Академический Документы
Профессиональный Документы
Культура Документы
Public speaking reprezintă un proces de comunicare prin care, unui public îi sunt
prezentate idei referitoare la o temă, acestea având scop informativ, argumentativ sau de
influențare a mentalității auditoriului. Precum în orice formă de comunicare, discursul public
are la bază cinci elemente „who is saying what to whom using what medium with what
effects” (Hogan, 2013, p.56).
Un prim beneficiu este sporirea încredereii în sine. Un număr foarte mare de indivizi
sociali consideră că au dezvoltat o teamă de a vorbi în public, însă s-a demonstrat faptul că
exersarea și amplificarea abilităților deja existente poate duce la diminuarea acestei frici sau la
dispariția ei. „According to most studies, people's number one fear is public speaking.
Number two is death.” (Jerry Seinfeld). Anxietatea, emoțiile și nervozitatea unei persoane
care nu este antrenată în susținerea unui discurs vor fi vizibile din cauza unor factori
involuntari: respirație rapidă, lapsus-uri, vocea tremurată, secreția excesivă a glandelor
sudoripare. Acest lucru este un fapt natural din cauza lipsei de experință, astfel că se poate
face o clasificare între începători și experți, însă tocmai din acest lucru prin exersare se poate
ajunge la capacitatea unei persoane care pare să aibă un talent înnăscut în acest domeniu.
„There are two types of speakers: those that are nervous and those that are liars.” (Berkun,
2010, p. 16). În cartea „Inteligența emoțională”, Daniel Goleman aduce în evidență termenul
de „învățături emoționale” care desemnează faptul că o acțiune repetată va deveni pentru
creier un „obicei natural”. (Goleman, 2001, p. 154). Odată ce emoțiile scad, încrederea în sine
va crește.
Dezvoltarea propriului stil de exprimare este una dintre cele mai mari beneficii aduse
de abilitățile de public speaking. Autenticitatea va face întotdeauna diferență în abordarea
diferitelor subiecte, iar fiecare individ social care va vorbi în public va avea un mod nou de
prezentare a aceleiași teme. De la exordiu se urmărește captarea atenției ascultătorilor
făcându-se apel la sensibilitatea și bunăvoința acestora, iar vorbitorul poate să se ajute de un
joc de cuvinte care relatează tema, o glumă, o analogie sau de un enunț dramatic care va
acționa asupra sentimentelor auditoriului. Se dorește persuadarea publicului prin mijloace
verbale, nonverbale și paraverbale, astfel că vorbitorul încearcă prin diferite metode
gramaticale, gesturi, mimică, referințe sau detalii să sporească imaginația celor ce ascultă.
„Maniera în care ne formulăm gândirea face cunoscute unele dintre modalitățile sale, care
modifică realitatea, certitudinea sau importanța datelor discursului.” (Perelman & Tyteca,
2012, p. 192)
O primă situație ce necesită prezența abilităților de public speaking este la nivel liceal,
la materii precum limba și literatura română, istorie, filosofie, psihologie, sociologie, limbi
străine sau religie. Încurajarea elevilor de a-și susține ideile în fața clasei pe baza cunoștințelor
generale, dar și a structurii lecțiilor acelor materii îi ajută pe aceștia să capete curaj pe viitor să
își exprime opinia, părerea sau punctul de vedere. Acest exercițiu poate fi aplicat și în cazul
unor dezbateri liceale, cu argumente pro și contra, astfel încât participarea continuă a
candidaților să devină o obișnuință, iar stresul și anxietatea să dispară treptat. În Statele Unite
ale Americii și țările Vestice se pune foarte mult accent pe public speaking în sistemul
educațional, deoarece se urmărește expunerea ideilor în vederea formării elevului ca individ
social ce își cunoaște dreptul la libera exprimare, fără să fie îndoctrinat sau inhibat de cei din
jur.
De asemenea, interviul de angajare necesită prezența abilităților de public speaking. O
persoană competentă în a susține oral o prezentare a atribuțiilor pe care le deține pentru a fi
angajat va trebui să aibă experiență în ceea ce privește diminuarea emoțiilor, reglarea
tonalității vocii, ticurilor nervoase verbale sau a gesturilor care îi pot compromite șansa la acel
post de angajare. În timpul interviului întrebările sunt spontane, iar capacitatea de a răspunde
cât mai rapid și corect ține tot de experiența pe care viitorul angajat o deține. Degajarea într-
un astfel de moment este un element important care este legat de încrederea în sine și în
forțele proprii, iar acest lucru se va simți încă din momentul incipient, de la primul contact
vizual.
O altă situație din care rezultă utilitatea prezenței abilităților de public speaking se
regăsește la ședințele organizațiilor, unde ideile foarte bune sunt vizate, dar și modul de
interacțiune cu membrii prezenți în cadrul ședinței. Efectul scontat al acestei abilități poate să
facă diferențe între un angajat mediocru și unul cu putere mare de influență sau cu un lider
înnăscut, care ar putea revoluționa și propulsa organizația datorită faptului că a cunoscut unde
sa pluseze. Motivația de a dezvolta astfel de abilități este mai mare într-o organizație datorită
faptului că majoritatea prezentă la ședință își dorește să fie remarcat într-un mod pozitiv.
Simplul fapt că într-o organizație există momente în care informația este limitată, poate fi un
lucru benefic pentru cel ce dorește să se afirme, datorită capacității sale de a face legături
constructive și de a își expune viziunea într-un mod cât mai clar si concis, astfel încât ceilalți
să îi recunoască meritele oratorice, dar și ideile bune pe care doar cu ajutorul învățării
continue în domeniu a reușit să le dobândească și să le dezvolte. „Când dispunem de un
anumit număr de date, posibilitățile vaste ni se oferă în privința legăturilor pe care le vom
stabili între ele. Problema coordonării sau a subordonării elementelor ține adesea de ierarhia
valorilor admise; totuși, în cadrul acestor ierarhii de valori, putem formula legături între
elementele discursului care vor fi modificate în mod considerabil premisele: noi operăm între
aceste legături posibile o alegere tot atât de importantă ca aceea pe care o operăm prin
clasificare sau calificare.” (Parelman & Tyteca, 2012, p. 194)
Goleman, D., & Nistor, I. M. (2008). Inteligenţa emoţională. București: Curtea Veche.
Perelman & Tyteca. (2012). Tratat de argumentare. Iași: Editura Universității „Alexandru
Ioan Cuza”