Formare în psihoterapie familială și de Modulul 6 ‐ Scoala italiana

cuplu

1
Asociaţia de Terapie Familială şi de Cuplu Timişoara

ȘCOALA ITALIANĂ
conf. dr. Alina Zamoșteanu
lect. dr. Daniel Muranyi

2
ATFCT

Mara Selvini-Palazzoli
 Pune bazele Centro per lo Studio della Famiglia (1967).
 Colaboratori: Luigi Boscolo, Gianfranco Cecchin şi Giuliana Prata
 1975-1979 echipa se scindează: Boscolo şi Cecchin deschid la
Milano un Centru de formare pentru terapeuți familiali, iar Palazzoli
și Prata continuă să lucreze împreună.

Aplică modelul sistemic în practica clinică – familia fiind

văzută ca un sistem – scopul fiind de a schimba
organizarea relațională a sistemului.
Jocul familial.
Cercetările s-au axat pe familiile pacienților anorexici,
dar și asupra familiilor pacienților psihotici.

Asociația de Terapie Familială și de Cuplu

Timișoara 1
Formare în psihoterapie familială și de Modulul 6 ‐ Scoala italiana
cuplu

Prima fază de învățare și

intervenție sistemică

4
ATFCT

Conotarea pozitivă a comportamentului fiecărui

membru al familiei;

Ritualurile familiale;

Regula lungului interval între ședințe;

Recadrajul paradoxal a jocului familial în curs;

Prescripția invariabilă.

Asociația de Terapie Familială și de Cuplu

Timișoara 2
Formare în psihoterapie familială și de Modulul 6 ‐ Scoala italiana
cuplu

Conotarea pozitivă
5
ATFCT

Corespunde unui principiu terapeutic fundamental.

 În cadrul terapiei pot fi prescrise pacientului chiar simptomele
pe care le manifestă și nu poate fi prescris un comportament
care a fost criticat anterior.
 Nu se vizează doar faptul că nu sunt conotate negativ
simptomele clientului, ci și faptul că nici celelalte
comportamente familiale sau parentale nu sunt conotate
negativ.
 A conota pozitiv simptomul pacientului și negativ anumite comportamente
ale anumitor membrii ai familiei înseamnă a trasa o linie de demarcație
între diferiți membrii ai familiei.

6
ATFCT

Conotarea pozitivă vizează:

 Situarea tuturor membrilor familiei pe același plan, în măsura
în care aceștia sunt complementari în raport cu sistemul;
 Evitarea trasării în mod arbitrar a unor linii de demarcație
între unii și alții și niciodată nu vor fi conotați în termeni
moraliști („buni” sau „răi”);
 Accederea spre sistem astfel ca terapeuții să fie admiși ca
făcând parte din acesta, ca urmare a recunoașterii tendinței
preponderente a sistemului familial spre homeostazie;
 Conotarea pozitivă a tendinței hemostatice pentru a introduce
în mod paradoxal capacitatea de transformare;
 Definirea clară a relațiilor în raportul familie/terapeuți;
 Definirea contextului ca terapeutic.

Asociația de Terapie Familială și de Cuplu

Timișoara 3
Formare în psihoterapie familială și de Modulul 6 ‐ Scoala italiana
cuplu

Ritualurile familiale
7
ATFCT

„Prescrierea ritualizată a unui joc care, datorită faptului

că interzice orice comentariu verbal asupra normelor
care perpetuează jocurile în curs, permite ca noile
norme să se substituie tacit celor precedente”
(Palazzoli).
 Metoda ritualurilor familiale constă în a prescrie o serie de
acțiuni, la care să participe toți membrii familiei.
 Aceste prescripții vizează rezolvarea unei probleme esențiale:
cum să schimbi regulile jocului fără să recurgi la explicații sau
la critică.
 Datorită faptului că sunt acțiuni, aceste ritualuri familiale
aparțin mai degrabă unui cod analogic decât unui cod digital.

Intervalul lung între ședințe

8
ATFCT

Intervalul lung între ședințe a rezultat dintr-o constatare

experimentală.
 Eventualele efecte ale schimbării pe care terapeuții ar fi putut
să le suscite în grupul familial sunt mult mai tangibile dacă
ședințele sunt despărțite de un interval lung de timp (o lună).

Asociația de Terapie Familială și de Cuplu

Timișoara 4
Formare în psihoterapie familială și de Modulul 6 ‐ Scoala italiana
cuplu

Recadrajul paradoxal a 9

jocului familial în curs ATFCT

Recadrajul paradoxal a jocului familial în curs este

utilizat la finalul ședinței, atunci când se
concluzionează asupra a ceea ce s-a discutat.
 Recadrajul este fondat pe o interpretare global pozitivă a
jocului familial care prescrie fiecărui membru al familiei să
persiste în comportamentul său.
 „De ce această coeziune a jocului familial, definită de către
terapeuți ca bună și de dorit, nu poate fi obținută decât în
raport cu pacientul desemnat?”

