ACTIUNEA MUSCULATURII ORO-FACIALE ÎN

STABILIREA MORFOLOGIEI DENTO-MAXILARE

Organizarea musculaturii privind conformatia, dimensiunile, insertiile este astfel

constituita ca sa realizeze o eficienta cat mai mare cu minimum de efort. Randamentul cel mai
mare al muschiului se realizeaza cand forta generata de muschi se aplica perpendicular pe
rezistenta de deplasat.Sistemul muscular al aparatului oro-facial este organizat pe principiul
grupelor musculare antagoniste, ceea ce ofera posibilitatea efectuarii unor miscari de amplitudini
variate si asigurarea unui echilibru dinamic al elementului de deplasat.

Grupele musculare din regiunea oro-faciala se pot clasifica in:

- muschii mobilizatori ai mandibulei;

- muschii pielosi ai fetei;
- muschii limbii;
- muschii valului palatului, laringelui, faringelui;
- muschii regiunilor invecinate.

I. Muschii mobilizatori ai mandibulei

Cuprind grupele musculare care asigura miscarile complexe a 515h74f le mandibulei,
clasificate dupa functia lor si directia de miscare pe care o imprima mandibulei in:

- muschii ridicatori ai mandibulei;

- muschii coboratori ai mandibulei;
- muschii propulsori;
- muschii diductori.

1.1. Muschii ridicatori ai mandibulei sunt:

A. muschii temporali: au insertii principale pe scuama oaselor temporale si pe apofizele
coronoide. Din punct de vedere functional, muschiu temporal se imparte in trei
fascicule:
- fasciculul anterior, cu directie aproape verticala, deplaseaza mandibula in sus;
- fasciculul mijlociu, are o inclinare oblica spre inapoi, realizeaza depla
sarea mandibulei in sus si inapoi;
- fasciculul posterior, are fibre cu pozitie orizontala, realizeaza retropulsia
mandibulei fiind astfel antagonist al pterigoidianului extern.

1
 Muschiul temporal participa la:

-deplasarea mandibulei in sus si posterior;

-miscarile de lateralitate;
-retropulsia mandibulei, avand rol in miscarile rapide cu contact ocluzal si in
masticatia lejera.
B. Muschii maseteri se insera pe arcada zigomatica si fata externa a unghiului goniac.
Masa musculara a maseterului se diferentiaza in trei fascicule:
- fasciculul superficial al maseterului orientat in jos si posterior;
- fasciculul mijlociu al maseterului cu traiect vertical;
- fasciculul profund al maseterului cu traiect vertical.

Acest aranjament al fibrelor face ca muschiul maseter sa aiba cel mai bun avantaj mecanic
(eficienta mecanica) independent de gradul protruziei mandibulei. Muschiul maseter realizeaza
miscari puternice de ridicare, propulsie si diductie a mandibulei.

C. Muschiul pterigoidian intern are fibrele orientate oblic de sus in jos, dinspre inainte
spre inapoi si dinauntru catre inafara, realizand miscari de ridicare, propulsie si
diductie a mandibulei.
1.2. Muschii coboratori ai mandibulei asigura coborarea mandibulei si deschiderea
gurii. Pot fi clasificati in:
A. muschii coboratori propriu-zisi ai mandibulei ce cuprind:
- muschiul milohioidian care impreuna cu cel din partea opusa realizeaza o
adevarata diafragma ce formeaza planseul gurii, delimitand astfel un etaj
supramilohioidian si unul submilohioidian;
- muschiul geniohioidian se prezinta ca un muschi aplatizat de sus in jos;
- muschiul digastric, pantecele anterior.

Acesti muschi coboara mandibula dupa ce osul hioid a fost fixat de muschii infrahioidieni
(subhioidieni).

- muschii coboratori indirecti ai mandibulei cuprind muschii care stabilizeaza osul

hioid si astfel participa indirect la coborarea mandibulei. Ei sunt reprezentati de:
- muschiul digastric, pantecele posterior;
- muschiul stilohioidian, ridica osul hioid iar odata cu el si scheletul
laringelui, miscare deosebit de importanta pentru deglutitie;
- muschii subhioidieni: m. sternohioidian (conecteaza sternul, cartilajul
tiroid si osul hioid), m. omohioidian (se insera posterior pe omoplat), m. sterno-
tiroidian, m. tirohioidian.
- Contractia acestor muschi coboara si stabilizeaza osul hioid, favorizand actiunea
de deschidere a gurii, a muschilor suprahioidieni.

