CAPITOLULV. LIPIDELE $f METABOLISMUL LOR STRUCTURA. PROPRIETATILE. FUNCTHLE Natura chimicd ¢ foarte variatd. Dupa structura si compozitie, lipidele se impart in, dova subclase: simple si complexe. Lipidele simple sunt compusi ce contin C, HsiO (acilgliceroli, steridele, ceridele). Lipidele complexe sunt compusi care, pe lingi C,H,O, mai pot si contin atomi de P,N sau S —glicerofosfolipidele, sfingolipidele, sulfatidele. Deosebim lipide saponifiabite, care prin hidrolizi se descompun in substanfe componente, si nesaponifiabile, care reunesc diverse categorii de compusi, hidrocarburi superioate, derivati oxigenafi ai acestora, nescindati hidrolitic in compusi simpli. La ultima clasa se refera si alcoolii, aldchidele, acizii care contin schelete alifatice sau cilice, cu structurd poliizoprenic’: terpenele, carotenoizii, steroizi. Functile tipidelor sunt: 1) depozitarea si transportul rezervelor energetice; 2)constituentistructurali ai membranelor celulare gi intracelulare; 3) izotatoritermici, mecanici, electrci; 4)joacd un rol important in procesele de comunicare si identificare intercelulard; S)unelesubstan(e, find solubilcin lipide, polavea cfecte biologive. vitanine, steroizi, prostaglandine, derivati ai acizilor grasi nesaturati ‘Natura a creat o sumedenie de compusi lipidici, ce difera dupa structura lor chimica, Studiile recente au confirmat ci nu numai prostaglandinele, dar si multe altele prezint& factori valorosi ca reglatori si mediatori practic ai tuturor proceselor fiziologice si ai reactilor biochimice. S-astabilitc& glicosfingolipidele participa in procesele de crestere, diferentiere gi sesizare celular, la interactiunea intercelular, transmiterea semnalelor intermembranare; potservi ca antigeni siimunomodlulatori activi. Unele sfingolipide simple si metaboliti lor (sfingozina, sfingozin-I-fosfat, ceramidele), in calitate de mesageri secunzi participa ait a cresterea si diferenfierea celulelor, cit si la apoptoza lor. Participa, la transmiterea informatiei reprezentanti ciclului fosfatidilinocitolului—diacilglicerolul, inozitolfosfatul, inozitol-I,4,5-trifosfatul, acidul fosfatidic, care modifica activitatea unor forme de proteinkinaze C, modufind cantitatea Ca** in celule. Procesele biologice din singe sunt reglate de 1-O-alchil-2-acetiffosfatidilcholind (factorul de agregare a trombocitelor), Daca lizolecitinelor (lizofosfatidilcholinei) li se atribuia numai rol de detergent endogen, apoi la moment se constati cd in concentratii mici (1-10 mkM) au si funefia de reglare a PKC. fect neuromodulator posed amidele acizilor grasi—etanolamida ac. arahidonic (anandamida), care apare ca ligand endogen al receptorilor in creier. Oleamida posedsi functie de inductor endogen al somnului la mamifere. Oxidarea radical liber a lipidelor de formele active ale O, e considerati azo cale de sintez’ a moleculelor, cu activitate biologic’ deosebitd. oprostanele, produsele oxidarii acidulni arahidonic prezinta activitate biologica deosebita si suntun criteriu valoros al intensit&tii oxidarii radical libere @ lipidelor. impreund cu izoleucotrienele si alte izooxilipine prezint& o clasi de lipide, ce apar ca mediatori ai stresului oxidativ -270-Celula poate fi expusi actiunii simultane a mai multor factori lipidici, avind in consecin{a efecte biologice diferite. Unul si acelasi agonist (y-interferonul, interleukina-i, factorul necrotic tumoral) favorizeaza aparitia in celula a mai multor mesageri lipidici care determing procesele biochimice. Determinarea factorului -cheiee dificil in patogeneza efectelor celulare Acizii grasi. Dintre acizii grasi cei mai rispinditi si mai numerosi sunt acizii monocar- boxilicialifatici cu catend normalé, saturati sau nesaturat, ce includ un numar par de atomi de carbon, Lipidele izolate din fesuturile mamiferelor mai des contin acid palmitic (C,,) i stearic (C,,). Substanta nervoasé are cantitati substantiale de acid lignoceric (C,,). Aciaiiinferiori (C2C,,)seatesta in grasimile din laptele rumegatoatelor (tab.5.1). ‘Tabelul $1 Principat acieigrasi ai grésimilor naturale ‘Acta gragi satura ‘Numarul de atomi Formula de C in molecula structural T, Acidalacetic G CH, COOH 2. Acidul butiric CG cH, |;-(CH,),-COOH 3. Acidul caproic ‘c, CH.{CH,),-COOH 4, Acidul caprilic G CH,-(CH,),-COOH 5, Acidul caprinic Ce CH,-(CH)),-COOH 6, Acidul laurie Ge CH,<(CH),,-COOH| 7. Acidul miristic Ge CHCH,),,-COOH 8. Acidul palmitic Ge CH{CH,),,-COOH| 9. Acidul stearic Ge CH,(CH,),-COOH| 10. Acidul arahic G CH(CH,) COOH! 11. Acidul behenic c, CH,-(CH.),,-COOR| 12. Acidul lignocerie CG CH,-«CH,).,-COOR| Aciaii grasi nesaturafi conjin una sau mai multe legaturi duble etilenice care, ca regula, ocup’ pozitia intre C, si, ,-cis-A”. Legiturile multiple duble, se stueaz’ intre atomul C, si grupa CH, nefiind cuplate, darcuinterferenfa grupei metilenice: CH,- (CH,,-CH = CH-CH,- CH = CH-(CH,),-COOH. Practic, toate legaturile duble se aflé in cis-conformatia ce modifica pozitia catenei alifatice in spatiu. Cu cit mai multe legaturi duble exist, cu atit mai multe coturi posed acizii grasi. Acidul arahidonic are o rigiditate mai mare decit cei saturati: ultimii se rotesc liber in jurul legaturilor ordinare si se caracterizeaza printr-o flexibilitate mare. Acizii grasi nu se afld in stare liberd in celule si tesuturi, ci sunt legati covalent, asemeni componentelor din diferite clase de lipide. -21-Dintre acizi grasi nesaturati mai freeventi sunt: 1) paliitoleatul (acidul palmitoleic) C, ,,cis-A”; 2) oleic C,.,. cis-A”; 3) nervonic C,,, cis-A”. (Cu2 legituri dublein molecula: Acidul linoleic C,,.¢ Cu3 legituri duble: - Acidul linolenic C,,.,cis-A°, A", A; Cu4 legituri duble: Acidul arahidonic C,,,, cis-A*, A’, A", A® Proprietatile. Proprietitile acizilor gragi sale lipidelor, servind drept constituent in mare masuri depind de lungimea catenei acidului side gradul de nesaturatie. Acizii grasi nesaturati au o T°C de topire mai joas& decat cei saturati cu lungime similaraia catenei (acidul stearic - 69,6°C, oleic - 13.4°C, acidul linoleic - $,8°C). Lungimea catenei influenfeazii asupraT°C de topire. Acidul palmitic (C,,) reo T*C cu 6,Smai micd decit a celui stearic (C,,). Cu alte cuvinte: lungimea mica a catenei si prezenta legiturilor duble amplifica fluiditatea acizilor grasi sia derivatilor lor. La'T® corpului acizii grasi saturafi C.