aa ha sti aya ale? dal Un artist, o visdtoare, © noapte lungé, plind de aventura.Cath Crowley a crescut in zona rurala a statului Victoria, in Australia. A studiat scriere si editare la Royal Melbourne Institute of Technology si lucreaza atat ca scriitoare independenta, cat si ca profesor cu jumatate de norma la Melbourne. in Australia, Graffiti Moon a primit Prime Minister's Literary Award for Young Adult Fiction, precum si Ethel Turner Prize for Young People's Literature si a intrat pe lista scurté pentru Victorian Premier's Literary Award si Children’s Book Council of Australia Book of the Year Award. Mai multe informatii despre Cath puteti gasi la cathcrowley.com.au ‘LUCY De-as ajunge la timp! S4-| intalnesc pe Shadow. Tipul care deseneaza noaptea Deseneaza pasari tinute in cu pe ziduri de caramida si oame rataciti in paduri fantomatice. Deseneaza baieti din ale caror inimi creste iarba si fete care manevreaza niste masini bazditoare de tuns iarba. De un tip care deseneaza asa ceva m-as putea indragosti. Pana peste cap. |Ep E o noapte indbusitoare, prea caldé pentru octombrie. Pe afara zabovesc mai multi - oameni ca de obicei, asa ca folosesc spray-ul in viteza ca s. desenez cerul. Privesc in toate partile. Ma uit dupa politai. Si dupa orice persoana cu care n-as vrea sa dau ochii pe aici. Desenul pluteste, iar lucrurile care imi bubuie jn cap ies din tub urland si lovesc céramida. Uitd-te la asta si la asta si la as} Priveste-ma pe mine, cu suflet! expus pe un perete. -storiabooks.ro STORIALucy a terminat liceul si cel mai bun mod de a sarbatori Cet 4-11 res Liar Ve (ON WVA1C-1a(-1a] Mn aisle Meg] impanzit orasul cu desenele lui. El se afld pe undeva, dar nu se stie exact pe unde, si imprastie in linistea noptii culori care inchipuie pasari si cerul albastru. Lucy stie prea bine ca s-ar putea indragosti de un tip care deseneaza precum Shadow. S-ar putea indragosti chiar pana peste cap. intr-o seara ajunge la o petrecere impreuna cu Ed, un baiat cu care avusese in trecut cea mai ciudata intalnire din viata ei, iar acesta ji spune ca o poate ajuta sa-| gaseasca pe Shadow. Tinerii pornesc in cautarea acestuia si cutreiera orasul pana in zori. lar Lucy nu reuseste sa vada ca adevarul se afla chiar inaintea ochilor ei. Douazeci si patru de ore intense si pline de aventura din i=) MU Tao lem eal -1aie fel ee (Vato LU Let Cclena aC M10] sa descopere cine sunt cu adevarat si cine vor sa fie. ea LL eee) COLECTIA YOUNG a Sao) a0 "7860699425152CATH CROWLEY GRAFFITI | IMO DN, STORIATitlul original al acestei carti este Graffiti Moon de Cath Crowley. Copyright: Cath Crowley © 2010 © Storia, 2016, pentru edifia in limba romana ‘Toate drepturile rezervate. Nicio parte din aceasta carte nu poate fi reprodusa sau difuzata in orice forma sau prin orice mijloace, scris, foto sau video, exceptand cazul unor scurte citate sau recenzii, fari acordul scris din partea editorului. Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romaniei CROWLEY, CATH Graffiti Moon / Cath Crowley ; trad.: Alina Marc Ciulacu, - Bucuresti: Storia, 2016 ISBN 978-606-9425 1-5-2 I. Marc-Ciulacu, Alina (trad.) 821.111-31=135.1 REDACTOR COORDONATOR: Ruxandra Tudor REDACTOR: Tudorita Soldinescu CORECTORI: Rodica Crefu, Roxana Maciuca ILUSTRATIE COPERTA $I DESIGN: Fésiis L. Barna DTP: Dragos TudorPentru Teresa si tofi ceilalti din incdpere. $i pentru Esther, prima cititoare a carfii.‘LUCY Pedalez repede. In jos pe Rose Drive, unde casele sunt scaldate in lumina portocalie a felinarelor. Iar oamenii stau pe veranda, sperand sa prinda cea mai mica adiere de vant. De-ag ajunge la timp. Da, Doamne, s& ajung la timp! Tocmai am ajuns la atelier. Tipii dia ai tai, grafferii, Shadow si Poetul, sunt aici — indata ce am primit SMS-ul asta de la Al, am zbughit-o in noapte. Sub un cer sangeriu, aproape negru. L-am lasat pe tata stand in usa sopronului sau si strigand in urma mea: ,Credeam cA te intalnesti abia mai tarziu cu Jazz. Unde arde, Lucy Dervish?“ in mine. Un foc imi arde pe sub piele. De-ag ajunge la timp! Sa-l intalnesc pe Shadow. $i pe Poet, dar mai ales pe Shadow. Tipul care deseneaza noaptea. Deseneaza pasari tinute in custi pe ziduri de caramida si oameni rataciti in paduri fantomatice. Deseneaza baieti din ale caror inimi creste iarba si fete care manevreaza niste masini bazaitoare de tuns iarba. De un tip care deseneaza asa ceva m-as putea indragosti. Pana peste cap. Sunt la un pas sa-l intalnesc si imi doresc asta foarte mult. Mama zice ca, atunci cand dorinta se ciocneste cu realitatea, ala e momentul adevarului. Eu vreau sa se ciocneasca. Imi doresc si dau direct pesteShadow, cu o fora care si ne imprastie gandurile in patru zari, ca si putem si le adunam fiecare pe ale celuilalt gi sa nile inapoiem ca pe niste gramezi de pietre lucioase. De la inaltimea unde se afla Singer Street, privesc oragul, invaluit intr-o lumina albistrie de neon, proiectata pe firmament. Cerul e brazdat de fulgere care isi croiesc drum, prin undele de caldura, spre pamént. Undeva, departe, rasuna rasete. $i mai e un desen facut de Shadow, pe un perete surpat, infatisand 0 inima despicata de cutremur, insotit dedesubt de cuvintele: Dincolo de scara Richter. Nu-i o inima din alea care apar pe felicitarile de Valentine's Day. E 0 inimi ca in realitate: cu vinisoare si atrii $i artere. O padure de marimea unui pumn, aflata in pieptul nostru. Eliberez franele si pornesc in vitezd. Copacii si gardurile se invalmasesc, iar asfaltul ar putea fi cerul si cerul ar putea fi asfaltul. Fabricile apar razletite inaintea mea, asemenea unui vis care se risipeste la ivirea zorilor. Tau o curba si ma napustesc pe strada lui Al. In directia atelierului lui, inspre el, care sta asezat pe trepte, in timp ce mici fluturi de noapte ii zboari pe deasupra capului, in joaca lor in lumina. Catre o umbra din departare. O umbr a lui Shadow. Ciocnirea pluteste in aer. Sprintul de final si ma opresc derapand. — Am ajuns. Am reusit. Arat ok? Cum arat? Alisi soarbe ultimele picaturi de cafea si pune cana pe treapti, lngi el. — Cao fata care ajunge cu cinci minute prea tarziu. * CATH CROWLEY[ED E o noapte inabusitoare, prea caldi pentru octombrie. Pe afara zabovesc mai multi oameni a de obicei, aga ca folosesc spray-ul in viteza ca si desenez cerul. Privesc in toate partile. Ma uit dupa politai. $i dupa orice persoana cu care n-as vrea si dau ochii pe aici. Desenul pluteste, iar lucrurile care imi bubuie in cap ies din tub urland gi lovesc caramida. Uita-te la asta si la asta sila asta. Priveste-ma pe mine, cu sufletul expus pe un perete. Primul meu desen a fost o fata. Al doilea, o us deschisa pe un zid de cérimida. Am continuat cu imense usi deschise. Apoi am trecut la desene cu cerul. Un cer intins, deasupra unor desene cu usi deschise gi cu pasari care aluneca peste cdrimida, in incercarea de a-si lua zborul. Micuta pasire, ce-ti inchipui tu? Ai iesit dintr-un tub de vopsea. in seara asta desenez pasarea care mi-a bantuit gandurile intreaga zi. E micufa, galben si zace pe un asternut moale, de iarba cruda. Sta cu burtica inspre cer si cu piciorusele indreptate in aceeasi directie. Poate ci doarme. Ori poate ci e moarta. Galbenul a iesit bine. La fel si verdele. Cerul insi e complet aiurea. imi trebuie un albastru care si-ti taie rasuflarea. Nu vezi un albastru dintr-asta pe-aici.Bert mi l-a cdutat mereu. Mai in fiecare saptaman4 imi arta, in magazinul de vopsele, un albastru pe care il comandase special. — Pe-aproape, sefu’, fi spuneam eu. Da’ nu destul. Nuareusit sa-I gaseasci pana cand a murit, acum dou luni. Mi-a adus orice alta culoare pe care mi-am dorit-o. Verdele pe care zace pasirea eo nuanfii pe care a gasit-o cam acum doi ani, dupa ce am renuntat la scoala si am inceput sa lucrez pentru el. Am mers Ia scoala pani la sfarsitul lui iunie, intr-a X-a, si dupa aia n-am mai putut merge. — Ai facut treaba buna pentru prima zi, mi-a zis el cand mi-a intins tubul. Foarte buna treabi. — E-al naibii de misto, am zis eu, pulverizand putina vopsea pe o bucata de carton si gandindu-mé ci e un semn bun ca am abandonat scoala. Mama ar fi vrut si-mi vad de carte, dar s-a inselat. — Chiar e-al naibii de misto, a spus Bert privind peste umar, dar nu mai vorbi urat cand e nevasta-mea, Valerie, prin preajma. Intotdeauna Bert a injurat ca un copil speriat sa nu fie prins. Mam tot amuzat pe tema asta pana cand m-a auzit Val ca vorbesc urat. In ziua aia, Bert a fost cel care a ras Ja urma. — Ce-i asa de amuzant? am auzit un glas in spatele meu. — La naiba, Leo! O linie de albastru se prelinge pe iarba de pe zid. — Nu te mai furisa! — Te tot strig inca de cand eram in varful dealului. Jar Consiliul local a stabilit ci spatiul asta e unul legal, nu-ti amintesti? Ia ultima imbucatura de covridog. — Imi place senzatia pe care ti-o da riscul de a fi prins. — Mie imi place senzatia pe care o ai cand desenezi. M& urmireste cateva clipe. Te-am sunat mai devreme pe mobil. E inchis. 