Gandirea

Definiție: gândirea reprezintă procesul psihic cognitiv superior de reflectare

mijlocită și generalizat abstractă sub forma noțiunilor, judecăților și
raționamentelor a însușirilor comune, esențiale și necesare ale obiectelor și
fenomenelor precum și a relațiilor logice dintre acestea.
Obeservatii:
1) gandirea are un caracter mijlocit
2) gândirea permite saltul de la particular la general
3) intr-o anumita accepțiune gandirea e asimilată inteligenței
Gândirea ca sistem de moțiuni, de judecăți și raționamente(latura de
continut)
Unitatea informațională de bază a gândirii e notiunea. Ea este un
construct mintal care include însușiri și proprietăți comune esențiale și
necesare ale obiectelor și fenomenelor. Noțiunea propriu zisă nu se aseamănă
cu obiectul. Noțiunea a totdeauna generală, situandu-se la grade diferite de
generalitate.
Noțiunile pot fi după modul în care satisfac criteriile necesitații:
a)empirice- sunt limitate in conținut dar puternic individualizate din punct de
vedere cognitiv
b)științifice- cuprind însușirile esențiale ale obiectelor și ale fenomenelor
Noțiunile pot fi după natura însușirilor pe care le reflectă:
a)concrete- mai apropiate de concret dar niciodată reductibile la concretul
singular
b)abstracte- pierd legătură cu imaginile rămânând în minte numai ideea
Judecata e o structură informațională mai complexă care reflectă
obiectul în relație cu alte obiecte.
Raționamentul e o operație a gândirii și o structură discursivă în care
gândirea pornește de la anumite date și ajunge la obținerea altora noi.
Gândirea ca sistem de operații
Se pot distinge două tipuri de operații:
a)fundamentale( scheletul de bază al gândirii)
b)instrumentale( la care se recurge în anumite situații concrete)
Operațiile fundamentale sunt:
1)analiza- descompunerea în minte a unui obiect in elementele sale
componente
2)sinteza- reconstituirea în minte a unui obiect din elementele sau însușirile
sale date izolat
3)comparația- evidențierea asemănărilor și a deosebirilor esențiale ale
obiectelor pe baza unui criteriu
4)abstractizarea- relevarea și reținerea unor însușiri sau relații și eliminarea sau
lăsarea ,,în afară” a altora
5)generalizarea- e o operație de sinteză superioară care presupune extinderea
rezultatului sintetizei asupra tuturor cazurilor particulare
6)concretizarea(individualizarea)- e o operație de aplicare a noțiunilor în
interpretarea și explicarea realului
Operațiile instrumentale se realizează în două forme:
1)algoritmica: ca o succesiune strict determinată a secvențelor a cărei
respectare conduce în mod necesar la obținerea rezultatului preconizat
2)euristica: are de-a face cu desfășurarea arborescentă, în evantai, a căutărilor
și transformărilor. Din fiecare punct se desprind mai multe căi posibile.
Euristica se referă la regulile mentale care pot conduce la o soluție. Se poate
vorbi despre o euristica a:
-reprezentativității: presupunerea că dacă ceva se aseamănă cu un
element al unei categorii atunci va face parte din ea
-disponibilității: presupunerea că un eveniment/lucru e cu atât mai
frecvent cu cât îl putem invoca mai ușor din memorie

Stadiile dezvoltarii gandirii

Teoria stadiala a dezvoltării gândirii menționează 4 stadii astfel:
1)stadiul operațiilor legate de activitatea practică( stagiul senzorio- motor) e
specific copiilor cu vârsta 2-6 luni. E un stadiu prezent și la primatele
superioare. In această etapă copilul e capabil să rezolve diferite probleme
făcând încercări repetate, soluția apărând în mod brusc
2)stadiul gândirii simbolice e specific copiilor cu vârsta 2-4 ani. In această etapă
copilul e capabil spre exemplu sa acorde altă semnificație obiectelor pe care le
folosește
3)stadiul gândirii intuitive este e specific copiilor 4-8.Copilul poate stabili relații
de cauzalitate intre diferite fenomene concrete
In această etapă insa chiar dacă știu să numere, nu au conceptul de numar și
nici nu conștientizează principiul conservării materii.
4)stadiul operațiilor concrete 7-12 ani: în această etapă copilul dobândește
conceptul de număr, acționează în concordanță cu principiul identității și
învață operațiile matematice de bază. In jurul vârstei de 12 ani se pun bazele
gândirii critice.
Invățarea
Conform definiții lui Leontiev învățarea presupune dobândirea de
experiențe individuale de comportament a ființei vii. Prin urmare ceea ce nu e
înnăscut e învățat.
 Pavlov indentifica două tipuri de reflexe condiționate și necondiționate.
Aceste reflexe sunt înnăscute și se referă la stilmuli care au o importanță foarte
mare(insticte). Reflexele condiționate reprezintă legături temporare între
acțiunea unor agenți de mediu și răspunsul organismului. Pornind de la această
distincție Pavlov avea să definească învățarea ca sumă de reflexe condiționate.
La aceleasi rezultate avea sa ajunge si E.Thorndike.
La invățarea specifică omului apar diferențe:
- omul dispune de capacitatea de a transfera experiența
-spre deosebire de animale la om sensibilitatea kinestezică joacă
un rol important în învățare.

Tendințe dezadaptative
1)Suprageneraliazarea-pe baza unui eveniment izolat se trece la evaluare
echivalentă în raport cu orice situație asemănătoare.
Niciodată nu faci nimic cum trebuie.
2)Gândirea în alb și negru-este vorba de a utiliza pentru
autoevaluare,evaluarea altora sau a unor situații categorii extreme.
Ori…. ori….
3)Saltul la concluzii-se referă la situațiile în care deși nu dispunem de
suficiente informații pentru la o decizie corectă, adecvată situației cu care ne
confruntăm ajungem la o concluzie negativă care reduce în general nivelul de
aspirație.
4)Deformarea selectivă-supraevaluarea propriilor greșeli simultan cu
subevaluarea aspectelor pozitive ale comportamentului propriu.
Am luat o notă mică deci voi rămâne repetent./
5)Utilizarea lui trebuie-conduce la descurajare, neîncredere în sine și în
clalalti.
Trebuie să fii cel mai bun.
6)Personalizarea-se referă la resimtirea unui sentiment de culpabilitate
pentru o situație care nu ține în ansamblul său de propria noastră persoană.
Din cauza mea am pierdut meciul.

Memoria
Definiție: memoria reprezintă procesul cognitiv superior care constă în
intiparirea,stocarea și reactualizarea experienței anterioare sub formă de
amintiri.
Trăsături:
-are un caracter activ întrucât dispune de operatori capabil să modifice
conținutul întipărit. Apar uneori diferente consistente între conținutul întipărit
și cel reactualizat.
 -are un caracter inteligibil întrucât conținutul acesteia poate fi înțeles
-are un caracter logic sau sistemic deoarece conținuturile ei sunt
organizate după criterii logice
-are un caracter situațional întrucât conținuturile ei sunt organizate după
criterii spațio-temporale
-are un caracter selectivastefel incat subiectul nu e capabil să
reactualizeze întreagă experiență. Se pare că psihicul are capacitate de limitată
de stocare nelimitata, dificultățile apar la reactualizare.
Factorii care influențează această capacitate selectivă sunt:
-motivația
-interesul
-vârsta
-experiența anterioara
-are un caracter mijlocit intrucât întipărirea și actualizarea experienței
anterioare pot fi facilitate de folosirea anumitor procedee mnemotehnice