-C, suntin stare solidi (ca ceara), cei nesaturafi sunt lichizi. ‘Tot lichizi sunt si cei saturati pind la O, Acizii grasi sunt putin solubili in ap. Solubilitatea scade o dati cu cresterea lungimi catenei hidrocarbonate. Acizii grasi saturafi si nesaturati au proprietate de a forma: 1. Esteti (glicetide, fosfogliceride), 2. Sruri (sipunuti cu proprietii tensioactive), cele deNa* sik” sunt solubile in apa; cu ceilali ‘oni, in general, formeaza siruri insolubile; 3. Amide (sfingolipide). Acizi grasinesaturafiadifioneazi, lanivelul dubleilegituri halogeni (Br, Cl), tocianatul (SCN), gruparea hidroxil. Ei se oxideazi usor cu permanganatul de potasiu, acidul periodic, tetraacetatul de plumb, peroxiacizii. Reactiile de oxidare se utilizeaza in scopul stabilii structurii lor chimice. Oxidarea acizilor grasi nesaturafi are loc si in prezenfa ozonului. Ei sunt supusi procesului de peroxidare (autooxidare), la care se altereazA gustul si mirosul (rincezire) Radicalii peroxidici atacd alte catene nesaturate, inifiind reactia de peroxidare in lant —CH=CH— CHy— CH= CH—+X°—»xH— CH= CH—cH*-CH=CH-—> Taomerizarearadicalului liber > CH=CH CH= CH—CHY- Fe CH=CH CH=CH CH —> 02 en > —CH—CH—cH—cH~ cH bo Radical hidroperoxid — Q— OH Reactia de peroxidare in lam: X - radical initiator ‘Tesutul adipos uman confine (in % din greutate) urmatori acizi grasi: oleic~ 45; palmitic=25; linoleic~8; palmitoleic=7; stearic ~7 si alii Uleiurile vegetale sunt bogate in acizi grasi nesaturati -272-Autooxidarea lipidelorce congin acizi grasi nesaturafi in celule este sista de prezenta vvitaminelor E, , diferitefor enzime. Acest fenomen poate provoca anomalilipidice in Lipidele saponifiabile. Gliceridele grisimile neutre, acilgliceroii) reprezinté esterii glicerolutui cu aciii grasi, constituind grisimi de rezervi, ‘Acta gras constituent suntrspindif destul de uniform in toate moleculele de tiacilliceroi (TAG) mixte. Aceste lipide sunt mai usoare decit apa simu se dizolva in ea. Find in stare Achidratatisiredusé, TAG este orezerva valoroasa de energie metabolic, La oxidarea unui gram se elimina 9 kcal, pe cind la oxidarea glucidelor~4 keal; 1 gde glicogen uscat leaga 2 £ api, Prin urmare, intr-un gram de grisime se depoziteaza de 6 ri mai multi energie decit intr-ungramdeglucide. Din greutatea totald'a omului (70kg), TAG lerevin 11. Dacd energia ar fi conservati numai in glicogen, greutatea corpului ar spor cu 5S kg Corurile, esteri acizilor grasi superiori cucatend liniara si Gy 9 COR, alcooli alifatici sau ciclici cumas& molecular mare. Ceridele {"? sunt substanfe solide, amorfe, au caracter hidrofob, sunt CH-O—CO—R, seeretate de epiderma animalelor siplantelor, formeazunstrat dy 9 COR. protector impiedicind pierderea de ap’. Sunt sintetizate si"? t4G 3 Utilizate fn canttii mari de planctoane, ce se folasese in hrana ‘unor pesti de valoare. Ceara de albine este un ester al acidului palmitic si al alcoolului miricilic (C,,)—H,C— (CH, ;-CO-O-CH,-(CH,),,-CH,, Spermacetul | eprezinti unesteral acidului palmitic sial aleoolului cai ‘cetilic _(C,,)-H,C-(CH,),,-CO-O-CH,- ia \(CH),-CH, | Lanolina, grasimea natural de pe lind de oaie, este unester al lanosterolului siagnosterolului cu acizii grasi, Lanosterolul este un compus tip dienic, om | avind $1 alti substituenti metilenici la C, $i C,, cfs Ys Ceridele sunt constituenti ai unguentelor,cremelor, de atfelutilizate in cosmetic, farmacic, Fosfatidele, lipide structurale, nu se depoziteaz’ ca rezerva. La baza lor structural se afld acidul fosfatidic. Organismele vii ilconfin in cantitai ‘ici in stare liber find intermediar in metabolismul fosfatidelor. CH,—O—CO—R, Prin legarea grupei fosforil cu diversi aleooli rezulta fosfatidele, Acizi grasi nesaturati mai des formeazi estericuC, CH~O~CO Rs din glicerol —acest atom devineasimetric cu L-configuratie. "CH, —O0—P—O" i adie Lanosterol CHy-0-CO_R, CH-O—COFR: CHy-0—P—0—CH,—CH,—N(CH,)s Lecitnele 0 Acid fosfatidie -273-Cele mai rispindite fosfatide sunt: a) Fosfatidilcholinele (lecitine) contin cholina (OHCH,—CH.—N'(CH,), Aceste lipide au caracter amfipatic, proprietati tensioactive pronuntate, formeazii in api miceli, sunt neutre la electticitate ca ib) fosfatidilezanolamina (cefalinele) ce se confine din abundengt in fesutul nervos. Cefalinele, cu 2 resturi de palmitil, sunt componentele lipidice principale ale “surfactantului pulmonar”, ce acopera alveolele si impiedicd colapsul la expirare Surfactantul include intr-o proportie mare si fosfatidilglicerotul. Fosfatidilglicerolul, fiind un lipid fri azot, confine unul sau doud resturi de fosfatidil legat de glicerol. Difosfatidilglicerolul (cardiolipina) e unal din componentii membranei inteme ‘mitocondirale. FH:—-O—CO—Ry R»-CO-O—CH I i éu,-0-P—0~chy, Ry—C-O—CH, oO Hocn ° CH-0—CO—R; Cih,-0- POC, ds b) Fosfatidilserinele (acidul fosfatidic + serina) au o sarcind negativa. ©) Fosfatidilinozitoli, de asemenea, au o sarcins negativa, se g&sesc in cantitifi mari in fesutul nervos, existind in doud forme fosfatidilinozitol-4-fosfat (PIP,(4)) si fosfatidilinozitol-4,5-difosfat (PTP,(4,5)), ce joacd _ roluri importante in procesul de emitere a mesajelor 9 6a extracelulre ee | 4) Plasmalogenele (alchenilfosfatide) sunt nu- | 0 /on meroase in muschi si nervi, de C, este legat un enol o | 2 Difosfatidilglicero! (cardiotipina) OH Ol alifatic superior, iar mai frecvent, ca alcool azotat, este ‘ / OH ‘etanolamina, T Fosfolipazele sunt enzime ce scindeazi Fosfatidilinozitol fosfolipidele. Fosfolipaza A, se confine in veninul de sarpe; catalizeaza specific hidroliza acizilor grasi in pozitia doi, formind lizofosfa- tide ce distrug membranele (in stare normala nu sunt toxice). Fosfolipaza B hidrolizeaza lipidele in po- CH;—O—CH=CH—(CH;)5— CH iia I si2stunumai in pozitia I, fosfolipaza Chidrolizeaza acidul fosforic cu glicerolul H—O—COER in consecinta actiunii fosfolipazei D, se A =. formeazit acidulfosfaidi. bt —O—P—O—CH—CH2—NH3__ in membranele