10 Managementul proceselor de fabricație II – lecția 10

10.1 Generarea rapoartelor și a documentației de producție

10.2 Corelarea fabricației cu departamentul comercial
10.3 Importanța integrării fabricației cu departamentul comercial
Activitate

Scop:
Scopul acestei lecții este acela de a învăța cum se crează documentația pentru fabricație,
cum se stabilesc legăturile dintre produse – procese tehnologice – resurse în aplicația PDM. Vom
mai studia importanța corelării datelor între departamentul de fabricație și departamentul comercial.

Obiective:
După parcurgerea acestei lecții veți cunoaște:
* cum se crează structura unei fabrici virtuale
* cum se crează un departament în fabrica virtuală
* cum se crează legături între produs, proces și fabrică
* cum se atribuie resurse de fabricație unor operații
* cum se generează rapoarte despre procesele de fabricație

10.1 Generarea rapoartelor și a documentației de producție

Nu întotdeauna companiile folosesc informațiile în format digital la departamentul de

fabricație. În majoritatea cazurilor suportul pe care sunt stocate și transmise informațiile este hârtia.
După proiectarea proceselor tehnologice, operațiilor și activităților de către inginerii tehnologi,
acestea trebuie descrise și detaliate pentru muncitorii din secție / fabrică. În acest fel, fiecare
muncitor își poate desfășura activitatea conform cu fișa postului. În plus, cu cât documentația este
mai completă, cu atât se reduce riscul apariției erorilor umane în procesul de fabricație.

Documentația care se generează este specifică fiecărei operații și activități, pentru fiecare
produs sau reper fabricat. Informațiile despre produs care se regăsesc în documentația pentru
fabricație pot fi:
* imagini 3D sau desene 2D ale produsului / reperului,
* descrieri ale reperelor / produselor,
* ordinea operațiilor / activităților,
* postul de lucru unde au loc activitățile / operațiile,
* descrierea detaliată a operațiilor și activităților
* timpul necesar pentru efectuarea activităților
* orice altă informație referitoare la fabricarea reperului / produsului

Ca și tipuri de documente care pot fi create, amintim aici: fișe tehnologice pentru fiecare
activitate, fișe cu instrucțiuni de reparații, fișe cu intrucțiuni de montaj sau orice altă documentație
necesară procesului de fabricație. Aplicațiile PDM oferă posibilitatea printării documentației în
format standardizat pentru documente, Adobe Acrobat (PDF).

Publicarea informațiilor pe hârtie se face cu un scop precis și este destinată anumitor

persoane ce au roluri bine stabilite. În mod curent există trei tipuri de roluri: instrucțiuni de lucru,

Page 1 of 22 – Lecția 10 
 
manualul produsului și manualul de reparații. Aceleași tipuri de informații se folosesc pentru toate
rolurile, diferă însă structura în care sunt prezentate.

Fig_10_01.tif – Poză exemplu raport – fișă tehnologică

10.2 Corelarea fabricației cu departamentul comercial (ERP, despre erp)

Informațiile despre produs din departamentul de fabricație (sau din departamentul de

proiectare) se transmit în orice companie către aplicațiile de gestiune a resurselor companiei. Numai
în acest fel se pot face liste de materiale și achiziții de echipamente și materii prime pentru
susținerea producției. Aplicațiile pentru managementul și planificarea resurselor companiei se
numesc ERP (Enterprise Resource Planning). Un factor important de care trebuie să se țină
seama când se implementează o aplicație ERP într-o companie este modul în care se pot importa și
exporta datele către alte aplicații din departamente diferite. Se știe că introducerea de către
utilizator a informațiilor în întreprinderea virtuală, în mod manual, atrage după sine generarea de

Page 2 of 22 – Lecția 10 
 
erori. Dar pentru a vedea cum se poate optimiza acest lucru, în această parte a lecției vom vedea
ce înseamnă ERP.

Fig_10_02.tif – Integrarea PDM - ERP

Ca și în cazul conceptului PLM, nici ERP – Enterprise Resource Planning nu are o definiție
concisă. Având definiția ERP neclară, putem determina caracteristicile de studiat din diferite
perspective ale acestuia:
* ERP este o facilitate,un produs software;
* ERP este un obiectiv de dezvoltare prin schematizarea tuturor proceselor și datelor într-o
companie,
* ERP este elementul cheie în succesul unei infrastructuri ca afacere.
Această ultimă perspectivă este frecvent analizată în studii economice. Se poate deduce astfel o
definiție a ERP:

Programele de planificare a resurselor întreprinderii (ERP - Enterprise Resource Planning)

sunt seturi de aplicații care automatizează departamentele financiare și de resurse umane și ajută
producătorii la procesarea comenzilor și programarea producției.

