Hipnoza – secretele unei stări misterioase

Trimite pe emailMarius Comper | 11.22.2012 | ● Vizualizări: 52777 5 Comentarii

ZOOMHipnoza – secretele unei stări misterioase

Galerie foto (10)

Advertisement

Hipnoza este cunoscută oamenilor dintotdeauna, fiind folosită în culturi din întreaga lume datorită
efectelor sale medicale, îndeosebi psihoterapeutice. Dovezile istorice arată că transele hipnotice erau
folosite în India şi în China încă din antichitate pentru a reduce durerea în timpul intervenţiilor
chirurgicale. Cu timpul, această practică s-a extins şi în Europa, existând documente ce atestă că în 1794
celebrul povestitor german Jacob Grimm a fost hipnotizat pentru o operaţie în care i-a fost extrasă o
tumoare.

De-a lungul timpului, hipnoza a fost folosită şi în alte scopuri decât cele medicale, precum practicile
spirituale şi spectacolele ce-şi propuneau uimirea şi recrearea publicului.

Numeroase teorii elaborate în ultimele secole au încercat să explice cauzele şi mecanismele hipnozei,
multe dintre acestea fiind infirmate pe măsură ce ştiinţa a progresat. Din cauza folosirii sale în
spectacolele de magie, multă lume asociază hipnoza cu supranaturalul. Cu toate acestea, cercetările
efectuate în ultima vreme au arătat că hipnoza poate ajuta pacienţii să gestioneze durerea, stresul şi
anxietatea, fiind utilă totodată în tratarea traumelor şi fobiilor.

Ignorată vreme de mai multe decenii de cercetători din cauza reputaţiei „neştiinţifice”, hipnoza a intrat în
ultima vreme în atenţia specialiştilor în neuroştiinţe, care o folosesc pentru a descoperi lucruri noi despre
mintea umană.

Istoria hipnozei – de la transă vindecătoare la cheie a proceselor mentale

Cercetători specializaţi în hipnoză afirmă că aceasta este cea mai veche formă de psihoterapie practicată
pe continentul european şi chiar pe întreaga planetă.
În toate culturile străvechi, stările de transă erau asociate vindecării. Şamanii tratau prin aceste
ceremonii persoanele ce sufereau de diferite afecţiuni, alterarea stării obişnuite de conştiinţă fiind un
mecanism folosit în ritualurile de pretutindeni. Cercetările arată că ritualurile şamanice au jucat un rol în
comunităţile umane încă din Paleolitic, în intervalul cuprins între 50.000 şi 30.000 î.e.n. Pentru a atinge
aceste stări de transe hipnotice erau folosite diferite ceremonii ritmate, exerciţii de respiraţie, temple
speciale sau substanţe psihotrope.

Fenomenul a început să fie cercetat ştiinţific în secolul al XVIII-lea, când doctorul vienez Franz Anton
Mesmer (1734–1815) a început să trateze pacienţi cu diverse afecţiuni folosind hipnoza. Doctorul ducea
pacienţii într-o încăpere slab luminată şi cânta la o muzicuţă din sticlă pentru a crea o atmosferă
deosebită. Pacienţii erau „vrăjiţi” şi vindecaţi de probleme cu ajutorul unui „fluid magnetic” invizibil – cel
puţin aşa pretindea Mesmer. Tratamentele doctorului Mesmer au ajuns atât de cunoscute pe continentul
european încât numele său a dus la apariţia unui nou verb în limba engleză – „to mesmerize” (a vrăji).

În cele din urmă, teoriile doctorului Mesmer au fost discreditate după ce Ludovic al XVI-lea a cerut unui
comitet format din cele mai luminate minţi ale vremii să le investigheze. După ce „teoria magnetismului”
a fost infirmată, efectele hipnozei au fost atribuite isteriei publicului.

Cu toate acestea, doctorul vienez avea să intre în istorie drept prima persoană care a arătat că mintea
poate fi manipulată prin sugestie astfel încât să producă efecte asupra corpului. În ciuda verdictului
negativ al comisiei înfiinţate de Ludovic al XVI-lea, studiile asupra hipnozei aveau să continue în Franţa şi
în Anglia.