plasmatice ale diverselor Plasmalogena cucariote unicelulare, fosfatidele sunt -274-rezentate de fosfonolipide, Acest lipide sunt caracterizate printr-o legatur’ fosfor- (2-aminoetl-fosfonolipid) analogic cu fosfatidiletanolamina. Laaceasti grups de lipide se refer’ si endocanabinoidele care se deosebesc structural cendorfine (naturi peptidica). Endocanabinoidele sunt derivate ale acidului arahidonic. Principalii compusi sunt arahidonil-N-ctanolamina (grapa COOH a acidului arahidonic este legata de grupa aminicé a etanolaminei) si 2-arahidonil-glicerol (grupa COOH a acidului arahidonic formeazii legitura estericd eu grupa alcoolicd secundari din glicerol). “Acesti compusi sunt prezentiin fesuturile (creer, nimi rnichi fica, piele) mamiferelor. In aceste jesuturi 2 receptori (CBI si CB2) fixeaz acesti compusi. Derivatiietanol- aminei suntrecunoscuti de CB I, cei ai glicerolului—_de CBI si CB2. Ambii receptori sunt cuplati cu G-proteinele, activindu-le sau inhibindu-le. O parte din endocanabinoide ;pot confine sacizi grasi cu catenfi mai mica: acidul miristc (14:0) sau acidul lauric (12:0), Receptoriireactioneaza la acesti compusi in concentrafii mari. Se considera cd in ereierul ‘mamiferelor ei joacd un rol protector antioxidant. ‘Sfingolipidele, constituent structural ai membranelor, sunt derivati ai unui HyC —(CHy),;—CH = CH—CH—OH aminoalcool superior ~ sfingozina (Gihidiosfinguzina-sfingonina), legat prin H*C —(CH»),— CO ~ NH-CH ‘grup aminicd cu acidul gras si formind CH.OH cceramida, Exist doul categorie sfingolipide: 1) Sfingomietinele—componente ale substanjei nervoase albe in nervii perifericis tine o ceramic legati de un rest de fosforilcholind, Structura lor se diferentiaz prin ‘ceramide in care se pot amidifica divers acizi(lignoceric, nevonic etc.) Ceramida CH;~(CH,)y>~CH=CH—CH-OH —O R—CO—NH—CH-CH,—O—P—O—CH)—CH)—N(CH;)s, Sfingomielna ‘ 2) Gilicosfingolipidele care includ ceramida legati glucozidic de monozaharide (C,) m1 oligozaharide, 8) Cerebrozidele se afi in cantitti mari in substanfa alba a creierului, in nervi. Cera- ida e legata cu B-galactoza; incalitate de acid gras, se utilizeaz acidul lignoceric (C,,). Cerebrozidele mixte congin 2,3,4 resturi de zabar. CHO BO. ;-O-CH, 0 On. n—yn—C_R ba Htc H—(CH2),7~ CH Cerebrozida OH -275-») Glucocerebrozidele contin constituent ai membranelor celulelor (nu nervo lucidul de bazi este ghucoza, Denota caracter amfipatic simu au sarcini electrice, HC—CH=CH—~(CH2);2—CH3 Glucocerebrozida = OH c)increier, galactocerebrozidele mai contin si resturi sulfat legate esteric de galactozai—sulfatidele, ionul -OSO, elegat cu atomul 3 din galactoza. CH;OH I HC—-CH=CH—(CH,))2~CH3 Sulfatida 4) Gangliozidele sunt glicolipide ce confin unul sau mai multe resturi de acid sialic (NANA), care la pH=7,0 comportd sarcina negativa. Ble, larindul lor, se clasificd si se identified dupa numarul resturilor de acid sialic (GM,GD, GT). i -216-‘Natura oligozaharidului este desemnata print-un indice numeric, S-n (n-numrul de unit hexozil). Se situeaz pe suprafafa exterioard a membranelor, fragmentelor receptorice specifice, mai ales in locusul de fixare a moleculelor de neuromediatorin timpul procesului de transmitere chimica a mesajului de lao celula nervoasd la alta. Lipidele nesaponifiabile. Aceste lipideau o structura poliizoprenica, cu un grad ‘mai mic sau mai mare de nesaturare, manifesta functi oxigenate, Aceast grupi include terpenele, carotenoizii (01, 8, Y) si steroizii. ir er ak eee oy VR Brcarotena > NARA aw 4 Lali, ‘poarotena Le ewon lates padi? HoC, Hx 7 C—CH= CH Ee Izoprena ‘Terpenele (hidrocarburi poliizoprenice) intermediare, in cantititi mici, participa la biosinteza colesterolului (scualenul), vit. K, E, ubichinonei. Un numir major de compusi sunt prezenti Jumea vegetal, cit si animalA, in bacterii, sub forma polimerizirii unitatilor de izopren, Carotenoizii din materia vie se afl: an stare liber’ solubilizati in lipide gi sub form de microcristale; b) in diverse combinatii cu pratide, lipide sau cu glucide (carotenoproteide; esteri carotenoidici si glicozide carotenoidice). Biosinteza carotenoizilor nu ate loc in organismul omului si animalelor. Aportl de carotenoizi este asigurat deresursele alimentare. Find absorbite $i metabolizate in organism se formeazii -2-R Ha Hy as ch \ st (2. -cn—bren, -- oh cn, ‘@-tocoferolul (vitamina E) 9 CE CH; cH” 7 Ubichinona-coenzimaQ,, ° cH ek cus oO Plastochinona . oO cH CO pe i cae —te foment ck Jon 9 FilochinonavitamiaK,) ‘Structura izoprenului si diverse hidrocarburi derivate carotenoizi specifci proprii Carotenoizi sunt considera apartenenfiai casei terpenoizilor. Unitatea structural de baza este izoprenil pirofosfatul. In alta classe includ si derivati: fitolul, vitaminele A,E.K, chinonele§. Stervizii sunt compusi ai ciclopentanperhidrofenantrenei yi contin gtupa OH la C,, catend alifaticd din 8-10 atomi de C aC, ,.. Colesterolul este cel mai important sterol din regnul animal si component esential al tuturorstructurilor membranare. Existiin tare libera sau esterificat cu acizi grasi, fiind precursorul tuturor celorlalti compusi steroidici, formind steride, mai des in pozitia 3 este esterificat cu acizi grasi nesaturali Laoxidarea colesterohului, se formeazA 7-dihidrocolestero! (provitamina D,). In aceasta grupa int’ gi aci biliari—componenti ai bilei.. -278-hs Hy He CH oN, ne CH Engoserolul oH, oa cH, =o ‘Testosteronal Bstradiolul HOH on fev ene CW) i ne Yaw © Corticosterona Ws VitaminaD,(ergocalcterotul) Metlolanteena Structure diversion teroici Una dintre cele mai active substanfe cancerigene extrase din bilie metilcolan- tena. Proprietati analoage poate avea si produsul metabolizaiii testosteronului -esti intermediari se inactiveazA normal in ficat grajie oxidarii miciozomale. Acizii biliari, Organismul uman nu dispune de enzime care degradeazi nucleul erolic. O modalitate de metabolizare a colesterolului este sinteza hepatica a acizilor biliari in mod normal, biosinteza si aportul alimentar de colesterol se afl in echilibrucu pierderea zilnica a colesterolului sub forma de aciz biliari si derivati ai acestora. Sinteza acizilor