Plecând de la această definiție, se poate dezvolta ERP și putem spune că acesta este o sumă de:

* Pachete software standard care au ca țintă o piață anonimă, urmând a fi croite după cerințele
specifice în timpul implementării
* Este un software de aplicație, față de software-ul pentru managementul bazelor de date sau
sistemele de operare
* Baze de date integrate pentru stocarea atât a datelor principale cât și a celor tranzitorii
* Potențial bogat de particularizare, în comparație cu alte pachete
* Înaltă funcționalitate deoarece acoperă un mare număr dintre funcțiile afacerii

Page 3 of 22 – Lecția 10 
 
* Furnizor de soluții pentru afaceri ca suport pentru procesele esențiale
* Vedere orientată pe procesele întreprinderii urmărind funcțiile principale, și această vedere este
de cele mai multe ori construită pe baza unui “model de referință”
* Au ca țintă numeroase industrii din țări diferite înglobând suficientă funcționalitate în miezul
produsului de bază pentru a putea fi folosit în medii diferite sau într-un mediu global
* Utilizările frecvente și repetitive constituie principala lor funcționalitate, și nu activitățile neregulate
ale dezvoltării de produse, managementului și planificării.
* Interfețe grafice bogate pentru toate domeniile de aplicații
* Arhitectura client-server, separând bazele de date, aplicațiile, și prezentarea în trei straturi diferite
* “Deschis” în privința alegerii platformei hardware și software , majoritatea soluțiilor fiind oferite
pentru o varietate de sisteme Solaris, Windows NT sau Linux
* Administrarea complexă nu este o caracteristică unică a sistemelor ERP dar puține sisteme au o
misiune atât de critică ca acestea.

Programele de Planificarea Resurselor Întreprinderii (Enterprise Resource Planning),

sau ERP, nu sunt la înălțimea titlului lor. Uitați de Planificare — pentru că nu face asta — și uitați
de Resurse, pentru că este un termen mai mult convențional. Dar tineți minte partea de
Întreprindere. Aceasta este adevarata ambiție a programelor ERP. Încearcă să integreze toate
departanentele și funcțiile de bussiness ale unei companii într-un singur sistem pe calculator, care
poate satisface toate necesitățile specifice fiecărui departament.

Construirea unui singur program software care să servească necesitățile utilizatorilor de la

financiar și în aceeași măsură a celor de la resurse umane sau depozit, este o sarcină dificilă.
Fiecare din aceste departamente are în mod normal propriul sistem pe calculator, fiecare dintre ele
fiind optimizat pentru procedurile specifice după care departamentul își desfășoară activitatea. Dar
programele ERP le îmbină pe toate acestea într-un singur program software integrat, care
funcționează pe o bază de date comună. Din acest motiv, departamente diferite pot să acceseze
mai ușor informațiile și să comunice între ele.

Această abordare integrată poate aduce un avantaj și o funcționalitate inestimabilă

companiilor dacă aplicația software este instalată corect.

Să luăm drept exemplu comanda unui client. În mod obișnuit, când un client face o
comandă, acea comandă își începe călătoria bazată în principal pe hârtii din sertar, de intrări în
sertar de intrări ale diverselor departamente, adesea fiind înregistrată și reînregistrată în sistemele
pe calculator ale diferitelor departamente, pe parcurs. Toată această așteptare în sertare de intrări
produce întârzieri și comenzi pierdute, și toate înregistrările în sisteme diferite invită la erori. Între
timp, nimeni din companie nu știe cu adevarat care este stadiul comenzii la un moment dat
deoarece, de exemplu, departamentul financiar nu are posibilitatea de a accesa sistemul
calculatorului de la depozit pentru a verifica dacă comanda a fost livrata. „Va trebui sa sunați la
depozit”, este refrenul familiar auzit de clienții frustrați.

