Cuprins :

1. Definiţie . Noţiuni introductive.

2. Coordonarea regimurilor de securitate socială la
nivelul UE
3. Noţiunea de ,,lucrător” în jurisprudenţa Curţii de
Justiţie
4. Dreptul de intrare şi şedere
5. Libera circulaţiilor a persoanelor şi securitatea socială
 1. Noţiuni introductive
Libera circulaţie a lucrătorilor este un principiu fundamental înscris la articolul 45 din Tratatul
privind funcţionarea Uniunii Europene. Ulterior, legislaţia secundară a UE şi jurisprudenţa Curţii
de Justiţie au dezvoltat acest principiu, în baza căruia cetăţenii UE au dreptul:

 să-şi caute un loc de muncă într-o altă ţară din UE

 să lucreze în ţara respectivă, fără a avea nevoie de un permis de muncă
 să locuiască în ţara respectivă în acest scop
 să rămână în ţara respectivă după expirarea perioadei de angajare
 să beneficieze de acelaşi tratament ca şi cetăţenii ţării respective în ceea ce priveşte accesul la
piaţa muncii, condiţiile de muncă şi toate celelalte avantaje sociale şi fiscale.

De asemenea, cetăţenii UE îşi pot transfera anumite drepturi legate de asigurările de sănătate şi
de securitate socială în ţara în care urmează să se angajeze (secţiunea coordonarea sistemelor de
securitate socială ).
Libera circulaţie a lucrătorilor se aplică, de asemenea, în termeni generali, ţărilor din Spaţiul
Economic European (Islanda, Liechtenstein şi Norvegia).
În cazul persoanelor care lucrează în anumite sectoare de activitate, este posibilă recunoaşterea
calificărilor profesionale în alte ţări (secţiunea recunoaşterea reciprocă a calificărilor
profesionale).
Coordonarea sistemelor de securitate socială la nivelul UE prevede dispoziţii menite să protejeze
drepturile cetăţenilor care se deplasează în UE, Islanda, Liechtenstein, Norvegia şi Elveţia.
Cine poate beneficia de această libertate de circulaţie?
 Persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă (ex. cetăţenii UE care se stabilesc într-o altă ţară a UE pentru a căuta
un loc de muncă, în anumite condiţii)
 Cetăţenii UE care lucrează în alt stat membru
 Cetăţenii UE care revin în ţara de origine după ce au lucrat în alt stat membru
 Membrii de familie ai acestora.

În cazul persoanelor care intenţionează să devină lucrători independeţi, al studenţilor, al pensionarilor şi al altor
categorii de persoane inactive din punct de vedere economic, se aplică reguli diferite. Pentru detalii, consultaţi site-
ul Europa ta.
Ce restricţii se aplică?
 Dispoziţiile menţionate pe acest site se aplică persoanelor care-şi exercită dreptul de liberă circulaţie în scop
profesional.
 Există o serie de restricţii aplicabile din considerente care ţin de siguranţa publică, de ordinea publică, de protecţia
sănătăţii şi de eligibilitatea pentru un loc de muncă în sectorul public.
 Anumite restricţii temporare se aplică în cazul cetăţenilor din Croaţia.
 2 . Coordonarea regimurilor de securitate socială la nivelul
UE
UE a elaborat norme comune menite să vă protejeze drepturile de securitate socială de care beneficiaţi când vă
deplasaţi în Europa (în cele 27 de state membre + Islanda, Liechtenstein, Norvegia şi Elveţia). Normele privind
coordonarea securităţii sociale nu înlocuiesc sistemele naţionale existente cu un sistem unic european. Toate ţările
au dreptul de a decide pe cine asigură în baza legislaţiei lor, ce prestaţii acordă şi în ce condiţii.

Cui i se aplică aceste norme?

