Академический Документы
Профессиональный Документы
Культура Документы
D e s c r i e r e a C I P a Bibliotecii N a ţ i o n a l e a R o m â n i e i
ALBU, EMANUEL
D e o n t o l o g i a funcţiei p u b l i c e / E m a n u e l Albu, Editura
Fundaţiei România de Mâine, B u c u r e ş t i , 2 0 0 9
ISBN 978-973-163-438-8
174:35.08(498)(094)
DEONTOLOGIA
FUNCŢIEI PUBLICE
9
CAPITOLUL I
Secţiunea 1. N o ţ i u n i g e n e r a l e 9
L I . Noţiunea de deontologie 9
1.2. Elica, m o r a l a şi dreptul 11
S e c ţ i u n e a a 2-a. Relaţiile d i n t r e d r e p t şi m o r a l ă 18
3 . 1 . Consideraţii g e n e r a l e 28
3.2. Izvoarele deontologiei funcţiei p u b l i c e 33
C A P I T O L U L II
F U N C Ţ I A P U B L I C Ă ŞI F U N C Ţ I O N A R I I P U B L I C I
Secţiunea 1. F u n c ţ i a p u b l i c ă 35
5
S e c ţ i u n e a a 2-a. F u n c ţ i o n a r i i p u b l i c i 46 Secţiunea a 3-a. D e o n t o l o g i a funcţiei p u b l i c e a p l i c a b i l ă u n o r
categorii s p e c i a l e de f u n c ţ i o n a r i p u b l i c i şi salariaţi 128
2 . 1 . N o ţ i u n e a d e funcţionar p u b l i c 46
2.2. Categorii de funcţionari publici 50 3 . 1 . Personalul contractual din autorităţile şi instituţiile p u b l i c e 128
3.2. C o d u l de etică şi d e o n t o l o g i e al poliţistului 131
S e c ţ i u n e a a 3-a. C a r i e r a funcţionarilor publici 53 3 . 3 . C o d u l d e o n t o l o g i c al personalului din sistemul administraţiei
penitenciare 136
3 . 1 . Principiile organizării şi dezvoltării carierei în funcţia publică .. 53
3.4. C o d u l d e o n t o l o g i c al j u d e c ă t o r i l o r şi procurorilor 141
3.2. Condiţiile de a c c e s la funcţiile publice din administraţia
3.5. D e o n t o l o g i a funcţiei de p a r l a m e n t a r 145
publică. Incompatibilităţi şi conflicte de interese 56
3.6. Alte r e g l e m e n t ă r i cu caracter d e o n t o l o g i c 148
3.3. R e c r u t a r e a funcţionarilor publici 59
3.4. N u m i r e a funcţionarilor publici. F u n c ţ i o n a r u l public d e b u t a n t . . . 61
CAPITOLUL IV
3.5. E v a l u a r e a , p r o m o v a r e a şi a v a n s a r e a funcţionarilor publici 67
EXERCITAREA ABUZIVĂ A FUNCŢIEI PUBLICE
S e c ţ i u n e a a 4~a. R a p o r t u l j u r i d i c de serviciu al f u n c ţ i o n a r i l o r
publici 76 Secţiunea 1. Corupţia, risc major pentru exercitarea deontologică
a funcţiei p u b l i c e 165
4.1. C o n d u i t a funcţionarilor publici şi raportul de serviciu 76
4.2. Drepturile funcţionarilor publici 78 1.1. Consideraţii generale privind riscurile exercitării funcţiei publice 165
4.3. îndatoririle funcţionarilor publici 81 3.2. Corupţia. I m p o r t a n ţ a p r o b l e m e i 167
4.4. C o n d u i t a profesională şi formarea profesională a funcţionarilor 1.3. Corupţia de-a lungul istoriei 169
publici 84 1.4. N o ţ i u n e a de corupţie 171
1.5. C a u z e l e corupţiei 181
C A P I T O L U L III
1.6. F o r m e l e corupţiei în E u r o p a şi în R o m â n i a 184
EXERCITAREA DEONTOLOGICĂ 1.7. Efectele corupţiei 186
A FUNCŢIEI PUBLICE 1.8. R e m e d i i ale f e n o m e n u l u i corupţiei 187
CAPITOLUL VI
NOŢIUNI GENERALE
Secţiunea 1. P r e o c u p ă r i la nivelul Consiliului E u r o p e i 238
Bibliografie 319
1
Dicţionarul explicativ al limbii române - D E X , Editura U n i v e r s
Enciclopedic, ediţia a Il-a. Bucureşti, 1998, p. 2 7 8 .
2
Larousse de la langue frangaise, Librairic Larousse, Paris, 1997,
p. 498.
8
Astfel, deontologia s-a conturat ca fiind doctrina, teoria, 1.2. Etica, morala şi dreptul
ştiinţa datoriilor morale, dar şi legale specifice exercitării
oricărei profesii. Alături de ontologie, gnoseologie, logică, axiologie,
epistemologie, estetică, filozofia ştiinţei, filozofia culturii,
Ca ştiinţă, deontologia este o ştiinţă particulară, desprinsă
filozofia socială şi antropologia filozofică, etica reprezintă o
din etică, axată pe morală şi moralitate, antrenând şi elemente de
ramură a filozofiei moderne.
legalitate, acoperind cadrul de investigare şi interpretare a drep
turilor şi îndatoririlor, precum şi a etaloanelor de acţiune, de Etica este una dintre principalele ramuri ale filozofiei şi
apreciere şi comportare într-un anumit domeniu al vieţii poate fi numită ştiinţa realităţii morale, care încearcă elucidarea
sociale. 3 problemelor morale printr-un demers cognitiv şi poate fi
înţeleasă de asemenea ca o filozofie asupra moralei, a binelui şi
Deontologia, prin specificul obiectului său de cercetare se
a răului, a datoriei. Etica este ştiinţa care se ocupă cu studiul
află la graniţa dintre drept şi morală, fiind astfel o ştiinţă
teoretic al valorilor şi condiţiei umane din perspectiva
inter/disciplinară, având ca obiect de studiu ansamblul normelor
principiilor morale şi a rolului lor în viaţa socială a comunităţii.
care conturează un anumit tip de comportament profesional dar
şi privat. Din punct de vedere etimologic, termenul de etică este
originar din grecescul ethos, care înseamnă cutumă, obicei,
Deontologia a fost totodată definită ca reprezentând
morav, caracter, comportament.
ansamblul normelor care conturează un anumit tip de compor
în filozofia contemporană, etica se prezintă sub mai multe
tament profesional, astfel că vom regăsi o deontologie a medi
tipuri, ramuri: etica normativă, etica prescriptivă, etica
cului, a avocatului, a judecătorului, a jurnalistului, a salariatului,
explicativă şi etica aplicată.
a funcţionarului public etc. 4
incidenţa reglementării etice şi chiar juridice, pentru a contribui Dreptul este definit ca fiind ansamblul regulilor asigurate
la slujirea binelui general. şi garantate de către stat, care au ca scop organizarea şi
La rândul său, orice conduită profesională a funcţionarilor disciplinarea comportamentului uman în principalele relaţii din
publici se centrează pe datoria esenţială a acestora de a contribui societate, într-un climat specific manifestării coexistenţei liber
prin activitatea lor la realizarea binelui general şi la satisfacerea tăţilor, apărării drepturilor esenţiale ale omului şi statornicirii
drepturilor şi a intereselor legitime ale beneficiarilor serviciilor spiritului de dreptate. 15
" A r t h u r S c h o p e n h a u e r , Fundamentele moralei, Antet, O r a d e a , 1994, A n d r e C o m t e - S p o n v i l l e , Mic tratat al marilor virtuţi, Editura
1 4
16 17
Potrivit definiţiei date de Kant, dreptul este totalitatea coerciţie a organelor statului, în timp ce altele pot fi sancţionate
condiţiilor, conform cărora liberul arbitru al unui om se poate doar de oprobriul opiniei publice, înscriindu-se în categoria
uni cu liberul arbitru al altui om, conform unei legi universale a normelor etice.
libertăţii . 17
De aceea, considerăm necesar să prezentăm în continuare
Unii autori francezi definesc dreptul ca reprezentând evoluţia şi natura relaţiilor dintre drept şi morală, dar şi
ansamblul regulilor de conduită umană edictate şi sancţionate de consecinţele influenţelor lor reciproce.
către autoritatea statală şi destinate să asigure domnia ordinii şi Romanii au început prin a defini dreptul prin referire la
libertăţii în relaţiile sociale . 1S
categorii ale moralei: ,jus est ars boni et aequi" , unde atât
în literatura juridică actuală, dreptul a mai fost definit ca binele cât şi echitatea erau categorii etice. Această concepţie era
reprezentând sistemul normelor de conduită, elaborate sau consecinţa firească a faptului că dreptul s-a născut sub tutela
recunoscute de puterea de stat, care orientează comportamentul moralei, având ca mijloc de afirmare doar reglementarea în
uman în conformitate cu valorile sociale ale societăţii respective, norme juridice a principiilor morale ale vremii şi ca scop
stabilind drepturi şi obligaţii juridice a căror respectare realizarea binelui moral.
obligatorie este asigurată, la nevoie, de forţa coercitivă a Deci, urmărind evoluţia istorică a dreptului ca fenomen
statului. 19
social şi istoric, se constată cu uşurinţă că dreptul s-a desprins
treptat din normele de morală şi din obiceiuri, astfel că morala
este cea care precede dreptului şi împrumută acestuia multe
Secţiunea a 2-a dintre principiile sale: responsabilitatea, buna-credinţă, să nu
RELAŢIILE DINTRE DREPT Şl MORALĂ vatămi pe altcineva, interzicerea îmbogăţirii Iară justă cauză etc.
Multe dintre normele juridice au început prin a iniţial
2.1. Evoluţia relaţiilor dintre drept şi morală norme morale, în egală măsură în care multe dintre normele
juridice sunt şi continuă să rămână şi norme morale, iar uneori şi
Când am definit deontologia, am afirmat că, prin specificul
norme religioase.
obiectului său de cercetare, aceasta se află la graniţa dintre drept
Astfel, preceptul biblic „să nu ucizi" are şi astăzi o triplă
şi morală, fiind astfel o ştiinţă interdisciplinară, având ca obiect
natură: religioasă, morală şi juridică şi va rămâne mereu actual,
de studiu ansamblul normelor morale şi juridice care conturează
atâta timp cât va dăinui o formă de organizare socială a
un anumit tip de comportament profesional dar şi privat.
umanităţii.
Astfel, unele din aceste norme sunt consacrate juridiceşte,
Acesta este şi motivul pentru care, credem, s-a afirmat că
respectarea lor putând fi impusă prin intervenţia forţei de
dreptul nu este în esenţă altceva decât morala recunoscută şi
sancţionată juridiceşte . 21
1 7
I. K.ant, Scrieri maral-politice. Introducere în teoria dreptului,
Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1991, p. 87.
1 8
Jean G i c q u e l , A n d r e Hăuri ou, Droit constitutionnel et institutions Dreptul este arta binelui şi a echităţii.
poîitiques, Editions M o n t c h r e s t i e n , Paris, 1985, p. 18. 2 1
Ion D e l e a n u , Instituţii şi proceduri constituţionale - în dreptul
1 9
V e r g i n i a V e d i n a ş , op. cit, p. 8 5 . comparat şi în dreptul român, Editura Servo-Sat, Arad, 2 0 0 3 , p. 9.
18 19
Influenţa moralei asupra dreptului s-a manifestat nu numai aşa cum s-a întâmplat în cazul Germaniei naziste sau a Rusiei
în procesul creării dreptului, dar continuă să se manifeste şi în bolşevice .
procesul aplicării normelor juridice, care este influenţat în
proporţii variabile de principiile şi conduita morală a celor 2.2. Interferenţe între drept şi morală. Principii morale
chemaţi să aplice în concret dreptul. şi principii juridice
La rândul lor, normele juridice reprezintă un important
mijloc de educaţie morală, deoarece legile influenţează, puţin Despre deontologie, s-a spus că este o ştiinţă particulară,
câte puţin, mentalităţile celor asupra cărora sunt aplicate, astfel desprinsă din etică, axată pe morală şi moralitate, dar care
că, în proporţii diferite morala fiecăruia va suferi transformări. antrenează şi elemente de legalitate, acoperind cadrul de
Nu trebuie să uităm că scopul esenţial al dreptului este investigare şi interpretare a drepturilor şi îndatoririlor, precum şi
înfăptuirea justiţiei, în sensul de dreptate care, aşa cum am spus, a etaloanelor de acţiune, de apreciere şi comportare într-un
este un concept moral. anumit domeniu al vieţii sociale.
De altfel, Henri Bergson, referindu-se la conceptele Astfel deontologia ne apare ca fiind un domeniu în cadrul
morale, afirma că toate noţiunile morale se întrepătrund, dar căruia se manifestă interferenţele dintre morală şi drept, dintre
niciuna nu este mai instructivă decât aceea de dreptate, mai întâi, principiile morale şi cele juridice, ceea ce ne determină ca, la fel
pentru că ea cuprinde în sine majoritatea celorlalte noţiuni şi ca şi alţi autori, să acordăm atenţie deosebită acestor aspecte. 24
apoi pentru că dreptatea a evocat întotdeauna idei de egalitate, Principiile sunt acele elemente fundamentale, acele idei
de proporţie şi compensaţie. 22 sau legi de bază, pe care se întemeiază o teorie ştiinţifică, un
Totuşi, dreptul şi morala sunt două sfere care nu se sistem filozofic, politic, juridic etc. 25
suprapun, astfel că nu toate regulile şi principiile morale se vor Despre normele morale s-a spus că reprezintă standarde
regăsi reglementate prin normele juridice, după cum nu toate ale comportamentului uman care impun, interzic sau permit
reglementările juridice sunt conforme sau izvorăsc din princi anumite comportamente, în timp ce principiile morale sunî
piile morale. standarde mult mai generale, folosite pentru a evalua adecvarea
De aceea, s-a afirmat că există anumite situaţii în care politicilor noastre sociale şi a instituţiilor, precum şi a
unele modele sociale de comportament sunt în conflict cu comportamentului uman. 26
normele etice şi se poate chiar întâmpla ca o întreagă societate Principiile morale, care stau la baza eticii şi a
să urmeze nişte modele de comportament considerate legitime, deontologiei, au fost prezentate în literatura de specialitate ca
fiind consacrate prin norme legale edictate de un anumit tip de fiind următoarele:
stat, dar acea societate să fie coruptă din punct de vedere moral,
2 3
D a n C r ă c i u n , V a s i l e M o r a r , V a s i l e M a c o v i c i u c , Erica afacerilor,
Editura Paideia, Bucureşti, 2 0 0 5 , p . 13.
Pentru detalii, V e r g i n i a V e d i n a ş , op. cit, p. 8 8 - 1 1 2 ; Ivan Vasile
2 4
20 23
a) Un prim principiu care este recunoscut de specialişti, Din perspectiva lucrării de faţă, prezintă importanţă doar
este principiul egalităţii în faţa normelor morale, oamenii acele principii care încorporează şi valori morale şi deontolo
fiind egali în faţa prescripţiilor morale, în egală măsură în care gice, pe care le vom prezenta succint în continuare.
sunt egali în faţa l e g i i , aşa cum postulează şi articolul 16 alin.
21
a) Principiile juridice care definesc esenţa morală a
(1) din Constituţia României. dreptului, enumerate de jurisconsultul roman Ulpian, potrivit
b) Un alt principiu reţinut în literatura de specialitate este căruia dreptul înseamnă a trăi onest, a nu dăuna altuia şi a-i da
cel al clarităţii şi clarificării. 28
- - 30
narilor publici, poate să sesizeze autorităţile competente să c) Principiul juridic potrivit căruia legea pedepseşte
constate şi să sancţioneze încălcarea respectivă. II u numai pe cel care a păcătuit, ci şi pentru ca să nu se mai
d) Principiul independenţei normelor deontologice ale păcătuiască . 2
unei profesii de normele aparţinând unei alte profesii. d) Principiul juridic potrivit căruia nimeni nu poate
Totuşi, normele deontologice ale unor profesii diferite se pot invoca în apărarea sa propria josnicie . 33
întâlni în situaţia în care aceeaşi persoană are mai multe e) Principiul juridic al echităţii, potrivit căruia o soluţie
activităţi şi când persoana respectivă este obligată să respecte de interpretare şi aplicare a dreptului, trebuie să îndeplinească
normele caracteristice fiecărei profesii, precum în cazul unui cerinţele echităţii, care este şi un principiu moral, potrivit căruia
profesor universitar care este, totodată, şi judecător la înalta orice comportament trebuie să se bazeze pe respectarea
Curte de Casaţie şi Justiţie, obligat să respecte normele riguroasă şi reciprocă a drepturilor şi obligaţiilor şi pe satisface
deontologice specifice celor două activităţi. rea în mod egal a intereselor fiecăruia.
Principiile juridice sunt acele idei generale care stau la f) Principiul bunei-credinţe, aflat la baza exercitării
baza întregului sistem de drept dintr-o ţară, orientând drepturilor şi îndeplinirii obligaţiilor de către toţi titularii
reglementările juridice şi aplicarea dreptului, fiind expresia acestora, care trebuie să acţioneze cu cinste şi cu încredere.
valorilor promovate şi apărate de drept. 29 g) Principiul respectării cuvântului dat şi al
angajamentelor luate , care trebuie să guverneze executarea
34
mod obligatoriu în conduita umană. Normele morale pot fi grupate în trei categorii:
De asemenea, principiile prezentate mai sus demonstrează - interdicţiile - sunt normele prin care se interzic
că justiţia, ca finalitate ultimă a dreptului, are o componentă anumite acte sau atitudini, iar încălcarea lor atrage anumite
juridică, dar, totodată, şi una morală, ca rezultat şi ca dovadă a sancţiuni;
interferenţelor dintre drept şi morală. - recomandările - sunt normele care se referă la acte
sau atitudini dezirabile, a căror realizare este recomandabilă;
2.3. Asemănări şi deosebiri între drept şi morală - prescripţiile - sunt normele prin care se instituie
Am definit dreptul ca fiind ansamblul regulilor asigurate şi unele obligaţii, cum ar fi aceea de a-ţi respecta părinţii.
garantate de către stat, care au ca scop organizarea şi discipli - Normele juridice, în funcţie de caracterul conduitei
narea comportamentului uman în principalele relaţii din socie pe care o prescriu, se clasifică, la rândul lor, în trei categorii:
tate, într-un climat specific manifestării coexistenţei libertăţilor, - onerative - sunt normele cu caracter imperativ, care
apărării drepturilor esenţiale ale omului şi statornicirii spiritului impun subiectului de drept să săvârşească o anumită acţiune, să
de dreptate. îndeplinească o anumită sarcină;
Despre morală am afirmat că este un ansamblu de norme - prohibitive - sunt normele cu caracter imperativ, care
de reglementare a comportamentului uman, fundate pe valorile impun subiectului de drept să se abţină de la săvârşirea unor acţiuni;
de bine/rău, moral/imoral, cinste, corectitudine, sinceritate, - permisive - sunt acele norme care nici nu obligă,
responsabilitate etc., larg împărtăşite în cadrul unei colectivităţi, nici nu interzic o anumită acţiune, lăsând la aprecierea
norme caracterizate printr-un grad ridicat de interiorizare şi subiectului alegerea unei anumite conduite.
impuse atât de propria conştiinţă (conştiinţa morala), cât şi de Tn ceea ce priveşte modul de aplicare şi sancţiunea ce poate
presiunea atitudinilor celorlalţi (opinia publică). li aplicată în cazul încălcării lor, între normele juridice şi
Deci, atât dreptul, cât şi morala sunt constituite din norme, normele morale există cea mai importantă deosebire.
care sunt reguli, prescripţii adresate comportamentului uman,
G h e o r g h e C. M i h a i , R a d u I. M o t î c a , Fundamentele dreptului,
Optima Justiţia, Editura All B e c k , B u c u r e ş t i . 2 0 0 1 , p . 1 2 .
" Verginia V e r d i n a ş , op. cit., p. 9 3 . N i c o l a e Popa, op. cit., p. 159.
3 7
24 25
Astfel, normele juridice sunt edictate de către stat prin O deosebire importantă între normele juridice şi normele
organele sale competente, după o procedură şi în forme stabilite, morale se manifestă în ceea ce priveşte întinderea în timp a
în timp ce normele morale sunt adoptate de către comunitate în efectelor pe care le produce fiecare dintre ele.
cursul existenţei sale, tară respectarea unei proceduri sau după Astfel, normele juridice şi în special cele care aparţin
forme prestabilite. dreptului public, au o existenţă limitată în timp, pe când normele
Pe de altă parte, aplicarea şi respectarea normelor juridice morale se bucură de o stabilitate cu mult mai mare, având o
sunt asigurate de stat prin organele sale competente, precum sunt longevitate milenară sau, chiar, multimilenară, deoarece valorile
organele administraţiei şi autorităţile puterii judecătoreşti, care, pe care le consacră şi le apără sunt valori eterne precum:
în cazul încălcării lor, vor recurge la angajarea răspunderii dragostea, binele, cinstea, respectul, corectitudinea, sinceritatea,
juridice a persoanelor vinovate şi vor trece la aplicarea unor responsabilitatea etc.
sancţiuni penale, civile sau administrative, după caz. In ceea ce priveşte existenţa unor criterii de ierarhizare,
In ceea ce priveşte normele morale, acestea vor fi aplicate normele juridice se deosebesc de normele morale pentru că, în
de către comunitate prin mijloace informale şi vor fi respectate cazul normelor morale nu există nicio ierarhie, fiecare având o
în mod benevol de către membrii comunităţii, Iară intervenţia forţă egală în raport cu celelalte, care nu sunt situate pe diverse
organelor de constrângere ale statului, singura constrângere trepte ale unei scări ierarhice.
venind din partea opiniei publice, care va putea exercita diverse In schimb, normele juridice au forţă juridică diferită, în
forme de presiune, constând în manifestarea oprobriului, a funcţie de forma în care sunt încorporate şi de poziţia în sistemul
blamului, a dispreţului sau în marginalizarea sau izolarea celor puterii a organului de la care acestea emană, în vârful acestei
care au încălcat normele morale validate de comunitate. ierarhii aflându-se Constituţia, care este legea fundamentală şi
Hans Kelsen afirma, în această privinţă, că dreptul poate fi supremă a statului, după care urmează legile, ordonanţele,
diferenţiat în profunzime de morală doar atunci când este înţeles hotărârile guvernului, decretele prezidenţiale, actele normative
ca ordine coercitivă, deci ca ordine normativă care caută să ale organelor administraţiei centrale şi locale etc.
provoace un anumit comportament uman legând de contrariul De asemenea, în funcţie de caracterul lor, între normele
acestui comportament un anumit act de constrângere organizat juridice şi normele morale sunt unele deosebiri.
din punct de vedere social, în timp ce morala este o ordine Astfel, în cazul normelor juridice, întâlnim atât norme cu
socială care nu statuează asemenea sancţiuni, ale cărei sancţiuni caracter normativ care se adresează unui număr nedefinit de
constau doar în aprobarea comportamentului corespunzător persoane, având aptitudinea de a produce efecte juridice erga
normei şi în respingerea celui contrar normei, astfel că folosirea omnes, dar întâlnim şi norme juridice cu caracter individual care
forţei fizice nici nu intră în discuţie. 38
se adresează unei singure persoane sau unui număr determinat
de persoane, ca în cazul unei hotărâri a guvernului prin care se
dispune numirea unei persoane în funcţia de prefect.