Aceste tehnici au uneori efecte imediate pozitive, dar

pot să apară și căderi după un succes aparent.

Prescripția invariabilă
10
ATFCT

 Descoperită / inventată în 1979 de Palazzoli și Prata.

 Familie aflată în terapie pentru cea mai mare dintre fetele lor, de 21 ani,
diagnosticată cu anorexie de la 16 ani, care apoi a dezvoltat conduite
psihotice și suicidare. Familia avea încă două fete mai mici. Terapeuții nu au
reușit să descopere jocul familiei, dar au remarcat faptul că cele trei fete erau
mult prea implicate în afacerile și în viața părinților. Pornind de la necesitatea
de a întrerupe tirania fetelor asupra tatălui li s-a cerut părinților să păstreze
secretul absolut asupra conținutului ședințelor la care fetele nu participă,
după care li s-a prescris sarcina de a „dispărea”: cuplul trebuia să plece de
acasă pe perioade din ce în ce mai lungi, fără a furniza nicio explicație nici
înainte, nici după întoarcere. Trebuiau doar să semnaleze absențele printr-un
mesaj laconic scris de mână pe o foaie de hârtie. De exemplu: „în această
seară nu suntem aici, vom reveni spre miezul nopții”. În plus, trebuiau să
noteze în caiet toate comportamentele membrilor familiei care ar putea fi
puse în relație cu respectarea secretului sau cu disparițiile. Părinții au
respectat întocmai seria de sarcini prescrise, iar efectele au fost remarcabile:
fiica a renunțat la comportamentele autodistructive și ambianța familială a
început să se schimbe din ce în ce mai mult. La trei ani după terminarea
terapiei, pacienta obținuse diploma de soră medicală și devenise campioană
mondială la mersul pe jos.

Asociația de Terapie Familială și de Cuplu

Timișoara 5
Formare în psihoterapie familială și de Modulul 6 ‐ Scoala italiana
cuplu

11
ATFCT

 Prescripția era folosită la fiecare familie cu un copil psihotic (sau

atins de o tulburare mentală gravă).
 Deși terapeuții dădeau aceleași prescripții, identice, de la o ședință
la alta provocau alte răspunsuri și reacții distincte, specifice.
 Prescripțiile invariabile furnizau informații inestimabile asupra
aspectelor ascunse ale organizării relaționale a familiei și asupra
istoriei secrete a acestei organizări.
 Utilizarea regulată a seriei de prescripții invariabile permite:
 compararea reacțiilor diferite pe care seria de prescripții o provoacă
la diverși membri ai grupului familial;
 reperarea, apoi prevederea reacțiilor şi fenomenelor recurente care
caracterizează familia;
 redescoperirea persoanelor, cu nevoile și scopurile lor personale,
ceea ce ne obligă să abandonăm aserțiunile vagi și generalizante,
pentru a le înlocui cu formulări specifice.

12

Fenomene relaționale recurente

Asociația de Terapie Familială și de Cuplu

Timișoara 6
Formare în psihoterapie familială și de Modulul 6 ‐ Scoala italiana
cuplu

Imbroglio
13
ATFCT

Raport pseudo-privilegiat pe care unul dintre părinți l-a

întreținut cu viitorul pacient pe perioada copilăriei celui din
urmă.
 Acest concept (relație privilegiată) reprezintă o tactică ce se
înscrie într-un anume joc dirijat contra partenerului de cuplu
(soț/soție). Simptomul va fi răzbunarea.
 Pacientul desemnat va fi trădat la un moment dat de acest „părinte
de suflet”.
 Termenul de „imbroglio” desemnează confuzia și face aluzie la
escrocherie. Selvini înțelege prin acest termen un proces
interactiv complex care se structurează și evoluează spre o
tactică comportamentală inițiată de unul dintre părinți și care
se caracterizează prin afișarea unei relații diadice
intergeneraționale privilegiate, care de fapt nu este așa.

Instigare
14
ATFCT

Instigarea descrie situațiile în care unul dintre părinți se

situează (cel mai des la nivel analogic) în poziția
victimei tăcute în raport de comportamentul tiranic și
provocator al celuilalt părinte.

Imbroglio și instigarea au un aspect transgeneraţional –

unul dintre părinți execută o manevră cu unul dintre copii
care este în mod inconștient utilizat contra celuilalt
părinte.

