• Istoria socială este știința timpului.

• Tipul se exprimă prin fapte sau forme

Forma are utilitate:

Imediată – scaunul, ceainicul, priza – prin COMODITATEA procurată

Este PUTERE – prin INSTRUMENTELE create

Istoria este o succesiune de FAPTE/FORME și de REPREZENTĂRI ale acestora.

Trei societăți, trei temporalități

• Germania – calitate – dictatură nazistă

• SUA și Anglia – eficiență – democrație

• Rusia – cantitate – dictatură comunistă

CANTITATEA ESTE O CALITATE ÎN SINE

Forma este utilitate, profit, putere, reprezentare

Design-ul este progres si nu stil

• Lumea este tensiune, iar tensiunea se vede în FORME, ca tipuri de organizare/raportare la

realitate, la toate nivelurile societății

Forma si istoria:

• În SUA, a generat restructurarea societății, prin apariția producției DE MASĂ, și introducerea

muncii feminine în rândul clasei de mijloc (clasa muncitoare)

• În U.R.S.S., producția de masă s-a bazat pe GULAG – creșterea rolului forței de muncă ieftine

• A stat la baza ordinii comuniste

Cum cunosc? Cautand urmatoarele:

• Sensul – caut să operez cu întreguri, nu cu lucruri parțiale..

• A defini? – știu despre ce vorbesc.

• Contextul – cum se leagă lucrurile între ele

• Problematizarea – în raport cu ce este relevantă tema?

 Scopul tehnicilor gândirii:

Claritatea (precondiția adevărului)

• Claritatea reprezintă capacitatea de a explica, de a defini, de a pune în legătură și în

context lucrurile.

Omul are două tehnici de a gândi clar:

- Bunul simț

- Logica formală

Legea lui Occam:

• Nu vom utiliza mai multe cuvinte și argumente decât sunt absolut suficiente și necesare pentru a
demonstra, a ajunge la concluzie.

• Dacă sunt prea multe cuvinte, acestea vor genera propriile câmpuri de probleme și vom
pierde din vedere problema.

• Dacă sunt prea puține cuvinte/argumente, nu vom înțelege de ce?

Principiile elementare ale logicii:

1. Principiul identității

• Când argumentăm, precizăm de la bun început accepțiunea termenilor.

• Orice obiect, lucru, fenomen la care facem referire trebuie să fie clar delimitat de altele,
fiind „identic doar cu sine însuși”.

2. Principiul non-contradicției:
Reprezintă capacitatea de a discrimina de a identifica prin diferențiere. Este cel mai important
principiu logic:

Dintre două propoziții care se contrazic, doar una poate fi adevărată.

3. Principiul terțului exclus

în mod obligatoriu, un lucru este ori adevărat, ori fals.

4. Principiul rațiunii suficiente:

Orice lucru trebuie să aibă o explicație, „un temei satisfăcător”.

De fiecare dată, trebuie să enunțăm criteriul în raport cu care clasificăm. Este fundamentul gândirii
categoriale.

Opusul înțelegerii este gândirea schematică, ideologică – omul ideologic. La scara societății, gândirea
schematică înseamnă subdezvoltare, sărăcie.
Modele de cunoastere

Dacă principiile logicii aristotelice privesc mecanismele universale ale gândirii, modelele de gândire se
referă la felul în care aceste mecanisme se manifestă în diferite societăți, la un moment dat.

De ce să cunosc? Cunoaștere și morală

• Pentru a depăși confuzia. .

• Opusul cunoașterii este confuzia (ignoranța)

• Cunoașterea este drumul către întreg (MORALA) - „coincidența subiectului cu obiectul” (p.290)

• Ignoranța/Confuzia sunt ... imorale.

• Starea de confuzie – să știi că nu știi și să nu faci nimic este imorală.