10 CATH CROWLEY— Ihi. N-am platit factura. fiintind tubul. — Scrie tu cuvintele. Mi-e foame. Leo studiaza desenul, care infatiseaza un cer vast, suspendat deasupra unei pasari galbene adormite. Arata inspre pustiul desenat pe zid. — Faina tusa. Ramane o vreme pe ganduri, iarin timpul asta eu mi uit in jur. Batranul care lucreaza in atelierul de sticlarie de peste drum sta pe trepte, scrie un mesaj pe telefon si ne fixeaza cu privirea. Macar stiu ca nu cheami politia. Leo stie intotdeauna sa-si potriveasca scrisul cu desenul. Uneori, foloseste fonturi pe care le giseste pe net. In seara asta, scrie ,Pace“ in interiorul unui nor, cu niste litere valurite si rotunjite. E ciudat cum doi oameni care privesc acelasi lucru il pot vedea in moduri diferite. Cand mi uit la pasirea din desen, eu nu mi gandesc la pace. imi vad viitorul. $i sper ci-i doar adormita. Mana i se misci pe zid, iscilindu-ne numele. Le scrie intotdeauna la fel. intai pe-al lui, apoi pe-al meu, cu un font numit Phantasm. Poetul. Shadow. fl lasam pe batran pe trepte, cu cafeaua lui, si o ludm in sus pe Vine Street. Am ajunge in 15 minute la mine acasa daca am lua-o pe strada principala, dar nu facem niciodata aga. Strabatem stradute laturalnice si alei. Locuiesc dincolo de depou, asa ca sarim gardul si o luam pe scurtatura. in timp ce mergem, caut din priviri oameni la lucru. imi place sale vad gandurile lovindu-se de vagoane. Asta face ca orasul si ne apartina in aceeasi masura noua gi oricui altcuiva. — Am vazut-o pe Beth azi, imi spune Leo. M-a intrebat de tine. Arunci pietricele in trenurile trase pe linie moarta. — Pirea cd te-ar vrea-napoi. raffit! moon rvM4§ opresc, iau un tub si conturez o inimi ca de felicitare, cu un pistol indreptat inspre ea. — Ne-am despartit de aproape trei luni. De pe intdi august. Nu ci as tine socoteala. — Atunci nu te-ar deranja daca ii dau intalnire? — Pe tine te-ar deranja daca pictez un perete din casa bunic-tii? Rade. — Mada, sigur. Chiar ca ati terminat-o voi doi. — imi place de ea, atata tot. Ficea o chestie — statea aplecata peste mine $i ma saruta si dupa aia se oprea si-mi sopteasca ceva haios la ureche si iar ma s&ruta. Strigam: ,Ce-i cu tine? Indragosteste-te de ea, boule!” — Sieinu ise parea ciudat? — In gind. Strigam in gand. Oricum, nu m-am indragostit de ea, aga c4, probabil, acea zona din creier care controleaza iubirea nu raspunde c4nd e numita bou. — Pentru binele tau, sper cd nicio zona din creierul tau nu raspunde cAnd i se zice asa. — Corect. Mai bine nu mi-as fi amintit de Beth si de ce facea ea, pentru ci acum © pot simi soptindu-mi in ureche, fi simt gadilatul plicut al rasuflarii calde si sunetul vocii, asemenea acelui albastru pe care ]-am tot cAutat. — Tuai fost indragostit de Emma? il intreb. — Am fost obsedat de ea pana la dependenta, nu indragostit, imi raspunde el, fard sa stea pe ganduri. — Care-i diferenta? E cat pe ce s arunce cu o piatra intr-un felinar, dar se opreste. — Inchisoarea, spune el si baga piatra in buzunar. Emma |-a parisit pe la sfarsitul clasei a XJ-a. Nu mai eram la scoala atunci, asa c4 am aflat de asta abia cand a intrat in magazin strigand ci 12 CATH CROWLEYvrea sa pictez un perete al casei ei. — Nu stie ca eu sunt Poetul. Daca afla, 0 sa se intoarca la mine, mi-a zis. Emma locuia in zona buna a oragului, intr-o casa dintr-un sir de cladiri identice, cu trei etaje. N-aveai cum sa pictezi vreun perete pe- acolo fara si dai de belea. Avea sa se termine prost i o stiam, dar era imposibil sa-1 convingi pe Leo sa renunte, asa ca i-am zis ca o sa fac desenul si cd ne intalnim acolo la zece. Bert mi-a vazut rucsacul plin de tuburi de vopsea cand plecam de la magazin. A stiut cd eu sunt Shadow inca din prima s4ptimani in care am inceput sa lucrez pentru el. Regula lui era si desenez numai pe lucruri care nu erau proprietatea nimAnui i, in general, asa ficeam. — Ai grija, mi-a zis. — Nu risti, nu castigi, nu-mi spui tu mereu aga? i-am raspuns. $i-a intors spre mine fata batrana, acoperita de tepi, si m-a fintuit cu privirea. — Nu mirefeream la un risc prostesc. Avea dreptate, dar eu tot am facut graffitiul pe care il voia Leo: un tip din al cirui piept era decupat cuvantul ,,dragoste” si, langa el, o fata cu o foarfecd in mana. Emma a iesit din casa sia vazut desenul, iar Leo s-a asezat in genunchi in fata zidului, un tip cu inima sfasiata implorand-o sa se intoarca la el. Ea si-a scos mobilul si a chemat politaii. Leo nu voia sa plece, eu nu voiam si plec fara el, asa ca, zece minute mai tarziu, eram amandoi intr-o duba de politie, dusi la sectie sa ni se ia amprentele. — Ce bine cd nu ne-am semnat, aga-i? a zis Leo. Am fi incurcat-o rau daca le-ar fi zis ci noi suntem Poetul si Shadow. — thi, am raspuns eu, in timp ce befivanul care statea in fata noastra urla cd o si omoare naibii pe toata lumea cand 0 sa-i scoata catusele. graffiti moon 13— Noroc c-ai fost cu capul pe umeri in seara aia, altfel am fi dat de dracu’ Am dat declaratii, iar Leo le-a spus politailor totul, ca fost parasit gi ci voia s-o recucereasca pe Emma. Pesemne ca politaii si-au zis ca Emma e o scorpie, pentru ci le-au chemat pe maica-mea gi pe bunica lui Leo si ne-au dat drumul - am scapat numai cu un avertisment si cu promisiunea ca aveam sa curatim mizeria facuta. N-am mai auzit-o niciodata pe bunica lui Leo certandu-| atat de tare cum a facut-o in timp ce-] tara inspre magina. De atunci, in fiecare sambatd Leo le tunde gazonul prietenelor ei. Mama n-a zis nimic cand m-au scos din celula. Era imbracata tot in uniforma ei de la supermarket, cu ecusonul gratie caruia toti puteau afla ca o cheama Maddie si ca le ureazi o zi buna. Am detestat mereu ecusonul ala, pentru ca arata foarte obosita cand il purta. — Esti suparata rau pe mine? am intrebat-o dupa ce ne-am urcat in masina. A pornit motorul si imediat din CD-player au inceput sa zbiere cei de la Smashing Pumpkins. — Iata gi raspunsul. Acondus o vreme, iar apoi a dat muzica mai incet. — Cu asta va ocupati Leo gi cu tine, acum, ci m-am intors la scoala si lucrez de noapte? Dac s-ar fi uitat la mine, si nu la drum, i-as fi spus adevarul. — S-a intamplat doar acum. Emma |-a parisit pe Leo, iar el vrea s-o recucereasca, — $i pentru asta fi vandalizeaza casa, normal. Tin la Leo ca si cum ar fi copilul meu, dar trebuie sa se maturizeze odati si-odati. $i tu la fel. — Dar m-am maturizat. Am implinit saigpe ani. Am un job. — La saispe ani eu aveam un copil gi-un job. Nu eram matura. A parcat in fata blocului nostru, inghesuit la capatul lui Pitt Street. Am 14 CATH CROWLEY.stat cu privirea afintita la cele patru etaje din caramidi ila balcoanele in care rasarisera adevarate jungle din franghii de rufe. — Poate c-ar trebui si renunt la scoala de asistente si si lucrez iar de zi, pana cand o sa faci 18 ani. Imi trebuise un an s-o conving sd incerce si intre la scoala de asistente. A intrat si am inceput sa platesc si eu jumatate din chirie, ca sa poata si-si reduca turele si si lucreze de noapte. — Daci renunti, n-o sa te-alegi cu nimic, i-am zis. — Dar de tine ce-o sa se-aleaga, Ed? N-ain raspuns. — Pentru asta-mi fac griji. N-a renuntat la scoala, dar stiam c-ar face-o daca as fi prins din nou, aga ca o saptam4na n-am mai desenat pe ziduri. Dar numai a asta imi stitea gandul, asa ci pana vineri m-am reapucat. Lucram in vechiul parc de rulote de langi zona pentru skateboarding, ca si nu ma vada nimeni. I-am povestit lui Leo ce spusese despre maturizare in timp ce trudeam sa stergem desenul. Emma a trecut pe langa noi, impreuna cu prietenele ei. — Nu vreau s-o jignesc pe mama ta, dar fac ceva pe maturizare, a zis Leo in timp ce-o urmarea cu privirea, pana ce nu a mai vazut-o. Sarim gardul depoului si o taiem de-a dreptul pe ultima alee care duce catre Pitt Street. Ferestrele apartamentelor din blocul nostru sunt deschise, lasand sa iasi caldura si si se audi muzica si sonorul televizoarelor. Locuiesc aici cu mama de cand aveam opt ani. A vrut si am camera mea, iar apartamentul asta a fost tot ce ne-am putut permite. inainte sa stim pe Pitt Street, locuiam intr-un apartament cu un singur dormitor. Bunica plecase la azil dupa moartea bunicului, aga ca am fost nevoiti si ne descurcim pe cont propriu. Apartamentul aveamocheta portocalie si tapet cu desene florale, dar mama |-a cercetat cu privirea si a zis: — E ut, dar e mai mare decat celelalte. $i in privinta urateniei pot face cAteva ceva. N-am avut bani si cumparim etajere, asa ci mama a folosit doua scari vechi, pe care le gasise aruncate in strada. Le-a fixat pe doi pereti opusi ai sufrageriei si le-a umplut cu tot felul de lucruri, cum ar fi colectia ei