Programele ERP automatizează sarcinile pe care le implică procesele unei afaceri – ca de

exemplu îndeplinirea comenzilor, care implică preluarea unei comenzi de la un client, expedierea și
facturarea ei. Cu ajutorul unui program ERP, atunci când un responsabil de client preia o comandă,
el are la dispoziție toate informațiile necesare pentru a duce la sfârșit acea comandă (solvabilitatea
clientului și istoria comenzilor, nivelele de inventar ale companiei și programul de livrări din
depozite). Toți ceilalți utilizatori din companie pot vedea aceleași ecrane și au acces la baza de date
unică care conține noua comandă a clientului. Când un departament termină cu comanda, ea este

Page 4 of 22 – Lecția 10 
 
transmisă instantaneu prin intermediul sistemului ERP la departamentul următor. Pentru a afla unde
este comanda la un moment dat, trebuie doar să intre în sistemul ERP pentru a vedea stadiul
acesteia. Cu puțin noroc, procesul de prelucrare a comenzii va trece ca rapid prin organizație, iar
clienții își vor obține comenzile mai repede și cu mai puțin efort decât înainte. Programele ERP pot
aplica aceeași magie și în alte procese majore ale afacerii cum ar fi salarizarea angajaților sau
rapoartele financiare.

Să revenim la acele sertare de intrări ale documentelor. Acest proces nu era eficient, dar, cel
puțin era simplu. Financiarul și-a facut treaba, depozitele și-au facut treaba, și dacă ceva nu a mers
în afara pereților departamentului, a fost problema altcuiva. Această situație a luat sfârșit. Cu ERP,
responsabilii de client nu mai sunt doar dactilografi, introducând numele cuiva într-un calculator și
apăsând tasta de trimitere mai departe a datelor. Ecranul programului ERP îi face oameni de
afaceri. Îi semnalizează cotarea creditului clientului de la departamentul financiar și nivelul
inventarului de la depozite. Va plăti clientul la timp? Vom avea capacitatea să expediem comanda la
timp? Acestea sunt decizii pe care responsabilii de clienți nu au trebuit să le faca până acum și care
afectează atât clientul cât și fiecare departament al întreprinderii. Dar nu doar responsabilii de clienți
trebuie să se trezească. Oamenii de la depozite care obișnuiau să țină inventarul doar în minte sau
pe bucăți de hârtie, acum trebuie să introducă această informație în sistem. Dacă nu o fac,
responsabilii de clienți vor vedea nivele de inventar reduse pe ecranele lor și vor spune clienților că
marfa cerută nu se află în stoc. Responsabilitatea, obligațiile și comunicativitatea nu au fost testate
așa niciodată.

Toată lumea știe că proiectarea reprezintă unul dintre cele mai importante departamente
dintr-o companie. Din punctul de vedere al companiei, proiectarea este cea care îi asigură succesul
sau atrage falimentul. Din punctul de vedere al clientului, departamentul de proiectare poate fi locul
unde dorințele sale se transformă în altceva decât intenționase.
Departamentul de proiectare este locul unde începe crearea unui nou produs și, dacă aici se
fac sau nu sunt observate eventualele greșeli, ele se vor agrava în timpul prelucrării și fabricării.
Dacă deficiențele produsului sunt observate după ce acesta ajunge în faza de fabricare, atunci vor
fi necesare costuri foarte mari pentru corectarea erorilor.
Măsurile de îmbunătățire din cadrul unei companii sporesc valoarea produs/client/depozitar,
însă implementarea lor este mai costisitoare în cadrul primelor etape ale procesului de fabricare.
Acest lucru se întâmplă deoarece îmbunătățirile operate în cadrul procesului de proiectare dau
naștere la o serie de schimbări în cadrul procesului de fabricatie.
Un produs proiectat necorespunzător nu satisface cerințele pieței și nici așteptările clienților.
Managerii de activitate pot fi excluși din procesul concret de proiectare a produsului. Sarcina lor
poate fi limitată la calcularea costurilor și specificațiilor. Relația dintre proiectanți și
fabricant/distribuitor poate da naștere la conflicte, de exemplu dificultățile cu care se confruntă
fabricanții în realizarea unui anumit proiect. Proiectarea și procesul de livrare sunt două procese
interconectate.
Există divergențe între ideile creative ale designerilor de produs și fabricanți. Conflictele pot
apărea în cazul în care proiectanții elaborează produse care impun fabricantului utilizarea unor
anumite procedee. Inginerii și responsabilii de echipă cunosc materialele, echipamentele și oamenii
pe care îi au în subordine, știu ce pot face și înteleg tehnicile și problemele dificil de implementat. Ei
cunosc limitele sistemului și ale persoanelor cu care lucrează. Cu toate acestea, ei vor fi înclinați să
respingă metodele noi și inovatoare, preferând tehnicile vechi și care au fost deja testate.
Proiectele noi și inovatoare - noile produse - nu pot fi realizate fără abilitatea de a rezolva
problemele de implementare și în absența unui sprijin managerial constructiv.