biliari primari are loc in ficat si implied actiunea coordonatd a mai tor enzime diferite, localzatein diverse compautimente intracelulare. Are lochidroxitarea in pozitiile 7asiC,,,apoi izomerizarea funetiei alcool (C,-), cu saturatea in pozitia S- 6. Catena lateralé este scurtati, conducind la generarea de propionil-CoA si utiliza, in consecinti, in ciclul Krebs. Sfrurile biliare au eficieng mai mare in emulsionarea si digesta lipidelor, comparativ aciziibiliari, Aceasta se datoreaza faptului cd sirurile biliare au pK mai scdzut decit acizi biliari, Spre exemplu, pK pentruacizibiliari este de aproximativ 6, pentru derivatii, slicoconjugati—aproximativ 4 i pentru sirurile conjugate cu faurinaeste de aproximativ 2. Sciiderea pK se explici prin cresterea procentului de molecule prezente in forma -279-ionizati la pH-ul intestinal de aproximativ 6, ceca ce permite o mai bund solubilizare a lipidelor. Sarurile biliare nu sunt absorbite impreuni cu lipidele alimentare, ci dispun de un transportator specializat care asigura absorbjia lor la nivelul ileonului, Majoritatea sfrurilorbiliare sunt reabsorbite, transportate prin vena porta sirecaptate de ficat, care Jeelimin’ din now in fluxul biliar. Astfel se formeazicircuitul hepato-entero-hepatic al sirurilor biliare. Sarurile bliare care nu au fost absorbite in ileon ajung in colon, unde sunt deconjugate de catre bacteriile intestinale, Printr-o reactie de dehidrogenare (in pozitia C,-c)) rezulti aciziibiliari secundari: acidul litocolic (hidroxilat in pozitia C,) si acidul dezoxicolic (hidroxilatin pozitiileC, siC,,) Acestia sunt partial absorbiti la nivelul colonului si reutilizati de ficat, dup’ captare sireconjugare. SC SABS SABP € Breretia £ focata 05 ga S| Cirewitut hepato-enteroshepatic al accilo si siruritor billare Noti: ABP — acizitbiliari primari: ABS ~ acielibiliari secundari: SABP ~ sévurile acizllor biliari primari: SABS -sdrurileacsilor biltar secundart Circulatia portala (15-30 g/zi) Cireuitul hepato-entero-hepatic are rolul de a economisi necesarul de colesterol pentru sinteza acizilor biliari Aciziibiliari prezenti in organism totalizeaza aproximativ 2- 4g, dar reciclarea lor permite deversarea in intestin a 12-32 g de sirurbiliare'zi. Fractiunea care se prerde prin eliminare fecal (aproximativ 0,5 g/zi) este compensati de sinteza hepatic’. Reglarea biosintezei acizilor biliari este corelata cu ceaa colesterolului -280-MEMBRANELE BIOLOGICE ‘Membranele biologice reprezinta structuri superorganizate, posedind constituentii de bazii— proteinele silipidele. Joaca un rol decisiv la vitalitatea celulelor, separindu- Je demediu! exter si determinind individualitatea lor. Membranele nu prezinti un obstacol rigid, cio bariers de permeabilitate selectiva de o sensibilitate parte, cont pompe moleculare specifice si canale. Aceste sisteme de transport regleazi componenta molecular gi ionicd a mediului intracelular. Funetiile de baza sunt multiple, complexe si dinamice: |. Pentru celuld, la fel ca $1 pentru compartimentele e1, membranele indeplinesc functia de barierd mecanica, dar nu inert static, Membranele sunt flexible, labile, permanent se innoiesc, rminind elastice si dure la deformare. Celulele eucariote intrunese gi membrane inteme, ce separa organitele - mitocondriile, lizozomii. Specializarea functionala in procesul evolutive indispensabila de formarea segmentelor intracelulare separate, numite compartimente ce asiguriio individualitate specific 2..O funetie central’ e permeabilitatea selectiva, cuplata cu mentinerea homeosta- zeiintracelulare. Deplasarea ionilor si a substantelor prin membrane poate fi pasiva, ffirdutilizarea energie’, favorizatd de difuzia dupa gradientul de concentrafic sau electric. Transportul activ contra potentialului chimic sau electric are loc 0 dati cu folosirea ATP. Aceste sisteme de transport asigura transferul in celula al moleculelor specifice de substante nutritive organice— glucoza §ialfi ion sau produse rezultante ale lor. 3. Generarea potentialului bioelectric, conducerea excitatiei. Estabilit c& suprafata ‘membranelor posed grupe electrice cu anumita sarcin’, ce favorizeazi transmiterea impulsului sub forma unor modifica in undeleelectrce, de-alungul axonului saucelulei. 4. Membranele indeplinesesio functie metabolic insemnati, determinaté de asociati multiple de enzime sau sisteme enzimatice situate pe suprafafa lor, ce diferi peambele pari. Procesele de transformare a energiei din cadrul sistemelorbiologice se produc insistemele membranare, ce contin complexe de enzime integrale si proteine. Spre exemplu: fotosinteza, proces de transtormare a luminn in energia legiturilor chimice, are Jocin membranele interme ale cloroplastelor sau fosforilarea oxidativa, ce insofesc oxidarea substantelor organice, cu formarea de ATP in membrana interna a mitocondrior. 5. Membranele regleaza schimbul de informatie ire celule si mediul ambiant. Posed receptori specifici, ce sesizeazi excitantii exteriori Interacfiunea celulara este efectuatiide membrane. Acest schimb de informatie are loc in timpul contactelor intercelulare, structuri specializate formate din membrane citoplasmatice si componente ale straturilor premembranare, Contactelor intracelulare le este proprie o mic’ re~ zisten{a electricd, cu o permeabilitate mare, ceea ce permite realizarea interactiunii prin difuzia substanfelor in mediul respeetiv sau prin transfer direct. -281-Actul primar consti in identificarea semnalului receptorilor specifici de pemembrand, Receptori, dupa structural, constituie glicoproteide. Transformarea mesajelor chimice in forma preluati de celuld are loc cu participarea adenilat- sau guanilateiclazelor, situate pe reversul membranei. Generarea semnalului chimie sau electric este un argument care justified rolul elocvent al membranelor in sistemul de comunicare biologics. 