2
 Muschii hioidieni in raport cu actiunea lor se pot clasifica in:

- muschii suprahioidieni: digastric, stilohioidian, milohioidian, geniohioi-

dian, care sunt ridicatori ai hioidului cand se contracta simultan si au o insertie
fixa pe mandibula. Contractia simultana a muschilor milohioidieni ridica plan-
seul bucal si secundar aplica limba pe bolta palatina, care apasa, ca un piston,
bolul alimentar spre faringe, deci acesti muschi participa direct la timpul bucal
al deglutitiei. in cazul cand osul hioid este fixat de ceilalti muschi hioidieni, con
tractia simultana a muschilor suprahioidieni (exceptie m. stilohioidian) determina
coborarea mandibulei.
- muschii subhioidieni: sternocleidohioidian, sternotiroidian, tirohioidian,
omohioidian. Toti muschii subhioidieni sunt coboratori ai osului hioid, cand se
contracta simultan si au insertie fixa pe stern si clavicula. M. tirohioidieni ridica
laringele, cand capatul hioidian este fixat pe m. suprahioidieni, avand astfel rol
in timpul faringian al deglutitiei. Prin intermediul muschilor suprahioidieni,
muschii subhioidieni pot deveni coboratori ai mandibulei daca punctul fix al
insertiilor lor il constituie sternul si clavicula. Contractia bilaterala si simultana
a muschilor omohioidieni deplaseaza hioidul inapoi.

1.3. Muschii propulsori ai mandibulei proiecteaza inainte osul

mandibular, realizand miscarea de propulsie. In aceasta categorie de muschi sunt
inclusi:
- m. pterigoidian extern, constituit din doua fascicule: fasciculul superior
orientat usor oblic catre inafara, in jos, inapoi si fasciculul inferior cu directie
aproape orizontala. Acesta reprezinta principalul muschi propulsor;
- m. maseter, prin fasciculul superficial;
- m. pterigoidian intern, cu actiune propulsoare secundara.
1.4. Muschii retropulsori sunt reprezentati de m. temporali (prin fasci
culul posterior), m. maseter (prin fasciculul superficial) si m. pterigoidian intern.

Grupele antagoniste ale muschilor mobilizatori ai mandibulei sunt:

A. in sens vertical:
- m. ridicatori: maseter, pterigoidian intern, fasciculul anterior si
mijlociu al temporalului;
- m. coboratori: geniohioidian, milohioidian, pantecele anterior al
digastricului, pterigoidian extern;
B. in sens sagital:
- m. propulsori: pterigoidian extern, intern, fasciculul superficial al
maseterului;

3
 - m. retropulsori: fasciculul posterior al temporalului, fasciculul pro
fund al maseterului, geniohioidian, pantece posterior al digas-tricului;
B. in plan transversal:
- m. pterigoidian extern, in contractie unilaterala;

2. Muschii pielosi ai fetei

Muschii pielosi ai fetei sunt muschi subtiri, aplatizati, au una sau ambele insertii mobile la
nivelul tegumentului, prin contractia lor realizeaza expresivitatea fetei. Muschii pielosi ai fetei
localizati in jurul orificiilor (muschii perio-rali, ai narinei, ai fantei palpebrale) actioneaza ca
dilatatori sau constrictori ai acestor orificii.

Muschiul orbicularul buzelor are un rol deosebit in sugere (succtiune), in prehensiunea

alimentelor, in masticatie, in pronuntia consoanelor Iabiale ('b', 'p'), in pronuntia vocalelor 'o', 'u',
in scuipat, suflat, fluierat, sarutat, etc.

3. Muschii limbii
Muschii intrinseci si extrinseci ai limbii (vezi capitolul Limba din volumul I, pag, 113) sunt
considerati impreuna cu muschii oro-faciali ca muschi auxiliari ai masticatiei, intervenind in
mentinerea alimentelor pe suprafata ocluzala si deplasarea lor pe o arcada sau alta.