Page 5 of 22 – Lecția 10 
 
 Un design frumos ar putea trebui modificat pentru a-l face posibil de fabricat. Cu toate
acestea, proiectanții care elaborează produsele își efectuează activitatea cu o pasiune atât de mare
încât ar putea protesta în cazul în care cineva le modifică culoarea, forma, materialul sau
dimensiunile produsului pe motiv că fabrica susține că nu poate realiza respectivul produs în alte
condiții.
Ca o soluție la această problemă, afacerile moderne au adoptat conceptul proiectării și
fabricării paralele (parallel engineering and manufacturability). Acest principiu înseamnă că
produsul și procesul de implementare a acestuia se desfășoară concomitent. Putem realiza
produsul, sau trebuie modificat proiectul pentru a se potrivi cu ceea ce putem face și, în cazul în
care operăm modificări, va mai fi păstrată ideea care mărește satisfacția în relația produs/client?
Înnoirea produsului este una dintre măsurile de proiectare care, dacă sunt aplicate în
conformitate cu cerințele clientului, poate oferi un foarte mare succes. În caz contrar, acest proces
nu va reprezenta decât o altă cheltuială suplimentară pentru companie, care ar putea da faliment
din acest motiv.
O modificare a proiectului în stadiul final al implementării produsului este costisitoare.
Începerea producției de masă implică costuri, iar tactica "improvizează și fă ca produsul să meargă"
poate submina obiectivele calitative și de performanță.
În general, analiza valorii (Value Analysis) este cunoscută ca o tehnică de reducere a
costurilor, utilizată pentru micșorarea cheltuielilor pentru produsele și serviciile oferite, fără ca
valoarea acestora să fie redusă. Caracteristicile de proiectare ale produsului sunt analizate în
conexiune cu costurile și construcția acestuia, iar elementele care nu se încadrează în acest raport
sunt eliminate.
La proiectarea produsului, estimările privind tehnologia sunt luate în calcul concomitent cu
principiile și procesele analizei valorii. Aceste atribute, precum și o serie de reduceri fac necesară o
forță de creație care să identifice produsele, serviciile și procedeele care oferă posibilitatea
economisirii unor mari sume de bani concomitent cu îmbunătățirea calității și satisfacerii cerințelor
clientului.
Acest lucru era pus în aplicare înainte să se constate că potențialii clienți nu achiziționează
un produs doar pentru utilitatea și funcționalitatea sa, ci și pentru propria lor satisfacție.
De exemplu, o mașină Dacia Logan second-hand, care costă circa 3.000 de euro, are o
valoare funcțională pentru deplasarea în interiorul orașului. Cu toate acestea, majoritatea
persoanelor preferă să cumpere mașini care costă cel puțin 10.000 de euro doar pentru propria
placere.
Satisfacția clientului - reprezintă calitatea anumitor produse, așa cum este ea percepută de
proprietari. O mașină scumpă, greu de întreținut și care nu garantează siguranța îi poate oferi
proprietarului ei un prestigiu foarte mare, în cazul în care mașina respectivă este un Mercedes din
1961.
În urma analizei valorii se evaluează următoarele caracteristici ale unui produs:
1. Satisfacția oferită clientului (Esteem value) - ceea ce clientul/utilizatorul apreciază la produs și
care nu are legătură cu utilitatea directă a acestuia, ci, mai curând, cu valoarea lui estetică și
subiectivă;
2. Utilitatea (Utility) - cât de folositor/funcțional este considerat produsul;
3. Valoarea de piață (Market value) – prețul pe care produsul îl are pe piață, dacă se iau în calcul
cele două atribute menționate anterior.
Chestiunile referitoare la funcționalitatea și satisfacția pe care o oferă produsul clientului nu
trebuie subestimate.

