1 Kinetoterapia deficienŃelor fizice Carmen Şerbescu

Tipurile morfologice
Stabilirea tipului constituŃional nu este obligatorie în examenul creşterii şi dezvoltării
fizice după unii autori. După alŃii, pe baza examinării somatoscopice generale şi
utilizând şi anumite măsuri şi anumiŃi indici antropometrici, se poate face încadrarea
individului în anumite tipuri morfologice. După unii autori, acesta este unul din
obiectivele examenului morfo – funcŃional.
Făcând o legătură între aspectul morfologic şi diferite funcŃii ale organismului,
unii cercetători au încercat să lege de diferite tipuri morfologice anumite aptitudini
fizice, intelectuale şi psihice şi anumite predispoziŃii la îmbolnăviri. Pe de o parte, se
întâlnesc afecŃiuni care preferă anumite tipuri constituŃionale, iar pe de altă parte,
există tipuri create de afecŃiuni. InterdependenŃa dintre factorii cauzali ai afecŃiunii şi
terenul asupra căruia acŃionează aceştia este evidentă. Astfel, distrofiile osteo –
cartilaginoase, indiferent de patologie, se manifestă clinic prin tulburarea aspectului
exterior al întregului organism. Deci, în aceste cazuri, nu este vorba de tipuri
constituŃionale predispuse să contracteze anumite boli, ci de potenŃialul pe care îl are
boala de a crea anumite tipuri constituŃionale caracteristice. De exemplu, tipul
constituŃional caracteristic al rahiticilor, este insuficienta dezvoltare fizică în raport cu
vârsta, sunt palizi, au musculatura flască, indiferent dacă sunt slabi sau obezi; rahiticii
prezintă dermatoze, tumefacŃii sub formă de brăŃări şi noduli în regiunea epifizară,
îngroşări costale la locul continuării părŃilor osoase cu cele cartilaginoase (aşa
numitele “mătănii costale”). Toracele superior este strangulat, deformându-se apoi în
jos, iar coloana vertebrală este cifotică sau scoliotică. MI prezintă picior plat cu genu
valgu sau genu varum. Craniul este mărit şi prezintă bose parietale şi frontale
accentuate, uneori asimetric, fruntea este boltită.
Acromegalii prezintă craniul anormal dezvoltat, masivul facial mărit, bărbia şi
pomeŃii voluminoşi, buza inferioară hipertrofiată şi căzută, nasul, urechile şi limba
mărite. Membrele sunt anormal dezvoltate, degetele şi halucele sunt îngroşate.
Prezintă cifoză superioară, uneori deviaŃii scoliotice, genu varum sau valgum, picior
plat.
Pe baza unor criterii morfo – fiziologice şi psihice, cercetătorii au căutat să
încadreze indivizii umani în câteva tipuri constituŃionale, având în vedere
condiŃionarea complexă ereditară şi a factorilor de mediu.
Istoria acestor tipologii umane este veche, încă de la filozofii greci şi hinduşi,
iar criteriile de clasificare au fost influenŃate de gradul de dezvoltare al ştiinŃei din
epoca respectivă, în secolul nostru dezvoltându-se biotipologia. Biotipul cuprinde
întreaga fiinŃă, cu toate aspectele ei somatice şi psihice, fiind rezultanta interacŃiunii
dintre ereditate şi mediu. El este un proces ce se desfăşoară în ritmuri inegale; în
cursul proceselor de creştere şi diferenŃiere sexuală, biotipul poate suferi modificări
importante, de aceea în clinică cele mai utilizate scheme sunt cele ale adulŃilor.
O primă diferenŃiere morfologică trebuie făcută între cele două tipuri sexuale:
masculin şi feminin. Tipul masculin se caracterizează prin talia mai înaltă, umeri laŃi,
bazin îngust, musculatură bine dezvoltată, Ńesut adipos relativ puŃin, forme colŃuroase.
Femeia are talia mai mică, musculatura mai slab reliefată, forme rotunjite de Ńesut
adipos, mai ales pe şolduri, abdomen şi regiunea mamară. Pentru diferenŃieri
cantitative, se folosesc indici de corelaŃie între diferite valori antropometrice. Clasic,
se foloseşte diferenŃa dintre diametrul biacriomial şi bitrohanterian, care este pozitivă
şi peste 4 cm la bărbaŃi bine sexualizaŃi sau indicele:
diametrul bitrohanterian
× 100
diametrul biacromial
2 Kinetoterapia deficienŃelor fizice Carmen Şerbescu