 Cetăţenilor provenind din UE, Islanda, Liechtenstein, Norvegia sau Elveţia care au asigurare într-una dintre aceste
ţări şi membrilor de familie ai acestora.
 Persoanelor apatride sau refugiaţilor având reşedinţa în UE, Islanda, Liechtenstein, Norvegia sau Elveţia, care
beneficiază sau au beneficiat de asigurare într-una dintre aceste ţări şi membrilor de familie ai acestora.
 Cetăţenilor din ţări terţe, care au reşedinţa legală pe teritoriul UE, care s-au mutat dintr-un stat comunitar în altul şi
membrilor de familie ai acestora.

Patru principii de bază

1. Nu puteţi fi asigurat decât în baza unei singure legislaţii, motiv pentru care plătiţi contribuţii într-o singură ţară.
Decizia privind ţara a cărei legislaţie vi se aplică trebuie luată de instituţiile de securitate socială. Nu aveţi
posibilitatea de a alege.
Aflaţi ce norme vi se aplică
2. Aveţi aceleaşi drepturi şi obligaţii ca şi cetăţenii ţării în care sunteţi asigurat. Este vorba despre aşa-numitul
principiu al egalităţii de tratament sau al nediscriminării.
3. Când solicitaţi o prestaţie, dacă este necesar, se iau în calcul perioadele anterioare în care aţi fost asigurat, aţi lucrat
sau aţi locuit în alte ţări.
4. Dacă aveţi dreptul la o prestaţie în numerar din partea unei ţări, în mod normal, ar trebui să o primiţi chiar dacă
locuiţi în altă ţară. Este vorba, în acest caz, de principiul transferului.

Cui se adresează articolul 39 al CE?