de globuri de iarna, discurile de vinil si colectia Pez pe care mi-o lasase bunica. Eu am luat dormitorul, iar mama, ca sa-si incropeasca un loc pentru dormit, a legat o sfoara intre cele doua scari, pe care a pus o draperie de matase. In jurul ferestrei de la bucatarie a agezat un sirag de beculete colorate $i amandoi am lipit stelufe pe tavanul din camera mea. Cand stingeam lumina, nu mai vedeam petele de pe mocheta si de pe pereti. Prima poezie scrisi de Leo a fost despre noaptea petrecuta la noi acas&. Profesoara noastra dintr-a IV-a n-a pus-o la gazeta de perete, pentru ca Leo n-a vrut sa faci modificarile pe care i le-a cerut. Mama a inramat-o si a agatat-o pe perete in sufragerie, fara s4 schimbe 0 iota. Stelele sunt induntru. E-al naibii de frumos. Cand ne-am mutat in Pitt Street, apartamentul era la fel de urat, dar mama a reusit sa-] faca sa arate ok. A avut destui bani si cumpere etajere adevarate si n-a mai fost nevoie de draperia de matase de-a lungul sufrageriei. Mama a cumparat un lampadar inalt, cu abajur rosu, pentru ca imi placuse mie. in camera mea era un pat in plus, pentru Leo. — Cum tise pare? m-a intrebat ea in ziua in care ne-am mutat. — M4& simt acasi, i-am raspuns. Pe vremea aia nu mi se parea asa mic si cenusiu. Aprind lumina, iar Leo cauta ceva de mancare in frigider. Dar e gol. Incerc s4 pornesc aerul conditionat. Nimic. fl pocnesc. fl pocneste gi Leo. Mai sa cada de pe perete, dar tot nu porneste. 16 ‘CATH CROWLEY— N-artrebui si fie atat de cald in octombrie, zic eu, stand in picioare in fata usii deschise a frigiderului. — Nu-ncepe gi tu. Bunici-mea se plangea tot timpul de vremea din Melbourne. I-am zis: traiesti in Australia, ce-ai vrea? — Sice-a zis? — M-a pus sa fac ordine in magazie. — Mi gandeam eu. Leo e unul dintre cei mai duri tipi pe care-i stiu, dar bunica-sa e $i mai dura. — Maici-ta e la munca? m-a intrebat el. — E seara ei libera. A iesit la cazino, e nu stiu ce mare vrajeala, o noapte de magie. S-a dus sa i se prezica viitorul. O s tina toatd noaptea, deoarece ,magia” nu se produce decat la primele ore ale diminetii. Leo ridica din sprancene. — Nu, nu genul ala de magie. inchid usa frigiderului si ma uit la el cum std rezemat de bancheti. Picioarele lui aproape ca ating peretele opus al bucatariei. Apartamentul mi se pare si mai mic decat atunci cand ne-am mutat aici, dar nu inghesuiala ma deranjeaza. Nu pot sa sufar cenusiul care s-a impregnat in pereti de-a lungul anilor. Petele de pe mocheti, datand dintr-o alti viata, dinainte de a noastra. Dupa o lun de cand lucram pentru el, Bert a zis co si-mi plateasca bine desenele. Mama ar fi folosit banii daca i-ag fi zis, dar stiam c-ar fi fost o pierdere de vreme. Sunt unele locuri care trebuie arse din temelii si reconstruite, daca vrei sa arate ca noi. — Am terminat a XII-a azi, zice Leo. Ce-ar fi sa iesim, si mancim ceva la Feast, si ne intalnim cu niste fete? — Cinspe dolari, asta-i tot ce mai am. Priveste pe langa mine, la calendarul pe care ziua de plata a chiriei e incercuita. — Nicio sans pentru un job nou? graffiti moon 17— Nimic. Nici macar nu sunt sunat inapoi. — in dimineata asta trebuie sa-l ajut pe Jake, nu te-ar interesa? Putem primi cate 500 de dolari de ciciula pentru doua ore de munci, de la trei dimineata. Nu trebuie decat si mergem si luam camioneta, si o incarcam si si plecim cu ea. — Te-ai ticnit? il intreb. — Asa scrie in rapoartele de evaluare de la scoala. — Nici sa nu te gandesti. Frate-tu e prins de fiecare data. inapoi in timp: pe cand avea 15 ani, Jake a convins un dealer auto sa-l ase s4 faca un test drive cu un Jaguar. E si mai inalt decat Leo, asa ci tipul nu s-a prins c4-i aratd un permis de conducere fals. in plus, Jake a deprins un fel de-a vorbi care ii face pe oameni si creada orice. A luat Jaguarul si, in loc sa mearga undeva unde nu-l cunosteanimeni, s-a plimbat cu el prin cartier, cu muzica data [a maximum. Bunica-sa l-a scos din masina de-o ureche, de fafa cu toti cei aflati pe strada. Leo intinde mana si loveste din nou in aparatul de aer conditionat. — Am niste datorii. Pare nelinistit, ceea ce ma ingrijoreaza, deoarece el nu s-ar teme prea tare nici daca o intreaga echipa de fotbal |-ar ataca pe o alee intunecata. Asa ca nu poate fi vorba decat de un lucru. — Nu-mi spune ci-i esti dator lui Malcolm Dove. Priveste pe fereastra. — Di-o-ncolo de treaba, Leo. Tipu’ ala-i dus cu pluta. — Ce-nseamna dus cu pluta? — Sa mananci un gandac ca sa castigi un pariu, ii raspund. Leo ridica din umeri. — De-acord, e dus cu pluta. Un motiv in plus si-i dau banii inapoi. Scotocesc prin bufet dupa niste chipsuri, in timp ce ma gandesc la gravitatea situatiei. Malcolm e cam de varsta lui Jake, dar nu-s prieteni. Malcolm nu are prieteni. In schimb, o banda de tipi rai e mereu in tn CATH CROWLEYpreajma lui, tacandu-1 diverse servicu. — De ce-ti trebuie aga tare 500 de dolari? ilintreb pe Leo. Doar tunzi peluzele in fiecare sambata. — Mada, vezi tu, doamnele in varsta ma platesc mai ales cu de-ale gurii. ar bunicd-mea avea nevoie de unele lucruri. Bate darabana cu degetele in masa. — Malcolm isi vrea banii in seara asta, Am intarziat deja doua luni. De dragul lui Leo, incerc si nu las sa mi se vada ingrijorarea. —Asculta. Nu trebuie decat sa reusesc sa-l evit pana la trei dimineata, cand o si am banii. — Nu-i poti cere lui Jake un avans? — Nu vreau sa stie ci am datorii la Malcolm. — A dat deja tarcoale casei? il intreb. — Nu. Dar banuiesc ca o si-i faci bunici-mii o vizita daci nu-i platesc datoria in seara asta. Dylan a zis c-o sa m-ajute. O singura treaba, gi scap de datorie. Trebuie sa avem micar o abatere inainte si ne poata baga politaii la parnaie. — Ce viitor luminos! Ma gandesc la mama, care probabil ca, in noaptea asta, adund numere sumbre, se intalneste cu tot felul de clarvazatori si sper la un final fericit. — Fiul meu are nevoie de un loc de munci, mi-a zis noul proprietar al magazinului de vopsele acum gase saptaméni, cand m-a pus pe liber. Nu-i nimic personal, a adaugat. Ce ironic. Agentul imobiliar caruia ti platim noi chiria ia totul cat se poate de personal. Leo primeste un telefon de la Dylan si, in vreme ce el vorbeste, frunzaresc micul bloc de desen al lui Bert. Valerie mi |-a daruit la inmormantare. — Esti sotia lui, iti apartine, i-am zis. Ea mi |-a intins si nu si-a retras mana p4na ce nu |-am luat. in pauzele de pranz, la magazin, Bert statea de vorba cu mine si graffit! moon 19desena. Fiecare desen pe cate o pagina gi foarte asemanator cu cel de dinainte. Mainile lui imbatranite nu stateau locului in timp ce vorbea si pana sa se termine pauza de pranz intotdeauna ispravea si el o noua serie de desene. intorceam pagina dupa pagina si lucrurile pe care le schitase prindeau viata, ca desenele animate. Cat il astept pe Leo, ma uit la o serie de desene care mi reprezinta: mi vad mancand sandviciuri si vorbind cu Bert, iar pe deasupra capului meu se rostogolesc norigori, inainte si-napoi. Leoa terminat de vorbit la telefon si isi noteaza ceva. Niciodata n-am reusit si scriu ca el. Cand eram intr-a V-a, duminicile, dupa fotbal, imi dirija mana cu mana lui, miscind-o pe pagina de hartie, pana cand ma enervam atat de tare, cd rupeam creionul. Leo radea si scotea alt creion. — Scrisul meu ar trebui sa fie mai frumos decat al tau, ii ziceam eu. Tu nici macar nu stii si desenezi. Ridica din umeri. Trebuie si te multumesti cu ce ai. — Lam zis lui Dylan ca ne intalnim cu el la scoala, in drum spre Feast. O si mancam ceva si o sa stam impreuna pani se face ora, imi spune. Ce zici? Zic ca ag vrea sd ma intorc in timp, pe vremea cand aveam destui bani sa platesc chiria fara sd fiu nevoit sa fur. Cand traia Bert si-mi spunea si fac asa cum cred eu. As vrea sa fac si zboare timpul pana in ziua cand mama va fi ajuns asistenta si va castiga suficient. — Ma bag, ii raspund gi inchid caietul peste desenul care ne infatigeaza pe mine si pe Bert, mancnd gi stand de vorba, sub norigorii care se rostogolesc pe deasupra capetelor noastre. Scoala e la doar cateva strazi distanté de unde locuiesc eu, in directia opusi fata de depou. Ma enerveaza ca-i atat de aproape, fiindca n-ai cum s4 nu dai nas in nas cu pustii in uniforma. 