4. Muschii valului palatului, laringelui, faringelui

Muschii valului palatului cuprind cinci perechi de muschi care au rolul de a inchide
nazofaringele in timpul deglutitiei si de a separa cavitatea bucala de bucofaringe si de laringe in
timpul deglutitiei si al fonatiei. Prin con tractia si relaxarea coordonata a muschilor valului
palatin se modifica istmurile dintre cavitatea bucala si cea faringiana contribuind efectiv la
masticatie* deghititie, fonatie si respiratie,

Muschii laringelui pot fi grupati in doua grupe antagoniste: muschii constrictori ai glotei care
sunt si adductori ai coardelor vocale,
muschi inervati de nervul recurent. Paralizia unilaterala a nervului recurent determina o voce
bitonala; muschii dilatatori ai glotei care departeaza coardele vocale. In timpul vorbirii sau
cantatuhri, muschii laringelui se contracta sau se relaxeaza coordonat asigurand inaltimea
sunetelor, intensitatea vocii. in timpul inspirului se contracta muschii dilatatori ai glotei. in
timpul expiratiei si al emiterii sunetelor inalte (acute), laringele este ridicat in sus si inainte.

Laringele este un organ cu mare mobilitate. Laringele este ridicat vertical si putin inainte la
fiecare deglutitie, la expiratie fortata si in timpul emiterii sunetelor inalte. Laringele coboara in
timpul inspiratiei si in emiterea sunetelor joase.

4
5. Muschii faringelui
Faringele este un conduct musculo-membranos cu directie verticala la om, situat la raspantia
dintre cavitatea nazala, bucala, pe de o parte si laringele, gura esofagului, pe de alta parte. Bolul
alimentar si coloana de aer, trec obligatoriu prin faringe incrucisandu-si drumurile. Faringele este
si o cutie de rezonanta. Afectiunile faringiene se insotesc de tulburari de deglutitie, respiratie,
fonatie.

Musculatura faringelui este reprezentata de cinci perechi de muschi dintre care trei sunt
constrictori si doi ridicatori. Contractia succesiva si coordonata a muschilor constrictori
determina unda peristaltica ce conduce bolul alimentar spre esofag. Muschii ridicatori ai
faringelui ridica faringele si cartilajul tiroid in timpul faringian al deglutitiei. Paralizia muschilor
constrictori ai faringelui (difterie, leziuni bulbare) precum si contractiile spastice ttetanos,
histerie, turbare) fac imposibila deglutitia, alimentele refuland spre fosele nazale sau spre laringe.

6. Muschii regiunilor invecinate

(muschii asociati aparatului dento-maxilar)

Muschii regiunilor invecinate cuprind o serie de grupe musculare, care, ii mod secundar si
asociat, mobilizeaza mandibula sau participa la efectuare! functiilor principale ale aparatului
dento-maxilar (masticatia, deglutitia, fonatia mimica). Din aceasta grupa de muschi asociati
retinem:

- m. pielosul gatului: ridica pielea gatului exprimand frica, groaza;

- m. flexori ai capului, dintre care sternocleidomastoidianul imprima capului
miscarea de flexie (prin contractie bilaterala), inclinarea laterala (prin contractie
unilaterala) sau rotarea (contractie contralaterala). De asemenea, este un muschi
inspirator accesoriu;
- m. extensori ai capului prin tonicitatea lor mentin capul in pozitia de
echilibru pe coloana cervicala. Hipertonia muschilor extensori determina, c timpul,
retrognatia mandibulara iar hipertonia muschilor flexori ai capuli determina
prognatia mandibulara.

5
II. Articulatile temporo-mandibulare(ATM)

Articulatia temporo-mandibulara (ATM): ATM-urile, in numar de doua, situate de-o

parte si de alta a fetei, suspenda mandibula de craniu. ATM este una din cele mai complexe
articulatii ale organismului fiind clasificata ca articulatie de tip ginglimo (permite rotatia) -
artroidal (permite translatia), cu capacitate redusa de diartroza (miscari libere). Tot prin definitie
ATM este considerata ca fiind o articulatie compusa, acest tip de articulatie presupunand
existenta a cel putin trei oase. In cazul ATM partile osoase sunt reprezentate de condil si osul
temporal, iar cel de-al treilea os (neosificat) este considerat a fi discul articular.

Se compune din:

a. suprafata osoasa temporala

b. condilii mandibulari
c. aparatul discal (meniscul)
d. capsula cu sinoviala
e. ligamentele

6
a. Suprafata osoasa temporala este reprezentata de:

- eminenta temporala sau tuberculul articular este formata din radacina transversa a procesului
zigomatic al temporalului. Se prezinta sub forma unei pante convexe limitate inferior de o
muchie, care reprezinta limita excursiei maxime a condilului mandibular. Are o lungime de
aproximativ 9 mm si o inclinare medie de 25s-40s, in functie de stereotipul masticator. Fiind
sediul frecarilor articulare, este acoperit de un strat subtire de tesut fibros, mai gros la mijloc si in
partea exterioara.