6. Membranele dispun de locusuri de sesizare specific’ nu numaila hormoni, dar posed si locusuri_specifice ccaracteristice pentru fiecare individ sau specie, denumite locusuri clipsordale Proprietatile generale ale membranelor biologice Ele diferd dupa structurd sifunotie, dar atesta si proprietati ‘comune: ape 1.Reprezintio structuri plat cu o grosime de citeva iniete molecule, formind bariera integra intre compartimente, cu lungimea aproximativa de 60- 100A. 2. Componenta lor de baz’ sunt lipidele si proteinele. Raportul dintre ele variazi dela 1:4 ping la 4:1. Constituenti ai membranelor sunt si glucidele. 3. Lipidele sunt reprezentate de molecule relativ mici, ce contin grupe hidrofile si hidrofobe. in solutie apoasi, spontan formeaza straturi bimoleculare inchise. Bistratul lipidic eo barier’ pentru compusii polari. Un segment cu dimensiunile 1x1 mkm intruneste aproximativ 5-10% molecule de lipide. 4, Membranele igi restabilesc automat integritatea la lezarea mecanica, imediat se inchid, se autorestabilesc: 5. Functia membranelor e determinata de proteine specifice, ce indeplininesc rolul de pompe, canale, receptori, enzime transformatoare de energie. Proteinele se intercaleazi ‘n stratul bilipidic- medit, necesar pentru activitate. 6. Membranele reprezinta structuri necovalente, supermoleculare; constituentii ‘membranei suntasamblati datoritd interactiunilor multiple necovalente, cooperatoare dupa caracter. 7. Membranele sunt asimetrice, suprafata lor intema gi exten’ difer’ radical. 8.Membranele prezinti structuri fluide. Dac componentelebilipidice sau proteice ruse fixeazi intr-un loc anumit, prin intermediul fortelor specifice de interactiune, apoi ele usor difundeaz’ in planul membranei. 9. Membranele sunt solutii hidimensionale, dirijate de-caitre proteine si lipide intr-um. mod anumit. Structura_ Lipidele. Proprietitile lipidelor din membrane difera intr-atitincit induc erori esentiale. ‘Vib ns este principiul general l organiza structurale: ipidele membranare sunt comps ‘amfipatici. Moleculele lor posed propriet3jhidrofile si hidrofobe. Ele pot fiexprimate in felul urmator: partea hidrofili—capul polar—se reproduce in formi de cerculet, pe -282-cind catena hidrocarburicd—in lini ondulate. Se ise intrebarea fireasci: cum se comporti glicolipidele sau fosfolipidele in solutie apoasa? Capetelehidrofile sunt compatibile cu apa, pe cind covile resping apa. in solutie apoasi formeaz micele, in care capetele se afl. la suprafati pe cind cozile—induntr (fig5.1; 52). posibilé si0 alté organizare, care arsatisface aceste cerinte: formareastratului bimolecular sau bistratului lipidic. Sa constatat cf in solutii apoase se fomneaz anume stratulbilipidic | sinumicele. O atare preferinti pentru bistrat are o insemnatate esential in biologie. Micela posed un diametra mai mie decit 200A, pe cind straturlelipidice potatinge valori macroscopice — pind la 1 mm (107A). Fos{o- yi ylivulipidele servese dept constituenfi- cheie ai membranelor anume datoriti. capacititi de a forma straturi bimoleculae, cae, find fa stare fluid, indeplinesefunctia de barieri a permeabilitait (fig 5.3;5.4), | Cumse formeazi si care sunt forfele ce favorizeazd asamblarea lor? | Formarea bistratululipidicse realizeaza prin autoasamblare. Cualte cuvinte, capa- citatea dea forma bistratule determinati de structura moleculelor lipidice si de | proprietiile lor amfipatice. Formarea lor in api se produce spontan. Forta princi- | pald ceasiguri autoasamblarea e interacjiunea hidrofob8, Pe masuri ce cozile hidro- | carburlorlipidelor membranare nimerese in partea interna, nepolara a bistratului, ele pperimolelels de apo nour linac pine entopin sen, Intre cozile hidrocarbonate apar interactiunile Van_ | der Waals ce favorizeazsmpachetarea lor mai com- | pactit in bistrat, Formarea e cauzati de aparitia legitu- gm | tilor electrostatice side hidrogen intre capetele polare | si moleculele de apd. instabilizarea bistratuluiiau — ,, MHE™ | parte aceleasi forte care asigur interactiunile molecu- | larein sistemele biologice. | Bistratul mai posed o particularitate — & | cooperativitatea lui structurala. Integritatea Tui este determinata Meracti Seed sie memuninssovaleni, C25 uaa mic = 283.Fosfo- si glicolipidele formeazi in api clastere (conglomerati), in care contactul lanturilor hidrocarbonate cu apa este redus la minimum. Acesti factori energetic au in consecinta trei efecte biologice de 0 valoare major’: 1) tendinta de a-gi mari suprafata; 2) capacitatea de ase izola (inchide in sine) in asa mod, incit la capete sa nu Himind cozi ce ar putea interacfiona cu apa, Datorité acestei proprietiti apare un spatiuizolat (compartiment); 3) straturile bilipidice sunt capabile si se “autosudeze”, si se“autosigileze”, deoarece orice gaurd din strat mu e convenabild energetic. Studierea permeabilitiii bistratuilor lipidices-a efectuat in dovd sisteme artficiae: lipozom si membrane bimoleculare plate, numite membrane negre. Lipozomii reprezint © faz apoasd in stratul bilipidic, fiind formati la amestecul rapid al apei cu solutia de lipide si etanol (la introducerea acului subtire al seringii se formeaz bule aproape sterice, cu. un diametru de aproximativ 500A. Dacii apa contine ioni sau molecule, se vaatesta in faza apoasi a lizozomului). Exemplu: Dac’ lipozomii cu diametrul de 500 ‘Ase formeazitin solutie de 0,1 mol glicin®, apoi in interiorul fiecdrui lipozom se vor afla aproximatiy 2000 molecule de glicina. Analizind viteza de iesire a glicinei din compartimentul intem al lizozomului in mediu, determina permeabilitatea membranei. Lipozomi prezinti interes nu numai pentru studiul permeabilitatii, Ei sunt capabili deo alipire cu membranele plasmatice ale diferitelor celule. Aceasti proprietate oferi mari posibilititi pentru introducerea in celule a diferitelor substante incapabile si traverseze membranele. O alipire selectiva la celulele de anumit tip poate fi usor utilizati pentru aportul controlatal medicamentelor in celulele-jint, Investigatiile in aceasta directie au demonstrat c& membrana lipidica bistrat are 0 permeabilitate mic pentru ioni si pentru majoritatea moleculelor polare. Abatere prezinta numai apa ce trece usor prin membrane. Cana onic Canal pentru ap Fitru Membrana femdom em / é Mecayigm portal ~s e ‘Strucrura camalului—K° la Streptomyces lividans Transportul moleculelor H,O prin aquaporine Cereulefele mari— ionti de K’, mici—moleculele de H,0 . -284-Doar recent (2004) s-a stabilit c& in membrane sunt prezente proteine (aguaporine), re posed o permeabilitate selectiva pentru api si sunt absolut impermeabile pentru tion, inclusiv protonii. Aquaporinele au o mas moleculara de aproximativ 30 kDa gi se giisese in forms de tetrament. Se infilnesc in organismele vii i au un rol important. Sunt descrise 5 tipuri de aquaporine (AQP-1,2,3,4,5) prezente in diferite fesuturi. AQP- 1si AQP-3 sunt necesare pentru funetionarea normala.a rinichiului (reabsorbfia apei in subi proximali, distali si colectori), in diabetul insipid nefrogenic sunt descrise AQP-2, ‘ce determini permeabilitatea apet in ductul colectorrenal. AQP-4 regleazi reabsoristia lichidului cerebro-spinal in sistemul nervos central si in edemul creierului, AQP-S iau parte la secrefia lichidului glandelor salivare, lacrimale siepiteliului alveolar pulmonar. Densitatea aquaporinelor in membranele plasmatice e de 2x 10*copii /celuli. AQP-1 aranjatd in membrand prezintA 6 segmente helicale transmembranare, Canalul tetrameric fransmembranar are un diametru de~ 3A. suficient pentru trecerea moleculelor de ap’, cuo capacitate de 5 x 10° molecule /sec. Dereglirile in activitatea acestor proteine, de altfel, ca si defectele genetice conduc la patologii grave. Analiza RS a aquaporinelor a depistat prezenta nei structuri deosebite de cea a canalelor de K*. in membrane se formeaza un canal ingust, cu aranjarea central 2 incircaturi pozitive tipice aquaporinelor. Trecerea atita catonilor, cit sia anionilor prinacest canal este imposibila datorita dimensiunitor mici, iar prezenta sarcinii pozitive stopea7iigicirculatie protonilor. Coeficientii permeabilititii pentru compusii micromoleculari coreleaz4 cu raportul solubilitati lor in solventi nepolari fafa de solubilitatea in apa. Aceasti dependenja ne permite si credem cd compusii micromoleculari tree prin. membrana bistrat in felul urmitor: pierd in prealabil pelicula apoass, apoi se dizolva in statu inter hidrocarbonat al membrane, cu difizia ulterioara prin acest strat spre cealalt parte, unde din nou se dizolvS inapa. Majoritatea proceselor membranare sunt determinate de proteine. Si daca lipidele membranare formeaza bariera permeabilitayi si asigura crearea compartimentelor nice, apoi proteinele specifice asigura functii specifice membranelor ca: transportul, transmiterea informatie transformirile de energie. Lipidele ereeazi mediuil necesar pentru actiunea acestor proteine. Instructura membranelor, la o molecula de proteina revin 50 molecule de lipide. La proteine, de asemenea, se pot identifica fragmente hidrofobe si hidrofile, Grupele polare formeazi legitur intre cle inccadrul lanjului polipeptidic, ce penetreaz& bistratul ‘Unnumarredus de proteine sunt cufundate partial. Membranele difer dup& contimutul de iproteine. Mielina, de exemplu, confine putine proteine~18%. Majoritatea membranelor celulare insi manifesti oactivitate cu mult mai intens, iarcanttatea de proteine evohueaz 1a 50%. Membranele inteme ale mitocondriilor,adica locul de transformare a energici, contin 75% de proteine. Experimental s-aargumentatci’ membranele cu fuunctii diferite dliferd dupa cota de proteine. Unele dintre proteinele membranare pot fiusor separate prin intermediul unei.soluti fortd ionicd mare (1M NaC), altele sunt bine fixate cu membrana si pot fi separate inaplicarea difertilor detergenti sausolventi organic. Dati fiind duritatea fixrii cu -285-membrana, proteinele corespunzii- toare se claseazi in periferice si 1 integrale (fig.5.5). agenti chelagi, Ultimele formeaz legaturi multiple cu catenelehidrocarbonate proteinaimegald ale lipidelor membranare si, deci, pot fi separate cu ajutorul agentilor ce concureazi nelimitat in aceste interactiuni nepotare. Proteinele periferice sunt legate cu membranele de forte electro- statice si de hidrogen. Aceste inter- actiuni polare sunt usor afectate de adaosul de saruri sau de modificarile 4 HL. Figura 55. Proteinele integrate si perferice, uimele pH. sunt atasate covalent a lipidele mombranare = Conform ultimelor investigatii, —_glicoziffosfatiditinozitol proteincle periferice, in majoritatea lor, sunt asociate la suprafata proteinelor integrale. Mai profund sunt studiate protcinele membranci critrocitclor: spectrina are o cot de 30% din masa proteinelor membranei critrocitare si ¢ compusi din 2 lanturi polipeptidice, ce formeazi 0 rejea de filamente pe suprafata intema a ‘membrane’ eritrocitare. La generarea acestei retele participa activ si o alti protein’ mai ufin studiatd. Refeaua contribuie la formarea si mentinerea formei concave a eritro- Citului gi, concomitent, admite unele deforma la trecerea lui prin capilarele inguste, Proteina perifericd Carboxiterminal Figura $6. Secventa aminoacided sl locallsarea transmembranara.aglicafovinet A eitrcitare. Un domeni ‘hidrofi, cu resturi de glucide, este aranjat in exteriorul membranel, iar celalalt~ in pariea inerioari. ‘Hexagonele reprezntatetrazaharide (contin cite oud molecule de acid sialic). Segmental hidrofob format din 19 resturk aminoacidice (75-93) se aranjeaza in formi dea spiral, traversind stratul bilipidic = 286-Glicoforina — proteina trans- membranari compusa dintr-un lant polipeptidic, cu 131 resturi de aminoacizi, localizatd preponderent {n nteriorul membranei, posed 16 ‘unit oligozaharidice siconfine mai mult de 90% de acid sialic. Glucidelor le revine mai mult de 60% din masa acestei proteine. Are trei domenii. Se considera ca uneritrocit confine 6x10* molecule de atare protein’, functia cireia nu ce stabiliti definitiv (fig 5.6). Canalul anion pentru HCO, si CI reprezinta un dimer de proteina Si coup 1 din tats protcina 7, Canal evra ann cr ara, membranei. Areomaside95 kDa cioscheletulspecrina sf enkirina) imifind Mabiitaten Bre liscalieat paramnbele pat) Alb See coe Gpaceins eer Nemcoara eacionoc membranei. Moleculele proteice Cecomplealnanet rate lature! specie membrana sunt la fel orientate spre centrul «x protsjaté de deformatie membranei (fig.5.7). Studiul roentgenostructural a determinat structura tridimensional’ a proteinelor inte- sgrale membranare. Cercetarile membranei