Asociația de Terapie Familială și de Cuplu

Timișoara 7
Formare în psihoterapie familială și de Modulul 6 ‐ Scoala italiana
cuplu

Pat-ul cuplului
15
ATFCT

Cuplul implicat aplică „soluții” care să nege problemele

existente și structurează în mod inconștient un anume tip
de joc.
 Existenta unei suferințe intense, persistente, ocultă, uneori
camuflată sub voința de „liniște cu orice preț”, alteori camuflată
sub forma unor certuri banale, care otrăvesc deja cuplul parental
înainte de explozia simptomelor copilului.
 Din șah: nici unul dintre parteneri nu câștigă sau nu pierde, cu
toate că există posibilitate de mișcare pentru fiecare.
 Dacă aceste jocuri se limitează la părinți, atunci ele nu au
consecințe asupra copiilor, dar în majoritatea cazurilor, ca și în
„imbroglio” și „instigare”, acest „pat al cuplului” reprezintă o
manevră transgeneraţională – copiii sunt implicați în acest joc,
ce le invadează întreg universul cognitiv și afectiv și, mai
devreme sau mai târziu, anumite evenimente conduc la
descoperirea dureroasă că universul lor interior este construit
pe false certitudini; începând de la acest moment, ca regulă
generală, datează apariția suferințelor psihologice.

16

A doua fază de învățare și

intervenție sistemică

Asociația de Terapie Familială și de Cuplu

Timișoara 8
Formare în psihoterapie familială și de Modulul 6 ‐ Scoala italiana
cuplu

17
ATFCT

Tulburările mentale acute de care suferă tinerii pacienți își

au rădăcinile în decepțiile grave trăite de către părinții lor.
 Totuși, aceste deziluzii parentale nu sunt suficiente pentru a
explica apariția suferințelor, apoi a patologiei generației
următoare, deoarece este evident faptul că milioane de părinți
trăiesc sentimente similare, fără ca și copiii lor să prezinte
tulburări psihotice.
 De aceea sunt necesare și alte elemente:
 este necesar ca suferința să crească;
 ca aceste decepții suscitate să fie oculte – fie disimulate sub o
fațadă de liniște, fie de certuri aparent stupide;
 părinții structurând jocul destinat să le mascheze suferințele reale
vor inventa strategii, care vor fi apoi camuflate sau negate;
 copiii vor participa la aceste strategii în funcție de poziția pe care o
ocupă în organizarea relațională familială și în funcție de
predispoziția lor personală de a accepta invitația de a participa la
un asemenea joc.

18
ATFCT

 Cercetarea clinică de după 1988 urmărește depăşirea limitării

triadice (mamă/tată/copil), deoarece acest model poate explica
doar un număr restrâns de evenimente.
 Teoria actuală se focalizează pe fricile şi nevoile exprimate ale
fiecărui soţ, care se reconstituie prin explorarea raporturilor
(carenţe, frustrări etc.) pe care fiecare membru al cuplului le
întreţine cu familia de origine.
 Se urmăreşte identificarea dificultăţilor pe care fiecare părinte le-a
trăit în familia de origine, pentru a înţelege apoi motivul care l-a
determinat să-şi aleagă soţul actual şi nu altul, precum şi originea
decepţiei pe care o resimte după ce a făcut această alegere –
decepţie cu atât mai dificilă cu cât nu a fost nici verbalizată, nici
admisă.
 Aceste investigaţii au relevat că părinţii copiilor sau adolescenţilor
psihotici prezintă frecvent importante anomalii ale personalităţii, care trec
nepercepute la o primă abordare: aceşti adulţi, care sunt de cele mai
multe ori un model de reuşită în activităţile profesionale sau culturale,
ascund adesea cu ajutorul familiilor lor diverse fobii, bizarerii, explozii
agresive, acte suicidare etc.

Asociația de Terapie Familială și de Cuplu

Timișoara 9
Formare în psihoterapie familială și de Modulul 6 ‐ Scoala italiana
cuplu

Harta dinamică
19
ATFCT

1. Pat-ul cuplului;
2. Absorbirea copiilor în jocul părinţilor;
3. Stadiul comportamentului neobişnuit: în această etapă viitorul
pacient intră în jocul parental, dezvoltând comportamente
active, care nu sunt încă simptome; pacientul pare a juca un
rol în numele său propriu, ca şi cum ar dori să inverseze o
situaţie stabilită;
4. Copilul este confruntat cu un eşec total: are sentimentul că nu
mai este înţeles deloc de părintele care până atunci fusese
aliatul său, ceea ce îi dă impresia că este trădat şi că acesta
s-a aliat cu partenerul său (soţ sau soţie); prin urmare, apare:
5. O explozie a simptomelor psihotice, care este urmată de un
ultim stadiu, cel al:
6. Strategiilor fondate pe simptome: fiecare membru al familiei,
prevăzând că simptomele vor persista, tinde în această fază
să profite de această persistenţă şi să elaboreze una sau mai
multe strategii diferite.