Articolul 39 se aplică aşa numiţilor lucrători migranţi, de exemplu cetăţeni ai statelor membre care îşi
părasesc ţara de origine şi merg să lucreze într-un alt stat membru. Nu se aplică persoanelor care nu şi-au
părăsit niciodată ţara de origine, dar îi include pe cetăţenii unui stat membru când revin în acel stat
membru după ce şi-au exercitat dreptul lor la libera circulaţie. Se aplică lucrătorilor şi nu persoanelor care
lucrează independent, studenţilor, pensionarilor sau persoanelor care nu lucrează. Recent sunt acoperiţi şi
de alte prevederi ale legislaţiei comunitare. Puteţi găsi mai multe informaţii pe website-ul DG Internal
Market şi DG Justice, Freedom and Security. Curtea Europeană de Justiţie a interpretat conceptul de
lucrător ca acoperind o persoană care (i) desfăşoară o activitate reală şi eficace (ii) sub îndrumarea altei
persoane (iii) pentru care este platită. Potrivit jurisprudenţei Curţii Europene de Justiţie, articolul 39 se
aplică de asemenea sportivilor profesionişti.
3. Noţiunea de ,,lucrător” în jurisprudenţa Curţii de Justiţie
Termenul ,,lucrător” cuprinde persoanele angajate în ţara gazdă, cele care se află în căutarea unui loc
de muncă, şomerii apţi de muncă şi care anterior au fost angajaţi, persoanele incapabile de muncă
datorită bolii sau accidentării suferite în timpul angajării în ţara gazdă, persoanele care au atins vârsta
normală de pensionare în timpul desfăşurării activităţii în ţara gazdă. Aşadar, se acordă o
semnificaţie mai largă noţiunii de lucrător salariat. Lucrător în înţelesul dreptului european este şi cel
care prestează doar o activitate ocazională sau cu timp parţial. Pentru acordarea statutului de lucrător,
munca prestată trebuie să îndeplinească sau să derive dintr-un scop economic.
În definirea noţiunii de ,,lucrător” în sensul Tratatului, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a folosit
criteriul obiectiv al relaţiei de muncă. Trăsătura distinctivă a relaţiei de muncă este aceea că o
persoană prestează munci cu valoare economică în favoarea unei alte persoane, în a cărei
subordonare se află, în schimbul căreia primeşte o remuneraţie. Domeniile în care se prestează
munca şi natura legăturii juridice dintre lucrător şi angajat, care poate fi de drept privat, de drept
public sau de natură statutară, nu prezintă interes pentru aplicarea articolului 39 TCE.
Curtea de Justiţie a decis că un resortisant al unui stat membru care ocupă într-un alt stat membru un
loc de muncă guvernat de un statul special dre drept internaţional, cum este de pildă Agenţia Spaţială
Europeană, trebuie considerat ca şi lucrător al unui stat membru în sensul art. 39 TCE. Practicarea
unui sport intră sub incidenţa reglementărilor europeane numai în măsura în care constituie o
activitate economică. Curtea de Justiţie, în hotărârea Steymann , a reţinut că munca desfăşurată în
cadrul unei comunităţi religioase constituie activitate economică în măsura în care munca respectivă
tinde să garanteze independenţa economică a Uniunii Europene, iar prestaţiile acordate de Uniune
membrilor săi pot fi considerate o contrapartidă a muncii lor. De asemenea, modalităţile de
remunerare nu prezintă importanţă, astfel încât pescarul plătit în raport de vânzarea peştelui prins
este considerat lucrător .
Activitatea desfăşurată trebuie să fie reală şi efectivă, iar acest caracter al muncii este evidenţiat şi de
primirea salariului de către lucrătorul european, deoarece salariul este indispensabil pentru existenţa
contractului de muncă. Pentru definirea calităţii de lucrător, Curtea de Justiţie a reţinut şi criteriul
subordonării acestuia faţă de angajator, care are prerogativa de a da dispoziţii, de a controla
respectarea acestora şi de a aplica sancţiuni.
În Cauza 75-63, Curtea a arătat că noţiunea de ,,lucrător salariat sau asimilat” utilizat de
Regulamentul nr 3 al Consiliului, privind securitatea socială a lucrătorilor emigranţi, are aceeaşi
accepţiune ca şi termenul “lucrător” din Tratatul CEE, o accepţiune europeană, vizându-i pe toţi cei
care, în orice calitate ar fi, beneficiază de diferite sisteme naţionale de securitate socială. Noţiunea de
,,lucrător salariat sau asimilat” include persoanele care, afliate mai întâi obligatoriu în sistemul
securităţii sociale în calitate de ,,lucrători” au fost apoi admise, pe motivul unei eventuale reluări a
activităţii lor de lucrător, în beneficiul unei asigurări voluntare de drept intern dominată de principii
similare asigurării obligatorii .
4. Dreptul de intrare şi şedere
Cetăţenii statelor membre ale Uniunii îşi pot exercită dreptul de intrare pe teritoriul unui stat membru
în baza prezentării unei cărţi de identitate sau a unui paşaport valabile. Acestora nu le pot fi impuse vize
de ieşire şi nici alte formalităţi echivalente.
Membrii de familie ai lucrătorilor migranţi care nu au cetăţenia unui stat membru pot intră pe teritoriul unui
stat membru în baza prezentării unui paşaport valabil.

Membrilor de familie care nu sunt cetăţeni ai unui stat membru li se cere numai să posede o viză de intrare în
conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 539/2001 sau cu legislaţia internă, în anumite situaţii. În cazul în care
membrii familiei posedă un permis de şedere valabil, aceştia sunt scutiţi de obligaţia de a obţine o viza.
În cazul în care un cetăţean al Uniunii sau un membru al familiei acestuia care nu are cetăţenia unui stat
membru nu posedă documentele de călătorie necesare sau, după caz, viza necesară, statul membru în cauză
acordă acestor persoane, înainte de a proceda la expulzarea lor, toate mijloacele rezonabile pentru a le permite
să obţină, într-un termen rezonabil, documentele necesare sau pentru a confirmă ori a dovedi prin alte mijloace
că beneficiază de dreptul de liberă circulaţie şi şedere.

Statul membru poate cere persoanei în cauza să-şi raporteze prezenţa pe teritoriul sau într-un termen rezonabil
şi nediscriminatoriu. Nerespectarea acestei cerinţe poate face persoană respectivă pasibilă de sancţiuni
nediscriminatorii şi proporţionale.