Astfel, în cazul relaţiilor realizate în interiorul instituţiei Din definiţiile date mai sus se pot desprinde următoarele
sau serviciului public, sunt: trăsături caracteristice deontologiei funcţiei publice, în raport cu
- relaţii stabilite între funcţionarii publici şi şefii lor deontologia altor categorii profesionale:
ierarhici, în cadrul cărora funcţionarul public are datoria - deontologia funcţiei publice reprezintă un ansamblu
generală de a executa ordinul funcţionarului ierarhic superior, de norme juridice şi morale, constituind, deci, o îmbinare a
iar acesta, la rândul său, are obligaţia generală de apreciere şi dreptului cu morala şi punând în evidenţă în mod special
motivare a funcţionarilor ierarhic inferiori; relaţiile privilegiate ale dreptului cu morala;
- normele deontologice menţionate sunt aferente func
ţiei publice exercitate ca element intrinsec serviciului public;
cunoaşte abordări diferite de la o ţară la alta, în fiecare epocă de izvoare ale raporturilor juridice numai acele norme juridice
istorică, dar şi în prezent. care reglementează drepturi şi obligaţii sau conduita unor titulari
- scopul deontologiei este circumstanţiat serviciului de funcţii publice, cum sunt, între alţii, funcţionarii publici, ori
public, având un caracter nu numai teoretic, ci şi unul practic unele categorii speciale de funcţionari publici.
foarte bine determinat. Constituţia reprezintă principalul izvor al deontologiei
Spre deosebire de celelalte categorii profesionale, funcţiei publice, ca lege fundamentală în care se regăsesc norme
deontologia funcţionarului public prezintă specificul că el ^ principii privind statutul şi conduita persoanelor cărora le sunt
acţionează în numele puterii publice, reprezentând instrumentul încredinţate funcţii publice.
de a acţiona al autorităţii, prin care impune astfel suveranitatea Astfel, la art.73 alin.(3) lit.j) se precizează că statutul
legii, dar cu respectarea drepturilor şi intereselor legitime ale funcţionarilor publici este reglementat prin lege organică, la
particularilor, persoane fizice şi juridice. art. 16 alin.(l) şi (2) sunt consacrate principiile egalităţii în faţa
Pentru că funcţionarii publici sunt purtătorii puterii legii şi al respectării necondiţionate a legii, la art.54 alin.(l) şi
discreţionare a administraţiei publice şi adesea se pot corupe sau (2) este consacrat principiul fidelităţii faţă de ţară şi obligaţia
manifesta abuziv prin încălcarea drepturilor şi intereselor depunerii jurământului de credinţă de către titularii de funcţii
cetăţenilor, este necesar ca normele ce privesc comportamentul publice etc.
profesional şi moral al funcţionarului public, deontologia Legea, organică sau ordinară, este al doilea izvor
acestuia, să se refere atât la relaţiile sale în interiorul serviciului, important al deontologiei funcţiei publice, pe scara ierarhiei
cu şefii ierarhici, cu subalternii, cu întregul personal, cât şi cu actelor normative.
beneficiarii activităţii sale, cu celelalte persoane juridice, în primul rând, este vorba de Legea nr. 188/1999 privind
inclusiv cu celelalte instituţii ale statului, de fapt cu societatea în Statutul funcţionarilor publici, care constituie reglementarea
ansamblul său. cadru a regimului juridic al funcţiei publice şi al drepturilor şi
Aşa după cum vom vedea în cursul acestor prelegeri,
deontologia funcţionarului public se va contura pe deplin odată
cu prezentarea şi analizarea drepturilor şi obligaţiilor potrivit V e r g i n i a V e r d i n a ş , op.cit., p . 1 3 1 ; Ion P o p e s c u Slâniceanu, Teoria
funcţiei publice, Editura Evrika, Brăila, 1999, p. 3 7 5 .
32 33
obligaţiilor funcţionarilor publici, dar este vorba şi de alte legi
care reglementează statutele unor categorii speciale de
funcţionari publici, precum şi de Legea nr.7/2004 privind Codul C A P I T O L U L II
de deontologie a funcţiei publice, considerăm că există şi trebuie Componenţa personalului este variată, categoriile de
definită o noţiune a funcţiei publice, în general, pe care o găsim personal care formează colectivul organelor administraţiei
exercitată în legătură cu toate treburile statutului. publice având statute juridice diferite.
în literatura juridică administrativă din a doua parte a Astfel, o primă categorie de personal, întâlnită atât în
secolului trecut, se vorbea de funcţia de stat ca fiind acel razul organelor administraţiei publice centrale, cât şi al orga
complex de drepturi şi obligaţii cu care este învestită o persoană nelor administraţiei publice locale o constituie demnitarii.
fizică ce face parte din cadrul unui organ al statului, care are Componenţa acestei categorii de personal şi noţiunea de
caracter de continuitate şi care se exercită pentru realizarea demnitar sunt delimitate şi definite prin O.G. nr.32/1998 şi 50
statului . 47
O altă categorie de personal este formată din membrii
în aceiaşi termeni, defineau şi alţi autori funcţia de stat, ca cabinetului demnitarului, care au un statut juridic propriu,
fiind instituţia juridică a persoanei fizice legal învestită cu diferit de cel al funcţionarilor publici, cât şi de cel al restului de
atribuţii în realizarea competenţei unui organ de stat, ce constă personal.
în ansamblul drepturilor şi obligaţiilor ce formează conţinutul Categoria personalului contractual este o altă parte a
raportului juridic complex dintre persoana fizică respectivă şi personalului organelor administraţiei publice care, potrivit art.6
organul care a învestit-o . 48
1.2. Importanţa definirii noţiunii funcţiei publice administrative E m a n u e l A l b u ( c o o r d o n a t o r ) , Drept administrativ, P a r t e a I, Editura
Inundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2 0 0 8 , p . 4 6 - 4 9 .
Din punctul de vedere al lucrării de faţă, în cadrul căreia 5 0
O.G. n r . 3 2 / 1 9 9 8 privind o r g a n i z a r e a cabinetului d e m n i t a r u l u i din
prezentarea conduitei profesionale a funcţionarului public ;itJininistraţia publică centrală, publicată în Monitorul Oficial al R o m â n i e i ,
l'artea I, n r . 4 2 din 30 ianuarie 1998, a p r o b a t ă cu modificări şi c o m p l e t ă r i prin
administrativ ocupă locul principal, este pe deplin justificată
Legea n r . 7 6 0 / 2 0 0 1 , a suferit m a i m u l t e modificări şi c o m p l e t ă r i , ultimele
•ninse prin L e g e a n r . 1 9 8 / 2 0 0 5 .
' R o m u l u s l o n e s c u , Drept administrativ, Editura D i d a c t i c ă şi A n e x e l e 2/1 şi 2/2 la L e g e a n r . 1 5 4 / 1 9 9 8 p r i v i n d sistemul de stabilire
3 1
a acţionat, ceea ce face ca întreaga sa conduită, profesională dar spunea că „funcţiunea publică este complexul de puteri şi
şi privată, să se afle sub spectrul unor acute exigenţe, competenţe, organizat de lege pentru satisfacerea unui interes
manifestate atât din partea organelor competente ale statului, cât general, în vederea de a fi ocupată în chip temporar, de un titular
şi din partea celor care sunt beneficiarii activităţii sale sau sunt (sau mai mulţi), persoană fizică, care, exercitând puterile, în
vizaţi de activitatea sa. limitele competenţei, urmăreşte realizarea scopului pentru care a
Deci, cei vizaţi de activitatea funcţionarilor publici, de lost creată funcţiunea".
aplicare în concret a legii, sau cei care sunt beneficiarii unui în doctrina contemporană, profesorul Alexandru Negoiţă 53
serviciu public în cadrul căruia este exercitată funcţia respectivă, II arătat că „funcţia în cadrul organelor administraţiei publice
de cele mai multe ori, înţeleg în mod diferit aplicarea legii ori au poate fi definită ca un ansamblu de atribuţii stabilite prin lege
interese care vin în contradicţie cu interesul general şi cu marja sau prin actele juridice emise pe baza şi în executarea legii,
de apreciere pe care o are administraţia publică. atribuţii pe care le îndeplineşte o persoană fizică angajată într-un
în aceste condiţii pot apărea abuzuri, neglij enţă sau
indolenţă, însoţite sau nu de acte de corupţie din partea
funcţionarilor publici de execuţie sau de conducere, ori chiar a
Paul N e g u l e s c u , op.cit., p . 5 3 1 .
5 2
„funcţia publică reprezintă ansamblul atribuţiilor şi responsa 1.4. Trăsăturile caracteristice ale funcţiei publice
bilităţilor, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării preroga
tivelor de putere publică de către administraţia publică centrală, Din analiza aspectelor sintetizate în abordările conceptului
administraţia publică locală şi autorităţile administrative de funcţie publică, prezentate mai sus, rezultă că trăsăturile
caracteristice ale acesteia sunt următoarele:
autonome".
a) Funcţia publică este o situaţie juridică reglementată
legal, în sensul că atât drepturile cât şi obligaţiile care formează
conţinutul acesteia sunt prestabilite pe cale unilaterală, prin
A n t o n i e I o r g o v a n , op.cit., 2 0 0 1 , vol.I, p . 5 6 1 .
norme juridice, de către organele administraţiei publice.
5 5
R o d i c a N a r c i s a Petrescu, Drept administrativ, Editura C o r d i a l L e x ,
Cluj N a p o c a , 2 0 0 1 , p . 4 1 3 . b) Funcţia publică reprezintă un ansamblu complex de
V a l e n t i n I. Prisăcaru, Tratat de drept administrativ. Partea generală,
5 6
drepturi şi obligaţii conferite titularului ei, care capătă un
ed. a Il-a r e v ă z u t ă şi adăugită, Editura AU, B u c u r e ş t i , 1996, p. 160. adevărat statut propriu şi participă la realizarea competenţei
5 7
R e p u b l i c a t ă în M o n i t o r u l Oficial al R o m â n i e i , Partea 1, n r . 3 6 5 din organului administraţiei publice din care face parte.
29 mai 2007.
40 41
c) Funcţia publică are un caracter propriu, în sensul că Astfel, art.3 din Legea nr.188/1999, republicată, enumera
aparţine numai celui anume învestit în cadrul unui organ al in iiicipiile care stau la baza exercitării funcţiei publice:
statului. Caracterul propriu al funcţiei publice nu împiedică a) principiul legalităţii funcţiei publice, potrivit căruia
organele administraţiei publice să-şi realizeze competenţa prin noţiunea de funcţie publică este definită de lege, iar funcţiile
îndeplinirea unor funcţii identice sau similare de către mai multe publice sunt prevăzute în anexa legii;
persoane, cu delimitarea materială a activităţii fiecăreia. b) principiul imparţialităţii, în sensul că funcţia publică
d) Funcţia publică are un caracter continuu în sensul că v,i Irebui să fie exercitată fară părtinire faţă de toţi participanţii
existenţa drepturilor şi obligaţiilor care formează conţinutul său li raporturile juridice de drept administrativ;
durează atâta timp cât durează competenţa organului de stat pe c) principiul obiectivitătii, în sensul că exercitarea
care funcţionarul public o realizează, fară intermitenţe. inucţiei publice trebuie făcută cu respectarea adevărului şi a
e) Funcţia publică are un caracter obligatoriu în sensul i >i o vederilor legale aplicabile în cauza aflată spre soluţionare;
că exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor care d) principiul transparenţei, potrivit căruia exercitarea
formează conţinutul său nu reprezintă o facultate sau o Inucţiei publice implică furnizarea, către cetăţeni şi asociaţiile
posibilitate la aprecierea titularului funcţiei, care este obligat să Kj'iile constituite, a tuturor informaţiilor de interes public legate
intervină, din oficiu sau la cerere, potrivit competenţei sale. di- procesul decizional, potrivit prevederilor generale ale Legii
f) Drepturile şi obligaţiile care formează conţinutul i u . 5 2 / 2 0 0 3 privind transparenţa decizională în administraţia
Astfel, în cadrul unui organ al statului, în care există o e) principiu] eficienţei şi eficacităţii, potrivit căruia
multitudine de funcţii, vor putea fi diferenţiate funcţiile publice funcţia publică trebuie exercitată cu respectarea limitelor
care sunt exercitate în regim de autoritate, de putere publică, de bugetului alocat organului respectiv şi, totodată, cu urmărirea
funcţiile nepublice, care sunt exercitate la nivelul comparti celui mai bun rezultat social pentru cetăţean şi/sau colectivitate;
mentelor funcţionale (secretariat, registratură, juridic, conta f) principiul responsabilităţii în conformitate cu legea,
bilitate etc.). Aceste din urmă funcţii sunt exercitate în baza unor iu sensul că funcţia publică trebuie exercitată în conformitate cu
contracte de muncă şi nu sunt legate de exerciţiul puterii prevederile legale, iar încălcarea acestora atrage răspunderea
publice. blidarului funcţiei publice;
g) principiul orientării către cetăţean, în sensul că exer-
1.5. Principiile exercitării funcţiei publice (administrative) cilarea funcţiei publice trebuie să aibă ca scop satisfacerea drep
turilor legale şi intereselor legitime ale membrilor colectivităţii;
Consacrarea legală a principiilor pe baza cărora se
h) principiul stabilităţii în exercitarea funcţiei publice,
realizează exercitarea funcţiei publice şi prezentarea acestora are
potrivit căruia titularii funcţiei publice nu pot fi eliberaţi sau
o deosebită importanţă deoarece o mare parte din drepturile şi
destituiţi decât în condiţiile legii;
obligaţiile funcţionarilor publici se întemeiază pe aceste
principii, dar şi pe normele de conduită a acestora.
Legea n r . 5 2 / 2 0 0 3 , publicată în M o n i t o r u l Oficial al R o m â n i e i , Partea
l . n r . 7 0 din 3 februarie 2 0 0 3 .
42 43
i) principiul subordonării ierarhice a titularului funcţiei diplomă, respectiv studii superioare de lungă durată, absolvite
publice, care este obligat la executarea întocmai şi la timp a cu diplomă de licenţă sau echivalentă;
tuturor dispoziţiilor legale ale superiorilor săi. - clasa a O-a cuprinde funcţiile publice pentru a căror
ocupare se cer studii superioare de scurtă durată, absolvite cu
1.6. Clasificarea funcţiilor publice din administraţia publică diplomă;
în literatura de specialitate , funcţiile publice în general
59
- clasa a IlI-a cuprinde funcţiile publice pentru a căror
sunt clasificate după diverse criterii: al importanţei funcţiei, al ocupare se cer studii liceale, respectiv studii medii liceale,
gradului de disciplină, al regimului juridic, după modul de llnatizate cu diplomă de bacalaureat.
desemnare a titularilor, după nivelul studiilor cerute, după durata în funcţie de criteriul teritorial al exercitării atribuţiilor
de exercitare, după gradul de acces etc. iitularului, funcţiile publice se împart în funcţii publice de stat,
Economia cursului de faţă ne determină să ne referim doar Iii neţii publice teritoriale şi funcţii publice locale.
la clasificarea făcută de legislaţia în materie ® potrivit căreia, 6
Funcţiile publice de stat sunt funcţiile publice stabilite şi
funcţiile publice se clasifică, în primul rând, în funcţii publice .ivizate, potrivit legii, în cadrul ministerelor, organelor de
generale şi funcţii publice specifice. specialitate ale administraţiei publice centrale, precum şi în
Funcţiile publice generale sunt definite ca reprezentând cadrul autorităţilor administrative autonome.
ansamblul atribuţiilor şi responsabilităţilor cu caracter general şi Funcţiile publice teritoriale sunt funcţiile publice stabilite
comun tuturor autorităţilor şi instituţiilor publice, în vederea şi avizate, potrivit legii, în cadrul instituţiei prefectului,
realizării competenţelor lor generale. serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte
Funcţiile publice specifice reprezintă ansamblul atribu organe ale administraţiei publice centrale din unităţile admi-
ţiilor şi responsabilităţilor cu caracter specific unor autorităţi şi uistrativ-teritoriale.
instituţii publice, stabilite în vederea realizării competenţelor lor Funcţiile publice locale sunt funcţiile publice stabilite şi
specifice sau care necesită competenţe şi responsabilităţi spe avizate, potrivit legii, în cadrul aparatului propriu al unităţilor
cifice. administraţiei publice locale şi al instituţiilor publice
De asemenea, în raport cu nivelul studiilor necesare subordonate acestora.
ocupării lor, funcţiile publice se împart în trei clase: După nivelul atribuţiilor titularului, funcţiile publice se
- clasa I cuprinde funcţiile publice pentru a căror împart în trei categorii:
ocupare se cer studii universitare de licenţă absolvite cu - funcţii publice corespunzătoare categoriei înalţilor
funcţionari publici;
- funcţii publice corespunzătoare categoriei funcţio
Ion P o p e s c u S l ă n i c e a n u , op.cit., p . 1 3 4 şi u r m .
narilor publici de conducere;
A n t o n i e I o r g o v a n , op. cit, 2 0 0 1 , vol.I p . 5 6 7 şi u r m . - funcţii publice corespunzătoare categoriei funcţio
R o d i c a N a r c i s a Petrescu, op. cit, 2 0 0 1 , p . 4 2 1 . narilor publici de execuţie.
6 0
L e g e a nr. 188/1999, republicată în M o n i t o r u l Oficial al R o m â n i e i ,
Partea I, nr.365 din 29 m a i 2 0 0 7 .
44 45
Funcţiile publice de execuţie sunt structurate pe grade administrative din cadrul facultăţilor juridice, am considerat
profesionale: necesar să punem accent şi să ne referim în cadrul acestei
a) superior, ca nivel maxim; lucrări, în mod prioritar, la funcţionarii publici administrativi şi
b) principal; la Codul de conduită a acestora, chiar dacă vom continua să
c) asistent; folosim doar terminologia consacrată de funcţionarii publici
d) debutant. pentru desemnarea acestei categorii de titulari de funcţii publice.
La rândul lor, fiecare din primele trei grade profesionale - La fel ca şi noţiunea funcţiei publice, noţiunea de
superior, principal şi asistent - include câte trei trepte de funcţionar public a fost definită atât de literatura de specialitate,
salarizare: treapta 3, treapta 2 şi treapta 1, ca nivel maxim. rât şi de legislaţia în materie.
Trebuie menţionat că prevederile Statutului aprobat prin Astfel, prof. Anibal Teodorescu defineşte funcţionarul
61
Legea nr. 188/1999 se aplică doar funcţionarilor publici din public ca fiind „persoana care, în schimbul unei remuneraţiuni,
administraţia publică şi nu se aplică personalului contractual, îndeplineşte sau colaborează în mod permanent la îndeplinirea
personalului salarial încadrat pe baza încrederii personale, la unui serviciu public depinzând de autoritatea administrativă a
cabinetul demnitarului, corpului magistraţilor, cadrelor didac siatului, judeţelor sau comunelor".
tice, persoanelor numite sau alese în funcţii de demnitate Prof. Alexandru Negoiţă , referindu-se la noţiunea funcţiei
62
publică. publice, pe care o defineşte aşa cum am arătat mai sus, afirmă că
funcţionarul public este „persoana care îndeplineşte aceste
Secţiunea a 2-a atribuţii" ale administraţiei publice, în baza unei abilitări legale.
FUNCŢIONARII PUBLICI Noţiunea de funcţionar public este definită de art.2 alin.(2)
din Legea nr.188/1999, republicată, ca fiind „persoana numită,
2.1. Noţiunea de funcţionar public in condiţiile prezentei legi, într-o funcţie publică". Deci, potrivit
în secţiunea precedentă, analizând funcţia publică, în raport Slatutului, funcţionarul public este titularul unei funcţii publice,
cu prerogativele care formează conţinutul funcţiei publice, am aliată în statul de funcţii al unei autorităţi sau instituţii publice.
identificat existenţa unor funcţii publice exercitate de deputaţi şi Deci, am putea spune că funcţionarul public este persoana
r a r e este învestită în mod legal, prin actul unilateral de voinţă al
senatori în cadrul autorităţilor legislative, a unor funcţii publice
exercitate de judecători şi procurori în cadrul autorităţilor unei autorităţi sau instituţii publice cu exercitarea pe un timp
judecătoreşti, precum şi o categorie de funcţii publice care sunt limitat sau nedeterminat a unei funcţii publice în vederea
exercitate de funcţionarii publici din cadrul puterii executiv- u-alizării competenţei autorităţii sau instituţiei din structura
administrative. căreia face parte funcţia respectivă.
Având în vedere ponderea majoră a funcţionarilor publici
administrativi, în ansamblul deţinătorilor, titularilor de funcţii
publice, precum şi faptul că Deontologia funcţiei publice se 6 1
Anibal T e o d o r e s c u , Tratat de drept administrativ, vol. 1, B u c u r e ş t i ,
studiază la specializarea de administraţie publică sau ştiinţe l'»29, p. 2 6 1 .
6 2
Alexandrul N e g o i ţ ă , op.cit., 1998, p . 9 5 .
46 47
Deci, aflându-se într-o situaţie legală, funcţionarului între funcţia publică şi funcţionarul public există
public îi sunt stabilite coordonatele funcţiei sale prin lege, iar mmeroase legături, dar şi aspecte care le diferenţiază.
atribuţiile ce îi sunt încredinţate sunt de ordin general, prevăzute Astfel, funcţia publică este o situaţie juridică obiectivă şi
de lege, nu în interesul său, ci în interesul serviciului public, impersonală, reglementată de lege, ce există independent de
astfel că situaţia juridică a funcţionarilor publici trebuie socotită ttularul său, care se poate schimba în condiţiile legii.
o situaţie juridică obiectivă şi, ca urmare, raportul dintre Dar, nicio funcţie publică nu se poate manifesta în afara
funcţionar şi funcţia publică este un raport juridic obiectiv, unui titular care să fi fost învestit legal cu realizarea ei, cu
funcţionarul public exercitând o putere legală şi nu un drept excepţia funcţiei publice exercitate prin delegare.
subiectiv. 63
De asemenea, funcţionarul va exercita funcţia publică
Analizând definiţiile date de reglementările legale şi de numai în baza unei învestiri legale şi în limitele atribuţiilor
literatura de specialitate noţiunii de funcţionar public au fost conferite.
observate următoarele trăsături : 64
învestirea şi exerciţiul funcţiei publice se fac, de regulă, pe
- funcţionar public nu poate fi decât o persoană fizică, o perioadă nedeterminată, fară a fi exclusă, însă, posibilitatea
nu şi o persoană juridică, persoană care trebuie să fie cetăţean modificării sau încetării raportului de funcţie, a raportului de
român şi să aibă domiciliul în ţară; serviciu.
- învestirea într-o funcţie publică se face cu respectarea Totodată, funcţionarul public va primi pentru activitatea
prevederilor legale, printr-un act de numire, de regulă precedat depusă un salariu, care reprezintă echivalentul bănesc al funcţiei
de un concurs şi urmat de depunerea jurământului; publice exercitate.
- persoana numită într-o funcţie publică trebuie să Funcţionarilor publici li se aplică reglementările cuprinse
desfăşoare o activitate continuă şi permanentă pe o durată în Legea privind Statutul funcţionarilor publici, nr. 188/1999,
nedeterminată; republicată, adoptată ca lege organică, prin angajarea răspun
- funcţionarul public îndeplineşte atribuţiile funcţiei derii Guvernului, în condiţiile art. 114 alin.(l) din Constituţie.
publice în scopul realizării competenţei autorităţii publice din Terminologia folosită, anume aceea de Statul al
care face parte funcţia; funcţionarilor publici, relevă faptul că această lege grupează
pe întreaga perioadă a ocupării funcţiei publice, principalele probleme legate de situaţia juridică a funcţionarilor
funcţionarul are anumite drepturi şi obligaţii, expres prevăzute publici şi include normele juridice aplicabile acestora în
de dispoziţiile legale în materie. raporturile de serviciu (raporturile de funcţie), care se realizează
in baza prevederilor Statutului, iar nu al unor contracte colective
sau individuale de muncă, specifice personalului contractual.
De menţionat că, potrivit art.5 alin.(l) din lege, pot
beneficia de statute speciale proprii, funcţionarii care îşi
D a n a A p o s t o l Tofan, Drept administrativ, vol. I, Editura ATI Beck,
desfăşoară activitatea în cadrul următoarelor servicii publice:
Bucureşti, 2003, p. 283.
6 4
l o a n A l e x a n d r u , Tratat de administraţie publică, Editura U n i v e r s u l
a) structurile de specialitate ale Parlamentului României;
J u r i d i c , Bucureşti, 2 0 0 8 , p . 5 I 3 . b) structurile de specialitate ale Administraţiei Prezidenţiale;
48 49
c) structurile de specialitate ale Consiliului Legislativ; - secretar general din ministere şi secretar general din
d) serviciile diplomatice şi consulare; alte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale;
e) autoritatea vamală; - prefect;
f) poliţia şi alte structuri ale Ministerului Internelor şi - secretar general adjunct din ministere şi secretar
Reformei Administrative; general adjunct din alte organe de specialitate ale administraţiei
g) alte servicii publice stabilite prin lege. publice centrale;
Ca o consecinţă, aşa după cum vom vedea, există diferite - subprefect;
categorii de funcţionari publici care au coduri deontologice sau - inspector guvernamental.
coduri de conduită proprii, distincte de Codul de conduită a Categoria funcţionarilor publici de conducere cuprinde
funcţionarilor publici aflaţi sub regimul Statutului funcţionarilor persoanele numite în una dintre următoarele funcţii publice:
publici adoptat prin Legea nr. 188/1999.