Brăileanu. Cunoașterea este:

• Coincidența obiectului cu subiectul (p.290)

• Pre-vedere; pre-simțire

• Orice vedem înțelegem cu condiția să-l fi văzut cumva ... Înainte

• Vederea, deci, nu doar înregistrează, ci și proiectează (p.291)

• Acțiune (p.134)

• Intuitivă (nemijlocită) și Conceptuală (mijlocită de noțiuni) (p.46)

Brăileanu. Ce am de cunoscut?

• (Întregul, coincidența dintre subiect și obiect)

• Lumea substanțială (reală)

• Lumea fenomenală (oglindirea în conștiință a realității prin simboluri) (p.152)

• Nu cunosc direct, ci mediat, mediat prin simboluri, adica prin simboluri sociale.

• Ajung să cunosc simbolurile, dacă înțeleg procesul lor SOCIAL de construcție

• Care este ierarhic (sau nu)

• Dialogal (sau nu)

• Moral (sau nu) etc.

Brăileanu. Cum cunosc?

1.Prin ierarhia ordinilor

2. Prin dialog:

• Comunitatea (relația mamă-copil) este sufletească (p.113). Este prima comunitate a societății,
„locul” în care unitatea biologică devine unitate spirituală (p.267).
• Dialogurile primare, din familie, formează eul.

• În absența eu-lui, nu este posibil dialogul ulterior, deci socializarea (este o formă de dialog).

3. Prin experiere

• Este cunoașterea prin trăirea obiectului/celuilalt

• Face posibilă „descifrarea gândirii altuia” (p.226).

• Cunoașterea este ea însăși experiență – „insul îmbogățește știința comună” (p.76)

5. Prin legaturi:
Legăturile sunt între elementele interne, ce țin de corelarea simțurilor.

Legăturile privesc elementele relatiilor sociale

Legăturile fac posibilă apariția obiectului de cunoscut

6. Prin straduinta continua

Străduința continuă se referă la mereu încercarea insului de a înțelege ordinea în care se află din
perspectiva unei ordini superioare, din perspectiva conștiinței.

7. Prin integrarea in comunitatea morala

Este dată de relația socială ca trăire

Comunitatea morală este punctul de pornire al cunoașterii.

În afara ei cunoașterea este parțială sau imposibilă.

• Nu există cunoaștere obiectivă, în sine, doar intersubiectivitate

Drama cunoasterii:

• Cunoașterea rațională nu se poate desfășura decât prin descompunerea întregului

Instrumenul principal al cunoasterii Este IDEEA/sunt IDEILE

• Cunosc prin organizare

• Când gândesc organizez nu doar obiectul de cunoscut, dar și pe mine însumi, realitatea
înconjurătoare
 Cum cunosc prin istoria sociala?

• Observând seriile, relațiile dintre fenomene, cauzalitatea

Xenopol este autorul român care a înțeles istoria sub forma seriei. Este una dintre cele mai importante
contribuții la metoda istorică din secolul XX.

„Seria este constituită dintr-o înlănțuire de fapte succesive și deci neasemănătoare între ele, legate unele
de altele prin cauzalitate

Timpul ca serie. Timpul ca fapt de repetitie

• Seria este tipul de fenomen care poate fi influențat de voință, spre deosebire de fenomenele
naturale, care sunt fapte de repetiție, ce se reproduc atât timp cât condițiile naturale rămân
constante.

In funcție de TIMP, avem două tipuri de fenomene: de repetitie si de succesiune

Faptele NATURALE sunt FAPTE DE REPETIȚIE:

Faptele de repetiție sunt cele care se repetă fără deosebiri importante; ale căror variațiuni oscilează și
pot fi trecute cu vederea, spre a se ocupa doar de esență, de partea generală a faptului. Sunt
asemanatoare intre ele si au o cauza comuna.

Faptele SOCIALE sunt FAPTE DE SUCCESIUNE:

Cele care sunt sau pot fi înfăptuite și transformate de forțele care acționează în timp , sunt diferite
intre ele si au o cauza comuna

Ciclul istoric: un ansamblu de componente cu același tipar evolutiv: start/evoluție/criză.