20

Concluzie

Asociația de Terapie Familială și de Cuplu

Timișoara 10
Formare în psihoterapie familială și de Modulul 6 ‐ Scoala italiana
cuplu

21
ATFCT

Esența procesului familial patogen rezidă în:

Tentative reiterate ale părinților de a camufla
suferința latentă;
Transgeneraţionalitatea.

Aceste două aspecte sunt absolut

indispensabile pentru ca să apară o tulburare
mentală gravă la unul dintre copii.

22

Intervenție și instrumente de
intervenție în cadrul psihoterapiei

Asociația de Terapie Familială și de Cuplu

Timișoara 11
Formare în psihoterapie familială și de Modulul 6 ‐ Scoala italiana
cuplu

Definirea problemei
23
ATFCT

Problema este legată de o distorsiune a contextului, de

o lipsă de claritate în definirea relaţiei, de paradoxuri şi
mituri care nu sunt adaptate realităţii noi şi contextului
actual.
Problema este legată, în aceste sisteme rigide de
menţinerea „homeostaziei”, de non-schimbare.
Poate fi, de asemenea, metafora unor conflicte
necunoscute, în legătură cu fenomenele de instigare şi
imbroglio, în legătură cu distorsiunea realităţii sau în
legătură cu suferinţa trăită de individ sau de către unul
dintre apropiaţii acestuia.

Obiectivul intervenției
24
ATFCT

 Redistribuirea rolurilor, transformarea regulilor rigide în reguli

suple.
 În cazul pacienţilor psihotici, cadrul psihoterapeutic trebuie să
ofere un spaţiu pentru ca membrii familiei să poată să înfrunte
realitatea înainte de a le permite să părăsească negarea
suferinţei, idealizarea unuia dintre părinţi sau a relaţiei lor
conjugale, de a spune secrete familiale.
 Aceasta necesită o susţinere intensă pentru ca pacientul să
poată să suporte această realitate.
 Acest demers va permite ca fiecare membru al familiei să
găsească sau să regăsească o anume formă de empatie faţă de
sine sau faţă de alţi membrii ai familiei.

Asociația de Terapie Familială și de Cuplu

Timișoara 12
Formare în psihoterapie familială și de Modulul 6 ‐ Scoala italiana
cuplu

Poziția terapeuților
25
ATFCT

La început (1971), patru terapeuți primeau familia, doi

în ședință și doi în spatele oglinzii.
În cadrul ședinței existau pauze destul de lungi, în care
cei patru puteau discuta pentru a putea elabora o
prescripție pe care cei doi terapeuți o comunicau familiei
în finalul ședinței.
După 1990, Școala de la Milano a recurs la un cadru
mult mai suplu, primind uneori doar cuplul, sau o
singură persoană etc.

Circularitatea
26
ATFCT

Terapeutul nu se focalizează doar asupra purtătorului

simptomelor și este atent la retroacţiunile membrilor
familiei.
Informaţiile non-verbale sunt extrem de semnificative.
Se discută asupra conţinutului secretului familial.
Aceasta necesită încredere, precum şi angajamentul
terapeutului în a susţine emoţiile pe care o anume
revelaţie le-ar putea implica.
Interviul circular – „capacitatea terapeutului de a
conduce investigaţia în aşa fel încât să obţină din
partea familiei un feedback vizavi de informaţiile
solicitate referitoare la relaţii, diferenţe, schimbări”.

Asociația de Terapie Familială și de Cuplu

Timișoara 13
Formare în psihoterapie familială și de Modulul 6 ‐ Scoala italiana
cuplu

 Scopul circularității:
 de a induce familiei un punct de vedere sistemic asupra propriului
27
lor sistem; ATFCT

 de a dezvolta, confirma sau nega ipotezele formulate de echipă;

 de a interveni indirect introducând în discuție aspecte neglijate.
 Direcții și linii de ghidare:
 gândește numai în termeni de relații, diferențe și schimburi între
membrii familiei de-a lungul timpului;
 adresează întrebări fiecărui membru al familiei;
 întreabă despre aspecte relevante pentru problema familiei sau
pentru ipotezele pe care le-ai formulat;
 notează cuvinte care se repetă sau fraze; transpune-le pe acestea
în întrebări despre diferențe; explorează explicațiile familiei pentru
caracteristicile presupuse;
 dacă există aspecte sensibile despre care familia nu este dispusă
să vorbească reformulează întrebarea;
 este obținută o privire circulară atunci când un întreg ciclu
comportamental devine clar;
 ipotetizarea oferă ordine și coeziune întrebărilor;
 adresează întrebări liniare când este necesar; răspunsurile liniare
pot servi ca bază pentru întrebări circulare.