- director general şi director general adjunct, din apa
ratul autorităţilor administrative autonome, al ministerelor şi al
2.2. Categorii de funcţionari publici celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice cen
Potrivit aceleiaşi legi, o primă clasificare este aceea în trale, precum şi în funcţiile publice specifice asimilate acestora;
funcţionari publici debutanţi şi funcţionari publici definitivi. - director şi director adjunct din aparatul autorităţilor
Pot fi numite funcţionari publici debutanţi persoanele administrative autonome, al ministerelor şi al celorlalte organe
care au promovat concursul pentru ocuparea unei funcţii publice ale administraţiei publice centrale, precum şi în funcţiile publice
de grad profesional debutant. specifice asimilate acestora;
Pot fî numiţi funcţionari publici definitivi: - secretara] unităţii administrativ-teritoriale;
- funcţionarii publici debutanţi, care au efectuat - director executiv şi director executiv adjunct al
perioada de stagiu prevăzută de lege şi au obţinut rezultatul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte
corespunzător la evaluare; organe de specialitate ale administraţiei publice centrale din
- persoanele care intră în corpul funcţionarilor publici unităţile administrativ-teritoriale, în cadrul instituţiei prefectului,
prin concurs şi care au vechimea în specialitatea studiilor în cadrul aparatului propriu al autorităţilor administraţiei publice
necesare ocupării de minimum 12 luni, 8 luni şi, respectiv, 6 locale şi al instituţiilor publice subordonate acestora, precum şi
luni, în raport cu nivelul studiilor absolvite. în funcţiile specifice asimilate acestora;
O altă clasificare a funcţionarilor publici este aceea în - şef de serviciu, precum şi în funcţiile specifice asi
înalţi funcţionari publici, funcţionari publici de conducere şi milate acesteia;
funcţionari publici de execuţie. - şef de birou, precum şi în funcţiile specifice asimilate
Categoria înalţilor funcţionari publici cuprinde persoa acesteia.
nele care sunt numite în una dintre următoarele funcţii publice: Din categoria funcţionarilor publici de conducere, face
- secretar general şi secretar general adjunct al parte şi arhitectul-şef, care deţine, potrivit anexei la Legea
Guvernului; nr.188/1999, republicată, o funcţie publică specifică.
50 51
De menţionat că funcţionarii publici de conducere orga De asemenea, în categoria funcţionarilor publici de
nizează, coordonează, îndrumă şi controlează activităţile care i-seculie care deţin o funcţie publică specifică intră, potrivit
implică exercitarea prerogativelor de putere publică numai sub aceleiaşi anexe şi managerul public.
autoritatea unui funcţionar public ierarhic superior sau a unui De menţionat că funcţii publice specifice, altele decât cele
demnitar, după caz. la care ne-am referit mai sus, se pot stabili de autorităţile şi
Categoria funcţionarilor publici de execuţie, care exerci instituţiile publice, cu avizul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor
tă o funcţie publică generală, se împarte în clase, astfel că: Publici.
- în clasa I sunt incluse persoanele numite în funcţii In ceea ce priveşte categoria înalţilor funcţionari publici
publice generale de consilier, consilier juridic, auditor, expert, mai trebuie menţionat că aceştia sunt numiţi după reguli stricte
inspector, precum şi în âincţiile specifice asimilate acestora; de competenţă:
- în clasa a Il-a se includ persoanele numite în funcţie - guvernul numeşte secretarul general, secretarul
publică generală de referent de specialitate, precum şi în i'.cneral adjunct al Guvernului, prefecţii şi subprefecţii;
funcţiile specifice asimilate acesteia; - pri mu l-ministru numeşte secretarii generali şi secre-
- în clasa a IlI-a sunt incluse persoanele numite în i.nii generali adjuncţi din ministere şi din celelalte organe ale
funcţia publică generală de referent, precum şi în funcţiile administraţiei publice centrale, precum şi inspectorii guverna
specifice asimilate acesteia. mentali.
în ceea ce priveşte funcţionarii publici de execuţie, Numirea funcţionarilor de conducere şi a funcţionarilor de
potrivit anexei la Legea nr. 188/1999, republicată, aceştia sunt: f\ocuţie este reglementată în actele normative de organizare şi
- consilier, consilier juridic, auditor, expert, inspector; funcţionare a fiecărui organ al administraţiei publice, regula
- referent de specialitate; liiud că aceştia sunt numiţi de către şeful structurii respective,
- referent. personal sau prin delegarea acestei competenţe.
Potrivit aceleiaşi anexe, funcţiile publice generale, altele
decât cele menţionate mai sus, se pot stabili cu avizul Agenţiei
Naţionale a Funcţionarilor Publici. S e c ţ i u n e a a 3-a
financiar-contabilitate, urbanism şi arhitectură, resurse umane, Rezultatul final al concursului poate fi contestat în termen
integrare europeană, pentru secretarii unităţilor administrativ- «Ic 5 zile de la afişare, la comisia de soluţionare a contestaţiilor,
teritoriale, precum şi pentru funcţiile publice din domeniul • Ic către unul sau mai mulţi candidaţi interesaţi.
auditului public intern; Soluţia comisiei de soluţionare a contestaţiilor poate fi
. - de către autorităţi şi instituţii publice, pentru ocupa aincată la instanţa de contencios administrativ în condiţiile Legii
rea funcţiilor publice vacante, altele decât cele enumerate mai i n . 5 5 4 / 2 0 0 4 a contenciosului administrativ, cu modificările şi
sus. completările ulterioare.
Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici poate delega
autorităţilor sau instituţiilor publice, în condiţiile legii, compe 3.4. Numirea funcţionarilor publici. Funcţionarul
tenţa de a organiza concursuri de recrutare pentru ocuparea public debutant
funcţiilor publice de conducere generale şi specifice.
După selectare, prin promovarea concursului organizat în
în vederea organizării şi desfăşurării concursurilor pentru
.«cest scop, funcţionarul public va fi învestit în funcţia publică
ocuparea funcţiilor publice şi pentru recrutarea funcţionarilor
pentru care a candidat.
publici se constituie comisii de concurs şi, respectiv, comisii de
Numirea funcţionarilor publici se face prin actul adminis-
soluţionare a contestaţiilor, prin act administrativ al şefului
hativ emis de conducătorul autorităţii sau instituţiei publice.
autorităţii sau instituţiei publice organizatoare.
Aşa cum am arătat anterior, funcţionarii publici sunt debu
Comisia de concurs este un organ colegial special
tanţi sau definitivi.
constituit în vederea luării unei decizii, conform legii, asupra Pot fi numiţi funcţionari publici debutanţi persoanele
rezultatelor desfăşurării procedurilor de recrutare şi selecţie, care au promovat concursul pentru ocuparea unei funcţii publice
precum şi de promovare a funcţionarilor publici. de grad profesional debutant.
Comisia de sol uţionare a contestaţiilor este un organ Pot fi numiţi funcţionari publici definitivi:
colegial special constituit în vederea luării unei decizii, conform a) funcţionarii publici debutanţi, care au efectuat perioada
legii, în urma solicitării primite din partea unuia sau mai multor tic stagiu prevăzută de lege şi au obţinut rezultat corespunzător
candidaţi la ocuparea unei funcţii publice, prin recrutare ori la evaluare;
promovare, asupra menţinerii sau, după caz, modificării
Pentru detalii asupra organizării, desfăşurării şi stabilirii rezultatului
rezultatelor stabilite de comisia de concurs.
• niicursului, a se v e d e a H . G . n r . 6 1 1 / 2 0 0 8 pentru a p r o b a r e a n o r m e l o r p r i v i n d
i>ii',;mizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor publici, p u b l i c a t ă în
Monitorul Oficial al R o m â n i e i , Partea 1, n r . 5 3 0 din 14 iulie 2 0 0 8 .
60 61
b) persoanele care intră în corpul funcţionarilor publici prin - să sprijine funcţionarul public debutant în identi-
concurs şi care au vechimea în specialitatea studiilor necesare lu area celor mai bune modalităţi de rezolvare a lucrărilor repar-
ocupării funcţiei publice, de minimum 12 luni, 8 luni şi, 11 /.ate acestuia;
respectiv, 6 luni, în funcţie de nivelul studiilor absolvite. - să supravegheze modul de îndeplinire a atribuţiilor
în cazul funcţionarilor publici debutanţi, evoluţia carierei ilr serviciu de către funcţionarul public debutant;
lor cunoaşte o primă etapă denumită perioadă de stagiu care, - să propună conducătorului compartimentului cursu-
potrivit art.60 alin.(l) din Legea nr.188/1999, republicată, are ca ii Ic de perfecţionare profesională la care trebuie să participe
obiect verificarea aptitudinilor profesionale în îndeplinirea luiicţionarul public debutant;
atribuţiilor şi responsabilităţilor unei funcţii publice, formarea - să întocmească un referat în vederea evaluării
practică şi cunoaşterea specificului activităţii, organizării şi lniicţionarului public debutant, la finalizarea perioadei de stagiu.
exigenţelor administraţiei publice. Evaluarea activităţii funcţionarului public debutant constă
Perioada de stagiu este etapa din cariera funcţionarului in aprecierea nivelului cunoştinţelor teoretice şi a deprinderilor
public cuprinsă între data numirii ca funcţionar public debutant practice dobândite, necesare îndeplinirii atribuţiilor aferente unei
şi data numirii ca funcţionar public definitiv şi este de 12 luni luncţii publice, a cunoaşterii specificului activităţii autorităţii
pentru funcţionarii publici din clasa I, 8 luni pentru cei din clasa au instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea şi a
a Il-a şi 6 luni pentru cei din clasa a III-a, calculată de la data exigenţelor administraţiei publice în general.
numirii ca funcţionar public debutant. Evaluarea activităţii funcţionarilor publici debutanţi se face
Perioada de stagiu se desfăşoară pe baza unui program pe baza raportului de stagiu întocmit de funcţionarul public
aprobat de conducătorul autorităţii sau instituţiei publice, iar debutant, a referatului întocmit de îndrumătorul acestuia, pre
activitatea funcţionarului public debutant se desfăşoară sub l u m şi a interviului de evaluare cu funcţionarul public debutant.
îndrumarea unui funcţionar public definitiv, care va întocmi un La terminarea perioadei de stagiu, funcţionarul public
referat în vederea evaluării funcţionarului public debutant, la debutant completează raportul de stagiu care cuprinde descrierea
terminarea perioadei de stagiu. .iilivităţii desfăşurate de funcţionarul public debutant pe
îndrumător este funcţionarul public definitiv desemnat de parcursul perioadei de stagiu, prin prezentarea atribuţiilor de
conducătorul autorităţii sau instituţiei publice, de regulă din \crviciu, a modalităţilor de îndeplinire a acestora, precum şi
cadrul compartimentului în cadrul căruia urmează a-şi desfăşura eventualele dificultăţi întâmpinate în timpul perioadei de stagiu.
activitatea funcţionarul public debutant, cu atribuţii în stabilirea Referatul îndrumătorului trebuie să cuprindă descrierea
programului de desfăşurare a perioadei de stagiu şi în activităţii desfăşurate de funcţionarul public debutant,
coordonarea activităţii funcţionarului public debutant pe toată aptitudinile pe care le-a dovedit funcţionarul public debutant în
perioada de stagiu. modul de îndeplinire a atribuţiilor de serviciu, conduita
îndrumătorul are ca atribuţii: lniicţionarului public debutant în timpul serviciului, precum şi
- să coordoneze activitatea funcţionarului public concluzii privind desfăşurarea perioadei de stagiu.
debutant pe parcursul perioadei de stagiu;
62 63
Referatul, astfel întocmit, se înaintează conducătorului Imală este între 1,00-3,00 sau va ft „corespunzător", dacă nota
compartimentului în care îşi desfăşoară activitatea funcţionarul inială este între 3,01-5,00.
public debutant, care se numeşte evaluator. In raportul de evaluare, evaluatorul formulează propunerea
Deci, evaluator este persoana din cadrul autorităţii sau plivind numirea funcţionarului public debutant într-o funcţie
instituţiei publice cu atribuţii de conducere a compartimentului imblică definitivă, în situaţia în care calificativul de evaluare
în cadrul căruia îşi desfăşoară activitatea funcţionarul public i-sie „corespunzător", sau formulează propunerea de eliberare
evaluat sau, după caz, care coordonează activitatea respectivului din funcţie, în condiţiile legii, în situaţia în care funcţionând
funcţionar public. public debutant a obţinut calificativul „necorespunzător".
Interviul de evaluare cu funcţionarul public debutant se Funcţionarul public debutant nemulţumit de rezultatul
susţine, cu evaluatorul, anterior finalizării raportului de evaluare. • -valuării poate contesta calificativul de evaluare, în termen de
După realizarea interviului, evaluatorul va întocmi raportul • /ile lucrătoare de la data luării la cunoştinţă, la funcţionarul
de evaluare notându-1 pe funcţionarul debutant pe baza public ierarhic superior evaluatorului.
următoarelor criterii de evaluare: Funcţionarul public debutant nemulţumit de modul de
- gradul de cunoaştere a reglementărilor specifice dome "lnţionare a contestaţiei sale se poate adresa instanţei de
niului de activitate; «oniencios administrativ, în condiţiile Legii nr. 554/2004, cu
- gradul de cunoaştere a specificului şi a principiilor care |
modificările şi completările ulterioare.
guvernează administraţia publică şi a raporturilor administrative In baza propunerii formulate de evaluator, conducătorul
din cadrul autorităţii sau instituţiei publice; nilorităţii sau instituţiei publice va dispune, printr-un act admi-
- capacitatea de îndeplinire a atribuţiilor; nisirativ corespunzător, numirea în funcţia publică de asistent a
- gradul de adaptabilitate şi flexibilitate în îndeplinirea] Imilionarului public debutant care a obţinut calificativul de
atribuţiilor; • \aluare „corespunzător".
- aptitudinea de a distinge corect între caracteristicile,! Numirea în funcţia publică reprezintă un act de drept
diverselor opţiuni în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu şi de ij .nlministrativ cu caracter unilateral şi individual, provenind de la
identifica cea mai bună variantă de acţiune; >> aducătorul autorităţii sau instituţiei publice, prin care o
- capacitatea de transmitere a ideilor, în scris şi verbal l»-isoană este învestită cu exercitarea unei funcţii publice în
fluenţă în scris, inclusiv capacitatea de a scrie clar şi concis; • adrul autorităţii sau instituţiei respective.
- capacitatea de a lucra în echipă, respectiv capacitatea de] Actul administrativ de învestire are formă scrisă, având
a se integra într-o echipă, de a-şi aduce contribuţia prii diwrse denumiri în practica administrativă, precum ordin,
participare efectivă, de a sprijini activitatea echipei în realizare! d' i/ie, dispoziţie etc., şi va trebui să conţină temeiul legal al
(
68 69
Promovarea în funcţie a funcţionarilor publici consti - să fi obţinut cel puţin calificativul „bine' la evaluarea 1
tuie modalitatea de dezvoltare a carierei prin ocuparea unei performanţelor individuale în ultimii 2 ani;
funcţii publice de nivel superior celei deţinute, ca urmare a - să nu aibă în cazierul administrativ o sancţiune
îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege şi a promovării disciplinară neradiată în condiţiile acestei legi.
concursului sau examenului organizat în vederea promovării. Promovarea într-o funcţie publică de conducere se poate
Promovarea reprezintă modalitatea de dezvoltare a carierei lealiza numai pe bază de examen sau de concurs şi numai pe o
funcţionarilor publici prin ocuparea, în condiţiile legii, a unei: iinicţie publică de conducere vacantă.
- funcţii publice cu grad profesional superior celui deţinut Potrivit art.66 din Legea nr.188/1999, republicată, pentru a
anterior promovării; participa la concursul de promovare într-o funcţie publică de
- funcţii publice dintr-o clasă superioară, ca urmare a • onducere, funcţionarii publici trebuie să îndeplinească
obţinerii unei diplome de nivel superior şi promovării exame • uniulativ următoarele condiţii:
nului sau concursului organizat în acest sens; - să fie absolvenţi de masterat sau de studii postuniver-
- funcţii publice de conducere ca urmare a promovării .Mare în domeniul administraţiei publice, management sau în
examenului sau concursului organizat în acest sens. •pccialitatea studiilor necesare exercitării funcţiei publice;
Promovarea poate fi definitivă, când funcţia publică - să fie numiţi într-o funcţie publică din clasa I;
superioară se ocupă prin concurs sau examen şi poate fi tempo - să îndeplinească cerinţele specifice prevăzute în fişa
rară, când se ocupă prin delegare pe o perioadă determinată, în postului;
condiţiile legii. - să îndeplinească condiţiile prevăzute la art. 57 alin. (6);
Funcţionarii publici pot promova într-un grad profesional - să nu aibă în cazierul administrativ o sancţiune disci
superior pe bază de examen sau concurs, în limita funcţiilor plinară neradiată în condiţiile acestei legi.
publice rezervate promovării din planul de ocupare a funcţiilor Promovarea în clasă a funcţionarilor publici se realizează
publice şi în limita fondurilor bugetare, care se organizează pc bază de examen la care pot participa funcţionarii publici
anual, până la data de 15 august a fiecărui an, de către încadraţi pe funcţii publice cu nivel de studii inferior, care au
autoritatea sau instituţia publică în al cărei stat de funcţii se află absolvit o formă de învăţământ superior de lungă sau de scurtă
funcţiile publice. durată în specialitatea în care îşi desfăşoară activitatea, iar
Potrivit art.65 alin.(2) din Legea nr.188/1999, republicată, examenul se organizează de autoritatea sau instituţia publică
pentru a participa la examenul de promovare în gradul icspectivă.
profesional imediat superior celui deţinut, funcţionarul public Sistemul de promovare rapidă în funcţia publică a fost
trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii: 111 trodus p r i n Legea nr.251 /2006 ', d e care pot beneficia:
6
a) au cel puţin 1 an vechime în gradul profesional al - protecţiei funcţionarilor publici din sectoarele vulne-
funcţiei publice din care promovează; iii'ile la corupţie, prin exercitarea periodică a unor atribuţii
b) au obţinut calificativul „foarte bine" la evaluarea • lili-rite ori prin utilizarea mutării temporare în cadrul unui alt
performanţelor profesionale individuale din ultimul an; ipartiment al autorităţii sau instituţiei publice;
c) nu au în cazierul administrativ o sancţiune disciplinară - dezvoltării cunoştinţelor, abilităţilor şi competenţelor
neradiată în condiţiile prezentei legi; funcţionarilor publici prin realizarea unor stagii practice în
d) au urmat cel puţin o formă de perfecţionare • u l i u l altor autorităţi sau instituţii publice, în condiţiile legii, ori
profesională în ultimul an. I utilizarea mutării temporare în cadrul unui alt compartiment
Potrivit art.70 alin.(3) din Legea nr. 188/1999, republicată, il autorităţii sau instituţiei publice.
concursul pentru promovarea rapidă prevăzut la art. 65 alin. (3) In mod general, potrivit art.87 din Legea nr.188/1999,
se organizează anual, de către Agenţia Naţională a n publicată, mobilitatea în cadrul corpului funcţionarilor publici
Funcţionarilor Publici, în limita numărului de funcţii publice .i' realizează prin modificarea raporturilor de serviciu, fie pentru
rezervate promovării rapide, pe baza unui regulament emis de • -heientizarea activităţii autorităţilor şi instituţiilor publice, fie în
către această agenţie. i i i i c i e s public, fie în interesul funcţionarului public, pentru
Avansarea în trepte de salarizare reprezintă un alt • K /.voltarea carierei în funcţia publică, aspecte la care ne-am
eveniment care, potrivit art.63 din Legea nr. 188/1999, republi u l c i i t în lucrări anterioare în care am abordat teme privind
cată, poate surveni în evoluţia carierei funcţionarului public. funcţia publică şi funcţionarii publici. 68
La fel ca şi în cazul promovării în clasă şi a promovării în Mobilitatea înalţilor funcţionari publici este
grade profesionale, nici avansarea în trepte de salarizare nu este n i'.lcmentată prin H.G. nr. 341/2007privind intrarea în categoria
condiţionată de existenţa unui post vacant, urmând să se înalţilor funcţionari publici, managementul carierei şi mobili-
realizeze în condiţiile legii privind sistemul unitar de salarizare a lau-a înalţilor funcţionari publici.
funcţionarilor publici. Mobilitatea înalţilor funcţionari publici se realizează în
Mobilitatea funcţionarilor publici implică evenimente < alegoria înalţilor funcţionari publici prin modificarea
care pot surveni în cariera funcţionarilor publici, cu importante i.i| unturilor de serviciu pentru efîcientizarea activităţii
consecinţe juridice în evoluţia acesteia.
Potrivit reglementărilor actuale, distingem între mobili
E m a n u e l Albu(coorckmator), op.cit., 2 0 0 8 , p . 2 2 8 - 2 7 8 .
6 8
tatea generală a funcţionarilor publici şi mobilitatea înalţilor E m a n u e l Albii, Drept administrativ şi ştiinţa administraţiei, Partea I,
funcţionari publici. I diiiira f u n d a ţ i e i România de Mâine, B u c u r e ş t i , 2 0 0 5 , p . 2 6 9 - 3 2 3 .
72 73
autorităţilor şi instituţiilor publice, în interes public sau în - prin hotărâre a Guvernului, pentru funcţiile publice de
interesul funcţionarului public. ' notar general al Guvernului şi secretar general adjunct al
Mobilitatea înalţilor funcţionari publici se realizează cu < -iivcrnului;
respectarea principiilor privind legalitatea, imparţialitatea, - prin decizie a primului-ministru, la solicitarea motivată a
obiectivitatea şi transparenţa şi poate fi dispusă numai în condi • •-lulucătorului autorităţii sau instituţiei publice în al cărei stat de
ţiile legii, în scopul şi limitele expres prevăzute de lege, sub iimcţii se regăseşte funcţia publică respectivă, pentru funcţiile
sancţiunea nulităţii acestei măsuri, care poate fi invocată în faţa publice de secretar general şi secretar general adjunct;
instanţei de contencios administrativ competente, în condiţiile - prin hotărâre a Guvernului, la solicitarea motivată a
Legii nr.554/2004, cu modificările şi completările ulterioare. listrului internelor şi administraţiei publice, pentru funcţiile
înalţii funcţionari publici prezintă disponibilitate la numi publice de prefect si subprefect; 69
rile în funcţiile publice corespunzătoare categoriei înalţilor • prin decizie a primului-ministru, pentru funcţiile publice
funcţionari publici, prin mobilitate, în condiţiile Legii nr. 188/1999, <!•• inspector guvernamental.
republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Mobilitatea în interes public se poate dispune în mod
Mobilitatea pentru eficientizarea activităţii autorităţilor si individual, prin act administrativ al persoanei care are
instituţiilor publice se dispune atunci când există o funcţie < unipetenţa de numire sau pe baza unui plan de mobilitate
publică corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari publici ipiobat prin hotărâre a Guvernului.
vacantă sau temporar vacantă, în cazuri excepţionale, care Mobilitatea în interesul funcţionarului public poate fî
necesită coordonarea unor situaţii complexe de natura celor care n.ili/ată numai în cazul în care cererea înaltului funcţionar
intră în atribuţiile înalţilor funcţionari publici şi atunci când este public se face pentru o funcţie publică corespunzătoare
necesară coordonarea unor activităţi de către un înalt funcţionar • alegoriei înalţilor funcţionari publici vacantă sau temporar
public cu o anumită calificare, specializare şi experienţă. '. K antă, pentru care îndeplineşte condiţiile stabilite.