20 ‘CATH CROWLEYAm desenat locul asta intr-o zi, pe cand stateam la taclale cu Bert. Nigte cladiri imprejmuite cu gard de sarma ghimpati si un omulet care a rAmas agatat in gard. Bert s-a uitat la desen peste umarul meu. — Incearca sa intre sau sa iasi? m-a intrebat el. Nu eram prea sigur nici eu. Dylan ne asteapta, asezat in fata unui perete pe care scrie, cu niste litere mari, rosii, Dylan o iubeste pe Daisy. Leo priveste textul cateva momente. — O sa dam o spargere aici in cateva minute gi tu te semnezi pe un perete? Sper ca n-ai uitat dupa-amiazi si lagi deschisa fereastra in aripa unde-i sectia de Arte. — Normal ca n-am uitat. — O sa dam o spargere in aripa sectiei de Arte? intreb. — Acolo tin computerele, spune Dylan. Oricum, ce-ti pasa tie? Te- au dat afara. — Gura, ti zice Leo. Ed a renuntat pentru ca aga a vrut el. $i incep sa se ciondaneasca - e sau nu graffitiul o proba admisa in instant’. Dylan sustine ca nimic nu poate face legatura cu el, nici macar nu s-a murdirit de vopsea pe maini. — Mi-am pus manugi de cauciuc. Arata inspre perechea de manugi roz de Jangi el. — Vopseaua asta-i toxica. — Ce-ar fi si nu facem nimic care si aminteasc de noi in seara asta? zice Leo. fl urmaresc cum transpira si schitez in minte un desen, un tip cu spatele la zid, acoperit de dolari care sunt pe cale sa-1 sufoce. Politailor n-o sale pese ca toti trei avem nevoie disperata de bani. O sa-i intereseze doar cd am umplut camioneta cu lucruri care nu ne apartin. In vreme ce ei isi vad de cearta lor, acopar tot peretele cu vopsea, casa nu existe nicio dovada ci m-am aflat acolo, moment in care o sirenad incepe sa se audi, nu departe. — Presimt ci nu-ia buné, le spun, dar vocea mise pierde in tumultul orasului. 22 CATH CROWLEYPOETUL TEMA 1 POEZIE 101 ELEV: LEOPOLD GREEN Acolo unde locuiam inamte inainte locuiam cu pirintii mei intr-o casa care mirosea a tutun $i unde orice atingeai avea gust de bere Masa din bucatarie era un ocean amar Care-mi ramnea lipit de degete Erau trei usi care stateau intre mine gi incdierare Jar noaptea le inchideam pe toate Stiteam intins pe pat si alungam zgomotele Imaginandu-mi Ca zborAni-lumina de liniste intrerupta doar de zgomotul rasuflarii $i nimic altceva Rataceam prin spatiu Si prin vis ma prabuseam Intr-un cer intunecat in unele nopti Fratele meu Jake si cu mine ne strecuram pe fereastra $io luam prin parc Ne opream putin si ne citirim pe tobogane in drum spre casa bunicii Ea ne astepta imbricata in capot si papuci de casi Ne pandea umbrele apropiindu-se Ne citea Poezii si povesti In care sabiile le veneau de hac dragonilor Tar Jake nu zicea niciodata ca toate astea nu-s decat baliverne Asa cum m-as fi asteptat Tar intr-o noapte Bunica s-a oprit din citit inainte de finalul fericit A intrebat ,, Leopold, Jake, n-ati vrea sa veniti si locuiti La mine, in odaia de oaspeti?” CATH CROWLEYVocea ei Suna ca spatiul cosmic si cerurile intunecate Dar in noaptea aia in toate visele Eram cu picioarele pe pamant graffitl moon[Lucy Ma& apropii de zid. O pasare galbend e culcati, cu piciorusele in sus, sub un cer albastru, iar peste norie scris, cu litere rasucite, cuvantul Pace. — Banuiesc ci e prea tarziu si mai vorbim de pace, imi zice Al. Pare moarta. — Banu, raspund. E doar adormita. De cele mai multe ori, atunci cand privesc desenele facute de Shadow side Poet, vad ceva cu totul diferit de ceea ce-mi spun cuvintele. Tocmai asta e ceea ce-mi place legat de arta, faptul ci ceea ce vezi are uneori legitura mai degraba cu adancul propriei persoane decat cu imaginea de pe perete. in timp ce privesc desenul, ma gandesc ci tofi purtim un secret in noi, care zace in adormire, la fel ca mica pasare galbeni. Ma uit la desen si ma cuprinde o senzatie placut, un fel de fior. Fiorul asta n-are nimic de-a face cu sexul, asa cum sustine cea mai buna prietend a mea, Jazz. Bine, ca si fim corecti, poate ca are un pic de-a face cu sexul, dar in principal vine din faptul ca stiu ci, undeva acolo, in lumea larga exista un tip diferit de tofi ceilalfi. — Am nevoie de mai multe detalii, spun eu, cu ochii atintiti in continuare la desenul de pe perete. — Pii, ti-am zis deja. Shadow face desenele, Poetul scrie cuvintele.— [-ai vizut mai bine de data asta? — La fel ca-nainte. Sunt tineri si au o infatisare neingrijita, rispunde Al. Cam de varsta ta. — Draguti? — Sunt un batran de 60 de ani. Chiar n-as sti si-ti spun. — Incotro au luat-o? — Strada mea se infunda, Lucy. Au luat-o in singura directie posibila. Ma agez lang el. incerc si ma concentrez cat pot de tare. — Ce faci? ma intreaba. — incerc sa sfidez legile spatio-temporale, ca si pot ajunge cu cinci minute mai devreme. Da din cap gi privim amandoi valul soios de fum care se ridica din cogurile fabricii si pluteste in vazduh. — Ai reusit? ma intreaba Al dupa o vreme. —Nt! — Osi-l vezila un moment dat, ai rabdare. De cand graffitiul nu mai e interzis in locul asta, Shadow tot deseneaza pe aici. Se uita la ceas. — Vasazica azi termini a XII-a. Nu iesiti s4 sarbatoriti, tu si Jazz? — Ne-ntalnim la Feast Café pe la noua jumate. — Incepeti tarziu. — Jazz vrea s-o facem lata toata noaptea. — Ai timp s ma ajuti un pic pana pleci? ma intreaba el, iar eu incuviintez din cap si il urmez inauntru. Sunt dependenti de locul asta. De caldura pe care o raspandeste cuptorul. De durerea care imi cuprinde muschii cand il ajut pe Al sa sufle sticla. Ma doare de la greutatea figurii care se formeaza in capatul tijei. De la gandul ca, intr-un loc urat ca Asta, plin de rugina, sudoare si otel, se poate naste ceva la fel de luminos ca iubirea. 28 CATH CROWLEYTrebuie si-i multumesc doamnei J., profesoara mea de arte plastice, c& mi-a facut cunostinta cu Al. intr-a X-a ne-a dus intr-o excursie la atelierul lui, iar noi, din spatele unui grilaj de siguranta, l-am urmirit cum sufla sticla. Simteam caldura arzatoare care iesea din cuptor, dar era ca gi cum ar fi venit dinlauntrul meu. Niciodata nu mi-am dorit atat de mult si fac ceva. Ala oferit un curs gratuit de suflat sticla, de sase siptamni, pentru unul dintre elevii doamnei/J.,, iar ea m-a ales pe mine. in prima zi trebuia sa vin la sapte dimineafa, dar eram atat de entuziasmati, ci am ajuns de la gase jumate. Al era acolo deja, fredona un cantec al lui Johnny Cash si facea niste sandviciuri cu branza topita, folosind o lampa de lipit. — Perfect, a zis el sia oprit ampa. Ai ajuns|la timp pentru micul dejun. Ne-am asezat pe trepte si am m4ncat sandviciuri cu branza topita, care mi s-au parut mai bune decat orice altceva am mAncat in viata mea. — Noi numin atelierul ,,focul iadului’, asta fiindcad temperatura din cuptoare poate ajunge la mai mult de 1 000 de grade Celsius, a zis Al. Te-ai ars vreodati cu ceva atat de fierbinte? — Nu, i-am raspuns eu. — Si-ar fi bine nici sa nu te arzi. Trebuie sa faci ce-ti spun, s4 porti ce-ti spun gi si bagi la cap tot ce-ti spun. Am incuviinfat. — Esti aga tacuta din pricina emotiilor? m-a intrebat. — Sunt tacuta fiindca-s entuziasmata. I-am povestit ce simtisem cAnd il urmirisem sufland sticla. Cum mi se paruse ca plamAdeste o intreaga lume dintr-un balon de miere. — Prima dati cand am privit pe cineva sufland sticla, nu mi-am gasit cuvintele, mi-a marturisit el, ridicandu-se. Totul inauntru era numai lumina gi culoare. Dupi terminarea cursului, Al mi-a zis c-ar vrea si ma invete in sgratfit! moon 29continuare. Am acoperit jumitate din pretul cursului facand curatenie in atelier, siptamanal. Ai mei mi-au platit cealalta jumatate. De atunci continui sa fac curafenie si ucenicie aici. Ieri, cu ajutorul lui Al, mi-am terminat proiectul de absolvire la Arte. — Concentreazi-te, imi zice Al acum, in timp ce foloseste hartie de ziar imbibata cu api ca si roteasc si si dea forma materiei stralucitoare. Face un semn din cap, iar eu suflu in mustiuc si apoi acopar orificiul cu degetul mare, ca si nu iasi aerul. Pe masura ce suflu, vasul incepe si prinda contur. Cand imi face din nou semn, pun vasul in gura cuptorului, pentru a-l mentine la o temperatura constanta. — Cu sticla trebuie lucrat repede, m-a atentionat Al inca din prima zi. O incalzim in cuptor sau cu o lamp, ca si mentinem o temperatura constanta. Dacie prea rece, crapa. Daci e prea fierbinte, isi pierde forma. Daca-i cunosti insa proprietatile, poti face aproape orice vrei. fn ziua aia, cu suflarea lui a dat viata unui soare. Scot vasul din cuptor, il asez pe banc si rasucesc usor tija. Al foloseste hartie de ziar ca s4 mai roteasca si sa mai modeleze putin vasul. Hartia se incalzeste si incepe sa arda, aruncand mici scantei in aer. Cand terminam, batranele lui maini se -nisca la fel de lin ca apa, ca sa scoata vasul fara sa-] sparga. Dupa ce-] bagam in cuptorul de cilire, si se raceasca, imi spune: — Cred ca esti pregitita pentru o promovare. M-am gandit ca ai putea continua sa lucrezi aici in timpul studiilor, iar in schimb n-o si mai primesti cursuri, ci bani. N-o sa mai faci curafenie. Doar lucru cu sticla. — Vorbesti serios? O sa fiu asistenta ta? — Osi lucrezi cu Jack si cu Liz. Te-ar interesa? Ale unul dintre cei mai buni sticlari din oras. Incuviintez din cap, cu insufletire. — Perfect atunci, zice Al. Ne-am inteles. Mai zabovim un pic afar, eu in speranta ca Shadow o sa-si faca din 30 CATH CROWLEYnou aparitia. De fiecare data cand visez la el cu ochii deschisi, am un sentiment apasitor. Nu sunt nici pe deplin treaza, nici