Neutralitatea
28
ATFCT

Realizarea de către terapeut a unei alianțe cu fiecare

membru al familiei, astfel terapeutul este în același moment
aliat cu fiecare și cu nimeni.
 Contrar abordării structurale, terapeutul se menține la distanță de
sistem și nu se utilizează pe sine direct în sistemul familial.
 Familia îl percepe pe terapeut ca neutral.
 ca neluând partea niciunui membru sau subgrup;
 ca fiind aliat cu fiecare și cu nici unul în același timp;
 ca nejudecând și acceptând pe fiecare.
 Terapeutul adresează întrebări fiecărui membru.
 încearcă să acorde fiecăruia aceeași perioadă de timp pentru a se
exprima;
 adresează aceeași întrebare fiecărui membru al familiei.
 Echipa sare în ajutor neutralizând orice încercare din partea
familiei de a stabili o coaliție cu pacientul/terapeutul.

Asociația de Terapie Familială și de Cuplu

Timișoara 14
Formare în psihoterapie familială și de Modulul 6 ‐ Scoala italiana
cuplu

Formularea ipotezelor
29
ATFCT

Ipoteza terapeutică reprezintă o supoziție, bănuială,

explicație (sau explicații) alternativă despre familie și
despre familie în contextul relațional al sistemului.
Formularea ipotezelor vizează funcționarea relațională
a simptomului pentru fiecare dintre membrii familiei.
Ipotezele includ toți membrii familiei: cum găsește fiecare
membru al familiei un avantaj în situația prezentată ca
problematică?
„E bine să flirtăm cu ipotezele noastre, nu să ne
căsătorim cu ele.” (G. Cecchin)

30
ATFCT

Scopul ipotezelor:
stabilirea de conexiuni între comportamentul familial și
anumite semnificații, sensuri;
ghidarea terapeutului asupra modului în care să
adreseze întrebările, în ce ordine;
introducerea unui punct de vedere sistemic asupra
familiei permițând astfel membrilor familiei să își dezvolte
noi puncte de vedere asupra relațiilor, sistemului de
credințe și comportamentelor.

Asociația de Terapie Familială și de Cuplu

Timișoara 15
Formare în psihoterapie familială și de Modulul 6 ‐ Scoala italiana
cuplu

31
Formularea ipotezelor: ATFCT

Bazate pe informații despre familie (adunate în cursul

convorbirii telefonice, interviurilor și de la referent):
 opinii descriptive;
 observații comportamentale;
 informații analogice (metafore, cuvinte care se repetă,
povești și credințe, mituri, declarații, comportament non-
verbal, secrete).
Bazate pe experiențe și cunoștințe anterioare:
 despre familii similare;
 despre probleme, simptome şi situaţii similare;
 despre dezvoltare şi cicluri de viaţă;
 despre pattern-uri interactive similare;
 pe teorie în general.

Chei și linii de ghidare: 32

ATFCT
Formulează ipoteze care sunt:
 utile; nu există ipoteze „corecte”; scopul este de a dezvolta
explicații utile pentru familie;
 constituite în mod sistemic; trebuie incluși toți membrii
componenți ai familiei și trebuie formulată o supoziție care să
privească în totalitate relația funcțională;
 legate de neliniștile familiei;
 diferite față de ipotezele formulate de către familie.
Adresează întrebări fiecărui membru al familiei în
vederea confirmării sau infirmării ipotezelor.
Renunţă la ipotezele care nu se confirmă, modifică-le pe
cele utile şi elaborează altele noi.
Nu comunica membrilor familiei ipotezele tale.
Încearcă să stabileşti intervenţii bazate pe ipotezele
confirmate.