Mobilitatea în interes public se dispune pentru realizarea
unui interes care vizează satisfacerea nevoilor comunitare sau
realizarea competenţei autorităţilor şi instituţiilor publice şi
atunci când este necesară coordonarea la nivel central, regional,
teritorial sau local a unor proiecte, programe sau activităţi. 1
Prin D e c i z i a n r . 4 3 7 5 din 27 n o i e m b r i e 2 0 0 8 , pronunţată de Secţia de
Mobilitatea în interesul funcţionarului public poate fi > Hiiieitcios administrativ şi fiscal a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a fost
> iiMliimatâ soluţia de anulare a Deciziei nr.208 din 1 a u g u s t 2 0 0 7 e m i s ă de
aprobată de persoana care are competenţa numirii în funcţia
r u m u l M i n i s t r u al G u v e r n u l u i R o m â n i e i prin care se decisese mobilitatea
publică, la cererea înaltului funcţionar public, formulată în scris imm înalt funcţionar public, din funcţia de prefect în funcţia de inspector
şi motivat, pentru dezvoltarea carierei în funcţia publică. 1'iivi.Tnamental. în m o t i v a r e a soluţiei, Instanţa S u p r e m ă a reţinut, în esenţă şi
Mobilitatea pentru eficientizarea activităţii autorităţilor si IM principal, că primul-ministru a emis decizia respectivă cu depăşirea
• oinpetenţei sale legale, d e o a r e c e , potrivit art, 19 a l i n . ( l ) din L e g e a
instituţiilor publice se dispune:
ut I S 8 / 1 9 9 9 , republicată, numirea, modificarea, suspendarea sau încetarea
i M i l u i t u r i l o r de serviciu, p r e c u m şi s a n c ţ i o n a r e a disciplinară, în cazul
pi'-li'clului ca înalt funcţionar p u b l i c , se fac de către G u v e r n . ( n e p u b l i c a t ă ) .
74 75
pairilor (instituţie publică - persoană fizică), ne aflăm în faţa
Secţiunea a 4-a u n o r relaţii de autoritate.
RAPORTUL JURIDIC DE SERVICIU în cazul salariatului, aflat într-un raport juridic de muncă
AL FUNCŢIONARILOR PUBLICI nu heiat între angajat şi angajator, care este guvernat de normele
ilu'ptului comun şi anume de dreptul muncii, părţile se află pe
4.1. Conduita funcţionarilor publici şi raportul de serviciu i>o/iţii de egalitate juridică.
Conduita profesională a funcţionarilor publici se află într-o Deosebiri de regim juridic aplicabil sunt şi în privinţa
legătură foarte strânsă cu raporturile de serviciu ale acestora, .'încetului şi conţinutului raporturilor juridice.
normele de conduită profesională venind în continuarea şi Astfel, obiectul raportului juridic de serviciu vizează
completarea drepturilor şi obligaţiilor care formează conţinutul • \crcitarea de către funcţionarul public, în numele autorităţii sau
unui astfel de raport juridic. nisittuţiei publice, a unei părţi din drepturile şi obligaţiile care
De altfel, întreaga conduită profesională a unui funcţionar niirâ în conţinutul competenţei autorităţii sau instituţiei
public este determinată de drepturile şi obligaţiile legale ale' n-spective, ceea ce face ca funcţionarul public să acţioneze în
acestuia care formează conţinutul raportului juridic în cadrul i u ;-im de putere publică pentru realizarea atribuţiilor şi sarcinilor
căruia îşi va exercita funcţia publică cu care a fost învestit legal, ..ile de serviciu.
astfel încât conduita sa profesională va fi consecinţa drepturilor] Pe de altă parte, obiectul raportului juridic de muncă
şi îndatoririlor sale legale. u/cază realizarea unor prestaţii de către angajat în beneficiul
De aceea, mai înainte de a prezenta şi analiza normele del angajatorului pentru care angajatul primeşte un salariu
conduită profesională care au fost stabilite prin Codul del i itrespunzător cantităţii, calităţii şi importanţei muncii depuse.
conduită a funcţionarilor publici, considerăm necesară! în ceea ce priveşte conţinutul raportului de funcţie publică,
prezentarea şi analizarea conţinutului raportului juridic del .n-csta este format din totalitatea drepturilor şi obligaţiilor ce
serviciu în cadrul căruia orice funcţionar public îşi exercit n-vin părţilor, riguros stabilite prin Legea nr.188/1999 privind
funcţia în care a fost numit. M a tutui funcţionarilor publici şi de la care nu se poate deroga,
Această prezentare se impune şi ca urmare a legăturii carej |M- când în conţinutul raportului juridic de muncă părţile sunt
există între natura conduitei profesionale a funcţionarilor publici! libere să stabilească drepturi şi obligaţii pe baza acordului de
v o i n ţ ă , cu respectarea doar a normelor imperative prevăzute de
şi regimul juridic al raportului de serviciu, care este un regim de,]
Ici'.e.
drept public şi anume de drept administrativ, spre deosebire de
un raport juridic de muncă obişnuit care are un regim juridic d< Raportul juridic de serviciu îşi are izvorul în actul
drept comun şi anume de dreptul muncii, de unde rezull administrativ de numire, care este un act administrativ de
poziţiile diferite pe care se află funcţionarii publici faţă d* autoritate cu caracter unilateral, pe când raportul juridic de
ceilalţi salariaţi. muncă îşi are izvorul în contractul individual de muncă, act
Astfel, în cazul funcţionarului public, subiect al unui rapoi ;|K'cific dreptului muncii, fiind un act juridic bilateral de natură
juridic de drept public, caracterizat prin inegalitatea juridică i oiitractuală.
76 77
4.2. Drepturile funcţionarilor publici i.-nnen de 15 zile de la alegerea în organele de conducere ale
..n'.anizaţiilor sindicale să opteze pentru una dintre cele doua
Drepturile recunoscute de lege în favoarea funcţionarilor
Inncţii. în cazul în care funcţionarul public optează pentru desta-
publici constituie, totodată, elemente importante care conturează
conduita profesională a acestora, precum şi conduita lor privată .marea activităţii în funcţia de conducere în organizaţiile
şi socială. .indicate, raporturile de serviciu ale acestuia se suspendă pe o
p a ioadă egală cu cea a mandatului în funcţia de conducere din
Drepturile pe care funcţionarii publici le au corelativ cu
mp.anizaţia sindicală.
obligaţiile autorităţii sau instituţiei publice la care îşi exercită
funcţia publică în care au fost numiţi sunt enumerate la art.27 - Dreptul de asociere profesională este garantat tuturor
42 din Statut. linieţionariloT publici, care se pot asocia în organizaţii profe-
.lonale sau în alte organizaţii având ca scop reprezentarea
Dreptul la opinie este o particularizare a libertăţii
constituţionale de conştiinţă şi de exprimare, în virtutea căruia mk-reselor proprii, promovarea pregătirii profesionale şi
jtinicjarea statutului lor.
este interzisă orice discriminare pe criterii politice, de aparte
nenţă sindicală, convingeri religioase, etnice, de sex, orientare Dreptul la grevă este recunoscut funcţionarilor publici şi
sexuală, stare materială, origine socială sau de orice altă poale fi exercitat în condiţiile Legii nr. 168/1999 privind
asemenea natură. - olulionarea conflictelor de muncă , care la art.6 enumera cate-
70
Conduita profesională a funcţionarilor publici este caracte lutul asigurarea, în conformitate cu dispoziţiile legale, a cadrului
rizată şi definită nu numai de elementele de moralitate şi :
i'« iieral necesar derulării procesului de îmbunătăţire continuă a
legalitate, dar şi de aspectele care ţin de competenţa profesională l'ier.ătirii profesionale, abilităţilor şi competenţelor necesare
a acestora, care interacţionează şi se condiţionează reciproc. • licitării prerogativelor de putere publică, în vederea dezvol-
De altfel, este de domeniul evidenţei că un funcţionar i-n II unui serviciu public stabil, profesionist, transparent, eficient
public ce are o bună pregătire şi bune abilităţi profesionale are, i imparţial, în interesul cetăţenilor, precum şi al autorităţilor şi
de regulă, şi o conduită morală şi legală corespunzătoare. m ,ii(uţiilor publice din administraţia publică centrală şi locală.
Pe de altă parte, lipsa unei bune pregătiri profesionale sau, Formarea profesională a funcţionarilor publici reprezintă
altfel spus, lipsa de profesionalism este prima condiţie a slugăr-: l'M.cesul de instruire de tip formare continuă, destinat dezvoltării
niciei şi, deci, primul pas spre imoralitate în conduita profe >lt competenţe şi abilităţi profesionale, în vederea îmbunătăţirii
sională a oricărui funcţionar public. • •iliiaţii activităţilor profesionale individuale desfăşurate în
Este adevărat că administraţia publică, în general, şi exer ' .iei tarea funcţiei publice.
citarea funcţiei publice, în special, se realizează inclusiv pe baza] Sistemul de formare profesională a funcţionarilor publici
principiului ordonării şi subordonării ierarhice a structurilor! • .»n:.lă în dezvoltarea de competenţe şi aptitudini specifice prin
componente ale sistemului administraţiei publice, precum şi aj • licitarea repetată, sistematică, a unor acţiuni determinate în
funcţionarilor publici din cadrul acestor structuri, dar subordo l' i'.iiură cu activitatea curentă, necesare exercitării unor atribuţii
narea ierarhică manifestată în baza şi în limitele legii nu] i II rrad mai ridicat de complexitate şi diversitate, comparativ cu
presupune, ci, am putea spune, chiar o exclude. ' «-le existente în fişa postului.
Deci, cu alte cuvinte, slugărnicia nu este o formă de mani Principiile aplicabile sistemului de formare profesională a
festare a subordonării ierarhice care caracterizează exercitarea] funcţionarilor publici sunt:
funcţiei publice, ci este o maladie care afectează negaţii a) principiul eficienţei, potrivit căruia autorităţile şi institu-
exercitarea deontologică a oricărei funcţii publice. l u l e publice au obligaţia de a asigura atingerea obiectivelor
Or, aşa cum afirmam mai sus, apariţia unei conduita I î ă r i i cu un consum raţional de resurse;
slugarnice la un funcţionar public este condiţionată, de cele mal b) principiul eficacităţii, potrivit căruia beneficiarii de
multe ori, de o pregătire profesională slabă, incompletă, necores fmmare au dreptul de a obţine rezultate superioare resurselor
punzătoare etc., ceea ce constituie un suficient motiv pentru ca,] itliicale;
în cadrul acestei lucrări, să acordăm o importanţă corespun c) principiul coerenţei, potrivii căruia regulile instituite
zătoare problemei pregătirii şi formării profesionale a funcţioJ niiii general aplicabile în cadrul procesului de asigurare a
narilor publici.
Formare profesională a funcţionarilor publici constituie H.G. nr. 1066/2008 pentru a p r o b a r e a n o r m e l o r privind f o r m a r e a
preocupare constantă a autorităţilor şi instituţiilor publice] t ' H t l r s i o n a l ă a funcţionarilor publici, publicată în Monitorul Oficial a]
M M I H . m i e i , P a r t e a 1. nr. 665 din 2 4 s e p t e m b r i e 2 0 0 8 .
84 85
respectării dreptului şi îndeplinirii obligaţiei de formare ş| d) alte forme de pregătire profesională prevăzute de lege.
perfecţionare profesională a funcţionarilor publici; Recunoaşterea statutului de absolvent sau, după caz, de
d) principiul egalităţii de tratament, potrivit căruia, în con^ l'iiiiripant la programele de formare se face pe baza
tractarea serviciilor de formare, părţile contractante au obligaţii • U nmentului prin care se atesta absolvirea ori participarea la
de a nu face discriminări între categoriile de beneficiari, reţj 1'H.fiamul în cauză.
pectiv între categoriile de furnizori de formare; Diploma, certificatul de participare sau, după caz, adeve-
e) principiul gestiunii descentralizate a procesului de foi H i i i a trebuie să conţină, de regulă, cel puţin următoarele ele
mare, potrivit căruia autorităţile şi instituţiile publice au deplini ni, nie:
competenţă în planificarea formării, achiziţionarea serviciilor a) însemnele oficiale ale organizatorului: denumire, siglă,
formare, monitorizarea şi evaluarea formării funcţionările-^ •md-i şi alte elemente oficiale de identificare;
publici; b) denumirea documentului;
f) principiul liberului acces la servicii de formare, potrivij c) seria şi numărul documentului sau, în cazul adeve-
căruia furnizorii de formare au acces liber în procedura i inielor, numărul de înregistrare la emitent;
achiziţie a serviciilor de formare, în condiţii de concurenţă ş| d) denumirea completă a programului pentru care se atestă
egalitate de tratament în relaţia cu beneficiarii de formare; •ib .oIvirea sau participarea, tipul programului, durata şi perioada
g) principiul planificării, potrivit căruia autorităţile ){ 'l' derulare a acestuia;
instituţiile publice au obligaţia de a iniţia anual procesul d( c) datele de identificare ale persoanei pentru care se atestă
identificare a nevoilor de formare a funcţionarilor publici şi de 1
blic, care este consacrată şi din punct de vedere legal. Astfel, Astfel, au fost prezentate ca fiind principii constituţio
. 43 din Legea nr. 188/1999, republicată, consacră „imparţia- nale:
ttea", în mod expres, iar neutralitatea, ca obligaţie morală, - principiul egalităţii de tratament faţă de toţi bene-
:ultă implicit din formularea art. 44 alin.(3) din aceeaşi lege, heiarii serviciului public, care se regăseşte în art.4 şi în art. 16
-e se referă la necesitatea abţinerii de la exprimarea sau iii ii Constituţie, care, în esenţă, obligă funcţionarul public la un
mifestarea publică a convingerilor şi preferinţelor sale eomportament echilibrat şi nediscriminatoriu faţă de toţi cei care
litice; e adresează pentru rezolvarea diferitelor probleme;
- obligaţia funcţionarului public de a avea un compor- - principiul supremaţiei Constituţiei şi al respectării le-
nent profesional corespunzător, obligaţie care este o chinte- i-ilor, care trebuie respectat de funcţionarul public în exercitarea
îţă a probităţii şi demnităţii şi care priveşte funcţionarul pu- imicţiei publice, consacrat de art.l din Constituţie, constituind
c nu numai în activitatea sa de la serviciu, ci şi în viaţa sa imidamentul activităţii tuturor funcţionarilor publici;
vată. - principiul apărării şi respectării de către funcţionarul
O a doua categorie de obligaţii o formează îndatoririle public a demnităţii beneficiarilor serviciului public, a vieţii
tale ale funcţionarului public, care sunt enumerate la art.43-50 m i i me, familiale şi private a acestora, care rezultă din art. 26
î Legea nr. 188/1999, republicată şi care au fost deja pre- eoroborat cu art.l alin.(3) din Constituţie;
itate în secţiunea consacrată conţinutului raportului juridic de - principiul exercitării funcţiei publice cu credinţă şi
•viciu, astfel că reluarea acestora în cadrul secţiunii de faţă a Inlelitate faţă de ţară, aşa cum apare consacrat la art.54 alin.(l)
venit superfluă. «lin Constituţie, care instituie obligaţia depunerii jurământului.
într-o altă abordare, obligaţiile deontologice principale Principiile legale rezultă, în principal, din prevederile
*e trebuie să determine şi să limiteze, în acelaşi timp, conduita I i-gii privind Statutul funcţionarilor publici:
rfesională a funcţionarilor publici, au fost abordate ca - principiul potrivit căruia funcţionarii publici au înda
ncipii de bază ale deontologiei funcţiei publice. 75
legii, cu funcţionari publici care au calitatea de soţ sau rudă de Potrivit art. 80 din Legea nr. 161/2003, cu modificările şi
gradul I; "•inpletările ulterioare, incompatibilităţile privind demnităţile
i'iiUice şi funcţiile publice sunt cele reglementate de Constituţie,
- interesele sale patrimoniale, ale soţului sau rudelor sale
legea aplicabilă autorităţii sau instituţiei publice în care
de gradul I pot influenţa deciziile pe care trebuie să le ia în
i- oanele ce exercită o demnitate publică sau o funcţie publică
exercitarea funcţiei publice.
i ' desfăşoară activitatea, precum şi de dispoziţiile Titlului IV
Astfel, în cazul existenţei unui conflict de interese,
•im aeeastă lege.
funcţionarul public este obligat să se abţină de la rezolvarea
Calitatea de deputat sau de senator este incompatibilă
cererii, luarea deciziei sau participarea la luarea unei decizii şi
ii exercitarea oricărei funcţii publice de autoritate, potrivit
să-1 informeze de îndată pe şeful ierarhic căruia îi este 1
"nsiituţiei, cu excepţia celei de membru al Guvernului.
subordonat direct. I )upă cum se observă, legea preia, prin excepţia la care se
La rândul său, şeful ierarhic căruia îi este subordonat dired " i' ' a , o incompatibilitate care şi-a găsit consacrare constitu-
funcţionarul public, este obligat să ia măsurile care se impun i ' o n . i h i (art.71 alin.(2) din Constituţie), deşi principiul separaţiei
pentru exercitarea cu imparţialitate a funcţiei publice, în termen i'in. nlor în stat ar fi trebuit să constituie suficient temei pentru
de cel mult 3 zile de la data luării la cunoştinţă, iar conducătorul • ' timcţiile de membru al guvernului şi de parlamentar să nu
autorităţii sau instituţiei publice, la propunerea şefului ierarhii' l-o-'ia li cumulate în mâinile aceleiaşi persoane.
căruia îi este subordonat direct funcţionarul public în cauză, vil Aşa după cum am mai spus, reamintim că instituirea
desemna un alt funcţionar public, care are aceeaşi pregătire $1 !»' ii'iliiăţii ca un membru al Guvernului să fie şi deputat sau
nivel de experienţă. • H n o i , ori invers, ca un deputat sau senator să fie şi membru al
în ceea ce priveşte incompatibilităţile, înainte de a vetloii inului, constituie, cel puţin, o încălcare a principiului
care este regimul juridic al acestora, aşa cum este el reglementul ' l ' - n a i i c i puterilor în stat, fiind necontestat că parlamentarii
de dispoziţiile Legii nr. 161/2003, cu modificările şi completării* • i | ' i n I m puterii legislative, iar membrii Guvernului aparţin puterii
ulterioare, considerăm necesar să prezentăm înţelesul noţiunii de
incompatibilitate, care nu este definit de lege. I arousse, op.cit., p . 3 6 5 ; D E X , op.cit., p . 4 8 3 .
98 99
executive, iar argumentul că puterile statului trebuie să teritoriale şi din aparatul propriu şi serviciile publice ale
colaboreze nu este în măsură să justifice cumulul celor două e o n s i l i i l o r judeţene şi consiliilor locale, precum şi funcţiile care,
funcţii de către aceeaşi persoană. potrivit legii, nu permit persoanelor care le deţin să candideze în
în acest sens, este edificatoare soluţia Constituţiei Franţei degeri.
care a prevăzut că funcţiile membrilor Guvernului sunt incom De asemenea, calitatea de deputat şi senator este incompa
patibile cu exercitarea oricărui mandat parlamentar, a oricărei tibilă cu:
funcţii de reprezentare profesională şi a oricărui serviciu public - funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general,
sau activităţi profesionale, ceea ce demonstrează că soluţiile director, administrator, membru al consiliului de administraţie
legale sunt întotdeauna consecinţele voinţei puterii politice. iu cenzor la societăţile comerciale, inclusiv băncile sau alte
Aceeaşi soluţie, a incompatibilităţilor funcţiei de membru instituţii de credit, societăţile de asigurare şi cele financiare,
al Guvernului cu aceea de parlamentar se regăseşte şi în SUA, p i e c u m şi la instituţiile publice;
precum şi în alte 25 de state ceea ce ne întăreşte convingerea
78
- funcţia de preşedinte sau de secretar al adunărilor
că soluţia Constituţiei şi legislaţiei subsecvente acesteia este •encrale ale acţionarilor sau asociaţilor la societăţile comerciale
conformă cu interesele puterii politice din România, iar nu cu [nevăzute mai sus;
experienţa statelor cu cea mai avansată democraţie din lume. 79
funcţia de reprezentant al statului în adunările generale
în sensul Legii nr. 161/2003, prin funcţii publice de ile societăţilor comerciale prevăzute mai sus;
autoritate, incompatibile cu calitatea de deputat sau de senator, - funcţia de manager sau membru al consiliilor de
se înţelege funcţiile din administraţia publică asimilate celor de -idministraţie ale regiilor autonome, companiilor şi societăţilor
ministru, funcţiile de secretar de stat, subsecretar de stat şi naţionale;
funcţiile asimilate celor de secretar de stat şi subsecretar de stat - calitatea de comerciant persoană fizică;
din cadrul organelor de specialitate din subordinea Guvernului - calitatea de membru al unui grup de interes economic;
sau a ministerelor, funcţiile din Administraţia Prezidenţială, din - o funcţie publică încredinţată de un stat străin, cu
aparatul de lucru al Parlamentului şi al Guvernului, funcţiile de • \eepţia acelor funcţii prevăzute în acordurile şi convenţiile la
conducere specifice ministerelor, celorlalte autorităţi şi instituţii • n e România este parte.
publice, funcţiile de consilieri locali şi consilieri judeţeni, de Totuşi, deputaţii şi senatorii pot exercita funcţii sau acti
prefecţi şi subprefecţi şi celelalte funcţii de conducere din v a ţ i în domeniul didactic, al cercetării ştiinţifice şi al creaţiei
aparatul propriu al prefecturilor, funcţiile de primar, viceprimar iiterar-artistice, iar cei care sunt avocaţi, au posibilitatea să
şi secretar al unităţilor administrativ-teritoriale, funcţiile de • ercite şi profesia de avocat, fără a putea însă să acorde
conducere şi execuţie din serviciile publice descentralizate ale rastenţă juridică învinuiţilor sau inculpaţilor în cauzele penale
ministerelor şi celorlalte organe din unităţile administrativ- pi ivind:
- infracţiunile de corupţie, infracţiunile asimilate infrac-
!nulilor de corupţie, infracţiunile în legătură directă cu
l o a n M u r a m , Drept constituţional
7 8
şi instituţii politice, Bucureşti,
1998,p.437. ni li acţiunile de corupţie, precum şi infracţiunile împotriva
E m a n u e l A l b u , op.cit., 2 0 0 5 , p . 1 0 8 .
7 9
intereselor financiare ale Comunităţilor Europene, prevăzute în
100 101
Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţio i-omerciale, inclusiv bănci sau alte instituţii de credit, societăţi
narea faptelor de corupţie, cu modificările şi completările de asigurare sau financiare, companii naţionale, societăţi
ulterioare; naţionale ori regii autonome;
- infracţiunile prevăzute în Legea nr. 143/2000 privind - să desfăşoare activităţi comerciale, direct sau prin per
combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, cu soane interpuse;
modificările şi completările ulterioare; - să aibă calitatea de membru al unui grup de interes eco
- infracţiunile privind traficul de persoane şi infracţiunile nomic;
în legătură cu traficul de persoane, prevăzute în Legea - să facă parte din partide politice ori să desfăşoare acti-
nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de \ i taţi cu caracter politic;
persoane, cu modificările şi completările ulterioare; - să îşi exprime sau să-şi manifeste convingerile lor po-
- infracţiunea de spălare a banilor, prevăzută în Legea nr. 111 ice;
656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, cu - orice manifestare contrară demnităţii funcţiei pe care o
modificările ulterioare; o c u p ă ori de natură să afecteze imparţialitatea sau prestigiul
înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Având în vedere că performanţele administraţiei sunt
Integritate . . ondiţionate, în primul rând, de profesionalismul şi moralitatea
Potrivit competenţelor legale, Agenţia începe verificarea i-'-rsonalului care activează în cadrul structurilor administrative,
conflictelor de interese, precum şi a incompatibilităţilor, dacă în •M'.n'e ca fiind absolut justificată şi necesară preocuparea privind
urma verificării prealabile rezultă probe sau indicii temeinice • nnoaşterea, studierea şi influenţarea comportamentului perso-
referitoare la încălcarea prevederilor legale şi întocmeşte un aci "-i Iu lui administrativ, în general, şi a comportamentului funcţio
de constatare dacă, în urma probelor aflate la dosar, rezultă că* n a l i l o r publici, în special, în scopul îmbunătăţirii activităţii
una dintre persoanele supuse dispoziţiilor legale privind •i'liiiinistrative. 82
conflictele de interese a emis un act administrativ, a încheiat un In România, după evenimentele revoluţionare din 1989,
act juridic, a luat o decizie sau a participat la luarea unei decizii, i n u n e l e preocupări privind conduita profesională a funcţio-
cu încălcarea obligaţiilor legale privind conflictul de interese, ii.iiilor publici s-au concretizat în H.G. nr.667/1991 privind
precum şi atunci când una dintre persoanele prevăzute de lege se iin.-le măsuri pentru asigurarea prestigiului social al funcţio-
află în stare de incompatibilitate. n-ii ilor publici. 3
în cazul unui conflict de interese sau al unei stări de După cum s-a afirmat încă din titlul acestei hotărâri, scopul
incompatibilitate, toate actele juridice sau administrative ui m ă r i t de Guvern a fost acela de asigurare a prestigiului social
încheiate direct sau prin persoane interpuse, cu încălcarea •tl iimcţionarilor publici şi al autorităţilor administraţiei publice,
dispoziţiilor legale privind conflictul de interese, sunt lovite tio in lila cetăţenilor ca beneficiari ai serviciilor publice.
nulitate absolută.
