SCOALA DE LA CHICAGO

Evolutia vietii economice in ultimele doua secole a infirmat in buna masura, analiza facuta
de scoala clasica si neoclasica, paradigm ei de explciare a societatii. “Laisser-faire”-ul nu a rezolvat
marile problem cu care se confrunta economia contemporana: crize, inflatie, somaj, dezechilibru.
Teoria liberalismului clasic-concurenta perfecta si libera- nu poate fi aplicata in conditiile
concentrarii si centralizarii productiei si capitalului, ale trecerii la monopol. In conditiile
monopolului(privat, de stat, mixt) libera concurenta este inlocuita, in mod obiectiv, cu concurenta
monopolista.
Miscarea universitara Americana a deceniului sapte se constituie intr-o revolutie
intelectuala pentru viitorul economic si politic al societatii si reuneste o serie de economisti de
orientare neoliberala precum ar fi: H. Simons, Milton Freidman, F.A. Hayek, G. Stigler etc.
Milton Friedman, denumit si “Adam Smith al sec. al XX-lea” are contributii inseminate in
domeniul metodologiei cercetarii economice, in apararea economiei contemporane de piata ca
suport al libertatii de alegere si suveranitatii consumatorului, dar mai ales in problem monetare
teoretice si practice, de istoria preturilor, precum si in domeniul macroanalizei.
Cele mai representative lucrari ale lui Friedman sunt: “Eseuri in stiinta economica
pozitiva”, “Capitalism si libertate”, “Libertatea de a alege”, precum si “Inflatie si somaj”.
Dupa aprecierea sa, valoarea cognitive a unei teorii economice depinde de capacitatea ei
previzionala, de confirmarea ei ulterioara de mersul evenimentelor si nu de coerenta ei logica sau
realismul premiselor ei.
Influenta Scolii de la Chicago se raspandeste prin intermediul a patru mari orientari pe care
le vom aborda in continuare.
Curentul monetarist
Monetarismul atribuie modificarii masei banesti aflata in circulatie un rol hotarator in
desfasurarea echilibrata a activitatii in economie.
Orientarea monetarista pune in centrul activitatii economice problema cererii de bani si a
lichiditatii monetare.
Friedman sustine ca banii constituie o cocmponenta esentiala a mecanismului economiei
de piata si ca oferta de bani este principalul factor determinant al cresterii produsului national brut
mondial. Aceasta inseamna ca principalele variabile macroeconomice sunt influentate, in principal
de cantitatea de bani si numai in mica masura de politica fiscal, asa cum sustineau keynesistii.
Teoria capitalului uman
Mark Blaug considera ca baza teoriei capitalului uman rezida in faptul ca se considera ca
oamenii nu-si limiteaza activitatea economica la optiuni intre diferitele produse marfare pe care le
ofera piata, ci efectueaza simultan o serie de optiuni intre consumurile immediate si satisfactiile
viitoare de ordin pecuniar si nepecuniar. In aceasta optica, educatia, cheltuielile pentru sanatate,
pregatirea profesionala sunt considerate ca investitii analoage investitiilor fizice ale
intreprinderilor, intreprinde de indivizii insisi sau in numele lor de colectivitate.
Miscarea drepturilor de proprietate
Teoria drepturilor de proprietate ajunge sa demonstreze ca imtreprinderea particulara este
aceea care ofera maximum de garantie de eficacitate, caci prin ea detinatorii de capital sunt cei
mai in masura sa evite sustragerea nedreapta de profituri, pec and firma publica este aceea care are
toate sansele de a se dpdv social cea mai putin eficace, datorita faptului ca nimeni nu mai este
proprietar individual al produselor ei.
Scoala Public Choice
Ideile miscarii liberale se identifica fundamental cu o incercare de reinoire si de depasire a
teoriei microecnomice neoclasice.