- fosa glenoida (fossa mandibularis) este situata pe fata interna a osului temporal, intre cele doua
radacini, transversa si longitudinala, ale zigomei si gazduieste in repaus condilul mandibular.
Este delimitata anterior de tuberculul articular, posterior de osul timpanal care formeaza peretele
anterior al conductului auditiv extern, intern de spina sfenoidului, iar extern de zigoma. Este
divizata in doua parti de scizurile timpano-scuoamoasa (in afara) si petro-scuoamoasa si petro-
timpanica Glaser (inauntru). Acestea sunt: partea anterioara preglaseriana, intracapsulara,
nearticulara, acoperita de periost si o parte posterioara, retroglaseriana, extracapsulara, care
formeaza partea anterioara a canalului auditiv extern. Osul care separa fosa glenoida de cavitatea
craniana este foarte subtire (1-3 mm), nemedular, acoperit de un strat osos subtire, nu este facut
pentru a suporta presiuni ridicate, spre deosebire de partea mediala a fosei care este mai groasa.
Adancimea medie a fosei este de 6-7 mm.

b. Condilii mandibulari: masoara in jur de 20 mm in plan frontal si 10 mm in plan sagital. Ei

formeaza intre ei un unghi variabil de la individ la individ de 130s-140o . Marele ax al fiecarui
condil, dirijat in spate si inauntru, face un unghi de 15s-300 cu planul frontal. Orice asimetrie a
axelor condiliene se traduce printr-un punct de convergenta in afara planului sagital median,
evocand o asimetrie bazicraniana. Prezinta un versant anterior convex si unul posterior aplatizat,
separati printr-o creasta transversala. Versantul anterior este divizat, la randul sau, intr-un versant
antero-medial si unul antero-lateral, separati printr-o creasta sagitala. Atat versantul anterior cat
si cel posterior sunt intracapsulari, dar numai cel anterior este articular fiind acoperit de tesut
fibros avascular.

Astfel, ATM este singura articulatie mobila ale carei suprafete nu sunt acoperite de cartilaj
hialin.

c. Aparatul discal (meniscul): constituie prelungirea intraarticulara a tendonului muschiului

pterigoidian lateral. Privit de sus are o forma ovala sau patrulatera. Fata inferioara,
corespunzatoare condilului, este concava in ambele sensuri. Fata superioara, corespunzatoare
fosei, este convexa posterior si usor concava anterior. El se insera, prin expansiuni sau aripioare,
pe tuberculii median si lateral ai condilului si pe fata posterioara a colului mandibular. Condilul
si aparatul discal formeaza astfel un complex anatomic si fiziologic indisociabil, complexul
condilo-discal, el insusi strans legat de fasciculul superior al muschiului pterigoidian lateral,
complexul condilo-disco-muscular. Aparatul este compus, dinainte inapoi, din lama tendinoasa
prediscala, discul propriu-zis si zona bilaminara retrodiscala.

- lama tendinoasa prediscala este bogat inervata si vascularizata si primeste doua insertii
musculare de importanta inegala si divergenta:

7
 - antero-mediala: unica si orizontala, este alcatuita din fibrele fasciculului superior (sfeno-
pterigoidian) a pterigoidianului lateral;
- antero-laterala: dubla si verticala, alcatuita din fibre din fasciculul posterior al muschiului
temporal si fibre din marginea posterioara a fasciculului profund al muschiului maseter.
Astfel se realizeaza un sistem dinamic prediscal protector al ATM - aparatul tensor.

- discul propriu-zis are aspectul unei lentile fibro-conjunctive, suple, inextensibile. Este
avascular si lipsit de inervatie, orice leziune discala va fi ireversibila. El prezinta:

- parte antero-inferioara (2 mm grosime) situata pe varful sau usor in spatele partii celei
mai inferioare a tuberculului articular;
- parte postero-superioara (3 mm grosime) situata pe partea cea mai inalta a condilului,
nedepasindu-l inapoi;
- zona intermediara (1 mm grosime) centrata natural intre cele doua suprafete articulare
osoase. Aceasta zona este deseori subiectul uzurii si perforatiilor.