Page 6 of 22 – Lecția 10 
 
 Valoarea de piață (Market value) = Utilitatea (Utility)+Satisfacția oferită clientului (Esteem
value)
Dacă proiectul era corect la începutul analizei valorii, acum este redundant, însă proiectele
și tehnologiile se schimbă. Proiectele inovative și sigure se învechesc și devin necompetitive, astfel
încât lasă loc pe piață firmelor concurente.
Analiza valorii (Value Analysis) este considerată drept o tehnică de reducere a costurilor
produselor și serviciilor existente, fără ca valoarea lor să fie micșorată și poate fi utilizată ca o
modalitate de creștere a valorii produsului. Acest lucru nu implică cheltuieli suplimentare ori
cuantumul acestora este redus.
Valoarea tehnologica (Value Engineering) ia în calcul aceleași principii și proceduri în
faza de proiectare.
Analiza valorii este întotdeauna sarcina unui grup, care poate apela și la opinia altor
specialiști. Echipa trebuie să identifice produsele, serviciile, procesele administrative și de producție
care oferă cel mai mare potențial de sporire a valorii produsului, sau de economisire de fonduri.
Produsele complexe și formate din mai multe componente oferă, de regulă, un potențial mai mare.

Etapele analizei valorii (Steps for Value Analysis)

1. Care produs? - Produsele complexe pot da rezultate mai bune (reprezintă ținta simplificării).
Produsele a căror utilizare este mai mare, oferă posibilitatea economisirii mai multor bani.
Produsele vechi pot beneficia de noile tehnici dezvoltate;
2. Obținerea de date exacte referitoare la costuri (Obtain cost data). Este necesar ca datele
referitoare la costurile marginale să fie corecte - analiza valorii urmărește reducerea costurilor.
Oricum, repartizarea cheltuielilor de regie este atât de dificilă încât acestea sunt excluse din analiza
valorii (în cazul în care cheltuielile de regie nu fac ele însele obiectul unei analize valorice!);
3. Identificarea și definirea componentelor (Identify and define the components) - înțelegerea
lor și a caracteristicilor pe care le au. Reprezintă o provocare pentru raționamentele tradiționale;
4. Definirea tuturor funcțiilor pe care trebuie să le îndeplinească produsul/serviciul (Define all
the functions that the essential product/service must perform):
* să satisfacă cererile de bază ale clienților, lucru care asigură intrarea pe piață a produsului;
* dacă asta îl încântă pe client și este un "câștigător" pe piață;

Întreaga echipă trebuie implicată în acest proces. Trebuie apelat la ședințele de

brainstorming pentru a provoca raționamente. Identificarea funcțiilor pe care clientul le-ar putea
căuta, nu doar pe acelea pe care managerul de activitate le consideră esențiale sau neesențiale.
5. Intrarea pe piață și transmiterea de date referitoare la cererea actuală și la cea viitoare;
6. Trebuie analizate cât mai multe modalități alternative în vederea îndeplinirii funcției
principale a produsului;
7. Trebuie evaluate alternativele - acest lucru trebuie făcut după ședințele de brainstorming, însă
nu în timpul lor, pentru că o astfel de acțiune poate inhiba. În acest stadiu, este necesară doar o
estimare vagă a prețurilor;
8. Investigarea celor mai ieftine alternative – Examinați cele mai ieftine alternative și/sau pe cele
care adaugă valoare produsului. Efectuați studii detaliate de fezabilitate referitoare la performanță și
costuri.
9. Alegeți cea mai bună opțiune și depuneți eforturi în vederea realizării cerințelor sale de
dezvoltare;
10. Reveniți la funcțiile adiționale/secundare – Funcțiile eliminate la etapa 4 pot fi reintroduse.
Includeți din nou aceste cerințe. Repetați pașii 7-9 și elaborați un proiect detaliat pentru fiecare caz;

Page 7 of 22 – Lecția 10 
 
11. Aprobarea soluției câștigătoare - Reducerea varietății plus practicile de complezență și
împământenite pot bloca noile implementări. Echipa de analiză a valorii trebuie să comunice și să-și
prezinte cât mai convingător argumentele (prezentând detalii ale costurilor și economiilor, planurile
de implementare, modele sau prototipuri).

10.3 Importanța integrării fabricației cu departamentul comercial

Dacă întrebați cursanții din primul an al unui master MBA care este obiectivul principal al
unei companii, ei vor răspunde, instantaneu, că profitul. Ei nu vor avea decât puține dubii în acest
sens, sau chiar deloc. Însă afirmația conform căreia companiile au ca scop doar profitul este
eronată; e ca și cum ai spune că viața înseamnă doar să supraviețuiești.