C o m i t e d e s M i n i s t r e s le 11 m a i 2 0 0 0 â sa 1 0 6 Session); w w w . c o e . i n t .
e
' iiijaist 2 0 0 7 .
110 111
2.3. Principiile generale ale conduitei funcţionarilor H-cunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social şi
publici * ultural sau în orice alte domenii ale vieţii publice; 89
restricţie sau preferinţă, pe bază de rasă, naţionalitate, etnie, - principiul libertăţii gândirii şi a exprimării, principiu
limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare .onform căruia funcţionarii publici pot să-şi exprime şi să-şi
sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare
HIV, apartenenţa la o categorie defavorizată, precum şi orice alt
criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea
O.G. nr. 1 3 7 / 2 0 0 0 p r i v i n d p r e v e n i r e a şi s a n c ţ i o n a r e a tuturor
recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a
i'Miiidor d e d i s c r i m i n a r e , p u b l i c a t ă în M o n i t o r u l Oficial al R o m â n i e i ,
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau a drepturilor i' mea I, nr. 4 3 1 din 2 s e p t e m b r i e 2 0 0 0 .
V e r g i n i a V e d i n a ş , op. cit., p . 1 6 3 .
, 0
112 113
fundamenteze opiniile, cu respectarea ordinii de drept şi a Transparenţa administrativă fusese deja reglementată prin
bunelor moravuri. I egea nr.52/2003, care a stabilit regulile procedurale minimale
Totuşi, aşa după cum vom vedea când ne vom ocupa de aplicabile pentru asigurarea transparenţei decizionale în cadrul
normele de conduită a funcţionarilor publici, libertatea acestora, autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, alese sau
de a-şi exprima gândurile şi opiniile, cunoaşte anumite limitări, numite, precum şi al altor instituţii publice care utilizează
existând chiar o obligaţie de rezervă de care funcţionarii publici resurse financiare publice, în raporturile stabilite între ele cu
trebuie să dea dovadă în exerciţiul acestei libertăţi fundamentale. cetăţenii şi asociaţiile legal constituite ale acestora.
- principiul cinstei şi corectitudinii, conform căruia în Scopul acestei legi este tocmai acela:
exercitarea funcţiei publice şi în îndeplinirea atribuţiilor de - să sporească gradul de responsabilitate a administraţiei
serviciu funcţionarii publici trebuie să fie de bună-credinţă. publice faţă de cetăţean, ca beneficiar al deciziei administrative;
Din punct de vedere filozofic, buna-credinţă nu - să stimuleze participarea activă a cetăţenilor în procesul
este altceva decât iubire de adevăr, după cum afirma Andre" de luare a deciziilor administrative şi în procesul de elaborare a
Comte- Sponville . 91 actelor normative;
Buna-credinţă, în plan juridic, se manifestă prin patru - să sporească gradul de transparenţă la nivelul întregii
elemente : 92 administraţii publice.
- intenţia dreaptă, ca rezultantă a loialităţii sau probi Transparenţa activităţii funcţionarilor publici şi a struc-
tăţii, care implică totdeauna absenţa dorului şi a fraudei, precum iurilor administrative impune respectarea unor principii care
şi fidelitatea în angajamente; presupun:
- diligenta, corespondentă a valorii morale a prudenţei, - informarea în prealabil, din oficiu, a persoanelor asupra
determină săvârşirea de acte sau fapte cu prevederea rezultatului problemelor de interes public care urmează să fie dezbătute de
lor, circumscris în limitele legii; autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, precum şi
- sinceritatea, reprezintă latura juridică a ordinii cu asupra proiectelor de acte normative;
valoare morală; - consultarea cetăţenilor şi a asociaţiilor legal constituite,
- abţinerea de la vătămarea sau de la păgubirea altuia, la iniţiativa autorităţilor publice, în procesul de elaborare a
care este echivalentul preceptului roman: alterum non laedere. proiectelor de acte normative;
- principiul deschiderii şi transparenţei, conform căruia - participarea activă a cetăţenilor la luarea deciziilor admi
activităţile desfăşurate de funcţionarii publici în exercitarea nistrative şi în procesul de elaborare a proiectelor de acte
normative.
funcţiei lor sunt publice şi pot fi supuse monitorizării
cetăţenilor. După cum vom vedea, evident, există şi o parte a acti-
\ «lăţii administraţiei şi a funcţionarilor publici supusă confi
denţialităţii, dar, dincolo de aceste aspecte, publicul trebuie să
9 1
Andre Comte-Sponville, Mic tratat al marilor virtuţi, Editurii ului posibilitatea legală de a cunoaşte şi monitoriza activitatea
U n i v e r s , Bucureşti, 1998, p . 2 2 9 .
luiicţionarilor, ceea ce impune asigurarea caracterului ei
9 2
Dimitrie G h e r a s i m , Buna-credinţă în raporturile juridice civili ,
1
eminamente public.
E d i t u r a Ştiinţifică, Bucureşti, 1 9 8 1 , p . 2 4 .
114 115
Principiile enumerate mai sus constituie pilonii conduitei în acelaşi timp, funcţionarii publici trebuie să se confor
profesionale a funcţionarilor publici, obligaţiile şi îndatoririle m e z e dispoziţiilor legale privind restrângerea exerciţiului unor
stabilite de lege fiind materializarea concretă a acestor principii 'liepturi, ca o consecinţă a naturii funcţiilor publice deţinute.
fundamentale ale deontologiei funcţiei publice, astfel cum vor fi Această normă generală este urmarea firească a acţiunii
prezentate în continuare. I>I incipiului general al legalităţii, care trebuie să guverneze acti-
\ iiatea întregii administraţii publice, legea constituind temeiul,
2.4. Normele generale de conduită profesională a • In şi limita oricărei acţiuni administrative.
funcţionarilor publici O altă normă importantă a conduitei profesionale a
Normele generale ale Codului de conduită includ reguli luiicţionarilor publici este aceea care îi obligă la loialitate faţă
care privesc atât conduita profesională a funcţionarilor publici, >l<- autorităţile şi instituţiile publice.
cât şi reguli care privesc conduita extraprofesională a acestora. Astfel, funcţionarii publici au obligaţia de a apăra în mod
l o i a l prestigiul autorităţii sau instituţiei publice în care îşi
Prima normă generală a conduitei profesionale a funcţio
narilor publici este aceea care statuează că scopul principal al desfăşoară activitatea, precum şi de a se abţine de la orice act ori
activităţii funcţionarilor publici este acela de a asigura i-i|)i care poate produce prejudicii imaginii sau intereselor legale
realizarea unui serviciu public de calitate cât mai bună. • li - acesteia.
Astfel, funcţionarii publici au obligaţia de a asigura un în scopul asigurării premizelor, pentru ca activitatea să se
serviciu public de calitate în beneficiul cetăţenilor, prin parti i'.ilizeze în condiţii de loialitate, funcţionarilor publici le este
iniiTzis:
ciparea activă la luarea deciziilor şi la transpunerea lor în
practică, în scopul realizării competenţelor autorităţilor şi ale - să exprime în public aprecieri neconforme cu realitatea
instituţiilor publice. i n legătură cu activitatea autorităţii sau instituţiei publice în care
în exercitarea funcţiei publice, funcţionarii publici au i i desfăşoară activitatea, cu politicile şi strategiile acesteia ori
obligaţia de a avea un comportament profesionist, precum şi de • a proiectele de acte cu caracter normativ sau individual;
a asigura, în condiţiile legii, transparenţa administrativă, pentru - să facă aprecieri neautorizate în legătură cu litigiile
a câştiga şi a menţine încrederea publicului în integritatea, i d i l e în curs de soluţionare şi în care autoritatea sau instituţia
imparţialitatea şi eficacitatea autorităţilor şi instituţiilor publice. iml>lică în care îşi desfăşoară activitatea are calitatea de parte;
A doua normă generală a conduitei profesionale a - să dezvăluie informaţii care nu au caracter public, în alte
funcţionarilor publici este aceea care statuează obligaţia de di ţii decât cele prevăzute de lege;
loialitate a funcţionarilor publici faţă de Constituţie şi lege. - să dezvăluie informaţiile la care au acces în exercitarea
i n i i c l i e i publice, dacă această dezvăluire este de natură să atragă
Astfel, funcţionarii publici au obligaţia ca, prin actele şi
faptele lor, să respecte Constituţia, legile ţării şi să acţioneze i' uiiaje necuvenite ori să prejudicieze imaginea sau drepturile
pentru punerea în aplicare a dispoziţiilor legale, în conformităţii i n hluţiei ori ale unor funcţionari publici, precum şi ale
cu atribuţiile care le revin, cu respectarea eticii profesionale. l" i • ;oanelor fizice sau juridice;
să acorde asistenţă şi consultanţă persoanelor fizice sau
i i i i n l i c e în vederea promovării de acţiuni juridice ori de altă
116 117
natură împotriva statului sau autorităţii ori instituţiei publice în O altă normă se referă la conduita funcţionarilor publici
care îşi desfăşoară activitatea. .dlaţi în exerciţiul funcţiei publice, în raport cu activităţile
De asemenea, dezvăluirea informaţiilor care nu au caracter politice.
public sau remiterea documentelor care conţin asemenea Astfel, legea interzice funcţionarilor publici:
informaţii, la solicitarea reprezentanţilor unei alte autorităţi ori - să participe la colectarea de fonduri pentru activitatea
instituţii publice, este permisă numai cu acordul conducătorului partidelor politice;
autorităţii sau instituţiei publice în care funcţionarul public - să furnizeze sprijin logistic candidaţilor la funcţii de
respectiv îşi desfăşoară activitatea. demnitate publică;
O altă normă se referă la principiul respectării - să colaboreze, în afara relaţiilor de serviciu, cu
libertăţii opiniilor, care trebuie să se manifeste în întreaga persoanele fizice sau juridice care fac donaţii ori sponsorizări
activitate şi conduită a funcţionarilor publici. partidelor politice;
Astfel, în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, funcţionarii - să afişeze, în cadrul autorităţilor sau instituţiilor publice,
publici au obligaţia de a respecta demnitatea funcţiei publice însemne ori obiecte inscripţionate cu sigla sau denumirea
deţinute, corelând libertatea dialogului cu promovarea intere partidelor politice ori a candidaţilor acestora.
selor autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară O altă normă reglementează interdicţia folosirii
activitatea. imaginii proprii în diverse activităţi sau scopuri.
De asemenea, în activitatea lor, funcţionarii publici au Astfel, funcţionarilor publici le este interzis ca, în consi
obligaţia de a respecta libertatea opiniilor şi de a nu se lăsa derarea funcţiei publice deţinute, să permită utilizarea numelui
influenţaţi de considerente personale sau de popularitate, fiind au imaginii proprii în acţiuni publicitare pentru promovarea
necesar ca, în exprimarea opiniilor, funcţionarii publici să aibă o m i c i activităţi comerciale, precum şi în scopuri politice.
atitudine conciliantă şi să evite generarea conflictelor cauzate de Această interdicţie este materializarea principiului
schimburi de păreri. imparţialităţii şi independenţei care trebuie să caracterizeze
Altă normă se referă la conduita funcţionarilor publici a> iivitatea şi conduita funcţionarilor publici, nu numai în
când participă la activităţi sau dezbateri publice, în cadrul exercitarea propriu-zisă a funcţiei publice, dar şi în acţiunile şi
cărora, aceştia au o obligaţie de rezervă şi echilibru. opurile care au în vedere faptul exercitării funcţiei publice,
Astfel, funcţionarii publici desemnaţi să participe lu m a i exact au în vedere imaginea şi renumele persoanei
activităţi sau dezbateri publice, în calitate oficială, trebuie sit ii-spective ca titular al unei funcţii publice.
respecte limitele mandatului de reprezentare încredinţat dc Este, totuşi, de observat şi de remarcat că, această
conducătorul autorităţii ori instituţiei publice în care îşi nilerdicţie se referă numai la faptul de a permite folosirea de
desfăşoară activitatea, iar atunci când nu sunt desemnaţi în acest < aire altcineva a numelui sau imaginii proprii a funcţionarului
sens, funcţionarii publici pot participa la activităţi sau dezbateri public, în acţiuni publicitare pentru promovarea unei activităţi
publice, având obligaţia de a face cunoscut faptul că opiniu • oinerciale, precum şi în scopuri politice.
exprimată nu reprezintă punctul de vedere oficial al autorităţii Interdicţia nu are în vedere utilizarea personală de către
ori instituţiei publice în cadrul căreia îşi desfăşoară activitatea. luncţionarul public, a numelui sau imaginii proprii în acţiuni
118
119
publicitare pentru promovarea unei activităţi comerciale, - promovarea unor soluţii similare sau identice raportate la
deoarece, o astfel de activitate, este incompatibilă cu calitatea de aceeaşi categorie de situaţii de fapt;
funcţionar public. - eliminarea oricărei forme de discriminare bazată pe
în ceea ce priveşte utilizarea numelui sau imaginii proprii a s p e c t e privind naţionalitatea, convingerile religioase şi politice,
în scopuri electorale, considerăm că, acest lucru, nu este interzis larea materială, sănătatea, vârsta, sexul sau alte aspecte.
funcţionarului public aflat în postura de candidat la o demnitate Alte norme reglementează obligaţia funcţionarului
publică accesibilă pe cale electorală, la care acesta poate candida public să promoveze o imagine favorabilă ţării şi autorităţii
în condiţiile legii. ,:m instituţiei publice pe plan internaţional.
O altă serie de reguli se referă la cadrul relaţiilor de Astfel, funcţionarii publici care reprezintă autoritatea sau
exercitare propriu-zisă a funcţiei publice, unde funcţionarii instituţia publică în cadrul unor organizaţii internaţionale,
publici sunt obligaţi să aibă un comportament bazat pe respect, instituţii de învăţământ, conferinţe, seminarii şi alte activităţi cu
bună-credinţă, corectitudine şi amabilitate, atât în relaţiile cu • aracter internaţional au obligaţia să promoveze o imagine
personalul din cadrul autorităţii sau instituţiei publice în care îşi favorabilă ţării şi autorităţii sau instituţiei publice pe care o
desfăşoară activitatea, cât şi cu persoanele fizice sau juridice din n prezintă, iar în relaţiile cu reprezentanţii altor state, le este
afara acesteia. micrzis să exprime opinii personale privind aspecte naţionale
Astfel, funcţionarii publici au obligaţia de a nu aduce a u dispute internaţionale, fiind obligaţi să aibă o conduită
atingere onoarei, reputaţiei şi demnităţii persoanelor din cadrul i orespunzătoare regulilor de protocol şi să respecte legile şi
autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea, obiceiurile ţării gazdă.
precum şi persoanelor cu care intră în legătură în exercitarea O categorie aparte de norme este cea care are drept
funcţiei publice, prin: ><op transpunerea principiului integrităţii morale a
- întrebuinţarea unor expresii jignitoare; in acţionarilor publici, care trebuie să guverneze ansamblul
- dezvăluirea unor aspecte ale vieţii private; ' unduitei profesionale a acestora.
- formularea unor sesizări sau plângeri calomnioase. Astfel, funcţionarii publici nu trebuie să solicite ori să
Cu alte cuvinte, întreaga conduită a funcţionarului public şi it eepte cadouri, servicii, favoruri, invitaţii sau orice alt avantaj,
relaţiile sale de serviciu cu persoanele din cadrul autorităţii sau • a r e le sunt destinate personal, familiei, părinţilor, prietenilor ori
instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea, precum şi cu Persoanelor cu care au avut relaţii de afaceri sau de natură
persoanele cu care intră în legătură în exercitarea funcţiei politică, avantaje care le pot influenţa imparţialitatea în
publice, trebuie să se realizeze pe baza principiului respectului M-rcitarea funcţiilor publice deţinute ori pot constitui o
reciproc. u compensa în raport cu aceste funcţii.
De asemenea, funcţionarii publici trebuie să adopte o De asemenea, este interzisă folosirea de către funcţionarii
atitudine imparţială şi justificată pentru rezolvarea clară şi publici, în alte scopuri decât cele prevăzute de lege, a
eficientă a problemelor cetăţenilor. Funcţionarii publici au pu rogativelor funcţiei publice deţinute.
obligaţia să respecte principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii Pe de altă parte, funcţionarilor publici le este interzis ca,
şi a autorităţilor publice, prin: pun activitatea de luare a deciziilor, de consiliere, de elaborare a
120 121
proiectelor de acte normative, de evaluare sau de participare la imparţial, fiindu-le interzis să promită luarea unei decizii de
anchete ori acţiuni de control, să urmărească obţinerea de i atre autoritatea sau instituţia publică, de către alţi funcţionari
foloase sau avantaje în interes personal ori producerea de publici, precum şi îndeplinirea atribuţiilor în mod privilegiat.
prejudicii materiale sau morale împotriva altor persoane. Totodată, funcţionarilor publici le este interzis să
într-o altă ordine de idei, dar tot în scopul asigurării res lolosească poziţia oficială pe care o deţin sau relaţiile pe care le
pectării principiului integrităţii, participarea funcţionarilor an stabilit în exercitarea funcţiei publice, pentru a influenţa
publici la achiziţii, concesionări sau închirieri, este serios anchetele interne ori externe sau pentru a determina luarea unei
limitată. anumite măsuri.
Astfel, orice funcţionar public poate achiziţiona, conce Funcţionarilor publici le este interzis să impună altor
siona sau închiria un bun aflat în proprietatea privată a statului luncţionari publici să se înscrie în organizaţii sau asociaţii, indi-
sau a unităţilor administrativ-teritoriale, supus vânzării, conce liaent de natura acestora, ori să le sugereze acest lucru, promi-
sionării sau închirierii, în condiţiile legii, cu excepţia urmă landu-le acordarea unor avantaje materiale sau profesionale,
toarelor cazuri: interdicţie care are în vedere, în primul rând, activităţile politice
- când a luat cunoştinţă, în cursul sau ca urmare a înde «le racolare de noi membri ai unor partide sau organizaţii
plinirii atribuţiilor de serviciu, despre valoarea ori calitatea politice, ori cu caracter politic.
bunurilor care urmează să fie vândute, concesionate sau Altă categorie de reguli se referă la conduita
închiriate; iu acţionarilor publici în privinţa utilizării resurselor publice
- când a participat, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, pe care le au la dispoziţie pentru exercitarea funcţiei publice,
la organizarea vânzării, concesionării sau închirierii bunului lată de care trebuie să se comporte ca un bun gospodar,
respectiv; indiferent de natura resurselor respective.
- când poate influenţa operaţiunile de vânzare, conce Astfel, funcţionarii publici sunt obligaţi să asigure
sionare sau închiriere, ori când a obţinut informaţii la care ocrotirea proprietăţii publice şi private a statului şi a unităţilor
persoanele interesate nu au avut acces. administrativ-teritoriale, să evite producerea oricărui prejudiciu,
De asemenea, funcţionarilor publici le este interzisă furni acţionând în orice situaţie ca un bun proprietar.
zarea informaţiilor referitoare la bunurile proprietate publică sau De asemenea, funcţionarii publici au obligaţia să
privată a statului ori a unităţilor administrativ-teritoriale, supuse lolosească timpul de lucru, precum şi bunurile aparţinând
operaţiunilor de vânzare, concesionare sau închiriere, în alte autorităţii sau instituţiei publice, numai pentru desfăşurarea
condiţii decât cele prevăzute de lege. activităţilor aferente funcţiei publice deţinute, precum şi să
Principiul integrităţii morale a funcţionarilor publici asigure, potrivit atribuţiilor care le revin, folosirea utilă şi
trebuie respectat şi în activitatea de participare a acestora la eficientă a banilor publici, în conformitate cu prevederile legale.
procesul de luare a deciziilor. O categorie aparte de reguli sunt cele care se referă la
Astfel, în procesul de luare a deciziilor, funcţionarii obligaţia de obiectivitate a funcţionarilor publici de
publici au obligaţia să acţioneze conform prevederilor legale şi conducere în realizarea activităţii de evaluare.
să îşi exercite capacitatea de apreciere în mod fundamentat şi
122 123
Astfel, în exercitarea atribuţiilor specifice funcţiilor icleritoare la funcţia publică şi la funcţionarii publici, această
publice de conducere, funcţionarii publici au obligaţia să asigure autoritate are, între altele, şi atribuţii de monitorizare, verificare
egalitatea de şanse şi tratament cu privire la dezvoltarea carierei .1 control privind aplicarea şi respectarea prevederilor legale
în funcţia publică pentru funcţionarii publici din subordine. cue vizează normele de conduită a funcţionarilor publici,
în acest scop, funcţionarii publici de conducere au obli organizarea şi funcţionarea comisiilor paritare şi a comisiilor de
gaţia să examineze şi să aplice cu obiectivitate criteriile de evaluare disciplină, organizarea şi desfăşurarea concursurilor, organizarea
a competenţei profesionale pentru personalul din subordine, atunci perioadei de stagiu, evaluarea performanţelor profesionale ale
când propun ori aprobă avansări, promovări, transferuri, numiri sau funcţionarilor publici.
eliberări din funcţii, ori acordarea de stimulente materiale sau Autorităţile şi instituţiile publice, la rândul lor au
morale, excluzând orice formă de favoritism ori discriminare. dobândit un rol important în implementarea şi respectarea dispo
ziţiilor Codului de conduită a funcţionarilor publici, ca urmare a
2.5. Coordonarea, monitorizarea şi controlul aplicării <i carii postului de consilier etic, în cadrul compartimentului de
normelor de conduită profesională resurse umane.
Consilierul etic exercită următoarele atribuţii:
Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, este auto
- acordarea de consultanţă şi asistenţă funcţionarilor
ritatea competentă să coordoneze, monitorizeze şi să controleze
publici din cadrul autorităţii sau instituţiei publice cu privire la
aplicarea normelor prevăzute de prezentul Cod de conduită a
respectarea normelor de conduită;
funcţionarilor publici.
- monitorizarea aplicării prevederilor prezentului cod de
In acest scop, potrivit art.20 din Lege nr.7/2004, repu
eonduită în cadrul autorităţii sau instituţiei publice;
blicată, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici exercită
- întocmirea de rapoarte trimestriale privind respectarea
următoarele atribuţii:
normelor de conduită de către funcţionarii publici din cadrul
- urmăreşte aplicarea şi respectarea, în cadrul autorităţilor
autorităţii sau instituţiei publice.