care este, în medie, 82 la bărbaŃi şi 88 la femei. ProporŃia de subiecŃi efectiv

diferenŃiaŃi prin acest indice este însă numai de 57%. Mai semnificativ este indicele
propus de Milcu şi Georgescu:
circumferinta coapsei
× 100
greutate
care este în medie 82 la bărbaŃi şi 105 la femei.
Ca tipologii generale amintim câteva din cele mai cunoscute.
1. Kretschner (1921) deosebeşte trei tipuri constituŃionale principale: leptosom,
atletic şi picnic, cărora li se adaugă tipurile speciale displazice (amestec eterogen ale
primelor trei tipuri), folosind o tehnică precisă de măsurare.
Tipul leptosom (leptos = subŃire, îngust; soma = corp). se caracterizează prin gât
lung, capul mic, faŃa ovală, statura relativ înaltă, torace lung şi plat, adipozitate
redusă; afectivitatea lui este inconstantă, este închis, cu o sensibilitate oscilantă şi cu
tendinŃă de izolare faŃă de mediul înconjurător. Cu toate acestea sunt rezistenŃi la
influenŃele nefavorabile de mediu. Din punct de vedere sportiv, pot fi buni atleŃi,
alergători de fond şi maraton, dar şi de viteză. Acest tip constituŃional prezintă şi
exagerări ale caracterelor fizice amintite, devenind tip astenic, care este mai slab din
punct de vedere fizic, cu pielea palidă, toracele mai alungit, membrele şi gâtul subŃiri,
greutatea scăzută mult sub cea normală, foarte puŃin rezistenŃi la afecŃiunile aparatului
respirator (bronşite, bronho – pneumonii, tuberculoze).
Tipul atletic are o musculatură puternic dezvoltată pe un schelet masiv, statura înaltă
sau mijlocie, umeri largi, torace boltit; unghiul lui Charpy aproape drept, abdomen
suplu fără Ńesut subcutan adipos. Este predispus de a contracta afecŃiuni ale aparatulu
locomotor. I se indică practicarea sporturilor ce solicită forŃă musculară în primul
rând.
Tipul picnic are statura mijlocie sau mică, trunchi scurt, voluminos, torace globulos,
unghiul xifocostal al lui Charpy obtuz, abdomen proeminent, Ńesut gras subcutanat
bogat dezvoltat, gâtul scurt înfundat în umeri, înclinat înainte, musculatura slab
dezvoltată. Este predispus la afecŃiuni ale aparatului digestiv. Din punct de vedere
psihic se caracterizează prin voioşie şi ciclotimie.
Şcoala americană de tipologie este reprezentată de Sheldon (1940 – Harward)
consideră că fiecare individ se caracterizează printr-o dezvoltare dominantă fie a
sistemului visceral (endomorf), fie a celui muscular (mezomorf), fie a sistemului
nervos (ecotmorf)(fig nr )
Figura nr. Tipurile morfologice după Sheldon a) mesomorf; b) ectomorf; c)
endomorf.
Endomorful corespunde cu tipul picnic al lui Kretschner: are sistemul digestiv foarte
dezvoltat.
Ectomorful este aproape tipul lectosom, are corpul fragil, iar greutatea mică.
Mesomorful, la care domină sistemele osos şi muscular se aseamănă cu tipul atletic al
lui Kretschner. După Sheldon, fiecare individ posedă aceste trei componente însă în
proporŃii diferite după o scară cu 7 trepte de la 1 la 7 (gradul cel mai slab al unei
componente = 1, gradul mediu = 4, gradul cel mai înalt = 7). Aprecierea se face prin
somatoscopie şi prin măsurarea a 17 mărimi antropometrice şi calcularea unui indice
ce raportează înălŃimea şi greutatea.