Cetăţenii Uniunii au dreptul de şedere pe teritoriul altui stat membru pe o perioada de cel mult trei luni fără
nici o altă condiţie sau formalitate în afară cerinţei de a deţine o carte de identitate valabilă sau un paşaport
valabil.
De acest beneficiu se bucură şi membrii de familie care nu au cetăţenia unui stat membru însă însoţesc sau se
alătură cetăţeanului Uniunii, dacă deţin un paşaport valabil.

Toţi cetăţenii Uniunii au dreptul de şedere pe teritoriul altui stat membru pentru o perioada mai mare de trei
luni în cazurile în care:
 sunt lucrători care desfăşoară activităţi salariate sau activităţi independente în statul membru gazdă;
 dispun de suficiente resurse pentru ei şi pentru membrii familiilor lor, astfel încât să nu devină o sarcina
pentru sistemul de asistenţă socială al statului membru gazdă în cursul şederii şi deţin asigurări medicale
complete în statul membru gazdă;
 sunt înscrişi într-o instituţie privată sau publică, acreditată sau finanţată de către statul membru gazdă pe
baza legislaţiei sau practicilor sale administrative, cu scopul principal de a urma studii, inclusiv de formare
profesională şi deţin asigurări medicale complete în statul membru gazdă şi asigură autoritatea naţională
competentă, printr-o declaraţie sau o altă procedura echivalentă la propria alegere, că posedă suficiente
resurse pentru ei înşişi şi pentru membrii de familie, astfel încât să nu devină o povară pentru sistemul de
asistenţă socială al statului membru gazdă în timpul perioadei de şedere;
 sunt membri de familie care însoţesc ori se alătură unui cetăţean al Uniunii care îndeplineşte el însuşi
condiţiile menţionate la punctele de mai sus.
Dreptul de şedere se extinde asupra membrilor de familie care nu au cetăţenia unui stat membru, în cazul în
care însoţesc ori se alătură cetăţeanului Uniunii în statul membru gazdă, cu condiţia ca cetăţeanul Uniunii să
îndeplinească condiţiile menţionate la primele trei puncte de mai sus.
Legislaţia Uniunii Europene permite ca dreptul de şedere al unui cetăţean să fie subordonat intereselor legitime
ale statelor membre. Unul dintre aceste interese este să nu devină o povară pentru sistemul de asistenţă socială
al statului membru gazdă, în timpul perioadei de şedere şi să posede o asigurare medicală cuprinzătoare,
valabilă în statul gazdă.

Pentru perioade de şedere ce depăşesc trei luni, statul membru gazdă poate cere cetăţenilor Uniunii să se
înregistreze la autorităţile competente.
V. LIBERA CIRCULAŢIE A PERSOANELOR ŞI SECURITATEA SOCIALĂ