Asociația de Terapie Familială și de Cuplu

Timișoara 16
Formare în psihoterapie familială și de Modulul 6 ‐ Scoala italiana
cuplu

Întrebările circulare sau triadice

33
ATFCT

„Investigația diadică așa cum este văzută de o a treia

persoană” constă în a cere unui membru al familiei să
descrie interacțiunile observate între alți doi membrii.
Întrebările vizează faptele, comportamentele, și nu
sentimentele unuia şi altuia.
 Terapeutul poate întreba tatăl cum reacţionează copilul când mama îl
ceartă şi cum reacţionează mama când copilul face ceva.
Aceste întrebări simple pot fi adresate şi copiilor mici şi îi
oferă terapeutului o idee asupra modalităţii în care fiecare
percepe relaţiile din interiorul familiei.
Fiecare membru al familiei va fi captivat de ceea ce un altul
dintre ei va spune despre relaţiile lor familiale, în prezenţa
tuturor.
Întrebările circulare sunt importante în familiile cu un
pacient psihotic în care „regula regulilor este de a nu defini
niciodată relaţia”.

Conotarea pozitivă
34
ATFCT

Se referă la conotarea pozitivă a funcției simptomului,

nu a simptomului propriu-zis, precum și a modalității
prin care acesta atribuie un loc fiecărui membru în
sistem.
Ca și în cazul formulării ipotezelor, conotarea pozitivă
trebuie să implice întreg sistemul.
Permite respectarea modului de funcționare a familiei
care a găsit o soluție adaptativă inadecvată.
Această intervenție permite reunirea sistemului în
momentele în care terapeutul dorește să introducă o
schimbare.
 Pregătește calea recadrajului paradoxal, prescripțiilor
paradoxale, previziunii paradoxale a recăderilor.

Asociația de Terapie Familială și de Cuplu

Timișoara 17
Formare în psihoterapie familială și de Modulul 6 ‐ Scoala italiana
cuplu

Prescripția ritualurilor
35
ATFCT

A cere „să se execute o acțiune sau o serie de acțiuni,

la care toți membrii familiei să participe”.
Este vorba despre prescrierea paradoxală a unor reguli
mitice, introducând în același timp noile reguli.
Într-o manieră directă sau indirectă, aceste prescripții
ating și familia lărgită.

36
ATFCT

Școala de la Milano

Tulburări mentale grave şi

nerecunoaşterea realităţii

Asociația de Terapie Familială și de Cuplu

Timișoara 18
Formare în psihoterapie familială și de Modulul 6 ‐ Scoala italiana
cuplu

Tulburări mentale grave

37
ATFCT

Epistemologie liniară de natură mecanicistă care

sugerează o relație cauză - efect de tipul: patologia
individuală a unui părinte (sau a părinților) este cauza
directă a patologiei copilului.
Concepţia triunghiulară a lui Bowen (1960), Haley (1967),
după care copilul nu reacţionează numai la părinţi, ca
indivizi, dar şi de asemenea la relaţia dintre ei –
fundamentul teoretic al terapiei familiale şi a trecerii
fundamentale de la modelul liniar la modelul circular.
În 1981 fenomenul recurent al idealizării părinţilor de către
copii a dobândit un loc central în domeniul clinico-teoretic.
„Spre un model general de jocuri psihotice în familie”
(Palazzoli, 1986).
 dirty games (jocuri murdare) & brazen lies (minciuni neruşinate)

38
ATFCT

Viziune multifactorială a modelelor relaționale familiale.

(Prezenţa simultană a mai multor factori de risc pare
esenţială).
Nerecunoaşterea realităţii.
O deformare globală a parcursului evolutiv plecând de la
relaţiile de ataşament de bază.
 Pacientul se găseşte în cadrul contextului familial într-o poziţie
dificilă sau dramatică, acolo unde nevoile sale psihologice
fundamentale sunt frustrate.
Intensitatea emotivă negativă (Gottman, 1994) a acestor
procese relaţionale şi deci capacitatea lor destructivă
foarte elevată;
 Pentru ca rivalitatea tată-fiu să devină periculoasă, trebuie să ia
o formă exacerbată şi să depăşească bine ataşamentul pozitiv şi
universul tată-fiu.

Asociația de Terapie Familială și de Cuplu

Timișoara 19
Formare în psihoterapie familială și de Modulul 6 ‐ Scoala italiana
cuplu

Nerecunoaşterea realităţii
39
ATFCT

Idealizarea, mecanism de apărare utilizat de pacient pentru

a-şi controla pulsiunile agresive (asupra obiectelor),
reprezintă o viziune a sinelui sau a altuia uniformă şi
exagerat de pozitivă, fără a fi conştient de existenţa
defectelor şi deci fără ca cineva să poată critica (sau
autocritica), sau de a exprima o formă de reproş, ironie
sau umor.
Fără a nega deloc acest aspect (aceasta înseamnă nevoia
copilului de a-şi „salva” părinţii) se va pune accentul pe
aspectul relaţional: pacientul este obiectiv dezorientat de
către părinţii care se autoidealizează, şi care mascând de
la începând suferinţa lor, ascund în mod egal consecinţele
acestor tulburări în relaţia cu copilul.
 În cazul mamei unei fete anorexice, negarea suferinţei – născută
din faptul că a fost întotdeauna sclava nevoilor emoţionale ale
soţului – o împiedică să-şi vadă carenţele, propria absenţă şi lipsa
sa de disponibilitate, în raport cu fiica sa.