purpuriia bacteriilor localizate in mediul salini-au permis lui R. Henderson siN.Unwin sé reconstituie configuratia tridimensiona- laa acestei proteine membranare, care consti in urmiitoarele: membrana. specific’, continind bacteriorodopsind, 0 proteina cumasa de 25 kDa, ce transferi energia Juminii in gradientul protonic transmembranar, uilizat pentru sinteza ATP (fig.5.8). Exteri —minoterminal CCarboxitemninal Figura $8, Bacteriorodopsind — aranjarea spatial in membrand. Catena pollpepdiet preci spirale hidrofebe in care frecare din ele naverseazi statu bilpidic perpendicular, formind clasere cu Componenta acl aliidelor membrarare. Pigmentulretina exten contactcu unelesegmente ale scestor e@espirale =287-Proteinele acestei membrane contin 7 c-spirale fixate rigid ce cad perpendicular pe suprafafa membranei, ocupind in lime 45A, Spatiul dintre molecule proteice este com- pleatcu bistratlipidic.E posibil ea acest prinipiu de organizaresi ie utilizt in organizarea altorproteine integral. jin membranele celulelor de eucariote se contin de la2 pind la 10% de glucide in forma de glicolipide si glicoproteine. Glicolipidele sunt compusiai sfingozinei, cu unul saumai multe resturi de zaharuri, Glicoproteinele, in membrane, sunt fixate prin. una sau mai multe catene glucidice cu catenele serinei, treoninei sau asparaginei, prin N- acetilglucozamina sau N-acetlgalactozamind, Studiile efectuate au confirmat edn toate celulele mamiferelorstudiate restuile de ahr in membranele plasmatice se localizeazi pe partea lor exterioara (fig.5.9). Termenul glicocalixul este utilizat pentru accentuarea luni zone perifericedepe suprafaja majorititicelulelor eucariote saturate de glucide. Mai frecvent scintiinesc: galactoza, manoza, fucoza, galactozamina, fucozamina, acidul sialic. Glucidele sunt covalent legate de proteine, situate pe suprafata cetul molecule lipidice din monostratul lipidic exterior. ‘Catena oligozaharidic in slicoprotend Glicolipid Extemt Protein Proteine ‘aagala Proteineperiferice —_integale covalent fixate de lipide Figura 59. Modelul membranar fluido-mocaic Singer-Nicolson Grupele glucidice servese probabil pentru orientarea glicoproteinelorin mem- brane, Posedind proprietati hidrofile pronuntate, resturile de ghucide din glicoproteine i glicolipide trebuie si fie simate pe suprafata membranei, dar nu in faza hidroca bom 418. Cota valorii energetice pentru inglobarea lanfului ologozaharidic in mediul hidrofob edestul de inalti, De aceea functioneazi 0 anumiti barierd incalea liberia glicoproteinelor membranei. Componentele glucidice ale glicoproteinelor membranare favorizeazé mentinerea asimetriei_membranelor biologice. Glucidele joaci un rol important in stabilizarea spatialia structuri glicoproteinelor. Lanturile glucidice permit proteinelor transmembranare -288-Si se ancoreze si sise deplaseze intr-un mod anumit in membrane, fapt ce exclude detasarea proteinelor de membrane. Glucidele de pe exteriorul celulei au funcfia de identificare intercelular, de formare a tesuturilor, de detectare a celulelor strdine sistemului imun, Anume glucidele ofera posiilitpotentiale pentru crearea multiplelorstructur diferenfiate, Numa impunsitor de variante poate fi explicat prin’ 1) asocierea intre ele a monozaharidelor prin oricare hidroxil al lor; 2) racordarea la C, poate fi c- sau B-configuratie; 3) ramificalia muluipki (din 3 monozabwaruri se pot obtine 1000 gi mai bine de trizaharide-structuri mult mai numeroase decit sunt posible din 3 arninoacizi), Glucidele dirijeaza sinteractiunea intercelulard. Transportul proteinelor membranare {n locusurile necesare este de asemenea determinat de glucide. Fluiditatea Membranele biologice nu sunt struetur statice, ci dimpotriva, Atit ipidele, citi multe proteine membranare se otese permanentin jurul sie sale, perpendicular planulu bistratului (difizia de rota). Ambele structur ircult in diretie lateral. Experimental s-a demonstrat c& molecula de lipid se deplaseaz de la un capital celulei la celalalt (celula bacteriana) timp de 1 sec. Proteina din membran’ poate difunda la o depirtare de citiva microni intr-un minut. O astfel de miscare edenumita difiie lateralé. Spre deosebire de lipide, proteinele sunt foarte neomogene in raport cu aceasti difuzie. Unele sunt mobile la fel casiipidee, altele, practic, stationeaz, Mobilitatea neinsemnat auunor proteine ¢ cauzatd de fixarea lori structurile citoplasmatice submembranare. Viscozitatea membranelor ¢ de 100 de ori mai mare decita apei sie aproape de vviscozitatea uleiului de masline. Migrarea spontanda lipidelor de pe o suprafata pealta are loc foarte incet, comparativ cu circularea lorin planul membranei. Aceasti migraree demumiti difizie transversal. O molecu lipidicd poate difuza o dati la dou siptimini simai rar. Difuwzia moleculelorin planul membranei, denumiti difizie lateral, e mult mai freeventi (10” ori intr-o secunda). Recent, aplicind metoda rezonantei electronice paramagnetice, s-a observat ci circularea unei molecule de fosfolipid de pe o parte a Dbistratului pe cea opusa are loc o data la citeva ore. Ea necesiti o durata de timp de 10° ori mai mare decit dfuzia la distanta similard in directia lateral. Bariera energetid la difizia transversala a moleculelorproteice e mai durabila decit alipidelor, deoarece proteinele conin cu mult mai multe fragmente polare. Practic, difuzia aproape cA nu se manifesta, ceea ce determina o duritate mai mare @ asimettiei ‘membrane Majoritatea membranelor sunt asimetrice, adic suprafetele lor posed valoridiferit. Aceasta asimetrie se manifesta prin urmatoarele trasituricaracterstice: 1) Suprafejele intema si exter ale membranelor plasmatice din celulele bacteriene sau animale diferd dup: componenta lipidelor polare, De exemplu, partea intern’ a sttatului lipidic din membranele eritrocitelor omului contine fosfatidiletanolamina si fosfatidilsering, pe cind cea externa — fosfatidilcholind si sfingomielind. Sensul biologie consté in asimetria lipidic’ ce asigurd orientarea precisa proteinelor membranare in bistrat. -289-2)Unele sisteme de transport inmembrane functioneaz numai intr-o singuré directie -transferul Nar din celuld in mediu, iar K*—in celuld, utiizind energia hidrolizei ATP. “Pompa” dati nu functioneaza in directie opus. 3) Pe suprafafa externa a membranelor plasmatice sunt situate multiple grupe oligozaharidice, ce reprezint3 capul glicolipidelor si catenele laterale ale glicoproteine- lor. Pe partea intern’ a acestor membrane ele, practic, ipsesc. Asimetria glicolipidic& este absolut, Rolul asimetriei nu este stabilit definitiy, ins comunicarea intercelulara este determinata de aceste structuri. Ce factori regleazé fluiditatea membranelar? EvidentcA in bistratul membranar catenele acizilor grasi din moleculele lipidelor se afld ori in stare rigida, sistematizatd si relativ haoticd, sau in stare fluids. In stare reglementata toate legéiturile C-C sunt intrans- conformatie, in cea fluid - cis. La cresterea temperaturii, mai inalta decit cea de topire, are loc transformarea stati din solidi in lichida. Reglatorul principal la procariote este lungimea catenei si gradul de nesaturare a restuluiacil, Lacelulele eucariote reglatorul-cheie al fluiditifiie colesterolul: fiecdrei molecule de fosfolipid ii revine o moleculi de colesterol. Situindu-se intre catenele acil, colesterolul, pe de o parte, eviti cristalizarea si fuziunea lor, iar pe de alta—blocheazi mobilitatea excesivd a cateneloracil, micsorind fluiditatea membranelor. Datoriti acestui efectcontrar, colesterolul menfine fluiditatea membranelor la un nivel mediu. ‘Molecula colesterolului e orientatd astfel: grupa -OH se situeaza in apropierea capului polar al fosfolipidului, pe cind inelul steroid pla partial imobilizeazi fragmentele catenelor hidrocarbonate, ce au contact nelimitat cu grupele polare. Colesterolul inhiba circulafia fazicd in gel sau cristale legatii de modificarile de temperatura din lichid. Colesterolul mareste duritatea mecanicé a membranelor. Lipsa lui din lichidul de cultivare al celulelor conduce la liza celulelor, iar surplusul de colesterol contribuie la supraviefuirea lor. Ce model, in linii generale, ar elucida organizarea membranelor biologice? E utilizat modelul fluido-mozaic, propus in 1972 de savantiiJ.Singer gi G.Nicolson. Conform acestui model, membranele reprezinta soluti bidimensionale, in anumit mod orientate, ale proteinelor globulare si ale lipidelor (fig.5.9). Tezele principale sunt: 1) majoritatea fosfo- si glicolipidelor formeaza bistrat,avind un rol dublu: constituie solventi simultani pentru proteinele integrale din membrana gi barieré a permeabilitii 2) 0 mica parte din lipidele membranare se leaga specific cu anumite proteine membranare si, incontestabil, este necesarii pentru functionarea acestora; 3) proteinele membrane difundeaza liber in matricea lipidic& in direjie lateral, dar nu pot transversa, deplasindu-se de pe supratete; 4)la temperatura normal a celulei, matricea se afl in stare fluid’, fiind asigurati de un anumitraport dintre acizii grasi saturati si cei nesaturati in cozile hidrofobe ale lipidelor potare, precum si de prezenta colesterolului; $5) suprafafa proteinelor integrale incluse in membrana confine R-grupe hidrofobe ale resturilor de aminoacizi, datorta carora proteinele devin solvente in partea centralhidrofoba bistratului. Pe suprafata perifericd a celulelor se posteaz’ grupe hidrofile, care aditioneazA la capurile polare hidrofile, ce conduc sarcina electricé in baza fortelor electrostatice; 6)proteinele integrale (enzimele, proteinele ransportatoare) manifest actiune mumai fn cazul in care sunt situate in partea hidrofobi a bistratului, unde capaté o anumita configuratie spatial’, necesari pentru activitate. De mentionat ci nici intre moleculele lipidice, nici inte cele proteice silipidice nuse formeazi legaituri covalente. Proteinele periferice plutesc la suprafata bistratului, pe cind cele integrale, aidoma unor ghefari, se scufunda in stratul hidrocarbonat mediu; 7) capacitatea proteinelor membranei dea se deplasa lateral poate fi redusd in functie de atractia intre proteinele legate functional, cu formarea unor clastere, ce, in final, conduc la orepartitie mozaic’ a proteinelor in bistratul lipidic fluid. ‘Acest fenomen poate sta la baza asa-numitului efect caping—deplasarea anumite- Jor proteine membranare in zone specifice ale membranei, atestatd la unele tipuri de celle in decursul cichului vital ‘Modelul dat se considera cel mai adecvat. Edescrisi, in general, membrana plasmatic’ —plasmalema, ce contribuie la menginerea homeostazei celulare. Din membranele Golgi deviaza lizozomii, adic’ organitele ce contin membrana ‘ordinara unica si un ansamblu complet deenzime pentru scindarea, practic, a tuturor compusilor celulei. Acestia constituie organite de necesitate vitala. Absenfa unor enzime lizozomale specific, in consecinfi, se soldeazi cu afectiuni grave. Minimum! necesar pentru descompunere este transferat in lizozomi, unde este scindat pind la componentele indispensable ransferate in citoplasma. La lezarea integritagi membranelor lizozomale, enzimele patrund in celuld si sunt capabile s-o distrugé, provocind autolizi. . Produsele rezultante parsese usor izozomul sau sunt uilizate chiar de el. In membrana lizozomali e prezenti o protein de transport specializati, care utilizeaz energia de hidroliza a ATP pentru pomparea ionilor H” in cavitatea organitelor si mentinerea pH-S. Membrana mai contine proteine acceptori pentru substante specifice sau bule de transport (granule). in lizozom substanta patrunde mai usor decit o pariseste, devenind ‘mai hidrofild(aditionind H") si mai putin capabild s& parciseased bistratul Membranele mitocondriale examinate mai sus, posedind membrane duble, formeaz spatiu intermembranar si spatiu intermatriceal mitocondrial ‘Daca membrana plasmatica este relativ impermeabiki, apoi cum patrund in celula ‘ajoritatca moleculelor? De ce este asigurat selectvitatea transportulu transmembranar, schimbul perpetuu intre mediileintra-si extracelular? Se cere un rspuns complet pentru a constientiza cum membrana celulara controleaza homeostazia biochimica a mediului {ntracelutar,asigurind adaptarea celulelor laconditile extrem de variate ale mediului exter, -291-