• Elementul care distinge între componentele ciclului este SCHIMBAREA

• Timpul istoric este un fenomen cultural, care evoluează prin ACUMULARE

• Opusul acumulării este criza, care se manifestă prin fractura dintre elementele
componente ale procesului istoric

Iorga: Cele trei imperative ale cunoașterii: al sintezei, al intregului, al trairii

• Sinteza este procesul prin care ajung la înțelesurile lucrurilor, din mai multe date obținând mai
puține, dar cu semnificații care le cuprind pe toate celelalte.

• învățarea este un proces sufletesc.

Imperativul întregului este legat de Iorga cu observația că toate evenimentele apar organic, nu la
întâmplare.
Unitatea de analiza este: reperul în funcție de care culegem datele și funcție de care înțelegem ceea ce
adunăm.

Proprietatea si societatea:

• este unul dintre cel mai importante lucruri pentru om, pentru unii adesea singurul care contează.

Proprietatea si familia:

• Proprietatea este spațiul legitim pe care-l ocupă omul în societate și acesta este produsul muncii și
se transmite prin moștenire – prin familie.

• Familia, este un tip special de grup primar (întemeiat pe înrudirea de sânge, solidaritatea
morală și psihologică) care se întemeiază pe căsătorie și pe gospodăria comună.

Proprietatea si munca:

 proprietatea este rezultatul muncii individuale asupra naturii. Munca este principalul agent
(creator) al proprietății (John Locke)
Proprietatea si gospodaria:

• Proprietatea este centrul universului material al gospodăriei și, prin aceasta, fundamentul
economic al familiei.

Epocile majore:

• străveche (de când apar primele artefacte până în mileniul IV î.Hr., primele civilizații)

• antică (mileniul IV î.Hr.- 476 – prăbușirea Romei)

• medievală (476 – cca. 1500)

• modernă (cca. 1500-1789 – Revoluția Franceză)

• contemporană (după 1789)

Epoca:

• Epoca reprezintă un interval amplu de timp de cel puţin câteva sute de ani (durata lungă), care
reprezintă un ciclu de fapte-fenomene care stau sub un set relativ unitar de probleme-preocupări.

• Epoca contemporană a început după primul război mondial (1918).

• Înaintea epocii contemporane vorbim de “epoca modernă” (începe cu Revoluţia Franceză 1789,
deşi alţi autori consideră Iluminismul începutul epocii moderne)

• Între Antichitate şi Epoca Modernă se desfăşoară Evul Mediu. Pe nedrept considerat “Timpul
întunecat”, Evul mediu este de departe dominat de strălucirea milenară a Bizanţului şi a Veneţiei.

• Integrarea Principatelor române în “timpul bizantin” şi în ducerea lui mai departe de către
români este numită de Iorga “Bizanţ după Bizanţ”
 • Antichitatea “sfârşeşte” odată cu căderea Romei (476)

Cele doua mari serii ale istoriei Romaniei:

1. seria constituirii statului.

• Aceasta îşi subordonează seria formării poporului român. Crearea statului a fost dintotdeauna o
necesitate legată de supravieţuirea etnică.

2. seria modernizării societăţii.

• fenomen identificat de Zeletin cu arderea etapelor. Fenomenul este localizat temporal după
Pacea de la Adrianopol (1829).

Etnia laterală este

• un construct birocratic, de sus în jos

• Exemple de etnii laterale, națiuni construite politic: Franța, Italia, Germania, Ungaria,
Anglia, Rusia.

Etnia verticală este

• (organică), o comunitate, nu un construct birocratic, nu o comunitate imaginată

• se întemeiază pe factorul etnic transmis de jos în sus – vezi țările la români;

• toate clasele sociale împart aceeași moștenire culturală

• Exemple de etnii verticale: evreii, druizii, românii (cf. A. Smith, p.53)

ENANTIODROMII

Timpul si spatiul nu sunt liniare:

• Ne amintim că evoluția istorică are loc prin ACUMULARE: o serie de evenimente produc efecte
până la apariția unui efect-prag, dincolo de care se schimbă epoca: ciclul istoric se schimbă.

