechilibru(cum a fost cazul in
bazinele Cernei, Oltetului si Buzaului). De asemenea, modificarile
microclimatului pot fi atat de grave incat, regenerarea padurii sa fie foarte
dificila sau chiar imposibila(M-tii Fagaras, Lotru, Apuseni) .
Defrisarea jnepenisului, practicata frecvent in practica pastorala(adesea
chiar prin incendiere), nu numai ca nu duce la extinderea suprafetei pasunibile
ci, dimpotriva contribuie la deteriorarea accelerata a celor existente(platoul
Bucegilor).
Modificarea peisajului, prin efectuarea taierilor rase, duce la scderea
valorii estetice a acestuia si deci la diminuarea potentialului turistic al zonei.
In zonele de campie, lipsa perdelelor forestiere permite antrenarea
particulelor de sol de curentii de aer, ce se deplaseaza cu viteze mai mari, astfel
ca in perioadele uscate cantitatea de sol transportata prin deflatie devine
apreciabila.
 Pe termen mediu si lung efectele despaduririi nu pot fi pe deplin
estimate, dar, ca ordin de marime, poate fi, totusi, apreciata amploarea
fenomenelor generate de reducerea gradului de impadurire.
Modificarea conditiilor topoclimatice prin defrisarea padurii se reflecta
in valoarea parametrilor care caracterizeaza regimul precipitatiilor. Cantiatatea
totala a acestora va inregistra scaderi considerabile, astfel incat se manifesta o
aridizare treptata a topoclimatului, iar in cazuri extreme se ajunge chiar
la desertificare (san u uitam ca suprafata deserturilor creste anual cu 60 000
km2).
Procesele erozionale, declansate pe partea superioara a pantelor din
zona muntoasa, sunt amplificate pe masura ce se apropie de talveguri, iar
cantitatea de sedimente creste logarithmic.Intr-o proportie importanta din
cazuri, lacurile de acumulare reprezinta principalul rezervor pentru solul
transportat din etajul alpin si cel al padurilor, colmatarea acestora fiind
iminenta in bazinele raurilor in care proportia suprafetelor despadurite
esteprea mare(Barlad, Vaslui, Jijia, Tarnava ,Prahova).In perioadele cu
precipitatii excessive sau in perioada de topire a zapezilor in aceste zone riscul
unor inundatii catastrofale, prin ruperea barajelor, creste foarte mult( august
1991 – ruperea barajului de la Belci a dus la inundatii pagubitoare in zona
Borzestului).
Prin diversitatea sa, padurea se constituie intr-un rezervor imens de
informatie genetica. Valoarea acestuia nu poate fi estimate, cu atat mai mult cu
cat inca nu sunt cunoscute toate speciile si varietatile adapostite in zonele
virgine.Multe din acestea contin principii active care permit tratarea unor boli
incurabile in prezent.In acelasi timp, o mare parte din speciile de
origine,salbatice, ale plantelor cultivate, esentiale pentru ameliorarea acestora,
le gasim tot in aceasta zona de efervescenta biotica.
Indifrent de zona geografica unde ne aflam, importanta ecosistemului
forestier, pentru mentinerea echilibrului ecologic este foarte bine conturata.Cu
toate acestea , rolul padurii a fost de multe ori ignorat, cu sau fara buna stiinta,
pe primul plan fiind interesele economice.O parte din consecintele, directe sau
indirecte, ale acestei ignorante sunt enumerate mai sus, dar amploarea si
diversitatea acestora, in raport cu conditiile locale, sunt mult mai mari.
Pe langa stat, care intervine cu masuri legislative, un rol important
revine, in acest sens, educatiei, respective schimbarii atitudinii omului fata de
mediul inconjurator in general, si fata de padure in special.
Durning (1995) considera ca elementele fundamentale care pot salva
padurea sunt posesiunea(clarificare drepturilor de proprietate), pretul si
puterea, ceea ce inseamna ca ecosistemul forestier va fi in siguranta atunci
cand cei care administreaza padurile vor putea beneficia in urma mentinerii lor
in in deplinatatea functiilor lor ecologice.
Inainte insa ca disputa pentru gasirea celor mai bune solutii privind
conservarea fondului forestier sa ajunga la un rezultat, nu trebuie sa uitam ca
suprafata ocupata de padure scade continuu, iar luarile de pozitie, bine
intentionate daca nu sunt fundamentate economic, nu contribuie la incetinirea
sau stoparea acestui proces.