şi instituţiilor publice, a prevederilor Codului de conduită;
Rapoartele transmise de autorităţile şi instituţiile publice
- elaborează studii şi analize privind respectarea
sunt centralizate la Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici în
prevederilor Codului de conduită;
scopul:
- colaborează cu organizaţiile neguvernamentale care au
- identificării cauzelor care determină încălcarea normelor
ca scop promovarea şi apărarea intereselor legitime ale
de conduită profesională, inclusiv a constrângerilor sau ame
cetăţenilor în relaţia cu funcţionarii publici.
ninţărilor exercitate asupra unui funcţionar public pentru a-1
De asemenea, potrivit art.7 din H.G.nr. 1000/2006 privind
determina să încalce dispoziţii legale în vigoare ori să le aplice
organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor
necorespunzător;
Publici , în domeniul monitorizării şi controlului activităţii
93
- în cazul categoriei funcţionarilor publici de execuţie au La adoptarea acestei legi, au fost avute în vedere şi
fost identificate următoarele cauze: comportament neprofe prevederile Recomandării (2000)10 a Comitetului Miniştrilor al
sionist în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, nerespectarea < onsiliului Europei, care, de altfel, a fost avut în vedere şi la
termenelor de soluţionare a lucrărilor repartizate, nerespectarea adoptarea Legii nr.7/2004 privind Codul de conduită a funcţio
programului normal de lucru, neglijenţă în efectuarea lucrărilor, narilor publici.
absenţe nemotivate. Aşa cum se precizează în expunerea de motive a legii,
adoptarea Codului de conduită a personalului contractual din
autorităţile şi instituţiile publice a fost determinată şi de faptul
Secţiunea a 3-a < a s-au identificat fapte generatoare de lipsă de integritate în
DEONTOLOGIA FUNCŢIEI PUBLICE APLICABILĂ i a udul consilierilor încadraţi la cabinetul demnitarului, precum
UNOR CATEGORII SPECIALE DE FUNCŢIONARI PUBLICI a în cazul personalului din cadrul compartimentelor adminis-
ŞI S A L A R I A Ţ I hative din autorităţile şi instituţiile publice.
Codul de conduită a personalului din autorităţile şi
3.1. Personalul contractual din autorităţile şi instituţiile instituţiile publice, reglementează normele de conduită profe-
publice aonală a personalului contractual, încadrat în baza prevederilor
în cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice, alături de l egii nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările ulterioare, cu
funcţionarii publici, îşi desfăşoară activitatea şi o altă categorie excepţia persoanelor alese sau numite politic.
de salariaţi, anume personalul contractual salariat care realizează Obiectivele acestui cod de conduită urmăresc să asigure
activităţi de secretariat, administrative, protocol, gospodărire, creşterea calităţii serviciului public, o bună administrare în
întreţinere-reparaţii şi de deservire, pază, precum şi alte categorii i ealizarea interesului public, precum şi eliminarea birocraţiei şi a
de personal care nu exercită prerogative de putere publică, care Iaptelor de corupţie din administraţia publică, prin:
nu au calitatea de funcţionar public şi cărora nu li se aplică - reglementarea normelor de conduită profesională nece
Statutul funcţionarilor publici, ci li se aplică legislaţia muncii. sare realizării unor raporturi sociale şi profesionale corespun
Pe cale de consecinţă, personalului contractual nu i se zătoare creării şi menţinerii la nivel înalt a prestigiului instituţiei
aplică nici Codul de conduită al funcţionarilor publici, adoptat publice şi a personalului contractual;
prin Legea nr.7/2004, republicată, şi, cum s-a constatat nevoia - informarea publicului cu privire la conduita profesională
ca şi această categorie de personal să beneficieze de prevederile la care este îndreptăţit să se aştepte din partea personalului
Codului de conduită a funcţionarilor publici, ca lege-cadru contractual în exercitarea funcţiei;
pentru personalul din autorităţile şi instituţiile publice, a fost
9 4
L e g e a n r . 4 7 7 / 2 0 0 4 , p u b l i c a t ă în M o n i t o r u l Oficial, Partea I nr. 1105
iii ii 26 n o i e m b r i e 2 0 0 4 .
128 129
- crearea unui climat de încredere şi respect reciproc între i l>u zi vă a atribuţiilor funcţiei deţinute, utilizarea resurselor
cetăţeni şi personalul contractual din administraţia publică, pe de publice, limitarea personalului contractual în privinţa participării
o parte şi între cetăţeni şi autorităţile administraţiei publice, pe l.i achiziţii, concesionări sau închirieri.
de altă parte. Spre deosebire de Codul de conduită a funcţionarilor
După cum se observă, obiectivele acestui cod sunt similare publici, a cărui aplicare este coordonată şi controlată de Agenţia
cu cele ale Codului de conduită a funcţionarilor publici, formu Naţională a Funcţionarilor Publici, în cazul Codului de conduită
late fiind, însă, din perspectiva conduitei profesionale a persona i personalului contractual, acest rol este jucat de Ministerul
lului contractual, care îşi desfăşoară activitatea alături de \dministraţiei şi Internelor, care exercită următoarele atribuţii:
funcţionarii publici, în cadrul aceloraşi autorităţi sau instituţii - urmăreşte aplicarea şi respectarea în cadrul autorităţilor
publice. a instituţiilor publice a prevederilor prezentului cod de
Aceeaşi este situaţia şi în cazul principiilor care guver ' unduită;
nează conduita profesională a personalului contractual, care - soluţionează petiţiile şi sesizările primite privind
sunt: încălcarea prevederilor prezentului cod de conduită sau le
- prioritatea interesului public; iiansmite spre soluţionare organului competent, conform legii;
- asigurarea egalităţii de tratament al cetăţenilor în faţa - formulează recomandări de soluţionare a cazurilor cu
autorităţilor şi instituţiilor publice; < are a fost sesizat;
- profesionalismul; - elaborează studii şi cercetări privind respectarea
- imparţialitatea şi nediscriminarea; prevederilor prezentului cod de conduită;
- integritatea morală; - colaborează cu organizaţiile neguvernamentale care au
- libertatea gândirii şi a exprimării; ca scop promovarea şi apărarea intereselor legitime ale
- cinstea şi corectitudinea; cetăţenilor în relaţia cu personalul din administraţia publică, cu
- deschiderea şi transparenţa. e x c e p ţ i a funcţionarilor publici.
Aceste principii, stau la baza normelor generale de
conduită profesională a personalului contractual, care, ca şi în 3.2. Codul de etică şi deontologie al poliţistului
cazul funcţionarilor publici, au în vedere: asigurarea unui
Potrivit dispoziţiilor generale ale Legii nr.360/2002 privind
serviciu public de calitate, respectarea Constituţiei şi a legilor,
Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare, 95
îndeplini atribuţiile profesionale şi să primească sarcini, misiuni Principiile care guvernează conduita profesională a
sau lucrări care sunt în afara competenţelor stabilite prin fişa iimcţionarilor publici din sistemul administraţiei penitenciare
postului, fiindu-i interzis şi să uzeze de calitatea sau de funcţia unt enumerate la art.2 din Codul deontologic:
îndeplinită pentru rezolvarea unor interese de ordin personal. - supunerea deplină faţă de lege;
Pentru acţiunile, inacţiunile şi omisiunile sale, poliţistul - respectarea drepturilor persoanelor private de libertate, în
răspunde personal, în condiţiile legii, iar măsurile disciplinare se • ondiţiile prevăzute de lege;
stabilesc şi se aplică numai după efectuarea cercetării prealabile, - egalitatea şanselor;
în cursul căreia poliţistul îşi poate exercita şi valorifica dreptul la - responsabilitate şi imparţialitate;
apărare, beneficiind de prezumţia de nevinovăţie. - eficacitate în serviciul intereselor generale ale societăţii;
De menţionat că, normele Codului de etică şi deontologie - eficienţa în utilizarea resurselor;
al poliţistului se aplică atât personalului aflat sub incidenţa - ierarhia organizatorică şi funcţională.
prevederilor Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cât Conduita profesională a funcţionarilor publici din cadrul
şi personalului Jandarmeriei Române aflat sub incidenţa preve a sternului administraţiei penitenciare este definită de un set de
derilor Legii nr. 550/2004 privind organizarea şi funcţionarea oUigaţii, restricţii şi prescripţii, după cum urmează:
Jandarmeriei Române, indiferent de structura în care este
9 8
- să cunoască şi să respecte Constituţia şi legile ţării şi să
încadrat şi de funcţia pe care o deţine. aplice dispoziţiile legale în conformitate cu atribuţiile ce le
u-vin, cu respectarea eticii profesionale;
3.3. Codul deontologic al personalului din sistemul - să se comporte civilizat şi demn în toate împrejurările, să
administraţiei penitenciare manifeste stăpânire de sine, amabilitate, politeţe şi să vorbească
H-spectuos şi decent, într-o manieră potrivită cu funcţia pe care o
O categorie importantă de funcţionari publici o reprezintă
• le-ţin;
funcţionarii publici din sistemul administraţiei penitenciare care,
P u b l i c a t ă în M o n i t o r u l
9 8
Oficial al R o m â n i e i , Partea I nr. 1175 din Publicat în M o n i t o r u l
9 9
Oficial al R o m â n i e i , Partea I nr. 1.098 din
13 d e c e m b r i e 2 0 0 4 . "• noiembrie 2 0 0 4 .
136 137
- să constituie exemple pentru subordonaţi, colegi şi iclaţiile cu persoanele private de libertate, în cadrul realizării
persoanele private de libertate, să creeze un climat corespun cărora funcţionarii au obligaţii specifice, precum:
zător de muncă şi să contribuie la realizarea şi menţinerea unei - să respecte şi să protejeze drepturile şi libertăţile
imagini pozitive a instituţiei; fundamentale ale persoanelor private de libertate, precum şi
- să execute, cu profesionalism şi în termenul stabilit, viaţa, sănătatea şi demnitatea acestora;
atribuţiile ce îi revin şi să dovedească, în toate împrejurările, - să prevină şi să se abţină de la orice acţiune care
cinste, corectitudine, disciplină şi respect faţă de şefii ierarhici, presupune discriminarea persoanelor private de libertate sau a
colegi şi subalterni; oricărei alte persoane pe temei de etnie, rasă, naţionalitate, sex şi
- să se prezinte la serviciu într-o stare corespunzătoare, să orientare sexuală, religie, limbă, opinie sau alte temeiuri;
respecte întocmai programul de muncă şi să folosească timpul - să manifeste înţelegere faţă de problemele persoanelor
de lucru, resursele materiale şi financiare ale instituţiei în mod private de libertate şi respect pentru dreptul acestora la
eficient şi raţional, numai pentru îndeplinirea atribuţiilor de exprimarea opiniilor, in limitele regulilor de ordine şi disciplină
serviciu; stabilite în penitenciar;
- să asigure ocrotirea bunurilor instituţiei şi să prevină - să acţioneze pentru influenţarea pozitivă a comporta
producerea oricărui prejudiciu, acţionând în orice situaţie ca mentului persoanelor private de libertate, atât prin exemplul
buni gospodari; personal, cât şi prin încurajarea acestora de a-şi asuma răspun
- să respecte prevederile legale referitoare la incom derea pentru faptele comise şi de a participa la activităţi spe
patibilităţi şi interdicţii; cifice astfel încât, la punerea în libertate, să se poată reintegra în
- să nu interzică sau să nu împiedice exercitarea libertăţilor societate;
publice şi a drepturilor sindicale ale funcţionarilor publici din - să primească şi să soluţioneze, cu imparţialitate şi în
sistemul administraţiei penitenciare; termen legal, cererile, sesizările şi plângerile persoanelor private
- să se abţină de la exprimarea sau manifestarea con <lc libertate sau ale altor persoane;
vingerilor politice în exercitarea atribuţiilor de serviciu; - să sprijine persoanele private de libertate, în limita com
- să respecte jurământul de credinţă depus cu ocazia petenţelor profesionale, pentru rezolvarea legală a problemelor
numirii în funcţie; iu ridice, sociale şi familiale pe care le au pe timpul executării
- să nu manifeste toleranţă faţă de abateri şi să informeze pedepselor pronunţate de instanţele de judecată, dovedind
autorităţile abilitate cu privire la infracţiunile de care au luat la solicitudine şi înţelegere.
cunoştinţă în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau în legătură De asemenea, funcţionarilor publici din sistemul adminis-
cu serviciul, îndeosebi a actelor de corupţie; i raţiei penitenciare le este interzis:
- să informeze şeful ierarhic despre existenţa unui conflict - să dispună, să exercite, să instige ori să tolereze actele de
de interese privind exercitarea atribuţiilor de serviciu, în ioi tură sau orice formă de tratament inuman ori degradant
condiţiile legii. asupra persoanelor private de libertate;
O componentă importantă a conduitei funcţionarilor - să primească, să solicite ori să accepte, direct sau
publici din sistemul administraţiei penitenciare o formează indirect, pentru sine sau pentru alte persoane, în considerarea
138 139
calităţii oficiale, cadouri, bani, împrumuturi, orice alte valori sau 3 . 4 . Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor
servicii;
- să uzeze de calitatea sau de funcţia pe care o îndeplinesc Deşi în activitatea pe care o desfăşoară potrivit compe
pentru rezolvarea unor interese de ordin personal ori pentru a tenţelor legale, judecătorii şi procurorii exercită prerogative de
constrânge, a intimida sau a înşela alte persoane în scopul putere publică, ei nu au statutul şi nici calitatea de funcţionari
obţinerii unor privilegii, bunuri ori servicii; publici în sensul Legii nr. 188/1999, republicată, deoarece prero
- să stabilească relaţii de afaceri ori de altă natură cu gativele de putere publică nu provin din ramura execuţiv-admi-
persoanele private de libertate, cu persoane din lumea interlopă nistrativă a puterii statului, ci provin din ramura jurisdicţională a
sau cunoscute a fi implicate în activităţi ilegale; puterii statului, după cum nici deputaţii şi senatorii nu sunt
- să intervină pentru soluţionarea unor cereri sau lucrări funcţionari publici, deşi exercită prerogative de putere publică,
care nu sunt de competenţa lor ori nu le-au fost. repartizate de tocmai pentru că aceste prerogative aparţin ramurii legislative a
conducătorii ierarhici; puterii statului.
- să exercite activităţi cu scop lucrativ care au legătură cu Deci, în concepţia Legii nr. 188/1999, republicată, are
atribuţiile funcţiei publice pe care o deţin şi să fie mandatari ai calitatea de funcţionar public doar persoana titulară a unei
unor persoane în ceea ce priveşte efectuarea unor acte în funcţii publice care are în conţinutul său prerogative de putere
legătură cu funcţia pe care o îndeplinesc; publică ce aparţin puterii executiv-administrative a statului, pe
- să deţină orice altă funcţie publică sau privată pentru care le exercită pentru organizarea executării legilor şi aplicarea
care sunt retribuiţi, cu excepţia funcţiilor didactice din cadrul in concret a acestora.
instituţiilor de învăţământ, a activităţilor de cercetare ştiinţifică Or, deputaţii, senatorii, judecătorii şi procurorii nu exercită
şi creaţie literar-artistică; prerogativele de putere publică pentru organizarea executării
- să recurgă la forţa sau la folosirea mijloacelor de legilor şi aplicarea în concret a acestora, ci pentru realizarea
imobilizare împotriva persoanelor private de libertate, în alte funcţiei legislative a statului, în cazul parlamentarilor şi,
condiţii decât cele expres prevăzute de lege. respectiv, pentru realizarea funcţiei jurisdictional a statului, în
Caracteristica specială a acestui cod constă în faptul că şi cazul magistraţilor, astfel că aceştia sunt titularii demnităţii
persoanele din afara sistemului administraţiei penitenciare, care publice, iar nu ai unor funcţii publice în sensul Legii
participă sau derulează activităţi specifice cu persoanele private nr.188/1999, republicată.
de libertate, au obligaţia să respecte principiile sale deonto Totuşi, aceste demnităţi, ca orice alte activităţi umane, au
logice, precum şi faptul că dispoziţiile sale se aplică şi un set de principii, precum şi norme legale, morale etc., care
funcţionarilor publici cu statut special din Ministerul Justiţiei, conturează conduita deţinătorilor acestor demnităţi, astfel că s-ar
care au atribuţii de coordonare şi control al activităţii din putea vorbi despre o deontologie a parlamentarului, după cum se
sistemul administraţiei penitenciare sau alte atribuţii în legătură vorbeşte şi există o deontologie a magistratului, a judecătorilor
cu activitatea administraţiei penitenciare. şi procurorilor.
In ceea ce-i priveşte pe demnitarii parlamentari, în
literatura de specialitate s-a afirmat că, având în vedere
140
141
Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi senatorilor şi 100
- se pot adresa Consiliului Superior al Magistraturii pentru
Regulamentele Camerei Deputaţilor şi, respectiv, ale Senatului orice faptă de natură să le afecteze independenţa, imparţialitatea
se poate vorbi, astfel, despre un soi de codificare a statutului sau reputaţia profesională;
juridic şi etic al parlamentarului român. 101
- nu trebuie sa fie influenţaţi de doctrine politice în
De altfel, judecătorii şi procurorii au un statut special, îndeplinirea atribuţiilor de serviciu;
adoptat separat prin Legea nr.303/2004 privind statutul jude - nu pot participa la colectarea fondurilor pentru
cătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi 102
formaţiunile politice şi nu pot permite folosirea prestigiului sau
completările ulterioare, care reglementează drepturile şi obli a imaginii lor în astfel de scopuri;
gaţiile acestora. - nu pot să acorde niciun fel de sprijin unui candidat la o
Din acest punct de vedere, considerăm că prezintă funcţie publică cu caracter politic;
importanţă pentru lucrarea de faţă şi prezentarea Codului - nu se pot servi de actele pe care le îndeplinesc în
deontologic al judecătorilor şi procurorilor, pentru a analiza nor exercitarea atribuţiilor de serviciu pentru a-şi exprima sau
mele şi regulile profesionale şi morale pe baza cărora se desfă manifesta convingerile politice;
şoară activitatea şi relaţiile colegiale, sociale etc., ale acestora. - nu pot participa la reuniuni publice cu caracter politic.
In anul 2001 Consiliul Superior al Magistraturii a adoptat în al doilea rând, judecătorii şi procurorii au
Codul deontologic al magistratului, iar acum este în vigoare îndatorirea să promoveze supremaţia legii, statul de drept şi
Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin să apere drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor
Hotărârea nr. 328 din 24 august 2005 a Plenului Consiliului şi, în acest scop, sunt obligaţi să respecte egalitatea cetăţenilor în
Superior al Magistraturii , fiind astfel stabilite standardele de
103
faţa legii, asigurându-le un tratament juridic nediscriminatoriu,
conduită a acestora, conforme cu onoarea şi demnitatea să respecte şi să apere demnitatea, integritatea fizică şi morală a
profesiei. tuturor persoanelor care participă, în orice calitate, la procedurile
în primul rând, judecătorii şi procurorii sunt datori să judiciare.
apere independenţa justiţiei şi, în acest scop: O altă categorie de norme au ca scop asigurarea
- trebuie să-şi exercite funcţia cu obiectivitate şi imparţialităţii judecătorilor şi procurorilor, care trebuie să fie
imparţialitate, având ca unic temei legea, fără a da curs imparţiali în îndeplinirea atribuţiilor profesionale, fiind obligaţi
presiunilor şi influenţelor de orice natură; să decidă în mod obiectiv, liberi de orice influenţe şi să se abţină
de la orice comportament, act sau manifestare de natură să
altereze încrederea în imparţialitatea lor, astfel că, în caz de
Publicată în M o n i t o r u l Oficial al R o m â n i e i , Partea I nr. 3 8 0 din incompatibilitate, judecătorii şi procurorii sunt datori să se
3 mai 2006. abţină, potrivit legii.
1 0 1
V e r g i n i a V e d i n a ş , op. cit., p . 1 8 8 . De asemenea, relaţiile de familie şi sociale ale
1 0 2
R e p u b l i c a t ă în Monitorul Oficial al R o m â n i e i , Partea I n r . 8 2 6 din
judecătorilor şi procurorilor nu trebuie să influenţeze
13 s e p t e m b r i e 2 0 0 5 .
P u b l i c a t ă în M o n i t o r u l
1 0 3
Oficial al R o m â n i e i , Partea I nr. 8 1 5 din
soluţiile pe care le adoptă în exercitarea atribuţiilor de serviciu,
8 septembrie 2005. iar, pe de altă parte, judecătorilor şi procurorilor le este interzis
142 143
să intervină pentru soluţionarea unor cereri, să pretindă ori să funcţia acestora, fiindu-le interzis să îşi exprime părerea cu
accepte rezolvarea intereselor personale sau ale membrilor fa privire la probitatea profesională şi morală a colegilor lor.
miliei ori ale altor persoane, altfel decât în limita cadrului legal. Pe de altă parte, judecătorii şi procurorii nu pot desfăşura
O altă categorie de obligaţii sunt cele care privesc, în acţiuni care, prin natura lor sau modul de finanţare ori executare
mod direct, exercitarea îndatoririlor profesionale specifice ar putea, în orice formă, să impieteze îndeplinirea cu
funcţiei de judecător şi, respectiv, de procuror. imparţialitate, corectitudine şi în termenele legale a obligaţiilor
Astfel, judecătorii şi procurorii sunt obligaţi să-şi profesionale.
îndeplinească cu competenţă şi corectitudine îndatoririle Având în vedere calitatea lor de magistraţi, o serie întreagă
profesionale, să respecte îndatoririle cu caracter administrativ de activităţi sunt incompatibile cu funcţia de judecător sau
stabilite prin legi, regulamente şi ordine de serviciu. procuror, astfel că, judecătorii şi procurorii nu pot cumula
De asemenea, judecătorii şi procurorii sunt datori să această calitate cu nicio altă funcţie publică sau privată, cu
depună diligenta necesară în vederea îndeplinirii lucrărilor excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior.
repartizate, cu respectarea termenelor legale şi să impună ordine
şi solemnitate în timpul soluţionării cauzelor şi să adopte o 3.5. Deontologia funcţiei de parlamentar
atitudine demnă şi civilizată faţă de părţi, avocaţi, martori,
Aşa cum am arătat mai sus, în literatura de specialitate, s-a
experţi, interpreţi ori alte persoane şi să le solicite acestora un
afirmat că Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi
comportament adecvat.
senatorilor şi Regulamentele Camerei Deputaţilor şi, respectiv,
Judecătorii şi procurorii au, totodată, obligaţia de a nu
Senatului reprezintă un soi de codificare a statutului juridic şi
dezvălui sau folosi pentru alte scopuri decât cele legate direct de
etic al parlamentarului român.
exercitarea profesiei, informaţiile pe care le-au obţinut în această
Dacă îi vom da crezare lui Machiavelli, care spunea că un
calitate, iar atunci când, potrivit legii, lucrările au un caracter
conducător înţelept nu poate şi nici nu trebuie să-şi ţină cuvântul
confidenţial, judecătorii şi procurorii sunt obligaţi să păstreze
atunci când motivele care l-au făcut să promită un lucru au
materialele respective în incinta instanţei sau a parchetului şi să
încetat de a mai exista , atunci ne va fi greu să acceptăm că ar
104
că această îndatorire reprezintă pentru deputaţi şi senatori o legea nr. 47/1994, introduse prin art. I pet. 4 din OUG
obligaţie legală, morală şi regulamentară. ni. 1/2001 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 47/1994,
precum şi cele ale art. II din această ordonanţă, au făcut obiectul
3.6. Alte reglementări cu caracter deontologic mior excepţii de necostituţionalitate.
106
desfacerea contractului de muncă, după caz. o l i i ş n u i t valori morale, pe de altă parte, au fost transformate de
Referitor la introducerea celor două condiţii noi, care urma ' a i r e legiuitor în valori juridice, acestea devenind astfel condiţii
să fie satisfăcute inclusiv de personalul aflat în funcţie la data de naştere şi, respectiv, de menţinere a raportului de serviciu
care, aşa cum am arătat, au fost considerate ca fiind
<•< instituţionale de către Curtea Constituţională.
R e p u b l i c a t ă în M o n i t o r u l Oficial al R o m â n i e i , Partea I nr. 2 1 0 din
25 aprilie 2 0 0 1 , în t e m e i u l art. III din O r d o n a n ţ a de urgenţă a Guvernului
nr. 1 din 4 ianuarie 2 0 0 1 p e n t r u modificarea şi c o m p l e t a r e a Legii nr. 47/1994 Decizia nr. 2 8 8 din 5 n o i e m b r i e 2 0 0 2 p u b l i c a t ă în Monitorul Oficial
p r i v i n d o r g a n i z a r e a şi funcţionarea Preşedinţiei R o m â n i e i , p u b l i c a t ă în • ii României, Partea I, nr. 836 din 20 n o i e m b r i e 2 0 0 2 ; Decizia nr. 46 din
M o n i t o r u l Oficial al R o m â n i e i , Partea I, nr. 12 din 10 ianuarie 2 0 0 1 , aprobaţii I februarie 2 0 0 3 publicată în M o n i t o r u l Oficial al R o m â n i e i , Partea I, nr. 180
prin L e g e a nr. 124 din 3 aprilie 2 0 0 1 , p u b l i c a t ă în M o n i t o r u l Oficial al • Im 21 martie 2 0 0 3 ; D e c i z i a nr. 218 din 3 iunie 2 0 0 3 publicată în M o n i t o r u l
R o m â n i e i , Partea I, nr. 170 din 4 aprilie 2 0 0 1 . < Hicial al R o m â n i e i , Partea I, nr. 4 0 5 din 10 iunie 2 0 0 3 .