nu dorm. Sunt intr-o stare intermediara, pe un fel de culoar albastrui gi lin intre cele doua. — Cum merg lucrurile acasa? ma intreaba Al. — E-n regula. Mai bine. Tata sta inca in sopron, dar vine tot mai des prin casa, si nu doar ca si meargi la baie. Sunt sigura ci o si se mute inapoi in curand. — Asta-i o veste grozava. — Dap. Inca de la-nceput n-a fost decat ceva temporar. $i acum nu se mai cearta, aga ca... Ma uit peste drum, la pasarea adormiti din desen. Mi-] imaginez pe Shadow arcuindu-si bratul ca si dea cu galben peste cenusiu. Raspandind raze de soare. Mama lucreaza cu jumatate de normé ca asistenti medicala intr-un cabinet stomatologic, iar in restul timpului e romanciera. Tata e comedian-magician si taximetrist cu jumatate de norma. Timp de cateva luni inainte ca tata si se mute in sopron, se certau strasnic pentru tot felul de fleacuri. Apoi, intr-o buna zi, au incetat cu certurile. Ma intorceam de la scoala si am perceput linistea, care se rispandea de-a lungul strazii. Cand am intrat in curte, ]-am vazut pe tata stand in fata sopronului, cu un pahar de limonadi, si gitindu-si niste carnati gi piure din fulgi de cartofi pe o plita portabila. — Ce faci? |-am intrebat. — M-am mutat in sopron pentru o vreme. Numai pana isi termina mama romanul si pana-mi termin eu de scris urmatorul spectacol. Agita in mani clestele pentru gratar. — Vrei si minanci la mine? — La tine e sila mine, tati. M-am asezat lang’ el in timp ce gatea si am incercat sa inteleg cumstiteau lucrurile. E adevarat cA se certau, dar ai mei erau impreuna de 30 de ani. Tata povestea mereu cat de romantica fusese intalnirea lor in cantina universitatii. El ti ceruse mamei sarea, ea ii ceruse zaharul. — Oasemenea poveste de dragoste nu se poate termina cu piure din fulgi de cartofi, i-am zis eu mamei. — Lucy, e un noroc cand o poveste de dragoste sfarseste in ceva care poate fi rehidratat dacd adaugi api, mi-a raspuns ea. Asta n-a prea fost de natura si mi linisteasci. Mama a cinat cu noi in seara aia, cand a ajuns acasa, ceea ce m-a derutat si mai rau. Nu s-au certat. Mama i-a spus tatei ca piureul e foarte gustos. — Nu te mai uita asa la mine, a zis ea. Tata si cu mine avem nevoie de spatiu ca sa scriem. Doar n-o sa-mi petrec intreaga viata aspirand saliva din gura pacientilor si nici tata nu poate continua la nesfarsit cu taximetria. Asta puteam sa-nteleg. Ai mei nu sunt niste parinti tocmai obisnuiti. Mama si-a pus o fotografie a lui Orson Welles pe perete, iar la sedintele cu parinfii poarta un tricou pe care scrie: DACA NU VA DORITI O GENERATIE DE ROBOTI, SUBVENTIONATI ARTELE. Iar tata poate s4-si scoata flori din urechi si si jongleze cu focul. Dar au fost intotdeauna cat se poate de obignuiti cu privire la iubire si la casatorie. Acum ins& tata nu mai sta in casa de vreo sase luni. Ne viziteazi destul de des. Doar ca locuieste in sopron. Par fericiti, dar mie toata chestia asta mi se pare ciudata. — Cine-i in masura sa spun ce-i ciudat si ce nu? ma intreaba mama de fiecare data cand abordez subiectul. — Eu, fi raspund. Eu sunt in masura sa spun. Tar ea isi da ochii peste cap. Inainte si plec de la Al, imi imping bicicleta pana langa zid. Cand ating desenul, pe degete imi ramane putin din albastrul cerului senin. Nu vy CATH CROWLEYobservasem pana atunci ca, dintr-un colt, un pusti nedumerit se holbeaza la pasare. — E si-un biiat, ai vazut? ii strig eu lui Al. — Am vazut, imi raspunde el. li fac semn cu mina de ramas-bun si imping bicicleta inspre varful dealului. Cand sunt la mijlocul pantei, ma suna Jazz. — Eusi Daisy am ajuns. Tu cand vii? — Imediat. Am facut un ocol pe la Al, pentru ca Shadow gi Poetul au fost pe-acolo. — [ai vazut? — [am ratat cu numai cinci minute, dar acum am si mai multe dovezi ci Shadow existi si ca e de varsta mea. $tiu exact ce urmeaza sa zica. — Luce, desenele lui sunt cool, asta-i clar, si nu zic ci n-ar trebui sa fii cu el, daca-l intalnegti. Dar pan-atunci ti-ag putea spune cel putin un tip $i jumate care ar vrea sa iasa cu tine. Bine, recunosc, aproape c-am stiut ce-avea si spuna. — Unu gi jumate? E vreun tip care-a fost prins in usa autobuzului? — Simon Mattskey ar putea fi interesat, dar isi face griji pentru chestia cu nasul. I-am zis ca nu-i decat o legenda urbana. — Trebuie si inchid. — Nu uita, unele desene sunt 0 dovada cA si oamenii cavernelor au existat. S-ar putea ca Shadow sa nu fie asa cum te astepti tu. inchid telefonul si imi vad agale de drum. Jazz e de parere c4 nu stau prea bine la capitolul baiefi. Am avut de-a face cu alti tipi de prin zona gi tocmai de-aia stiu cd nu mai vreau si ma incurc cu ei. Chestia cu nasul s-a intamplat pe 11 iunie, intr-a X-a. E-o data pe care e putin probabil s-o uit. Jazz nu invata inca la noi, aga ca n-a auzit adevarata poveste. Pana si vind ea in scoala, lucrurile au fost deformate, amplificate si apoi aproape date uitarii, iar eu aga si voiam si ramana.Tipul era un chiulangiu, unul dintre baiefii care-si faceau veacul sprijinind peretii magaziilor din spatele scolii, chiulind de la ore. fl mai vazusem pe-acolo, dar nu |-am bagat in seam pani la inceputul clasei a X-a, cand am ajuns sa fim colegi la cursul de arte plastice. in anul ala materia aste era optional si banuiesc ci el si-a imaginat c& va fi floare la ureche. De cele mai multe ori, cand mi uitam inspre el, nu desena nimic. Statea rezemat de spatarul scaunului si mi privea fix. $i, de fiecare data cand se uita aga la mine, era de parca as fi atins o baterie cu varful limbii. Eram cuprinsa toata de furnicaturi. Dupa o vreme, furnicaturile s-au transformat in curent electric, care, atunci cand m-a invitat s& iesim impreund, mi s-a descarcat prin intregul corp la un voltaj care, in mod normal, mi-ar fi fost fatal. Eram convinsa ci nu avem nimic in comun, dar o fata nu mai gandeste corect cand e la un pas si se electrocuteze. Imi placea ca parul fi crestea dezordonat. $i-mi plicea zambetul lui, care se ivea fara un motiv anume $i disparea in acelagi fel. Imi placea ca era destul de inalt incat sa privesc in sus la el, in reveriile mele. Imi pliceau la nebunie tricourile lui. Cand m-a invitat sa iesim, purta unul cu un caine care plimba un om in lesa. $i intotdeauna se crea in jurul lui un spatiu, genul ala de spafiu pentru care ai sta la coada numai sd ajungi inauntru. in fine. intalnirea n-a decurs prea bine, fiindca i-am spart nasul, cand |-am pocnit fn figura pentru cd mi-a pus mana pe fund. La vremea aia, tata locuia inc in casa gi, inainte sa plec la intalnire, i-am spus care erau lucrurile despre care speram si discut cu tipul asta. — Poate c-o si vorbim despre Sd ucizi o pasdre cantatoare, cartea pe care o studiem acum. Sau despre Rothko‘, pictorul pe care nil-a prezentat doamna J. * Mark Rothko (1903-1970), pictor american de origine rusi, care a ficut parte din asa-numita Scoala de la New York’, denumire sub care a devenit cunoscuta miscarea expresionismului abstract in America (n.t.). 34 CATH CROWLEY— Suna toarte romantic, azis tata. Prima data cand am iesitimpreuna, maici-ta $i cu mine, a fost chiar romantic. Ea era studenti la Litere, eu, la Actorie, asa ca am ales ceva la mijloc: un film al lui Woody Allen. Nu-mi amintesc care, insa tin minte ca ea mirosea a ceai verde cu miere. Cu povestea asta in gand, m-am dus la intalnire, la Feast, cafeneaua deschisa toata noaptea si unde-si fac veacul chiulangii. N-am avut insa parte de vreo discutie interesanta. Eu i-am pus cateva intrebari, el mi-a raspuns cu niste sunete nedeslusite si apoi am stat in tacere, privind pe pereti pana cand a venit mancarea. Dupi aia, am stat cu ochii in farfurie. in drum spre cinema, am adus vorba despre Sa ucizi o pasdre cantdtoare, ceea ce a facut sa se astearna intre noi o tacere si mai adanca decat pana atunci, iar el mi-a pus mana pe fund. — Cacat! a racnit el cand i-am tras un cot in figura. Cacat, cred ca mi-ai rupt nasu. — Nu trebuia si-mi pui mAna pe fund. Nu se face asa ceva la prima intalnire. Atticus Finch n-ar fi facut niciodata asta. — Dac-ai un iubit de ce-ai mai iegit cu mine?! a racnit iar. —N-am! — Atunci cine naiba-i Atticus Finch? — E din cartea pe care-o citim pentru scoala. — fi arde sa vorbesti despre carfi cand mie-mi da borsu’ pe nas?! Ce cacat! — Nu mai vorbi urat cu mine! A fost o tampenie sa vorbesc despre carti cata vreme tricoul lui era patat de singe din vina mea, dar totul se petrecuse exact pe dos fata de cum planuisem si nu suportam sa vad sangele si mai eram si cumplit de dezamiagita de gestul lui, aga cd am luat-o la fuga fara sa ma mai uit in urma. C4nd am ajuns acasa, mama mi-a aruncat o privire si mi-a zis: — Repede, la chiuveta din spalatorie! sr2ffiel moon 35Mi-a dat la o parte parul care-mi cddea pe fata si am vomitat de mai s4-mi vars matele. Nu i-am spus ce facusem. I-am