Există momente când, în interiorul unei companii, este vorba de o chestiune de

supraviețuire. Există momente disperate în care companiile mici încearcă din răsputeri să genereze
destui bani pentru a plăti salariile sau facturile la energie electrică. În aceste situații, rezultatul final
chiar contează. La sfârșitul trimestrului și la sfârșitul anului, o companie trebuie să demonstreze că
strategia pe care o pune în aplicare este una câștigătoare. Câștigul contează și pentru angajați,
pentru că le promit securitatea locului de muncă și oportunități în carieră. Câștigurile sunt
importante și pentru comunitate, unde succesul financiar al unei companii se reflectă în taxele
locale și pe piața forțelor de muncă.
În pofida acestor coincidențe de interese, profitul nu este o motivație foarte bună. Dacă ar fi
fost așa, companiile nu ar fi avut nevoie de declarații de intenție, care prezintă obiectivele societății.
Toate companiile au nevoie de clienți, cărora nu le pasă de profitul realizat de companii, ci
de propria satisfacție și de preț. În cele din urmă, totul se reduce la oameni, clienți și angajați, și la
atitudinea față de aceștia, la scopurile lor, la respectul lor de sine, la necesitățile pe care le au și la
satisfacția lor.

Acest lucru reprezintă, de fapt, conceptul Total Quality și baza sistemului de certificare ISO
9000/2000, a sistemului "Business Excellence” și a compensațiilor pe care le urmărește fiecare
companie, în vederea cărora efectuează îmbunătățiri continue a condițiilor esențiale și logistice. Și
aceasta este soluția pentru o afacere stabilă, puternică și de durată, în cazul în care există așa
ceva.
Aceasta este doar ideea generală. Pentru a obține sau pentru a-și majora profitul,
companiile au utilizat sisteme software care au evoluat continuu, de la programe de evidență și
contabilitate la MRP, MRP II, și, în cele din urmă, ERP.

Sistemele pentru planificarea resurselor companiei (Enterprise Resource Planning - ERP)

sunt folosite aproape de toate companiile importante și au fost adoptate și de companiile de mărime
medie. Împreună cu aplicațiile software pentru gestiunea documentației tehnice (PDM), aplicațiile
ERP completează modul în care se realizează managementul produsului pe întreaga durată de
viață a acestuia, de la proiectare până la mentenanță și scoaterea din uz.

Majoritatea companiilor au implementat sistemele PDM și ERP, anticipând obținerea de

beneficii semnificative, inclusiv:
1 Automatizarea și integrarea proceselor de bază ale companiei;
2 Împărțirea datelor și practicilor comune în cadrul companiei;
3 Producerea și accesarea de informații în timp real;
4 Utilizarea mecanismului de identificare a celor mai bune prețuri, care este disponibil în cadrul

Page 8 of 22 – Lecția 10 
 
 sistemului ERP;
5 Comunicarea eficientă între departamentele companiei (proiectare – fabricație – financiar –
comercial – achiziții);
6 Accelerarea consolidării informațiilor financiare și operaționale într-un mediu de afaceri complex.

Valori semnificative se înregistrează de pe urma capacității sistemelor ERP de a

instituționaliza procesele obișnuite, cele mai bune practici și reguli de afaceri, chiar și în cadrul
organizațiilor paralele și a unităților companiilor.

Până în prezent, nu au fost evaluate beneficiile pe care sistemul ERP le are în ceea ce
privește satisfacția finală a clientului, care reprezintă, în cele din urmă, cel mai important profit al
oricarei măsuri de îmbunătățire. Cel mai mult contează ca sistemul ERP să fie utilizat în toate
departamentele companiei, mai ales în ceea ce privește clienții și satisfacerea lor.

Numeroși oameni de afaceri nu realizează că satisfacerea cerințelor clienților poate duce la

îmbunătățirea anumitor departamente ale companiilor lor, motiv pentru care am considerat necesar
să realizez în această lecție un algoritm de reprezentare a funcțiilor companiilor, pentru că, în cadrul
acestui proces, importanța satisfacerii clientului este ușor observată.

Page 9 of 22 – Lecția 10 
 
Activitate
Activitatea 10-1: Crearea structurii unei zone din fabrică
Activitatea 10-2: Crearea legăturilor între produs – proces – fabrică (resurse)
Activitatea 10-3: Generarea rapoartelor

Activitatea 10-1: Crearea structurii unei zone din fabrică

Ne conectăm la Teamcenter folosind utilizatorul și parola definite în lecția 2.

Din fereastra principală Getting Started selectăm butonul pentru pornirea aplicației
Manufacturing Process Planner.

Ne propunem să creăm structura unui departament din fabrică, ce conține:

* zona debitare,
* zona frezare,
* zona strunjire,
* zona sudare cu roboți,
* zona asamblare.