148 149
B. Personalul Corpului de Control al Primului Ministru evita paralelismele şi pentru creşterea exigenţei şi responsa
Prin OUG nr.3/2009 Departamentul de Control al bilităţii în actul de control;
Guvernului, structură fără personalitate juridică în cadrul - verifică modul în care s-a exercitat de către prefect
aparatului de lucru al Guvernului, a fost desfiinţat, fiind înfiinţat controlul de legalitate asupra actelor administrative ale autori
Corpul de Control al primului-ministru, ca departament fără tăţilor administraţiei publice locale;
personalitate juridică, în subordinea prim-ministrului şi în - exercită controlul administrativ intern privind respectarea
coordonarea, din punct de vedere administrativ-fmanciar, a prevederilor legale în cadrul aparatului de lucru al Guvernului,
secretarului general al Guvernului, preluând toate reprezentările la solicitare, în ministere, în celelalte organe de specialitate ale
şi competenţele fostului Departament de Control al Guvernului administraţiei publice centrale, precum şi la regiile autonome,
din cadrul aparatului de lucru al Guvernului. 107
companiile şi societăţile naţionale sau la societăţile comerciale
Această ordonanţă de urgenţă nu face referiri la statutul cu capital integral ori majoritar de stat;
personalului Corpului de Control al primului-ministru, dar - verifică eficienţa şi transparenţa activităţii administraţiei
observând atribuţiile stabilite pentru această structură a publice locale;
administraţiei ministeriale, putem lesne trage concluzia că aceşti - exercită controlul asupra activităţii autorităţilor şi
salariaţi au statutul de funcţionari publici, exercitând în instituţiilor publice centrale, stabilit prin sarcină de Guvern sau
activitatea lor importante prerogative de putere publică. dispus de primul-ministru;
Astfel, potrivit art.VII alin.(5), Corpul de Control al - urmăreşte implementarea politicilor şi strategiilor în
primului-ministru îndeplineşte, printre altele, următoarele domeniul controlului;
atribuţii purtătoare de prerogative de putere publică: - îndeplineşte orice alte atribuţii stabilite de actele
- în vederea realizării funcţiei de autoritate a Guvernului, normative în vigoare, cu excepţia Legii nr. 477/2004 privind
controlează şi urmăreşte activitatea ministerelor, agenţiilor, Codul de conduită a personalului contractual din autorităţile şi
autorităţilor administraţiei locale, serviciilor deconcentrate instituţiile publice şi dispuse de primul-ministru.
instituţiilor publice, oficiilor, departamentelor, comisiilor, Deci, după cum se observă, cea mai mare parte dintre
regiilor autonome, societăţilor comerciale, companiilor şi atribuţiile exercitate de Corpul de Control al primului-ministru,
societăţilor naţionale, instituţiilor financiar-bancare, cu capital prin personalul de control numit prin decizia primului-ministru,
de stat integral sau majoritar; sunt atribuţii care includ prerogative de putere publică, ceea ce
- urmăreşte îmbunătăţirea modalităţilor de efectuare şi justifică pe deplin afirmaţia că membrii acestui personal au
corelare a activităţilor de control la nivel naţional pentru a se calitatea de funcţionari publici administrativi, fiind titulari ai
unor funcţii publice administrative pe care le exercită în scopul
realizării prerogativelor de putere publică de către această
structură a administraţiei guvernamentale.
1 0 7
O U G n r . 3 / 2 0 0 9 p e n t r u m o d i f i c a r e a ş i c o m p l e t a r e a u n o r acte
n o r m a t i v e referitoare la o r g a n i z a r e a şi funcţionarea u n o r structuri din cadrul
Având în vedere statutul de funcţionari publici pe care îl
aparatului de lucru al G u v e r n u l u i , p u b l i c a t ă în M o n i t o r u l Oficial al au membrii personalului de control din Corpul de Control al
R o m â n i e i , Partea I, nr.84 din 11 februarie 2 0 0 9 . primului-ministru, este evident că aceştia va trebui să se
150 151
conformeze, din punct de vedere deontologic, principiilor şi Astfel, criterii bazate pe valori morale au devenit, în cazul
normelor Codului de conduită a funcţionarilor publici adoptai personalului Corpului de Control al primului-ministru, elemente
prin Legea nr.7/2004, republicată, precum şi normelor speciale decisive în recrutarea, numirea, menţinerea sau eliberarea, desti
din OUG nr.3/2009, deoarece această ordonanţă de urgenţă con tuirea ori desfacerea contractului de muncă, după caz, fiind
ţine unele reglementări speciale şi derogatorii privind condiţiile transformate de legiuitor în criterii legale determinante şi elimi
de recrutare, numire, menţinere, eliberare din funcţie etc. natorii pentru conduita profesională a acestei categorii speciale
Astfel, potrivit art.VII alin.(12)-(17) din OUG nr.3/2009, <le personal, în general şi de funcţionari publici, în mod special.
personalul Corpului de Control al primului-ministru este
C. Auditorul intern - Codul privind conduita etică a
încadrat numai pe baza încrederii acordate de primul-ministru şi
< uiditorului intern
cu condiţia semnării unui angajament de loialitate, iar retragerea
în cadrul Ministerului Finanţelor Publice funcţionează
încrederii are ca efect revocarea încadrării, precum şi eliberarea
i initatea Centrală de Armonizare pentru Auditul Public Intern
sau destituirea din funcţie ori desfacerea contractului de muncă,
(l ICAAPI), structurată pe compartimente de specialitate, în
după caz.
•ubordinea directă a ministrului finanţelor publice, condusă de
Deci, ca şi în cazul personalului Administraţiei
un director general, care este funcţionar public, numit de
Prezidenţiale, în cazul personalului Corpului de Control al
ministrul finanţelor publice.
primului-ministru, încrederea acordată de Primul-Ministru
Auditul public intern este o activitate funcţional-
Guvernului României, pe de o parte, şi loialitatea asumată prin
ii dependentă şi obiectivă, care dă asigurări şi consiliere
semnarea unui angajament scris de către personalul respectiv,
conducerii pentru buna administrare a veniturilor şi cheltuielilor
care reprezintă în mod obişnuit valori morale pe de altă parte,
publice.
au fost transformate de către legiuitor în valori juridice, acestea
Auditorii interni sunt funcţionari publici care, potrivit
devenind astfel condiţii de naştere şi, respectiv, de menţinere a
a r t . 18 din Legea nr.672/2002, cu modificările şi completările
108
raportului de serviciu.
ulterioare, au drepturile, obligaţiile şi incompatibilităţile prevă
Pe lângă aceste condiţii, personalul Corpului de Control al
zute de Statutul funcţionarilor publici, dar au un Cod de etică
primului-ministru cu atribuţii de control trebuie să îndeplinească
distinct de Codul de conduită a funcţionarilor publici.
condiţiile prevăzute de lege, să aibă o bună reputaţie, precum şi
Astfel, prin Ordinul Ministrului Finanţelor Publice
recomandare de la ultimul loc de muncă şi este obligat să aibă
nr.252/03.02.2004 a fost adoptat Codul privind conduita etică
109
154 155
standarde internaţionale, aplicând cunoştinţele, aptitudinile şi Respectarea principiului confidenţialităţii interzice
experienţa dobândită; folosirea de către auditorii interni a informaţiilor obţinute în
- principiul neutralităţii politice, potrivit căruia auditorii cursul activităţii lor în scop personal sau într-o manieră care
interni trebuie să fie neutri din punct de vedere politic, să îşi poate fi contrară legii ori în detrimentul obiectivelor legitime şi
menţină independenţa faţă de orice influenţe politice şi să se etice ale entităţii auditate.
abţină de la exprimarea sau manifestarea convingerilor lor Pentru respectarea principiului competenţei:
politice, în exercitarea atribuţiilor ce le revin. a) auditorii interni trebuie să se comporte într-o manieră
Regulile de conduită prevăzute de Codul de conduită etică profesională în toate activităţile pe care le desfăşoară, să aplice
sunt norme de comportament pentru auditorii interni pe care standarde şi norme profesionale şi să manifeste imparţialitate în
aceştia sunt obligaţi să le aplice în scopul respectării principiilor îndeplinirea atribuţiilor de serviciu;
prezentate mai sus. b) auditorii interni trebuie să se angajeze numai în acele
Astfel, respectarea principiului integrităţii, are ca reguli: misiuni pentru care au cunoştinţele, aptitudinile şi experienţa
necesară;
a) exercitarea profesiei cu onestitate, bună-credinţă şi res
ponsabilitate; c) auditorii interni trebuie să utilizeze metode şi practici de
cea mai bună calitate în activităţile pe care le realizează; în
b) respectarea legii şi acţionarea în conformitate cu cerin
desfăşurarea auditului şi în elaborarea rapoartelor, auditorii
ţele profesiei;
interni au datoria de a adera la postulatele de bază şi la
c) respectarea şi contribuţia la obiectivele etice legitime standardele de audit general acceptate;
ale entităţii; d) auditorii interni trebuie să îşi îmbunătăţească în mod
d) se interzice auditorilor interni să ia parte cu bună ştiinţă continuu cunoştinţele, eficienţa şi calitatea activităţii lor; şeful
la activităţi ilegale şi angajamente care discreditează profesia de compartimentului de audit public intern, respectiv conducătorul
auditor intern sau entitatea publică din care fac parte. entităţii publice, trebuie să asigure condiţiile necesare pregătirii
Pentru respectarea principiului independenţei şi obiecti profesionale a auditorilor interni, perioada alocată în acest scop
vitătii: fiind de minimum 15 zile lucrătoare pe an;
a) se interzice implicarea auditorilor interni în activităţi e) auditorii interni trebuie să aibă un nivel corespunzător
sau în relaţii care ar putea să fie în conflict cu interesele entităţii de studii de specialitate, pregătire şi experienţă profesională
publice şi care ar putea afecta o evaluare obiectivă; e locventă;
b) se interzice auditorilor interni să asigure unei entităţi f) auditorii interni trebuie să cunoască legislaţia de
auditate alte servicii decât cele de audit şi consultanţă; specialitate şi să se preocupe în mod continuu de creşterea
c) se interzice auditorilor interni, în timpul misiunii lor, să nivelului de pregătire, conform standardelor internaţionale;
primească din partea celui auditat avantaje de natură materială sau g) se interzice auditorilor interni să îşi depăşească
personală care ar putea să afecteze obiectivitatea evaluării lor; atribuţiile de serviciu.
d) auditorii interni sunt obligaţi să prezinte în rapoartele Unitatea Centrală de Armonizare pentru Auditul Public
lor orice documente sau fapte cunoscute de ei, care în caz Intern (UCAAPI) sau organul ierarhic superior verifică
contrar
156 ar afecta activitatea structurii auditate. 157
respectarea prevederilor Codului privind conduita etică a - promovarea funcţionării corecte şi transparente a
auditorului intern de către compartimentele de audit public pieţelor reglementate;
intern şi poate iniţia măsurile corective necesare, în cooperare cu - prevenirea manipulării pieţei şi a fraudei şi asigurarea
conducătorul entităţii publice în cauză, fiind aplicabile integrităţii pieţelor reglementate;
dispoziţiile legale ale Statutului funcţionarilor publici. - stabilirea standardelor de soliditate financiară şi de
D. Codul de etică şi conduită a membrilor şi personalului practică onestă pe pieţele reglementate;
Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare - adoptarea măsurilor necesare pentru evitarea apariţiei
Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare- C.N.V.M.- este riscului sistemic pe pieţele reglementate;
o autoritate administrativă autonomă cu personalitate juridică, - prevenirea afectării egalităţii de informare şi tratament al
având competenţa de a reglementa şi supraveghea piaţa de investitorilor sau al intereselor acestora.
capital, pieţele reglementate de mărfuri şi instrumente financiare Celălalt personal al C.N.V.M. are statutul de personal
derivate, precum şi instituţiile şi operaţiunile specifice acestora, contractual, fiind angajat conform prevederilor Codului muncii.
competenţă pe care o exercită pe întregul teritoriu al României, Având în vedere statutul şi atribuţiile exercitate în scopul
fiind subordonată Parlamentului, căruia îi prezintă rapoarte de realizării obiectivelor legale, C.N.V.M. a adoptat Regulamentul
activitate. nr. 5/1995 privind Codul de etică şi conduită a membrilor şi
C.N.V.M. este compusă din 7 membri, dintre care un personalului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare. 111
preşedinte, 2 vicepreşedinţi şi 4 comisari, numirea şi revocarea Toţi salariaţii Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare au
acestora fiind făcută de către Parlament în şedinţa comună a obligaţia de a nu face afirmaţii denigratoare la adresa acesteia,
celor două Camere. susţinând în mod loial prestigiul instituţiei şi, ca funcţionari într-
un serviciu public, toţi salariaţii Comisiei trebuie să dovedească
Membrii C.N.V.M. au un statut special, exercitând
profesionalism şi conştiinciozitate, fiind obligaţi a nu desfăşura
prerogative de putere publică în scopul realizării obiectivelor
niciun fel de activitate politică în cadrul instituţiei.
prevăzute la art.2 din Statutul Comisiei Naţionale a Valorilor
Mobiliare, şi anume:
110 Membrii Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare au
- stabilirea şi menţinerea cadrului necesar dezvoltării obligaţia de a dovedi în permanenţă o conduită ireproşabilă, nu
pieţelor reglementate; vor accepta cadouri sau favoruri de la persoane care sunt subiec
- promovarea încrederii în pieţele reglementate şi în te ale supravegherii comisiei sau de la reprezentanţi ai acestora.
investiţiile în instrumente financiare; Calitatea de membru sau de angajat al C.N.V.M. implică o
- asigurarea protecţiei operatorilor şi investitorilor serie de incompatibilităţi instituite de dispoziţiile Statutului
împotriva practicilor neloiale, abuzive şi frauduloase; Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, precum şi de cele ale
Codului de etică şi conduită a membrilor şi personalului
Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare.
1 1 0
A p r o b a t prin O U G n r . 2 5 / 2 0 0 2 p u b l i c a t ă î n M o n i t o r u l Oficial a l Publicat în M o n i t o r u l Oficial al R o m â n i e i , Partea I, nr.
1 1 1
2 1 3 din
R o m â n i e i , Partea I, nr. 2 2 6 din 4 aprilie 2 0 0 2 . 19 septembrie 1995.
158 159
Astfel, membrii C.N.V.M.: De asemenea, fiecare membru şi angajat al Comisiei
- nu pot fi soţi şi nici rude ori afini până la gradul al treilea Naţionale a Valorilor Mobiliare va întocmi şi va depune o
cu Preşedintele României, preşedinţii Camerelor Parlamentului, declaraţie ce va deţine date privind:
membrii Guvernului, guvernatorul Băncii Naţionale a României, - valorile mobiliare deţinute de către acesta, de către soţul
preşedintele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor şi nu se sau soţia, ori de către alte persoane care locuiesc împreună cu
pot înrudi între ei; acesta;
- nu pot fi membri ai vreunui partid politic; - soţul (soţia) sau rudele până la gradul al treilea sau afinii
- nu pot exercita o altă funcţie remunerată, publică sau până la gradul al doilea care sunt acţionari sau angajaţi în cadrul
privată, cu excepţia celor de cadru didactic universitar şi de unei persoane juridice, subiect al supravegherii Comisiei
consultant sau expert al autorităţilor publice ori al organismelor Naţionale a Valorilor Mobiliare;
internaţionale; - alte informaţii prevăzute prin regulamente ale Comisiei
- nu pot fi membri în consiliile de administraţie, directori Naţionale a Valorilor Mobiliare.
executivi, cenzori sau auditori ai persoanelor juridice subiecte Un angajat al Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare,
ale supravegherii C.N.V.M., Comisiei de Supraveghere a care în cursul exercitării atribuţiilor sale are sarcina să
Asigurărilor sau Băncii Naţionale a României ori acţionari desfăşoare activităţi legate de societăţi implicate în piaţa de
semnificativi la astfel de persoane juridice; capital în care acesta deţine valori mobiliare sau are un interes
- nu trebuie să fi fost declaraţi faliţi; personal, a fost angajat în ultimii 5 ani, client sau acţionar
- nu trebuie să aibă cazier judiciar. semnificativ al acesteia, are obligaţia să aducă de îndată această
De asemenea, conduita ireproşabilă cerută membrilor situaţie la cunoştinţă şefului ierarhic imediat superior, care, în
C.N.V.M., precum şi conduita exemplară cerută celuilalt condiţiile constatării unui conflict de interese, va lua decizia de
personal, impune evitarea conflictelor de interese în exercitarea recuzare a angajatului respectiv.
atribuţiilor legale, respectiv în îndeplinirea sarcinilor de serviciu. încălcarea cu vinovăţie a dispoziţiilor Codului de etică şi
Astfel, membrii şi angajaţii Comisiei Naţionale a Valorilor conduită a membrilor şi personalului Comisiei Naţionale a
Mobiliare nu pot recomanda sau sugera niciunei persoane Valorilor Mobiliare, se sancţionează disciplinar de către
vânzarea sau cumpărarea de valori mobiliare, iar efectuarea de Comisie.
către membrii sau angajaţii Comisiei a oricărei tranzacţii cu E. Enumerarea altor reglementări deontologice
valori mobiliare este interzisă, cu excepţia valorilor mobiliare In momentul de faţă, în România există şi alte categorii de
cumpărate în scop de investiţie. funcţionari publici a căror conduită profesională a fost
Membrii şi angajaţii Comisiei Naţionale a Valorilor reglementată, după cum sunt şi ordine profesionale care au
Mobiliare nu pot cumpăra valori mobiliare ale emitenţilor sau considerat necesar să recurgă la soluţia reglementării conduitei
deţinute de societăţi de intermediere care fac obiectul unei membrilor lor prin coduri de deontologie, dintre care enumerăm,
inspecţii sau anchete în curs de desfăşurare de către Comisie şi cu titlu de exemplu:
nici ale unei societăţi comerciale care se află într-una dintre
fazele procedurii reorganizării şi lichidării judiciare.
160 161
- Codul privind Conduita Etică profesională şi disci - Codul de etică şi deontologie al personalului cu atribuţii
plină al Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă din <le inspector din Agenţia Naţională a Medicamentului;
România; - Codul de deontologie medicală al Colegiului Medicilor
- Codul privind conduita etică şi profesională în do din România.
meniul consultanţei fiscale; Am menţionat în finalul acestei enumerări Codul de
- Codul de conduită al Asociaţiei Române de deontologie medicală al Colegiului Medicilor din România, nu
Marketing Direct cu privire la prelucrarea datelor cu caracter pentru că acesta ar fi locul unui astfel de cod, ci pentru a face o
personal în marketing direct; scurta observaţie referitoare la o situaţie surprinzătoare.
- Codul privind conduita etică şi profesională în Astfel, analizând codurile de deontologie, deontologice
domeniul auditului financiar, elaborat de Federaţia s a u de conduită ale diverselor categorii de profesii, a rezultat că
Internaţională a contabililor (IFAC); o preocupare importantă a legiuitorului sau a conducerii dife
- Codul conduită al Asociaţiei Societăţilor de Leasing ritelor ordine profesionale a fost aceea de a impune în conduita
din România cu privire la prelucrarea datelor cu caracter profesională a funcţionarilor publici sau a membrilor ordinelor
personal; profesionale respectarea principiului integrităţii morale care
- Codul de conduită pentru activităţile de recreere din iiebuie să guverneze ansamblul conduitei profesionale a
zona costieră; acestora.
- Codul de conduită a participanţilor la piaţa angro de în acest scop, în fiecare cod există norme exprese care
energie electrică; interzic funcţionarilor sau membrilor diferitelor ordine profe
- Codul privind Conduita Etică şi Profesională a experţilor sionale, după caz, să solicite ori să accepte cadouri, servicii,
contabili şi contabililor autorizaţi din România; favoruri, invitaţii sau orice alt avantaj, care le pot influenţa într-
- Codul deontologic al profesiei de geodez; un fel sau altul exercitarea funcţiilor ori desfăşurarea activităţilor
specifice statutului lor.
- Codul deontologic al farmacistului;
- Codul deontologic al medicului dentist; Or, în cazul medicilor aparţinând ordinului profesional
- Codului deontologic al personalului auxiliar de specia condus de Colegiul Medicilor din România nu a existat o astfel
• le preocupare şi nu există astfel de interdicţii, ceea ce ar putea
litate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă
lustifica opinia că, în cazul medicilor, pretinderea sau primirea
acestea;
<le avantaje de orice natură pentru sau în legătură cu exercitarea
- Codul deontologic al membrilor Comisiei Naţionale de
actului medical, ar putea fi atitudini conforme cu deontologia
Evaluare şi Acreditare a învăţământului Preuniversitar, respectiv
profesiei de medic, în situaţia în care mai mult de 85% dintre
ai comisiilor de evaluare şi acreditare a învăţământului
medici activează în sectorul public, fiind salarizaţi din surse
preuniversitar judeţean şi al municipiului Bucureşti;
bugetare.
- Codul de deontologie medicală veterinară;
162 163
Este adevărat că, la art. 3 5 din Codul de deontologie
medicală al Colegiului Medicilor din România, având denu
mirea marginală Integritatea si imaginea medicului se CAPITOLUL IV
precizează că medicul trebuie să fie model de comportament EXERCITAREA ABUZIVĂ A FUNCŢIEI PUBLICE
etico-profesional, contribuind la creşterea nivelului său
profesional şi moral, a autorităţii şi prestigiului profesiunii
medicale pentru a merita stima şi încrederea pacienţilor şi a
colaboratorilor, ceea ce este de apreciat, dar insuficient pentru a
aprecia caracterul moral/imoral şi legal/ilegal al acţiunii de a
pretinde sau accepta avantaje de orice natură pentru sau în Secţiunea 1
legătură cu exercitarea actului medical.
CORUPŢIA, RISC MAJOR PENTRU EXERCITAREA
DEONTOLOGICĂ A FUNCŢIEI PUBLICE
v. R e c o m a n d a r e a R e c . C M ( 2 0 0 7 ) 7 a C o m i t e t u l u i Miniştrilor
( onsiliului E u r o p e i , p r i v i n d b u n a administraţiefbuna administrare).
164 165
publice sau încălcarea deontologiei funcţiei publice va fi, în Actele şi faptele care constituie exercitarea abuzivă a
acelaşi timp, şi o proastă exercitare a funcţiei publice. luncţiei publice pot fi clasificate în raport de împrejurarea dacă
După ce am analizat diverse reglementări ale normelor acestea sunt sancţionate sau nu de legea penală, deci, după cum
deontologice aplicabile conduitei diferiţilor titulari de funcţii acestea constituie sau nu infracţiuni.
publice şi am văzut, astfel, care sunt cerinţele şi condiţiile pentru Astfel, actele sau faptele care constituie infracţiuni sunt
o bună exercitare a funcţiei publice, considerăm necesar să incriminate de dispoziţiile Codului penal, dar şi de unele legi
prezentăm şi să analizăm care sunt riscurile şi provocările pentru speciale, constituind cele mai grave cazuri de exercitare abuzivă
exercitarea funcţiei publice, care vor conduce, cu alte cuvinte, la a funcţiei publice şi angajând răspunderea penală a funcţiona
o proastă exercitare a funcţiei publice. rilor publici vinovaţi.