zis doar ca tipul nu era asa cum imi imaginasem. Mama m-a mangiiat pe cap gi a zis: — Se mai intampla cateodata. Chiar sa te facd si vomiti. Dar asta nu m-a alinat prea mult. Insa Shadow n-o sa ma fac si vomit. Sunt cat se poate de sigura. El e un tip cu care o sa pot vorbi despre arta, nu unul care-mi pune mana pe fund. $i are dreptate tata: pentru o iubire romantica merita sa astepti. Cand ajung in varful dealului, ma urc pe bicicleta si pornesc. Luminile orasului par niste puncte saltarete, iar eu plutesc prin coridorul meu lin, cu gandul la Shadow. Care e pe undeva pe acolo, prin intunericul scAnteietor. Asternand culoare, pasari si cer albastru pe panza noptii. Imi blochez bicicleta gi intru in cafenea. Nu vin prea des pe-aici, tinand cont ca elocul crimei de la prima mea intalnire. Jazz si cu mine ne petrecem timpul mai mult pe la cafeneaua de pe Kent Street. Ea lucreaza acolo sambita, le prezice oamenilor viitorul. — Am avut prima experienfi la cinci ani, mi-a spus ea in ziua in care ne-am cunoscut. Habar n-aveam ce-i aia clarvdzator, dar am stiut precis unde ascunsese mama ciocolata. $i am stiut si cand s-o sterg, ca si nu ma prinda mancand-o. Nu m-am mai indoit de predictiile ei dupa ce mi-a spus ca sunt alergica la sucul de guava, iar eu nici nu gustasem asa ceva pana atunci. Am dat deci pe gat un litru, in numele cercetarii stiintifice. Cateva saptamani dup aia, tata nu m-a scos din Umflatica. Ajung $i o gasesc asezata la o masa retrasa, imbracati ca de zile mari si cu o acadea in gura. De fiecare data cand Jazz vine pe la mine, mama lasa la vedere tot felul de fotografi horror, aduse de la cabinet. — Nu mi sperii eu dintr-atat, doamna Dervish, ii spune Jazz. Imi pot vedea propriul viitor si nu se intrezareste nicio problema cu dintii. TJ CATH CROWLEYMama ridica ochii inspre cer, exasperata. Parul ei lung si negru e impletit in codite si impodobit cu niste floricele. Poarti 0 rochie roz si niste ghete mortale, pe care le-a gasit intr-un magazin second-hand de pe Delaney Street. Pretul de pe eticheta era de cincisprezece dolari, dar a negociat cu vanzatorul si a reusit sa le ia cu zece. fnainte sa se mute in alt stat si s4 vind in scoala noastra, Jazz a frecventat Benton Girls’ Grammar, in Australia de Vest. Acolo uniforma era formata dintr-o fusta mai jos de genunchi, sosete albe pana deasupra genunchilor, bluza alba, cravata si jacheta. — Te simfeai cam incorsetata, povestea ea. $i n-aveai voie sa vii machiata, sd porti bijuterii, nici macar guma de mestecat nu era permisa. N-am crezut-o pana nu mi-a aratat o fotografie de la scoala aia. Jazz purta uniforma, normal. Dar pe un colf al fustei tsi cususe o floricicd albastra. — Regula mea era sa ies din rand cu orice ocazie, mi-a zis ea. Langi ea sta Daisy, imbracata dupa acelasi tipic: rochie neagra mulata si balerini verzi de matase. Tinuta i se asorteaza cu ochii care au aceeasi culoare ca marea pe timpul iermii si vinisoare negre, pe care parul blond, scurt, i le scoate in evidenga. Rasul ei ma duce cu gandul la o piesa de sticlarie pe care a facut-o Al intr-o zi: din sticla de un violet-inchis, rsucita in exterior si apoi in sus. E genul de fata care atrage privirile. Genul de fata careia ti place sa atragi privirile. Ma§ privesc in oglindd. Arat de parc-as fi dormit in jeansii mei decolorati si in tricoul cu Magic Dirt*. $i poate chiar am dormit, daca stau si ma gandesc. imi adun parul intr-un coc in care infig dowd pensule, ca sa-l fixez. Jazz mi-a dat ideea si le folosesc. Parul meu e prea lung pentru agrafe. Ma strecor pe una dintre banchete. * ‘Trupi rock foarte populara in Australia (n.t.).— Ai intarziat. Jazz indreapta acadeaua catre mine gi imi arunci o privire sever’. Tau un chips. — Daca planul e sd ne facem de cap toata noaptea, ce-i cu graba asta: — Are un presentiment, imi explicd Daisy. Urmitorii tipi care voi intra pe usa sunt aia cu care o sine combinam. — Te-ai uitat bine la tipii care se vantura pe-aici? intreb eu. — Are dreptate Lucy, zice Daisy. Unii dintre ei nu-s prea draguti. Daisy ii cunoaste bine. E si ea o chiulangioaica, asa ca petrece mult timp pe-aici. Jazz si cu mine ne-am imprietenit cu ea cu vreo luna in urma, cand am facut parte din acelasi grup de studiu la engleza. Mie mi-a fost intotdeauna simpatica. Numai ca avem anturaje diferite si nu frecventam aceleasi locuri. Ideea si 0 invitim ¢i pe ea in seara asta a fost un impuls de moment Ne-a venit dupa-amiazi, cand ne inghesuiseram toate trei dupa un tufis, ca sine ascundem de prietenul ei, Dylan, si de gasca lui, care aruncau cu oua in oricine le iesea in cale, sarbatorind terminarea liceului. — Romantismul e pe cale sa-si dea duhul, a zis Daisy, in timp ce un galbenus i se scurgea pe obraz, si ne-a privit, pe Jazz si pe mine, cu fafa miAnjiti de ou. imi pare rau, prietenul meu e un cretin. O termin cu el, m-am hotarat. Maine. Daca o fac acum, n-o sa am cu cine iegi in ultima sear dintr-a doispea. — Vino cu noi, a zis Jazz. Inca un ou i-a aterizat lui Daisy in figura. N-a mai fost nevoie de altceva ca s-o convinga. — Pe bune, chiar te desparti de Dylan? o intreb eu in timp ce ea priveste in directia toaletei. Sunteti impreuna de la sfarsitul clasei a X-a. — Pe bune. Nici nu stiu de ce am stat atata cu el. E o perioada prea lung ca s-o pot pune pe seama unei nebunii temporare. — Lucy asteapta marea iubire. 38 CATH CROWLEYJazz o spune ca $i cum eu as fi aia care sufera de nebunie temporara. — Pe mine ma intereseaza ceva actiune, continua ea. Ai mei sunt plecati in straindtate, la o conferintaé pe teme juridice, aga ci mai am o ultima noapte, inainte si terminam oficial a doispea. Asta inseamna cinspe ore in compensatie pentru un intreg an de invatat din greu. N-am mai iesit la o intalnire de la examenele de la jumatatea anului. Aveti idee ce-nseamni asta pentru o fata? Toate insemnirile din jurnalul meu dintr-a doispea suni la fel: mi-am facut temele, mi-am terminat toate temele, m-am uitat la televizor, m-am spalat pe dinfi, le-am spus noapte bund alor mei, m-am uitat pe ascuns la televizor. Mae o sa scriu: am iesit in oras si.am stat toaté noaptea. M-am sdrutat cu un bdiat. Am terminat a doispea. Jazz vrea sa se fac actrita. S-a inscris la concursul de admitere pentru Arti Dramatica la Facultatea de Arte. Va avea de interpretat doud monologuri si de trecut printr-un interviu. Ea se teme de monologuri, dar eu sunt sigura ci o sa intre. Are talent pentru actorie. — Profesorul meu zice ci mi-ar prinde bine o emotie autentica la proba cu monologul. Asa cd, daci nu mi sarut cu un tip in urmatoarele doispe ore, o sa regret toata viata. — Atunci sdruta-te cu un tip, ii zic eu. Dar nu cu oricine. — OK. O sa sarut un tip dragut. Ca dla, zice ea si arata inspre usa. — In niciun caz, strigim intr-un glas Daisy si cu mine. —E perfect. Jazz se studiaza in oglinda. — Leo Green e coleg cu mine la engleza. imi place cum scrie. Dar nu-l cunosc pe tipul care-i cu el. Daisy izbucneste in ras: — EEd Skye. Lucy, nu ti-l amintesti? — Vag. — Esexy, e de parere Jazz. Numai bun pentru tine. Daisy se opreste din ras. graffitl moon 39— Asta-nseamni ci eu ramAn cu Dylan. Nu-| vreau pe Dylan. — O si-ti gasim si tie pe cineva la un moment dat, 0 linisteste Jazz. Sunteti gata? — Nu! rispundem noi, din nou intr-un glas. — Perfect. Ne aruncam cu capul inainte si lisam lucrurile si vina de lasine. — As prefera sa lisim lucrurile aga cum sunt in seara asta, fi spun eu. — Imposibil, imi raspunde Jazz si ne da, mie si lui Daisy, cate o guma de mestecat. Nici nu-mi faceam sperante c-ar fi posibil. Unele lucruri dureaza toata viata. Cum ar fi sa astepti autobuzul cand ploua. Sa te epilezi la finalul iernii. Sa stai la coada ca sa obtii bilete la un concert. Sa astepti cafeaua de dimineata. Dar cei cativa pasi catre baietii Astia nu erau unul dintre ele. Clipesc gi privesc pe langa ei, pe fereastra, in directia podului. Luminile lui imi trimit mici mesaje de avertizare: treci pe langi masa lor, ia-o la fuga si nu te opri decat odata ajunsa la Al, agaza-te pe trepte si asteapta sd se intoarci Shadow. — Salut, zice Jazz, stand in picioare lang’ masa. Leo o priveste, cu un zambet larg pe fata: — Salut. — Salut, zice si Dylan. — Gura! ii zice Daisy si face prezentirile. Ed, ea e Jazz Parker. Trebuie 8 te avertizez ci e clarvazatoare. Asa ci abtine-te de la ganduri urate. Pe Lucy 0 tii. Leo, le stii pe Jazz si pe Lucy. Jazz si Lucy, pe Dylan il stiti. E idiotul care a aruncat cu oud in noi mai devreme. Ed se uiti la mine de parca si-ar dori sa dispar, si, daci ag avea de ales, i-ag face pe plac. M-as preface in fum si m-ag evapora. Incerc si ma asez de cealalta parte a mesei, ca si nu-si inchipuie c-s interesata de el, dar nu gasesc loc, asa ci ma agez cat mai departe de el si ma concentrez, 40 CATH CROWLEYincercAnd