• Am văzut că timpul este interval dar și ciclic/serial.

• Pentru țăranul român, timpul este ciclul care face trecerea de la cer la pământ și de la
pământ la cer, este o mereu trecere între lumea de aici spre lumea de dincolo, este
vremuire (Bernea)

• Ordinea este rezultatul tensiunii dintre termenii axelor evolutive

Enantiodromia este tensiunea dinamică dintre doi termeni opuși, care variază permanent, mișcându-se
într-o direcție sau în opusul acesteia, până la epuizarea posibilităților în sensul axei sale dinamice.
Ideea esențială:

- realitatea este duală, dinamică, o stare de tensiune

Termenul a fost introdus de Jung, pornind de la reprezentarea indică străveche a Universului (mandala)

Mandala este modelul Universului. Esența sa este complementaritatea - coincidența opușilor și

transformarea permanentă a acestora unul în celălalt. Realitatea este permanentă restaurare a întregului.

Enantiodromii bazale:

Simplă: Fromm

• Erich Fromm distinge două feluri de a fi în lume și, implicit două tipuri de lume, în funcție de
accentul acțiunii sociale pus pe „a fi” sau pe „a avea

• Societatea reprezentativă pentru predominanța pe axa evoluției a lui a fi: comunitatea țărănească.

• Societatea reprezentativă pentru predominanța pe axa evoluției a lui a avea: societatea de consum

Complexă: Nisbet

După Robert Nisbet, tensiunile bazale pe care se mișcă societățile în timp sunt sub forma
următoarelor perechi (apud. Bădescu, 1994, p. 27):

• Comunitate – societate

• Autoritate – putere

• Status – clasă

• Sacru – secular

• Alienare – progres

Trei tipuri de perioade, trei antroposuri și trei tipuri de ordine socială

• Modelul țărănesc, în care omenirea s-a concentrat pe „răspunsuri” organice, de tip comunitar, la
marile provocări. Structurile sociale cele mai cunoscute sunt satul, obștea, ordinea voievodală.

• Societatea de consum, prin care omenirea s-a concentrat pe „raționalizarea realității” – mitul
progresului, homo faber și omul hiperrațional (Ritzer). Ordinea socială este aceea „de consum”,
„de masă”, iar personajul principal este homo faber, omul veșnic preocupat de „mâine”, „progres”

• Comunismul, modelul „omului nou”, în care o bună parte din omenire a fost supusă uneia dintre
cele mai mari încordări
 Pentru unele naţiuni modernizarea este o chestiune de supravieţuire, pentru altele reprezintă
efortul pentru a se menţine în fruntea istoriei şi a lumii.

Pentru români însă, fiind o problemă de existenţă naţională, modernizarea societăţii a fost
simultană cu imperativul construcţiei statului.

• Modernizarea societăţii româneşti începeprin punerea problemei emancipării Principatelor

române, dominate de Imperiile Otoman, Rus şi Austro-Ungar.

• Recuperarea liniei Dunării (1829)

Dreptul de a face comerț internațional

Primele industrii

Modernizarea instituțiilor

• Revoluția pașoptistă și Unirea Principatelor (1848/1859)

Crearea pieței interne, armatei naționale

Armata este garantul modernizării societății

Eliberarea traseelor circulației elitelor

Emanciparea țărănimii/Cultura națională modernăPrimele industrii

 Problema rurală

• Ruptura dintre sat şi oraş. Satul este furnizor de produse pentru oraş dar nu participă la economia
de piaţă dominată de oraş.

• Ţăranul chiar dacă are pământ nu posedă, deci, şi mijloacele de producţie moderne.

• Doctrina este un set de enunţuri de tip social, politic, economic, filosofic care formează o
concepţie despre situaţia României şi soluţiile dezvoltării ţării. (doctrina poporanista, taranista,
corporatista)