Crearea departamentului
Din meniul principal File – New alegem comanda Workarea...
În noua fereastră care se deschide, New Workarea, selectăm din structura de șabloane existente
ceea ce dorim să creăm: întreaga fabrică, un departament, o zonă de lucru, un post de lucru.

* selectăm MEDepartment

MECell – celulă flexibilă de fabricație

MEDepartment – un departament
(strungărie, turnare etc.)

MELine – linie de producție (caroserie

auto, ambalare produse etc.)

MEPlant – fabrică

MEWorkarea – post de lucru

MEZone – zonă de lucru

Fig_10_04.tif – Tipul zonei de lucru

Page 10 of 22 – Lecția 10 
 
* click Next
* se completează automat codul și revizia (Workarea ID / Revision) apăsând butonul Assign
* se completează numele postului de lucru, Name: Departament
* se completează descrierea postului de lucru, Description: Departament fabricatie

Fig_10_05.tif – Creare departament

* click butonul Finish pentru crearea departamentului

* click butonul Close pentru a reveni la fereastra principală

Crearea zonelor de lucru

Crearea zonei de lucru pentru debitare

Se selectează revizia departamentului creat anterior

Fig_10_06.tif – Selectare departament

Din meniul principal File – New alegem comanda Workarea...

În noua fereastră care se deschide, New Workarea, selectăm din structura de șabloane existente
ceea ce dorim să creăm: întreaga fabrică, un departament, o zonă de lucru, un post de lucru.

Page 11 of 22 – Lecția 10 
 
* selectăm MEWorkarea
* click Next
* se completează automat codul și revizia (Workarea ID / Revision) apăsând butonul Assign
* se completează numele postului de lucru, Name: Debitare
* se completează descrierea postului de lucru, Description: zona mașini debitare

Fig_10_07.tif – Crearea zona debitare

* click butonul Finish pentru crearea departamentului

* click butonul Close pentru a reveni la fereastra principală

Se repetă pașii pentru a crea restul zonelor descrise mai sus: frezare, strunjire, sudare cu roboți,
asamblare
După completarea tuturor zonelor de lucru, structura departamentului trebuie să arate ca în figura
de mai jos:

Fig_10_08.tif – Structura departamentului

Crearea legăturilor între zonelor de lucru din departament

* se activează fereastra de vizualizare apăsând butonul Show / Hide Data Panel

* se folosesc săgețile pentru a naviga în lista de aplicații până la fereastra PERT Chart

* se aranjează zonele de lucru din departament, selectându-le cu butonul Select

* se crează legături între zonele din departament folosind butonul Draw Flow

Page 12 of 22 – Lecția 10 
 
Fig_10_09.tif – Legăturile zonelor de lucru în departament

Activitatea 10-2 Crearea legăturilor între produs – proces – fabrică (resurse)

În această activitate vom crea legături între strunctura unui produs, structura proceselor
tehnologice pentru fabricarea acelui produs și structura departamentului cu zonele în care se
realizează fabricația.

Ne conectăm la Teamcenter folosind utilizatorul și parola definite în lecția 2.

Din fereastra principală Getting Started selectăm butonul pentru pornirea aplicației
Manufacturing Process Planner.

* deschidem structura produsului „Robinet” folosind comanda „Open Product”

* în fereastra Open Product căutăm numele produsului după nume: Robinet

Page 13 of 22 – Lecția 10 
 
* facem dubluclick pe obiectul găsit pentru a deschide produsul în fereastra principală

Fig_10_10.tif – Deschidere produs

* deschidem structura procesului tehnologic pentru fabricarea „corp robinet” folosind comanda
Open Process/Operation
* în fereastra Open căutăm procesul după nume: corp robinet
* facem dubluclick pe obiectul găsit pentru a deschide procesul în fereastra principală

Fig_10_11.tif – Deschidere proces tehnologic

* deschidem structura fabricii / departamentului pentru fabricarea produsului „Robinet” folosind

comanda Open Workarea
* în fereastra Open căutăm departamentul după nume: departament
* facem dubluclick pe obiectul găsit pentru a deschide departamentul în fereastra principală

Page 14 of 22 – Lecția 10 
 
Fig_10_12.tif – Deschidere departament

Afișăm structura produsului în fereastra superioară

* click dreapta pe produs – click Activate Structure in Main Panel

Fig_10_13.tif – Afișare produs în fereastra superioară

Afișăm structura procesului în fereastra inferioară

* click dreapta pe proces – click Open Structure in Second Panel

Page 15 of 22 – Lecția 10 
 
Fig_10_14.tif – Afișare proces în fereastra secundară

Având cele două structuri afișate în cele două ferestre, se selectează reperul corp robinet
din structura produsului (click stânga pe „corp robinet”) și procesul (click stânga pe proces). În
această etapă atribuim reperului corp robinet procesul tehnologic de fabricație.