si ies din propriul corp. N-ar putea fi mai penibil de atat nici daca ne-am stradui. — Ce-ai zice sa iesim putin la aer? o intreaba Leo pe Jazz si pleaci amandoi. Daisy ii urmeaza, iar Dylan se ia dupa Daisy. OK, trebuie si admit, cu putin efort, poate fi $i mai penibil. Nu te gandi la Ed. Gandeste-te la Shadow. La intalnirea cu el. La ce © si-i spui, cand o si stati fata in fata. Gandeste-te cum o sa-I duci in atelierul lui Al si o si-i arati vasele smiltuite, care stralucesc in lumina. Gandeste-te cum noaptea o sa se faca treptat zi, iar Shadow n-o sa dispara gi tu o sa rami acolo, cu el. Ma uit inspre Ed. Priveste pe fereastra si-i face semn lui Leo, cu degetul mare indreptat in jos. Astept sa se uite la mine si-i fac semnul cu doua degete ridicate. Face si el la fel. Apoi ridic degetul mijlociu. Ma imita din nou. Nu mai stiu alte semne, aga ca inventez pe loc unul. Ridic trei degete. Acum si te vid! Ridica patru. Accept provocarea si ridic cinci. Sare direct la zece si totodata isi migci degetul mare intr-un fel care ma tulbura. Ma lovesc cu mainile peste genunchi. Se loveste ¢i el. — Perfect, zice Jazz in timp ce se asaza inapoi la masa. Vad ca vorbiti. — Nu-mi vine sa cred ca tot mai esti suparata pe mine, imi spune Ed. — Mi-ai pus mana pe fund. — $i tu mi-ai spart nasu. — Tui-ai spart nasu’? se mira Jazz uimita. Situ i-ai pus mana pe fund? — Sunt doi ani de-atunci... — Doi ani, patru luni gi opt zile, i] anunt eu. — ...aveam cinspe ani, am alunecat si ea mi-a spart nasu. — Ia stai putin! Cum ai alunecat de te-ai lovit exact de fundu’ cuiva? il intreaba Jazz. — Mi-a alunecat mina, asta voiam sa zic. Mi-a alunecat mana pe fundu’ ei gi ea mi-a spart nasu’— Ai noroc ca nu fi-am spart altceva, ii spun eu. — Ai noroc ci n-am chemat politia. Leo, Dylan si Daisy se intorc $i se agaza la masa. — Voi stiati ca Lucy i-a spart nasu’ lu’ Ed? ji intreaba Jazz. Ed inchide ochii si se loveste incet cu capul de perete. — Eu |-am dus la spital, ranjeste Leo. Cinci ore a trebuit sd stea in halatu’ ala de spital, cu fundu'’ la vedere. — Cu fundu la vedere, repeta Dylan amuzat, lovind de cateva ori cu mana in masa. OK, daca mai pronunfi cineva cuvantul fund, o si am serios nevoie de terapie de durata. — Nu pot si cred ci ti-a pus mana pe fund, zice Jazz. Pe fund! — Trebuie si merg la toaleta. Ma§ridic de la masi gi fi pun mana pe spate. — Si simt eu ci si tu vrei. — Vreau gi eu? intreaba Daisy. — Sigur. Toaleta e pentru toata lumea. Leo se ridica, zambind. — Tu, nu. — Ai grija, il avertizeazd Ed. Nu-i o idee buni s-o enervezi. Ii pot auzi cum rad pana ce se inchide usa de la toaleta. Dar pana si mi fac nevazuta indaratul ei, am grija sd dau un pic din fund. Ia-o p-asta, fraiere! a CATH CROWLEY[ED — Di expres din fund, zice Leo, razand. Imi place de ea. Rad si eu pana cand fetele intra la toaleta, apoi ma opresc. — Mie nu-mi place. Plec acasa. — Nici nu intra-n discutie, zice Leo. Am interes si ma vad cu Lady Jazz, iar ea cauta pe cineva pentru Lucy. — Nu-seu ala. — Ba Jazz crede ca esti. — Jazz igi imagineaza ci e clarvazatoare. Isi face iluzii. — Daisy n-o si ramAni fara ele doua, intervine Dylan. E ofticata ca i-am aruncat cu oua-n cap dupa-amiaza. Toti trei ne gindim la asta cateva clipe. — A fost o tampenie si arunc cu oui in ea, reia Dylan. — Ar fi fost de preferat cu flori. Leo se apleaca inspre mine. — Uite care-i treaba. Trebuie si ne omoram timpu’ cateva ore, pana ne apucim de treaba, si fetele astea trei sunt in cdutare de aventuri. Care-i problema? — Ultima mea aventura cu ea s-a terminat la spital, asta-i problema. — Atunci n-ai decat s nu-i pui mana pe fund de data asta.— O sa-ncerc sa tin minte. Primul meu desen |-am facut pentru ea. O fata a carei piele e acoperita de drumuri si de rauri si de desert. Pe gat are autostrazi care traverseazi toata fara. Alaturi de ea, un baiat st Jangi masina lui decapotabila, din al c4rei motor iese fum. L-am facut la o siptimana dupa ce m-a lovit. In toiul noptii, cu un bandaj alb pe nas si dow’ vanatai in jurul ochilor. Nici macar nu m-am ferit de politai. ,Arestati-ma’, aveam de gand sa le zic dac-ar fi aparut. »N-avefi decat si m-arestati.” Dar n-a aparut niciun polifai, asa ci am stat acolo pana cand primele raze ale soarelui au risipit intunericul. Nici macar n-a fost un rasarit ca lumea. Fumul de la fabrica a inghitit imediat culoarea gi tot cerul s-a acoperit cu nori albi. Luni intregi mi-am facut curaj s-o invit in oras. I-am tinut sub observatie dulapul de la scoala, am urmirit-o cand mergea la cursuri si-n pauza de pranz. Ba chiar am cautat-o si pe Google. Am gisit 0 poza cu ea pe site-ul scolii, facut mai devreme in anul ala, cand ne-au dus si vizitam National Gallery. Ea se uita fascinata la un tablou al lui Rothko, iar eu nu eram decat un amarat de punctulet din fundal, care o fixa cu privirea. Fusesem sa vad tablourile lui Vermeer, veneam de dupa colt si am dat de ea. Toata numai perle si ochi si piele si gura. Am urmirit-o gi la orele de arta, in timp ce facea desenele alea ale ei, cu lucruri inlanfuite. Oameni inlanquiti cu norii, cu stelele, cu alti oameni. Lucra in carbune si netezea liniile pe hartie. Uneori, nici nu puteam distinge clar contururile. Cateodata, se contopeau intr-o adevarata explozie. Am visat de nenumarate ori la noi doi inlantuiti ca-n desenele ei. La pata de pe gatul ei, asemanatoare unui mic tinut. Pe care mi-as fi dorit sa-l vizitez si apoi si desenez lucrurile descoperite acolo, sa fac o harta a pielii ei pe un perete. “4 CATH CROWLEYDoamna J. ne-a pus sa ne documentam impreuna despre Jeffrey Smart" si, timp de doua saptamAni, m-am tot uitat la pata aia. Pana cand, intr-o zi, si-a ridicat ochii din carte si m-a surprins facand planuri de calatorie. — Ce-i? m-a intrebat. — Nimic, i-am raspuns. Ma gindeam doar. Ce-ar fi si mergem la un film? Ovreme n-a zis nimic, a batut cu creionul in masa, iar mie imi bubuia sangele in tample, eram cuprins de o imensa disperare si imi pierdusem cumpatul, facandu-mi planuri si ma mut intr-o fara indepartata, care nici nu apare pe harti. Dar dupa aia a zis da si eu am simfit un gol in stomac, care m-a tinut toata saptamdna. Ma tot gandeam ci n-o si rezist pana vineri seara. Ca o s se-ntample ceva pana atunci care o sa-mi zadarniceasca norocul, ceva de genul exploziei unei bombe nucleare, in urma cireia n-o si mai avem unde sa ne-ntalnim. — Cam dur, mi-a zis Leo cand |-am sunat sa vina si mi ia, pentru ca mi lasase in strada, cu nasul spart. Nici macar nu m-a sunat dup aia, sd se asigure ci nu ma omorase. O intalnire ca asta te face si-ti doresti si cada o bomba. Exact peste casa ta. — Despre ce credeti c-or vorbi acolo? ne intreaba Dylan, privind catre toaleta. — Daca e sa-mi dau cu parerea, ag zice cd despre noi, zice Leo, lasindu-se pe spate. Fete si bani, si in aceeagi noapte. Simt ca totul o si fie ok. $i arunca o privire peste umar, pentru a zecea oard de cand am ajuns. Nu pot sa-I condamn ci e speriat. Malcolm Dove e cel mai de temut tip pe care-I cunoastem. Singurul care-l intrece e Crazy Dave. L-a provocat odata pe Malcolm sa mandnce un gandac. Crazy Dave nu trebuia sa * Frank Jeffrey Edson Smart (1921-2013), pictor australian cunoscut mai ales datorita peisajelor sale urbane (n.t.).méanance decat cu un gandac mai mult decat Malcolm pentru a cAstiga pariul, dar a mancat cinci, doar ca s se amuze. Leo n-are decat si sustind cd nu se teme sa fie prins de Malcolm ori de politie, dar e speriat. In timp ce el si Dylan continua sa rada, ma uit pe fereastra si ma gandesc la cerul din caietul lui Bert. La norii care par ca se misca, desi nu-i asa. Sunt aceiasi nori care apar de fiecare data cand dai pagina, iar gi iar. 46 CATH CROWLEYLUCY E momentul sa discutam treburi serioase, aga cA eu si Jazz intram in aceeasi cabina. Daisy se strecoara gi ea cu noi. — Ce-iasta, un fel de con al tacerii? intreaba ea, dupa ce Jazz incuie usa. — Mai degraba cabina adevarului, ti raspunde Jazz. Asa am cunoscut-o pe Jazz, cand a venit intr-a X-a. Tocmai ma pregateam sa incui usa cabinei, iar ea a impins-o in laturi, apoi a trantit-o in urma ei, mi-a acoperit gura cu mana si-a soptit: — Sssst! Am auzit cum au intrat in toaleta Holly Dover si Heather Davidson, strigand-o pe Jazz cu niste voci ascutite. — Nu-i aici, a zis Holly, cand n-au primit niciun raspuns. Hai si cautam in biblioteca. — Greu mai scapi de ele, mi-a zis Jazz dupa ce au plecat. Se tin dupa mine de la cantina. Mi-am dat seama ca nu vreau si am de-a face cu ele inainte si deschida gura. Sunt clarvazatoare, a continuat ea, in timp ce ma urmarea cum privesc agitata incuietoarea usii. Am zis ca-s clarvazatoare, nu psihopata. Ma cheami Jazz Parker. — Eu sunt Lucy Dervish. $i ce fel de lucruri prezici?A descuiat usa cabinei gi s-a studiat in oglinda. — $tiu cd ai