1. Defrisarea- rolul padurilor in protectia solului

Padurile constituie cel mai eficace organizator natural, in ce priveste:
 Circuitul apei in natura, al precipitatiilor – disparitia masiva a padurilor
antrenand dupa sine scaderea consideraila a cantitatilor de precipitatii;
 Oprirea vanturilor puternice care sunt “franate” de perdelele de padure ,
cu diminuarea substantiala a antrenarii unor importante cantitati de sol
fertile;
 Oprirea sau franarea curgerii suvoaielor de apa dupa ploile puternice -
de asemenea, cu efecte imediate asupra antrenarii stratului de sol
fertil(1 m2 de muschi de padure retine, dupa ploaie, 1 litru de apa);
 Reglarea continutului de bioxid de carbon si oxygen din atmosfera;
 Retinerea unor cantitati importante de praf;
 Stabilizarea conditiilor climaterice;
 Creearea unui sol boga in humus(pe termen mai lung).

In Romania, 2,7 mil. Ha teren agricol sunt erodate de ape, din care 0,24 mil
ha prezinta eroziune in adancime.Erodarile ating in unele judete, valori excesiv
de mari:

Buzau - 41,5 t/ha.an

Vrancea – 34t/ha.an
Prahova – 31t/ha.an

Un alt rol al padurilor, care dispare prin defrisare, cu efecte imediate, il

constituie retinera pulberilor din aer.Se apreciaza astfel ca 1 ha padure filtreaza
anual aproximativ 18-20 mil.m3 aer, retinand cca 80 t praf, dincolo de faptul ca
produce aproximativ 3300t oxygen/an consumand in acest scop 4450t bioxid
de carbon.

Dintre efectele pe termen mai lung, putem cita faptul ca paturile creeaza
un sol foarte bogat in humus – ceea ce inseamna ca un teren degradat , dupa
reinpadurire si trecerea unui timp sufficient de lung (din pacate de ordinal 100-
200 de ani) redevine fertile.

Deosebit de important este rolul padurilor de regulator al

precipitatiilor.Disparitia masiva a padurilor antreneaza dupa sine scaderea
considerabila a cantitatilor de precipitatii din teritoriul respectiv, putandu-se
ajuge, la limita, pana la desrtificare.

2. Desertificarea – rezultat al exploatarii inadecvate a padurilor:

Organizatia Natiunilor Unite estimeaza ca viata la peste un milliard si
jumatate de oameni este amenintata de continuarea extinderii desertului se de
pierderea terenurilor arabile.Desertificarea este o problema de mediu la nivel
global sin u afecteaza numai tarile in curs de dezvoltare, ci si zone din America
de Nord si Europa de Sud.
Termenul de desertificare este utilizat pentru definirea degradarii
pamantului prin pierderea totala sau partiala a fertilitatii ca rezultat al actiunii
antropice.
Definitia data de Conventia Natiunilor Unite pentru Combaterea
Desertificarii este:
Degradarea pamantului in zonele aride, semiaride si uscate cauzata de
modificari climatice si activitati umane.Procesul de degradare este insotit de
reducerea potentialului pamantului si epuizarea resurselor de apa.
Repartizarea padurilor pe teritoriul Romaniei este neuniforma,
suprafata acestora fiind deficitara in zona de campie. In zona de campie, cele
mai despadurite unitati fizico-geografice sunt:
Campia Baraganului (cu numai 3,5% grad de impadurire);
Campia Olteniei (cu numai 5,3% grad de impadurire);
Campia de Vest (cu numai 3,2% grad de impadurire);
Campia Transilvaniei (cu numai 6,8% grad de impadurire);
Campia Moldovei (cu numai 4,1% grad de impadurire).

CONCLUZII
Padurea este o resursa economica importanta, un esential regulator
hidrologic si de temperatura, un atenuator al socurilor climatice: iarna franeaza
viscolele, vara absoarbe surplusul de apa, pe care-l restiruie apoi trepatat in
natura, diminueaza efectul viiturilor, stabilizeaza solul, e generatoare de oxigen
si filtru pentru noxe. Daca padurile noastre ar disparea, odata cu ele ar pieri
aproximativ 70% dintre speciile de plante si animale salbatice.
Saracirea in continuare a ecosistemului forestier va induce dezechilibre
ecologice grave, ca patrunderea exploziva a unor specii invazive, degradarea
terenurilor, toate cu efecte directe asupra productivitatii agricole. Fara paduri
si fara vietuitoarele lor, va disparea o resursa capitala pentru turism, caci
peisajul rural, cel al statiunilor, cel montan vor suferi mutilari irecuperabile. O
Romanie despadurita va fi o tara cu mult mai urata si mai vulnerabila. In
speranta ca acest lucru sa nu se intample, ne punem intrebarea : « Cine va
salva padurile Romaniei ? »