Fig_10_15.tif – Asocierea procesului la un reper / produs

Page 16 of 22 – Lecția 10 
 
Se verifică asocierea procesului „Procesul tehnologic de fabricare al reperului CORP ROBINET” la
reperul „corp robinet”
* se selectează procesul „Procesul tehnologic de fabricare al reperului CORP ROBINET”
* facem click pe butonul Show/Hide Data Panel
* click butonul Attachments, îl găsim folosind butoanele ◄ sau ►
* dacă reperul „corp robinet” este atașat la proces, acesta se vizualizează în listă ca în figura de mai
jos

Fig_10_16.tif – Atașarea reperului la proces

Atașarea zonelor de fabricație la proces

Afișam structura departamentului în fereastra principală

* click dreapta pe „departament”, selectăm „Activate Structure in Main Panel”

Fig_10_17.tif – Afișare departament în fereastra principală

Afișam datele grafice pentru departament făcând click pe butonul Show/Hide Data Panel

Zona de lucru trebuie să arate ca în figura de mai jos

Page 17 of 22 – Lecția 10 
 
Fig_10_18.tif – Zona de lucru

Asociere top-level de tipul proces-departament

* selectăm departamentul făcând click stânga pe „departament”
* selectăm procesul tehnologic făcând click stânga pe „corp robinet”
* facem click dreapta pe proces (corp robinet)
* selectăm Associate Workarea

Fig_10_19.tif – Asociere departament la proces

Page 18 of 22 – Lecția 10 
 
Observăm că în acest moment apare ca legătura creată între:
proces – produs (reper) – fabrică (departament)

Fig_10_20.tif – Legătura dintre proces – produs - fabrică

Asocierea posturilor de lucru din cadrul departamentului pentru fiecare operație a procesului
tehnologic se face în felul următor:
* în fereastra superioară selectăm zona „Frezare” din cadrul departamentului
* din structura procesului selectăm operația „Frezare fata sup”
* facem click dreapta pe operația „Frezare fata sup” – selectăm Assign As ... – selectăm
MEWorkarea

Fig_10_21.tif – Asocierea zonei cu mașini unelte la operația procesului tehnologic

Page 19 of 22 – Lecția 10 
 
 Pentru a verifica dacă s-a atașat zona de lucru cu mașini de frezat operației de frezare a
feței superioare, în fereastra secundară extindem operația amintită mai sus.

Fig_10_22.tif

Activitatea 10-3: Generarea rapoartelor

Din aplicațiile de management a documentației tehnice se pot genera rapoarte cu toate

informațiile existente în sistem. Acestea se configurează, în funcție de cerințele fiecărei companii,
cu datele cele mai importante. În cele ce urmează vom genera un raport cu lista operațiilor
tehnologice pentru fabricarea reperului corp robinet.

* selectăm procesul tehnologic „corp robinet”

* navigăm folosind butoanele ◄ sau ► până la fereastra Reports
* apăsăm butonul Generate Report

Fig_10_23.tif – Generare raport fabricație

* se deschide aplicația Internet Explorer în care se regăsesc datele extrase din aplicația
Teamcenter

Page 20 of 22 – Lecția 10 
 
Fig_10_24.tif – Generare raport cu listă de operații

Selectăm operația frezare față superioară din cadrul procesului tehnologic de fabricație al reperului
corp robinet.
* click Reports
* click Generate Report

Fig_10_25.tif – Raport cu activități pentru operația de frezare a feței superioare

Page 21 of 22 – Lecția 10 
 
Rezumat
În această lecție am învățat:

* ce este documentația pentru producție

* care este importanța integrării departamentului de fabricație cu departamentul comercial
* cum se crează structura fabricii
* cum se crează zonele de lucru și departamentele din fabrică
* cum se stabilesc legăturile dintre produs – proces – resurse
* cum se atribuie o zonă de lucru pentru o operație a procesului tehnologic
* cum se atribuie un proces tehnologic unui reper
* cum se generează rapoartele de fabricație

Page 22 of 22 – Lecția 10