Libertatea de circulaţie a lucrătorilor trebuie să fie însoţită de măsuri de

securitate socialăîntrucât mijloacele de aplicare a legislaţiilor naţionale
în materie ar putea constitui un obstacol laobiectivele pieţii comune. De
aceea prin art.42 se instituie un sistem de coordonare a
modelelor naţionale de securitate socială, Consiliul elaborând reglementări spre a
asigura pentru lucrători şidependenţii lor cumularea, în scopul dobândirii şi
menţinerii dreptului la beneficiul social şi al calculării cuantumului acestuia,
a tuturor perioadelor luate în considerare potrivit legilor din diferites t a t e
me mb r e , p r e c u m ş i p l a t a d e d r e p tu r i s o c i a l e , p e r s o a n e l o r
r e z i d e n t e p e t e r i t o r i i l e s t a t e l o r membre.
Tratatul CEE urmăreşte coordonarea coordonarea prevederil
o r l e g i s l a ţ i i l o r p r i v i n d securitatea socială, în scopul evitării
instituirii unor bariere în calea liberei circulaţii a forţei demuncă.
Coordonarea regimurilor de securitate socială nu vizează elaborarea unui
sistem autonomde securitate socială propriu
lucrătorilor migranţi. Sistemele naţionale subzistă,
dar acestea devin permeabile în corelarea cu celelalte sisteme de securitate
socială.Es e n ţ i a l ă p e n t r u l u c r ă t o r u l mi g r a n t e s t e p r e ve n i r e a s i t u a ţ i e i
î n c a r e a r p u t e a s ă n u f i e asigurat în nici un stat membru(conflict negativ de
legi de securitate socială) sau în care ar putea fiasigurat simultan în două sau mai
multe state(conflict pozitiv de legi se securitate socială). Regulagenerală este
aceea că legislaţia aplicabilă este cea a tării unde lucrătorul prestează
activitatea,indiferent de domiciliu.Lucrătorul străin rezident al statelor
Uniunii Europene beneficiază de prestaţii sociale în aceleaşi condiţii ca şi
naţionalii, indiferent de teritoriul pe care el rezidează.
Conform Regulamentului nr. 1408/1971, lucrătorilor li se aplică legislaţia
securităţii socialea statului membru în care sunt angajaţi, indiferent de
locul de reşedinţă şi sediul întreprinderii încare ei sunt angajaţi (legea locului
muncii).

Principii ale securităţii sociale:

1.Nediscriminarea bazată pe cetăţenie
, principiu cuprins în Regulamentul nr. 1408/1971,conform căruia “persoanele
rezidente pe teritoriul unui stat membru căruia i se aplică regulamentulvor fi
subiectul aceloraşi obligaţii şi se vor bucura de aceleaşi prestaţii sub
legislaţia oricărui statmembru ca şi naţionalii acelui stat”. Străinii, cetăţeni ai
statelor membre sunt asimilaţi cetăţenilor proprii în ceea ce priveşte beneficiul
prestaţilor de securitate socială.
2.Plata indiferent de reşedinţă principiu derivat din TCEE, dezvoltat de
Regulamentul nr. 1408/1971, prevede că prestaţiile sociale (invaliditate,
bătrâneţe, accidente de muncă, boli profesionale, ajutoare de deces)
obţinute sub legislaţia unuia sau mai multor state membre nu
vor f a c e o b i e c t u l v r e u n e i r e d u c e r i , mo d i f i c ă r i , s u s pe n d ă r i , r e t r a g e
r i s a u c o n f i s c ă r i p e mo t i v c ă b e n e f i c i a r u l î ş i a r e r e ş e d i n ţ a p e
t e r i t o r i u l u n u i s t a t me mb r u , a l t u l d e c â t c e l î n c a r e
i n s t i t u ţ i a responsabilă pentru plată este situată.3.
3.Nesuprapunerea prestaţiilor D a c ă u n l u c r ă t o r a c o n t r i b u i t l a s i s t e me
d e s e c u r i t a t e socială în două sau mai multe state membre, el va beneficia de
prestaţiile oferite de un singur stat,eventual primind o diferenţă de la
instituţiile competente din alte state care acordă beneficii mai mari.4.
4.Cumularea perioadelor de asigurare e s t e p r e v ă z u t ă e x p r e s î n
cazul fiecărui
t i p d e p r e s t a ţ i e . Î n p r i v i n ţ a a ju t o r u l u i d e b o a l ă R e g u l a me n t u l n r . 1
4 0 8 / 1 9 7 1 p r e v e d e c ă “I n s t i t u ţ i a c o mp e t e n t ă a u n u i s t a t me mb r u a
cărui legislaţie asigură dobândirea, reţinerea sau
a c o p e r i r e a dreptului la ajutoare sub condiţia completării unei perioade de
asigurare sau perioade de muncă saurezidenţă, va trebui, în măsura necesară, să ia
in considerare perioadele de asigurare sau perioadelede muncă sau rezidenţă avute
sub legislaţia oricărui alt stat membru, precum şi perioadele existentesub legislaţia
pe care el o administrează.Lu c r ă t o r u l m i g r a n t p o a t e f a c e u z d e t o a t e
p e r i o a d e l e ( d e c o t i z a r e , d e a n g a j a r e s a u d e rezidenţă) putând solicita
prestaţia unică de la instituţia competentă.
5.Pă s t r a r e a d r e p t u l u i l a p e n s i e c o mp l e me n t a r ă a l l u c r ă t o r i l o r
s a l a r i a ţ i c a r e s e deplasează în interiorul Comunităţii
6 .Principiul legislaţiei statului unic, care protejează lucrătorii migranţi de
obligaţia de a plăti contribuţii de securitate socială în mai mult de un stat membru
al UE şi garantează în acelaşitimp că aceştia sunt asiguraţi.
7.Menţinerea drepturilor câştigate
Potrivit acestui principiu prestaţiile dobândite în conformitate cu legislaţia
unui stat membru sunt plătite beneficiarului, chiar dacă domiciliază în altstat
membru