In partea posterioara discul trimite prelungiri spre tuberculii median si lateral ai

condilului, care adera si la fata profunda a capsulei, permitand discului doar miscari de rotatie
sagitala. Daca o aripioara cedeaza discul va fi tractionat de partea opusa de catre aparatul tensor.

- zona bilaminara retrodiscala este alcatuita din lama comuna si din doua lame
independente, superioara si inferioara:

- lama comuna: are circa 5 mm, lung timp confundata cu discul, reprezinta sediul
perforatiilor mai ales in partea sa laterala;
- lama inferioara: de natura colagenica, reprezinta portiunea terminala a tendonului
muschiului pterigoidian lateral si se insera pe fata posterioara a colului unde se
uneste cu periostul la un nivel relativ jos (10 mm). Aceasta lama reprezinta un
veritabil tendon al lui "Ahile" al acestei articulatii, putand fi sediul tendinitei,
dezinsertiei, intinderii responsabile de deplasarile discale si de disfunctii;
- lama superioara: groasa, bine vascularizata, elastica, se insera la nivelul scizurii
Glaser. Ea are o functie de rapel (ligamentul de rapel al lui Poirier) favorizand
reintoarcerea discala.

Intre cele doua lame exista un spatiu triunghiular - regiunea interlaminara - umpluta cu
tesut suficient de lax, care contine numeroase plexuri venoase (genunchiul vascular al lui
Zenker) care functioneaza ca un amortizor hidraulic sangvin ce se umple la deschiderea gurii si
se goleste la inchidere. Zona este bogat inervata (nervul auriculo-temporal, maseterin, temporal
profund posterior) si poate fi, in caz de hiperpresiune, sediul durerilor si punctul de plecare al
reflexelor. Este si sursa principala de lichid sinovial, ca urmare leziunile accidentale sau
chirurgicale pot fi sursa de disfunctii si artroza.

d. Capsula: este clasic descrisa ca un manson fibros de natura colagenica in trunchi de con cu
baza superioara inserata in sus in jurul suprafetelor articulare si in jos la nivelul colului. Ea adera
intim in jurul discului, atit de bine incat cavitatea articulara se gaseste divizata in doua
compartimente de dimensiuni inegale si cu functii diferite: suprameniscal (temporo-meniscal) de

8
translatie si submeniscal (condilo-meniscal) de rotatie. Vascularizata si inervata, capsula este
tapetata pe suprafata sa intraarticulara de sinoviala. Sinoviala este mai abundenta in
compartimentul superior. Ea secreta lichidul sinovial de culoare galben pala, aspect vascos,
dializat plasmatic, bogat in electroliti, acid hialuronic, proteine si mucina. Are rol trofic si de
lubrifiere.

e. Ligamentele sunt articulare si extraarticulare.

- articulare: de natura colagenica, intinse de la baza craniului la colul condilului, intaresc

fata mediala si laterala a capsulei:

- ligamentul lateral: se insera in sus pe tuberculul zigomatic anterior si marginea laterala a

fosei glenoide si in jos pe col. El nu intervine ca stabilizator al articulatiei - rol cuvenit
muschilor - ci ca sit proprioceptiv de control al miscarilor articulare. El limiteaza pasiv
miscarile in jos si inapoi; punerea sa in tensiune va schimba miscarea de rotatie intr-una
de translatie;
- ligamentul medial: mai subtire, mai putin rezistent ca precedentul, se insera in sus pe
baza fetei laterale a spinei sfenoidului si in jos pe col;

- extraarticulare: sunt pseudoligamente cu semnificatie mai mult aponevrotica decat

ligamentara:

- ligamentul sfenomandibular: se intinde de la spina sfenoidului la spina Spix. Mai frecvent

s-a observat ca depaseste scizura Glaser de unde se prelungeste cu ligamentul malear
anterior devenind ligamentul maleo-mandibular;
- ligamentul stilomandibular: de la varful apofizei stiloide la unghiul mandibular pe fata
interna;
- ligamentul pterigomandibular: de la crosetul aripii mediale a pterigoidului la regiunea
retromolara mandibulara;
- ligamentul timpanomandibular: prost individualizat, reprezinta partea
postero-laterala a aponevrozei interpterigoidiene.

Vascularizatia si inervatia sunt asigurate de ramuri din maxilara interna si temporala

superficiala, respectiv de nervul auriculo-temporal, care provine din ramura maxilara a nervului
trigemen.