40
ATFCT

 Primul tip de nerecunoaștere: relativă la maniera în care

părinţii privesc cu atenţie familia lor de origine
 Idealizarea absolută în cazul situaţiilor de gravă tulburare.
 Negarea suferinţei şi inevitabilele distorsionări dramatice ale
evoluţiei copilărie-adolescenţă provocată de condiţiile familiale.

 Al doilea tip: nerecunoaşterea de sine din partea fiecărui

părinte
 Ca persoană.
 Ca partener în cuplu.
 Ca părinte.
 Ceea ce apare în asemenea fenomene de nerecunoaştere, este o triplă
înşelătorie: înşelătoria în ce priveşte copilul, autoînşelarea părintelui
vizavi de el însuşi şi complicitatea soţului în înşelătorie/auto-înşelare.

Asociația de Terapie Familială și de Cuplu

Timișoara 20
Formare în psihoterapie familială și de Modulul 6 ‐ Scoala italiana
cuplu

41
ATFCT

 Al treilea tip: nerecunoaşterea imaginii părinţilor de către

pacient şi fraţii săi
 Idealizarea.
 Demonizarea (părinţii sunt văzuţi ca „oribili”).
 Oscilaţia între demonizarea şi idealizare (oscilaţii între
atitudini de iubire faţă de părinţi şi acuzare a acestora).
 Situaţiile foarte rare, unde pacientul pare în măsură să facă o
descriere realistă, cel puţin parţială, a părinţilor, subliniind
anumite calităţi şi anumite defecte specifice.
 Avem impresia că pacienţii au mai ales tendinţa de a fuziona imaginea
părinţilor ţinând seama că ei sunt grav atinşi de boală. În cazurile mai
puţin grave diferenţierea pare să se manifeste prin acţiuni.

42
ATFCT

 Al patrulea tip: nerecunoaşterea pacientului vizavi de el însuşi

 Fenomenele de negare sau de minimalizare a suferinţelor şi
dificultăţilor care îi caracterizează pe adolescenţii borderline sau
psihotici sunt bine cunoscute.
 „Negarea cu încăpăţânare a suferinţei lor şi a patologiei lor, atât de des
prezentă la copiii pacienţilor, îşi găseşte matricea în prezumţiile identice
cu acelea ale generaţiilor precedente sau în sânul aceleiaşi
nerecunoaşteri a realităţii” (Palazzoli, 1991).

 Al cincilea tip: nerecunoaşterea problemelor pacientului din

partea părinţilor
 Procesul de nerecunoaştere a realităţii poate atrage după sine
percepţia pe care o au părinţii asupra copilului lor. Se remarcă de fapt,
foarte des atitudini critice şi deprecieri extreme sau dimpotrivă
supraestimări incredibile ale capacităţii copilului de a acţiona în mod
adecvat.

Asociația de Terapie Familială și de Cuplu

Timișoara 21
Formare în psihoterapie familială și de Modulul 6 ‐ Scoala italiana
cuplu

Secrete familiale
43
ATFCT

 Acţiunea de a menţine ascunse, în mod intenţionat, informaţii

importante pentru anumite persoane (Bok, 1983).
 Este vorba despre o noţiune diferită celei de viaţă privată sau intimitate,
care sunt definite ca o protecţie împotriva accesului unor informaţii care nu
sunt importante pentru persoana în cauză.
 Sunt definite trei categorii de secrete (Karpel, 1980):
 Secrete individuale: depozitarul secretului este o singură persoană din
familie.
 Doar mama ştie că are o relaţie extraconjugală;
 Secrete interne ale familiei: cel puţin două persoane din familie cunosc
secretul.
 Cei doi părinţi ştiu că primul lor născut a fost un copil nedorit;
 Secrete partajate (tabu sau domenii de reticenţă): secretul este doar pentru
exterior, toată familia îl cunoaște.
 Toată familia ştie că unul dintre copii consumă droguri, dar acest aspect nu se
discută în afara familiei.
 Exemple de secrete: boli terminale ale unui membru al familiei, existența
unei relații extra-conjugale, datorii ale unui membru al familiei, violență,
pedepse privative de libertate.