Î n p r a c t i c ă , p r i n M ă s u r i l e T r a n z i t o r i i , f i e c a r e s t a t me mb r u p o a t e
s ă c o n t i n u e s ă a p l i c e prevederile naţionale sau prevederi care rezultă
în acorduri bilaterale, în materie de migraţie alucrătorilor. Statele
membre au, deci, posibilitatea de a alege fie să aplice regulile comunitare
înma t e r i e ş i s ă l ib e r a l i z e z e p i e ţ e l e d e mu n c ă , f i e s ă f a c ă u z d e
r e g i mu r i r e s t r i c t i v e a p l i c a b i l e lucrătorilor din noile state membre, inclusiv
Romania şi Bulgaria.Aceste Măsuri Tranzitorii pot fi menţinute până cel târziu în
2014. La sfârşitul anului 2008,Comisia Europeana a elaborat un raport în
baza căruia Consiliul a reevaluat situaţia regimurilor tranzitorii. Totodată,
fiecare stat membru trebuie a trebuit să notifice Comisia cu privire la hotărâreade a
păstra măsurile temporare pentru lucrătorii străini, pentru încă 3 ani, sau de a
liberaliza accesulacestora. În principiu, măsurile sunt prevăzute să expire dupa 5
ani de la aderare, deci în 2012, dar un stat care întampină dificultăţi pe piaţa
muncii, din cauza lucrătorilor străini, poate să aplice regimul naţional în
materie, pentru încă maxim 2 ani.
BIBLIOGRAFIE
•Fuerea Augustin, “ Dreptul comunitar al afacerilor”, Ediţia a II-a
revăzută şi adăugită, EdituraUniversul Juridic, Bucureşti, 2006
22
•Gornig G., Rusu I. E. “ Dreptul Uniunii Europene”, Editura C.H. Beck,
Bucureşti, 2006
•Kessler Francis, Jean-Philippe Lhernould, Andrep Popescu, “Securitatea
socială a lucrătorilor migranţi în cadrul Uniunii Europene”, Editura Lumina
Lex, Bucureşti, 2005
•Leicu Corina, “ Drept Comunitar”, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2003
•Manolache Octavian, “Drept Comunitar”, Ediţia a III-a, Editura AllBeck,
Bucureşti, 2001
•Ţinca Ovidiu, “Drept comunitar european”, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2003
•Irina Moroianu Zlătescu, Radu C. Demetrescu, “ Drept instituţional
comunitar şi drepturileomului”, Istitutul român pentru drepturile omului,
Bucureşti, 2005www.crj.ro, Centrul de resurse juridice, Ileana Pascal, Ştefan
Deaconu, Codru Vrabie, NiculaeFabian, “Libera circulaţie a persoanelor”,
Bucureşti, 2002 www.eicne.ro, “Piaţa Comuna a Uniunii Europene şi Libertăţile
Fundamentale”