un set de cartonase pentru tema de azi la engleza in buzunarul stang din spate al jeansilor. Le-am scos din buzunar. — Impresionant, recunosc. — Nu sunt puse in ordinea corecta, iar cartonasul numirul trei e acasa la tine, sub masa din bucatarie. — O prietena clarvazatoare se poate dovedi foarte utila, am zis eu in timp ce rearanjam cartonasele. — Prevad c-aga o si fie, a zis ea. Din acel moment, am devenit prietene. Pani la ea, imi petreceam timpul cu o multime de persoane de toate felurile. Imi place sé am fel de fel de prieteni. intr-o zi, stiteam cu cei din grupul meu de lectura. Altadata, cu cei cu inclinatii artistice. Uneori, jucam sah. Cateodat, imi vopseam unghiile in negru. Jazze la fel ca mine, asa cd, pan la urma, am ajuns lejer sd fim cele mai bune prietene. E genul de persoan care se invita peste tot si nu respect regulile geografiei liceului. E pasionata de Scrabble, de supranatural, de teatru, de Shakespeare si de sport. Nu cunosc pe nimeni la fel de constiincios la invatatura ca ea. — Sunt o persoani eclectica, le-a declarat ea odata lui Holly si lui Heather gi le-am vazut c4-si storceau creierii si inteleagi unde bate. In seara asta, mA tintuieste cu privirea, aproape fara sa clipeasca. — De ce-ai mintit? — N-am mintit. — Am vorbit despre Ed gi tu n-ai suflat 0 vorba ca el e tipul caruia i-ai spart nasu: Asta nu-i o minciuna? Se uita la Daisy. — Eascunderea adevarului, intervine ea, impaciuitoare. — Bine. De ce-ai ascuns adevarul? 48 CATH CROWLEY— Esti clarvazatoare. Am presupus ca stiai, ii raspund eu. M& amenin{i cu aratatorul. — Sa nu crezi ca scapi aga ugor. — M-am simtit aiurea atunci si ma simt aiurea si-acum. $tiam c-ai s4 aduci vorba despre asta imediat ce-o si ne intalnim cu ei in seara asta $i stiam ca, daca te gandesti ca mi-a placut de Ed candva, o si ma-mpingi inspre el, iar mie nu-mi place de el. — Dar e att de dragut si mai si prieten cu Leo. Coborand glasul, continua: — Luce, cand stateam mai devreme de vorba pe strada, mana lui Leo s-aatins de-a mea si am simtit un soc electric pani stii tu unde. Nu-mi pot stpani rasul. — Atunci iesi cu el. O s-mi povestesti maine cum a fost. — Da’ eu vreau si-ti povestesc chiar atunci cand se-ntampla. — Cred ca mi s-ar parea ciudat, zic eu. — Vreau sa simti si tu gocul electric. — Cand ajung acasa, promit si-mi frec cateva minute picioarele de covor. — Imi amintesc cum e socul ala electric, zice Daisy. Il simteam cand eram cu Dylan, intr-o vreme. Acuma nici macar nu mai vrea si mearga cu mine in Queensland, in excursie de absolvire. A muncit un an intreg sa stranga banii si dup-aia i-a spart pe toti pe o consola de jocuri Wii. Tu nu vrei sa simti socul? mi intreaba. — Ba vreau. Da’ nu cuel. Fac un semn din cap in directia cafenelei. — Vreau pe cineva ca Shadow. De fapt, ma gandesc eu, nu pe cineva ca el. — Il vreau pe el, zic apasat. — Vrei pe cineva cu care nu prea ai mari sanse si te intalnesti, comenteaza Jazz.— Dylan il cunoaste. $i pe el, si pe Poet, zice Daisy. M4& tin dupa Shadow de aproape doi ani. Pustii inventeazi mereu tot felul de lucruri despre el. Ba c-ar fi murit, ba c-ar fi plecat din tara sau cA studiaza artele plastice. Din cate stiu eu, nimic din toate astea nu-i adevarat. — Vrei si zici ci Dylan stie pe cineva care s-ar putea sa-i cunoasca. — Nu. Chiar ii cunoaste. Tot timpu-mi zice lucruri de genu’: ,Am fost nu stiu unde cu ei, au venit cu mine in cutare loc”. Se pare ca se vede cu ei mai mult decat cu mine. Se poarté ca si cum asta I-ar face sa fie cool. Raméne un pic pe ganduri. — De fapt, chiar il face putin cool. O apuc pe Jazz de umeri, in timp ce pulsul mi-o luase razna. — Vin cu tine in seara asta daca esti de acord sa-i cautam. Putem merge prin locurile prin care crede Dylan c-ar putea fi. Tu o sd ai parte de o noapte de actiune cu Leo. Iar eu ii gasesc pe Shadow gi iubirea. — Vorbesti ca-ntr-una din cartile alea pe care le citeste matusa-mea Glenda, vine replica lui Jazz. — Te rog, te rog eu mult! — Nu mzar deranja daca am da de Poet, zice si Daisy. Scrie foarte misto. Credeti ca exist gi un soc electric de natura poetica? Jazz zambeste larg. — Asta chiar ci trebuie cercetat. OK. Sunt gata si pornim in urmarirea lui Shadow. Incearca sa deschida usa, dar incuietoarea e blocata. — Ciudat. — SA fie un fel de prevestire? intreaba Daisy. Jazz igi scoate o gheata si loveste cu ea in incuietoare. — Nu-inicio prevestire. Poc! — In seara asta... 50 CATH CROWLEYPoc! — ...totul o sa fie super! Poc! — Am eu o presimtire. Poc! igi pune gheata inapoi in picior gi ne priveste. — Bun, 0 si trebuiasca si ne cafaram ca sd iesim de aici. Se urca pe scaunul de toaleta, isi sprijina piciorul pe suportul de hartie igienica si apoi se arunca peste peretele despartitor. — Tare! zic eu si o auzim aterizand pe podea. — Nu chiar, zice Daisy. — Asta nu-nseamni nimic, ne striga Jazz. Stati linistite. Doar sunt clarvazatoare. Cand ies din toaleta, ochii imi cad direct pe Ed. De acord, era putin probabil si se intample asta, dar eu tot speram pe jumatate c-avea si dispara cat timp am lipsit. Simt nigte furnicaturi cand se intoarce, dar prefer sa le pun pe seama cazaturii de la evadarea din toaleta. $i pe seama emotiei la gandul iminentei intalniri cu Shadow. Nv-i arunc nicio privire cand mi strecor la masi, langa el. Nu pentru Ed mi aflu aici. Ci pentru tanarul meu artist sleampat. — Lucy $i Daisy vor sa-i gaseasca pe Shadow gi pe Poet, anunfa Jazz. — Pe cine? intreaba Ed. — Niste artisti, grafferi, le spune ea. Fac desene prin tot oragul. — Ei isi spun scriitori, spune Dylan. — Mi rog, raspunde Daisy. Ideea e ca vrem sa-i intalnim. — Eu vreau mai ales sa-l gasesc pe Shadow, le spun eu. — Euam acceptat doar de dragul aventurii. Parerea mea e cd Shadow ar putea avea niste probleme psihice serioase. Leo izbucneste in ras, iar Ed fi suiera: — Baga-mi-as! graffiti moon SiLeo rade si mai abitir. — Putem merge si-i cautim, spune el. E-o idee excelenta. — Ba-i o idee tampita, ii raspunde Ed. Cea mai tampita idee pe care-am auzit-o vreodata. Nici macar nu stim de unde si-ncepem. — Daisy zice cA Dylan ii cunoaste, le spune Jazz. — Pe bune? Ed il tinutieste pe Dylan cu privirea peste mas, iar acesta pare gata s-o ia la sanatoasa. — Mai mintit? il intreaba Daisy. Trebuia s4 ma astept la una ca asta dela tine. — N-am mintit. Ma vad mereu cu ei. Ed si Leo ii stiu si ei. Ed nu zice nimic. Leo da din cap intr-un fel care poate insemna si da, sinu. — Atunci dovedeste-o, ii zice Daisy. Du-ne in locurile pe unde-si fac veacul. $i, daca-i gasim, fa-ne cunostinfi cu ei. — Poate si faci asta. Asa-i ca poti, Dylan? imi fin respirafia. Strang nu doar pumnii, ci si plimanii, rinichii, ventriculele. Da, Doamne, s4 spuna Dylan adevarul! Pani si-un idiot si-ar da seama ca e ceva suspect la tipii astia, dar presupun ca asta-i din cauza ca Ed ar prefera sa dispara de pe fata pamantului decat si iasi cu mine. Incere si-mi imaginez cum arata Shadow: haine patate de vopsea, 0 fata care lasa s4 se vada ca mintea lui plimadeste o multime de idei. Da, Doamne, sa-l intalnesc! — Asa-i, raspunde Dylan. Nu-i nicio problema. — Acuma am eu nevoie la toaleta, zice Ed, uitandu-se la Leo si la Dylan. $i simt eu ca si voi doi aveti nevoie. — Baietii nu merg impreuni la toaleta. E aiurea, ii raspunde Leo. — Oricum totu-i aiurea, ii spune Ed. Aga cd miscati-va! Astept sa plece, apoi intreb: — Crezi ca Dylan spune adevarul? sz CATH CROWLEYDaisy isi studiaza chipul intr-o oglinjoara, pe care i-o intinde apoi lui Jazz. — Vrei si aflu eu? — Hai sa nu stricam totul facandu-i mincinosi, spune Jazz in timp ce-si priveste fata. Urasc pistruii astia, zice ea si-mi intinde oglinda. — Mie-mi plac pistruii. $i n-o sa stric nimic. Am eu metoda mea si scot adevarul de la Dylan. — Cum? intreb eu. — litrag una-n boage. — Asta-i chiar tare, zic eu gi ii inapoiez oglinda. — OK. Hai s-o lasim mai moale cu loviturile si si nu devenim paranoice, zice Jazz sine ameninfa pe rand cu degetul. Hai, Daisy, scuipa repede tot ce stii despre Leo, pana nu se-ntorc. — E destul de rebel. S-a mai potolit de cand sta la bunica-sa, da’ tot mai face cate-o nefacuta. — Mai mari ca atunci cand a folosit o franghie facuta din tricouri ca s& coboare pe fereastra clasei, cand profu’ era intors cu spatele? vrea si stie Jazz. — Nu, cam la fel. Frate-su’ Jake a avut ceva probleme cu politia, dar nu cunosc toate detaliile. — Dar Leo a fost arestat? — A fost dus la sectia de politie, dar s-a renunfat la acuzatii. Dylan nu mi-a povestit ce facuse. Emma, fosta lui prietena, sustine ca i-ar fi vandalizat casa. — Emma Forest? intreaba Jazz. Ea e fosta lui prietena, fata cu ditamai... — Eae, fi raspunde Daisy. Jazz isi priveste sanii. O bat pe umiar. — Baietilor le pasa si de personalitatea unei fete. — E doar un zvon, fetele ca mine |-au lansat.