44
ATFCT

 La nivel conştient, majoritatea părinţilor justifică secretul prin

dorinţa de a-şi proteja emoţional copii.
 La nivel inconştient, originea secretului trebuie să fie interpretată
în contextul auto-defensei şi auto-iluziei.
 Uneori, deținătorul secretului se poate apăra prin uitarea anumitor
episoade care i-au produs suferinţă.

 Caracteristici comune celor care deţin secrete:

 Ruşinea, motiv pentru care se încearcă crearea unei imagini
„perfecte”.
 Tatăl perfect, soţul perfect;
 Puterea – a deţine un secret înseamnă a avea mai multă putere
decât cel care este exclus.
 Negarea suferinţelor importante, fie ca individ, fie ca membru al
cuplului.
 Iluziile întreţinute de către părinţi pot să creeze copilului o stare de confuzie
asupra propriilor percepţii.

Asociația de Terapie Familială și de Cuplu

Timișoara 22
Formare în psihoterapie familială și de Modulul 6 ‐ Scoala italiana
cuplu

45
ATFCT

Din punctul de vedere al copilului exclus de către

părinți vizavi de cunoașterea secretului, se pot
identifica următoarele dimensiuni psihologice:
 Iluzia şi idealizarea: părinții sau relația conjugală pot să apară
într-o imagine ideală.
 tatăl poate fi sacralizat sau depreciat excesiv (versantul opus idealizării
este deformarea);
 Contradicţia şi confuzia: dualitatea între părinți, dialectica între
părţile negate şi cele exhibate induc trăiri anxiogene şi
confuzie;
 Invalidarea şi deprecierea de sine, auto-descalificarea,
mergând până la perturbări ale gândirii şi explozia unor
simptome; excluderea pacientului precede cu o lungă
perioadă explozia simptomelor.

46
ATFCT

În procesul psihoterapeutic existenţa unui secret familial

reprezintă un factor de risc important, terapeutul trăind
următoarea dilemă:
 a nu revela secretul înseamnă a crea o alianţă implicită cu cel
care a vorbit despre secret, fiind astfel distrusă neutralitatea;
 revelarea secretului poate determina nemulţumire unuia sau
mai multor membrii ai familiei, afectând, de asemenea,
neutralitatea terapeutică.
Secretul familial poate reprezenta o piedică în menţinerea
neutralității terapeutice.
 „Nu ne interesăm de conținut, ci de efectul pe care acest secret îl
are asupra altor persoane” (Cechin, 1987).
Descoperirea unui secret familial îl ajută pe terapeut să
înţeleagă jocul familial.

Asociația de Terapie Familială și de Cuplu

Timișoara 23
Formare în psihoterapie familială și de Modulul 6 ‐ Scoala italiana
cuplu

47
ATFCT

Relevarea unui secret familial trebuie să se bazeze pe trei

criterii:
 Cine este cel mai implicat în secret?
 În cazul în care secretul îl priveşte direct pe client, secretul ar
trebui relevat.
 Traumatisme în copilărie etc.
 Există mai multe dubii când secretul vizează viaţa părinţilor. O
precauţie şi mai mare trebuie acordată atunci când secretul se
referă la bunicii clientului.
 Relaţie extra-conjugală.
 Este necesară construirea unei legături clare între secret,
necunoaştere şi suferinţa clientului.
 Modalitatea şi momentul relevării secretului trebuie să ţină
cont de capacitatea fiecărui membru de a primi, integra şi
elabora secretul într-o manieră constructivă.

 Integrarea constructivă a secretului se poate realiza numai 48 prin

demersul terapeutic. ATFCT

 Secretul va fi dezvăluit numai cu acordul persoanei care a vorbit

despre el.
 Dezvăluirea timpurie a secretului (în fazele iniţiale ale procesului
terapeutic) poate avea ca efect o neînţelegere a acestuia şi
poate determina creşterea gradului de confuzie al clienţilor.
 Există situaţii în care dezvăluirea secretului celorlalţi membrii ai
familiei este contra-indicată:
 confruntarea minorului abuzat cu un părinte care neagă radical
faptele;
 în cazul existenţei unei tulburări psihice a clientului identificat,
dezvăluirea secretului poate fi periculoasă, mai ales în situaţia în
care acest secret va fi negat, banalizat sau va fi recunoscut într-o
manieră agresivă.
 „Tu m-ai împins spre o relaţie extra-conjugală”.
 Capacitatea clientului de elaborare autocritică şi de autoreflexie,
precum şi abilitatea terapeutului de a gestiona procesul
terapeutic reprezintă criteriile necesare pentru dezvăluirea unui
secret familial.

Asociația de Terapie Familială și de Cuplu

Timișoara 24