2. Morfotipologia lui Pende împarte oamenii în 4 tipuri constituŃionale, fiecare

tip caracterizat printr-o anumită structură morfo – funcŃională: după raportul între
dezvoltarea în înălŃime şi volum (longilin şi brevilin) şi după vigoarea organismului
3 Kinetoterapia deficienŃelor fizice Carmen Şerbescu

(stenic şi hipostenic) condiŃionată de funcŃia diferitelor glande endocrine. Aceste

tipuri sunt:
- tipul longilin stenic (combinaŃie de ectomorfism cu o componentă mesomorfică
bine reprezentată) se caracterizează prin capacitatea funcŃională mare a tiroidei,
hipofizei suprarenale şi glandelor genitale şi prin procese vii de dezasimilare. Este
un tip energic cu randament muscular ridicat. El este înalt, cu dezvoltare mare a
toracelui, mai ales în lăŃime, abdomen mic, membre bine dezvoltate, MI lungi.
- Tipul longilin hipostenic (tip cu predominenŃe ectomorfice), prezintă o slabă
capacitate funcŃională a suprarenalelor şi gonadelor. Are statura mică, cu aspect
longilin, cu dezvoltare fizică generală slabă. Acest tip are două variante: una se
caracterizează prin funcŃie intensă a tiroidei cu procese intense de dezasimilare şi
cu procese mai lente de asimilare, cealaltă se caracterizează prin intensitatea slabă
atât a proceselor de asimilare cât şi a celor de dezasimilare, cu asimilare slabă mai
ales a substanŃelor proteice şi, în consecinŃă, cu sistem muscular slab dezvoltat.
- Tipul brevilin stenic (combinaŃie de endomorfism cu o componentă mesomorfică
bine dezvoltată) prezintă o funcŃie intensă a glandelor sexuale şi a cortico –
suprarenalei. Are o dezvoltare mare a trunchiului faŃă de MI şi o bună dezvoltare a
abdomenului. Are tendinŃă la asimilare atât pentru substanŃele grase, cât şi pentru
cele proteice cu o masă mare atât grăsoasă cât şi musculară. Brevilinul stenic cu o
mare dezvoltare a sistemului muscular predominant faŃă de Ńesutul adipos este
denumit denumit de Pende – brevilin stenic – şi dă randament mai ales în atletica
grea.
- Tipul brevilin hipostenic (predominant endomorfic), se caracterizează printr-o
dezvoltare mare a Ńesutului grăsos şi o dezvoltare slabă a Ńesutului muscular.
FuncŃia hipofizei, suprarenalei şi gonadelor este slabă. Are trunchiul mare faŃă de
MI, abdomenul mai dezvoltat în raport cu trunchiul.
Nu există o delimitare netă a tipurilor glandulare ci, mai ales, o anumită predominantă
endocrină, încadrată într-un echilibru complex de natură să condiŃioneze anumite
particularităŃi somato – fiziologice. Cercetările lui Milcu demonstrează intervenŃia
dominantă a unor glande şi subdominantă a altora în determinarea constituŃiei, de aici
noŃiunea de tip constituŃionale pluriglandular.
3. După Milcu există:
- tipul dolicomorf, caracterizat prin predominenŃa formelor lungi şi turtite
(componenta ectomorfică a lui Sheldon). Acest tip are două varietăŃi: dolicomorful
respirator cu torace lung şi turtit şi dolicomorful muscular (longilin şi cu o
componentă mesomorfică bine dezvoltată, corespunzător longilinului stenic al lui
Pende). Din punct de vedere endocrin, dolicomorfii au o hiperfuncŃie hipofizală, o
hiperfuncŃie moderată a tiroidei, o funcŃie mai scăzută a suprarenalei şi gonadelor.
- Tipul mesomorf caracterizat prin dezvoltare fizică situată între tipul dolicomorf şi
brahimorf, cu o dezvoltare echilibrată a tuturor glandelor endocrine.
- Tipul brachimorf, caracterizat printr-o dezvoltare mare în lăŃime şi adâncime cu
trunchi voluminos (mai ales abdomenul), membre scurte, statură mijlocie. El are
două varietăŃi: digestivă (predominant endomorfică) şi musculară (întâlnite la cei
care fac atletică grea). Brahimorfii au o hiperfuncŃie a hipofizei şi cortico –
suprarenalei. Cei digestivi au o hipofuncŃie a tiroidei, iar cei musculari au o
hiperfuncŃie a gonadelor.
- Tipul mixt se caracterizează existenŃa la acelaşi individ a unor trăsături ce aparŃin
mai multor tipuri.