Potrivit unor autori care s-au ocupat de această problemă, Pe de altă parte, sunt actele şi faptele care nu sunt
funcţia publică este periclitată în momentul de faţă de: sancţionate de legea penală, care au un grad de pericol social
- corupţie, care reprezintă una dintre problemele cele mai mai redus, constituind abateri disciplinare care vor atrage
discutate din România zilelor noastre, existentă, la alţi parametri răspunderea disciplinară a funcţionarilor publici vinovaţi sau
şi cu alte conotatii, şi în alte state, inclusiv la nivelul unor rare constituie abateri de la normele de morală, situaţie în care
' • 113 acestea vor atrage dezaprobarea opiniei publice.
structuri europene sau internaţionale; Dintre acestea, aşa cum am precizat, considerăm necesar
- birocraţie, politizare şi slugărnicie, ca fenomene să acordăm atenţie şi să ne ocupăm de faptele care sunt incluse
patologice ale funcţiei publice; 114
180 181
care îl conturează ca pe o persoană cu un sistem de valori străine cele subiective, la manifestarea fenomenului de corupţie, sunt,
de valorile morale şi legale ale deontologiei funcţiei respective. de asemenea, multiple şi imputabile statului.
Astfel, titularul corupt al unei funcţii publice sau predispus Programul de acţiune împotriva corupţiei, adoptat de
la o acţiune coruptibilă, are o conduită profesională străină de < omitetul Miniştrilor Consiliului Europei enumera, drept cauze
valorile morale fundamentale ale integrităţii, cinstei şi corectitu principale, care contribuie la corupţie, următorii factori: concen-
dinii, precum şi de valorile legale ale conduitei profesionale I rărea puterii, a bogăţiei şi prestigiului social, regimurile
precum supremaţia legii, prioritatea interesului public, asigura nedemocratice şi autocratice, birocraţia apăsătoare, excesul de
rea egalităţii de tratament al cetăţenilor în faţa autorităţilor şi controale administrative şi de restricţii comerciale, monopo
instituţiilor publice etc. lurile, nepotismul, concesionarea autorităţii cu titlu de
La toate acestea se adaugă incapacitatea titularului funcţiei dezvoltare economică, industrială şi infrastructurală, proasta
publice de a-şi construi buna reputaţie în societate, în raport cu organizare şi insuficienta salarizare a funcţionarilor publici şi
devotamentul manifestat pentru o bună exercitare a funcţiei slăbiciunea sistemului judiciar.
publice, iar nu în raport cu cantitatea de bunuri materiale într-adevăr, o astfel de cauză o reprezintă şi salarizarea
dobândite pe căi evident nelegale, chiar dacă nu şi dovedite, insuficientă şi incoerentă practicată de stat, existând funcţionari
întotdeauna, ca fiind nelegale. cu venituri foarte reduse în raport cu nevoile vieţii de zi cu zi şi,
Pe de altă parte, beneficiarii serviciilor publice, la rândul pe de altă parte, categorii de funcţionari cu venituri de invidiat
lor, manifestă importante tare de conduită socială, comporta pentru cei mai mulţi funcţionari.
mentul lor social fiind marcat de o mare neîncredere în Totuşi, în opinia noastră, nivelul de salarizare a
autorităţile şi instituţiile statului şi, în principal, în forţa legii, dar funcţionarilor publici nu poate fi şi nici nu trebuie să fie
şi de un nemărginit dispreţ faţă de principiul egalităţii cetăţenilor considerată o cauză obiectivă ci, mai degrabă, o condiţie
în faţa legii, a autorităţilor şi a instituţiilor statului, pe care va lavorizantă a fenomenului de corupţie, pentru că, dacă ar fi cu
încerca să-1 surmonteze prin obţinerea favorurilor funcţionarului adevărat o cauză, ar trebui să acceptăm ca aproape toţi
public prin acordarea avantajelor corupătoare. funcţionarii publici să fie corupţi, deoarece aproape toţi sunt
De altfel, chiar şi în Programul de acţiune împotriva nemulţumiţi de salariile primite, or, din fericire, acest lucru nu
corupţiei, adoptat de Comitetul Miniştrilor Consiliului Europei, este adevărat, majoritatea funcţionarilor publici fiind persoane
se menţionează că o concepţie materialistă cu privire la reuşită oneste, cinstite şi cu o conduită axată pe probitate morală.
sau putere, bani, poziţie socială şi lipsă de modestie, joacă un rol Dar, pe de altă parte, existenţa unei legislaţii efervescente,
major, dacă nu chiar primordial, între cauzele corupţiei. 119
stufoase şi incoerente, adeseori creează un cadru deosebit de
Factorii obiectivi ai fenomenului corupţiei care, în opinia permisiv în privinţa încercărilor de fraudare şi ocolire a căilor
noastră, reprezintă de asemenea cauze care concură, alături de normale şi legale de recunoaştere şi valorificare a drepturilor şi
intereselor legitime, constituindu-se, astfel, într-o condiţiona-
litate extrem de favorizantă.
P r o g r a m m e (Paction contre l a corruption
1 1 9
adopte p a r l e C o m i t e des De asemenea, lipsa unor politici, pe termen mediu şi lung,
Ministres, Strasbourg, 14-17 o c t o b r e 1996. de recâştigare a încrederii cetăţenilor faţă de autorităţile şi
182 183
instituţiile statului ca promotoare a bunei administraţii şi a - spălarea banilor murdari, inclusiv prin repunerea în
servirii interesului general al comunităţii locale sau naţionale, va circulaţie, sub formă de mită, a unor fonduri dobândite ilicit sau
favoriza în continuare manifestarea unor opţiuni corupţionale în prin reciclarea sau refolosirea de către funcţionarii corupţi a
conduita a din ce în ce mai multor beneficiari ai serviciilor sumelor de bani primite cu titlu de mită;
publice. - comercializarea ilegală a alcoolului;
Existenţa unor proceduri administrative greoaie şi - falsificarea cărţilor de credit;
stufoase, precum şi a unei birocraţii tergiversante, se va constitui - transferurile frauduloase de bani prin mijloace electro
în tot atâtea condiţii, chiar cauze suplimentare de favorizare, nice (inclusiv prin Internet);
respectiv de producere, a fenomenului de corupţie. - traficul de deşeuri şi infracţiunile asupra mediului încon
De asemenea, nu în ultimul rând, lipsa unei reacţii jurător, cu consecinţe dezastroase şi ireversibile asupra mediului
prompte şi exemplare din partea organelor statului cu înconjurător, care au loc şi cu complicitatea unor funcţionari
competenţe în investigarea, cercetarea şi judecarea infracţiunilor corupţi;
de corupţie, nu va face altceva, decât să încurajeze manifestările - traficul de arme, materiale nucleare, droguri sau fiinţe
acestui fenomen infracţional, faţă de care nu este nemulţumită umane, generează profituri mari şi, de cele mai multe ori, sunt
doar populaţia, ci sunt îngrijorate, aşa cum am arătat, şi realizate şi cu concursul funcţionarilor corupţi;
organismele europene. - deturnarea şi schimbarea destinaţiilor subvenţiilor, cu
referire specială la finanţările comunitare, care se realizează, de
1.6. Formele corupţiei în Europa şi în România cele mai multe ori, cu concursul funcţionarilor corupţi, în pofida
legislaţiei specifice adoptate pentru protejarea intereselor
în ţările europene, domeniile în care activităţile infrac
financiare ale Comunităţilor Europene.
ţionale au loc pe fondul unor acte de corupţie sunt următoarele:
în România au fost identificate următoarele forme de
- activitatea antreprizelor, unde, pe lângă acţiunile de
corupţie:
intimidare, mita este folosită pentru „cucerirea" întreprinderii,
- corupţia administrativă, care priveşte activitatea admi
prin influenţarea factorilor de decizie iar, pe de altă parte, după
nistraţiei publice centrale şi locale şi, în mod predilect, auto
dobândirea controlului întreprinderii respective, profiturile obţi
rităţile vamale, sănătatea şi asistenţa socială, cultura şi învăţă
nute sunt utilizate pentru comiterea unor noi acte de corupţie;
mântul, instituţiile din domeniul apărării, ordinii publice şi
- contrabanda cu ţigări, efectuată prin sustragerea de la
siguranţei naţionale;
regimul de tranzit şi prin întocmirea unor documentaţii false
- corupţia în justiţie, cu referire la autorităţile judecă
aferente importurilor de ţigări însoţită de coruperea unor
toreşti: instanţe, parchete, Consiliul Superior al Magistraturii, dar
funcţionari vamali cu atribuţii de inspecţie;
şi la auxiliarii justiţiei: avocaţi, experţi, executori judecătoreşti;
- evaziunea fiscală, realizată prin utilizarea unor firme
- corupţia economică, manifestată, în special, în domeniul
fantomă organizate pe mai multe paliere şi prin coruperea
financiar-bancar, în agricultură, silvicultură şi în unele ramuri
funcţionarilor;
ale industriei, precum şi în prelucrarea şi comercializarea
petrolului;
184 185
- corupţia politică, manifestată, în special, în legătură cu 1.8. Remedii ale fenomenului corupţiei
activitatea parlamentară şi a partidelor politice, influenţarea
A. Aspecte generale
iniţiativelor legislative, finanţarea partidelor politice şi a
Gravitatea efectelor fenomenului corupţiei impune
campaniilor electorale.
identificarea, adoptarea şi folosirea unor mijloace cât mai
eficiente pentru a preveni, combate şi elimina corupţia, de toate
1.7. Efectele corupţiei felurile şi nu numai corupţia penală.
Efectele corupţiei sunt multiple şi, întotdeauna, negative. Parametrii care constituie sau ar trebui să constituie ceea
Dintre aceste, vom enumera, cu titlu de exemplu: c e numim corupţia penală sunt cu certitudine mai vizibili şi mai
- afectarea demnităţii, a probităţii profesionale şi a uşor de atins, în raport cu cei care determină sau ar trebui să
credibilităţii tuturor categoriilor de titulari de funcţii publice, iar determine corupţia înţeleasă în sens general.
nu numai a funcţionarului public care are o conduită coruptă; în cazul corupţiei penale, metodele generale folosite
- prejudicierea gravă a prestigiului şi credibilităţii pentru prevenirea şi combaterea actelor de corupţie vizează, în
autorităţilor şi instituţiilor publice; primul rând, descoperirea, cercetarea, urmărirea, judecarea şi
- diminuarea şi, chiar, pierderea încrederii cetăţenilor în sancţionarea realizată împotriva autorului.
autorităţile şi instituţiile statului; însă, în cazul luptei împotriva corupţiei în sens general,
- alterarea activităţii serviciilor publice, în special prin este necesară o altă stare de spirit, o nouă abordare a valorilor,
deturnarea fondurilor destinate realizării obiectivelor de interes precum şi a criteriilor etice, pentru că, vigilenţa, transparenţa,
public, în scopul realizării unor interese private; publicitatea şi structurile instituţionale adaptate scopului
- agravarea sărăciei în rândul celor care ar trebui să fie urmărit, sunt instrumente şi mijloace utile şi necesare, dar
beneficiarii serviciilor publice şi slăbirea sistemului de servicii acestea trebuie să pătrundă mult mai profund. în acest caz,
publice; trebuie găsită o modalitate de a denunţa la lumina zilei partea
- corupţia poate constitui, prin efectele sale, un risc pentru vicioasă şi periculoasă a fenomenului corupţiei, precum şi
siguranţa naţională a statului; efectele sale dezastruoase pentru societate, în general şi pentru
- corupţia afectează, în multe situaţii, însuşi procesul fiecare din majoritatea membrilor acesteia, în particular.
legislativ pe care îl deturnează şi îl aserveşte anumitor interese De asemenea, este necesar să se demonstreze viabilitatea
private etc. unei societăţi curate, care respectă valorile morale fundamentale
Aşa cum spuneam mai sus, corupţia slăbeşte în mod bazate pe dreptate şi ataşate criteriilor etice, punându-se accent
substanţial şi grav valorile fundamentale ale societăţii, pe transparenţă, măsuri de încurajare, pe responsabilitatea
distrugând noţiunea de bună-credinţă care este indispensabilă individuală şi pe obligaţia fiecăruia de a răspunde pentru faptele
unei corecte funcţionări a autorităţilor şi instituţiilor statului, sale.
politice, legislative, juridice, administrative, comerciale etc., Lupta împotriva corupţiei presupune folosirea unor măsuri
prin instaurarea arbitrariului şi incertitudinii, precum şi prin negative, precum sunt cele represive, dar sunt necesare, în egală
negarea şi dispreţuirea legii, a preeminenţei dreptului. măsură, şi metodele pozitive, pentru că, edificarea unei culturi
186 187
anticorapţie, bazată pe morală şi educaţie civică, este fără îndoială Astfel, lupta pentru prevenirea şi combaterea corupţiei
cea mai bună abordare a luptei pentru prevenirea şi combaterea constituie obiectul multor acţiuni şi documente ale organismelor
corupţiei, statul fiind obligat să inoculeze cetăţenilor săi înaltele europene, urmând ca, în continuare, să ne referim la cele mai
valori morale şi etice, pentru a fi determinaţi să respingă corupţia importante.
ca pe un lucru rău şi detestabil, fiind unanim acceptat că, dobân Declaraţia adoptată cu ocazia Summitului şefilor de state
direa de valori morale şi etice solide, creează rezistenţă la rău. şi de guverne, care a avut loc la Strasbourg, în perioada zilelor
De asemenea, nu trebuie pierdut din vedere şi nici ignorai de 10 şi 11 octombrie 1997 , a însemnat nu numai un nou elan
120
efectul descurajant al pedepselor în cauzele de corupţie care pentru activităţile Consiliului Europei care ca scop susţinerea
ajung să fie descoperite, urmărite şi judecate, astfel că aceste eforturilor statelor membre pentru a face faţă schimbărilor socie
pedepse trebuie să fie exemplare şi inhibitoare, iar confiscarea tăţii în pragul unui nou secol şi mileniu, dar a însemnat şi adop
bunurilor şi valorilor, care au fost folosite sau obţinute pentru tarea Planului de acţiune pentru întărirea stabilităţii democratice
sau prin comiterea infracţiunilor de corupţie, trebuie să în statele membre.
contribuie la înţelegerea faptului că infracţiunea nu aduce profit. Planul de acţiune, la Secţiunea a IlI-a, paragraful 2, a
Problema principală pe care o pun toate formele de stabilit, în scopul cooperării între statele membre, măsurile con
corupţie şi din care îşi trag forţa, este aceea a secretului şi tăcerii crete necesare în domeniul luptei împotriva corupţiei şi a
cu care se înconjoară orice faptă sau act de corupţie, pentru că infracţionalităţii organizate:
niciuna dintre părţile implicate nu este interesată să dezvăluie - adoptarea, înainte de sfârşitul anului, a principiilor
ceea ce a făcut şi nici să consemneze în documente, sau în alte directoare care trebuie să conducă la dezvoltarea legislaţiei şi
forme de înregistrare, faptele comise. Tocmai de aceea, corupţia practicilor naţionale;
a ajuns un fenomen despre care toată lumea vorbeşte sau este - finalizarea rapidă a lucrărilor de elaborare a
gata să vorbească, dar nimeni nu este dispus să contribuie la instrumentelor juridice internaţionale, conform Programului de
probarea, la dovedirea lui. acţiune a Consiliului Europei împotriva corupţiei;
în ceea ce priveşte domeniul administraţiei publice, - stabilirea imediată a unui mecanism corespunzător şi
vorbind în termeni de volum al capitalurilor implicate şi rulate, eficace pentru a veghea la respectarea principiilor directoare şi
cel mai expus corupţiei este sectorul achiziţiilor publice şi de la aplicarea instrumentelor juridice menţionate.
aceea prevenirea şi combaterea corupţiei în acest domeniu Rezoluţia (97) 24 a Comitetului Miniştrilor Consiliului
trebuie să fie axul motorului luptei împotriva corupţiei. lîuropei privind cele 20 de principii directoare pentru lupta
121
B. Remedii stabilite în documentele europene împotriva corupţiei , adoptată pentru aducerea la îndeplinire a
Deşi România ocupă în statisticile internaţionale privind
L a D e c l a r a t i o n adoptee lors d u D e u x i e m e S o m m e t des Chefs d ' E t a t
corupţia un loc de neinvidiat, problema corupţiei nu este o el de G o u v e r n e m e n t , reuni â S t r a s b o u r g Ies 10 et 11 o c t o b r e 1997;
problemă doar pentru ţara noastră, ci şi pentru alte ţări din vvcd.coe.int.
Europa şi de pe mapamond, motiv pentru care este o preocupare R e s o l u t i o n (97) 24 portant Ies vingt principes directeurs p o u r la
1 2 1
şi statele nemembre, au fost invitate să devină membre ale C. Remedii stabilite în documentele interne
Acordului GRECO. La semnalele primite, deopotrivă din partea organismelor
Rezoluţia (99)5 a Comitetului Miniştrilor Consiliului internaţionale dar şi din rândul societăţii româneşti, Guvernul
Europei privind Fondarea Grupului de State pentru combaterea României a elaborat mai multe programe şi strategii pe baza
cărora a fost, sau ar fi trebuit să fie organizată şi implementată
lupta împotriva corupţiei, dar, după cum este precizat în
majoritatea rapoartelor de monitorizare a luptei anticorupţie din.
1 2 2
R e s o l u t i o n (98)7 p o r t a n t a u t o m a t i o n d e creer l ' A c c o r d pârtiei e t
elargi etablissant le « G r o u p e d ' E t a t s contre la C o r r u p t i o n - G R E C O » , R e s o l u t i o n (99) 5 instituant Le G r o u p e d ' E t a t s contre la C o r r u p t i o n
a d o p t e e p a r le C o m i t e des Ministres le 5 m a i 1998; wcd.coe.int. G R E C O adoptee p a r le C o m i t e des Ministres le Ier m a i 1999; wcd.coe.int.
192 193
România, problema nu este atât lipsa aparatului instituţional sau Prin HG nr. 1065/2001 a fost aprobat Programul
125
legislativ, cât dificultatea cu care acesta este utilizat sau aplicat. naţional de prevenire a corupţiei şi Planul naţional de
Astfel, o prezentare a eforturilor guvernamentale este acţiune împotriva corupţiei, care constituia o prioritate a
necesară, dar de la programe şi strategii până la punerea acestora Programului de guvernare a noului executiv instalat la sfârşitul
în aplicare cu succes s-a dovedit că este un drum foarte lung şi anului 2000.
anevoios şi, oricum, cu rezultate mult sub aşteptări. Acest document afirmă că fenomenul corupţiei constituie
La începutul anului 1997, la iniţiativa Preşedintelui o ameninţare pentru democraţie, pentru supremaţia dreptului,
României, a fost înfiinţat Consiliul Naţional de Acţiune echităţii sociale şi a justiţiei, erodează principiile unei
împotriva Corupţiei şi Crimei Organizate (CNAICCO), ca administraţii eficiente, subminează economia de piaţă şi pune în
organism consultativ aflat în subordinea Consiliului Suprem de pericol stabilitatea instituţiilor statale.
Apărare a Ţării(CSAT), care avea structuri şi la nivel judeţean, Pentru definirea corupţiei, s-au avut în vedere concluziile
dar activitatea acestuia s-a rezumat la primirea şi înregistrarea de obţinute de Grupul Multidisciplinar privind Corupţia (GMC),
plângeri, sesizări, denunţuri etc. de la cetăţeni. înfiinţat de Comitetul Miniştrilor Consiliului Europei în anul
Activitatea acestui organism a fost contestată încă de la 1994, care a adoptat provizoriu următoarea definiţie: „Corupţia
început pe motiv că nu exista un temei constituţional pentru cuprinde comisioanele oculte şi toate celelalte demersuri care
înfiinţarea şi funcţionarea unei asemenea structuri executive în implică persoane învestite cu funcţii publice sau private, care şi-
subordinea Preşedintelui României, care se imixtiona în sfera au încălcat obligaţiile care decurg din calitatea lor de funcţionar
unei alte puteri constituite în stat, încălcând astfel principiul public, de angajat privat, de agent independent sau dintr-o altă
separaţiei puterilor în stat. relaţie de acest gen, în vederea obţinerii de avantaje ilicite,
De altfel, în toamna anului 1998, Preşedintele României a indiferent de ce natură, pentru ele însele sau pentru alţii."
anunţat desfiinţarea acestui organism, fără ca în scurta sa de în viziunea acestui program, corupţia implică utilizarea
activitate să fi fost înregistrat vreun succes notabil. abuzivă a puterii publice în scopul obţinerii, pentru sine ori
în ceea ce priveşte participarea pe plan european la lupta pentru altul, a unui câştig necuvenit obţinut prin:
împotriva corupţiei, prin OG nr.46/1999 a fost aprobată
124
- abuzul de putere în exercitarea atribuţiilor de serviciu;
participarea României la Grupul de state împotriva - frauda (înşelăciunea şi prejudicierea unei alte persoane
corupţiei (GRECO), instituit prin Rezoluţia Consiliului sau entităţi);
Europei nr. (99)5 din 1 mai 1999, la care ne-am referit deja mai - utilizarea fondurilor ilicite în finanţarea partidelor
sus. politice şi a campaniilor electorale;
- favoritismul;
- instituirea unui mecanism arbitrar de exercitare a puterii
în domeniul privatizării sau al achiziţiilor publice;
1 2 4
Publicată în M o n i t o r u l Oficial al R o m â n i e i , Partea I nr. 4 0 1 din Publicată în Monitorul Oficial al R o m â n i e i , Partea I nr. 728 din
24 a u g u s t 1999. 15 n o i e m b r i e 2 0 0 1 .
194 195
- conflictul de interese (prin angajarea în tranzacţii sau în perioada următoare, prin Legea nr.27/2002 a fost 126
dobândirea unei poziţii ori a unui interes comercial care nu este ratificată Convenţia penală privind corupţia, adoptată la
compatibil cu rolul şi îndatoririle oficiale). Strasbourg la 27 ianuarie 1999, iar prin Legea nr. 147/2002 127
Filozofia acestui program a fost dezvoltată plecând de la a fost ratificată Convenţia civilă asupra corupţiei, adoptată la
ideea că fenomenul corupţiei este o disfuncţie de sistem şi, deci, Strasbourg la 4 noiembrie 1999, care fuseseră adoptate,
îşi are provenienţa şi afectează cadrul normativ, sistemul luându-se în considerare Rezoluţia (97) 24 cu privire la cele 20
instituţional şi relaţiile interumane specifice instituţiilor sociale. de principii directoare în lupta împotriva corupţiei, adoptată de
Astfel, referitor la cadrul normativ s-a reţinut că Comitetul Miniştrilor Consiliului Europei în noiembrie 1997, cu
influenţează în mod determinant fenomenele antisociale prin: prilejul sesiunii 101, Rezoluţia (98) 7 cu privire la autorizarea
- excesul normativ, fetişizarea legislativă multiplică, dato creării Acordului parţial şi lărgit pentru stabilirea „Grupului de
rită incoerenţei şi redundanţei, oportunităţile pentru corupţie; state împotriva corupţiei - GRECO", adoptată de Comitetul
- lipsa reglementărilor legale alimentează, într-un spaţiu Miniştrilor Consiliului Europei în mai 1998, cu prilejul sesiunii
de vid normativ, factorii de risc pentru corupţie. sale 102, şi Rezoluţia (99) 5 pentru înfiinţarea GRECO, adoptată
Pornind de la această concluzie, s-a prevăzut ca programul la 1 mai 1999, documente europene la care ne-am referit deja.
să cuprindă componenta normativă care să urmărească: Totuşi, în Raportul periodic asupra progreselor înregistrate
- simplificarea normativă; de România în vederea aderării la UE din 6 octombrie 2004 s-a
- corelarea normativă şi eliminarea paralelismelor; reţinut că studiile şi evaluările întreprinse atât de organizaţiile
- codificarea; naţionale cât şi de cele internaţionale confirmă faptul că
- adoptarea unor acte nonnative care să reglementeze: fenomenul corupţiei rămâne o problemă serioasă şi răspândită în
România, care afectează aproape toate aspectele societăţii.
a) cadrul legal al activităţilor de prevenire a corupţiei;
In acelaşi raport, s-a mai reţinut şi că nu au fost
b) instrumentele procedurale care să permită descoperirea înregistrate reduceri ale nivelului de percepere a corupţiei iar
şi anchetarea operativă a cazurilor de corupţie. numărul condamnărilor a rămas scăzut, mai ales în ceea ce
Referitor la cadrul instituţional, care cuprinde structurile priveşte corupţia la nivel înalt, iar lupta împotriva corupţiei este
care au atribuţii de prevenire şi control al corupţiei, s-a prevăzut împiedicată de probleme de integritate chiar în cadrul
în program că prin stabilirea clară a competenţelor şi prin instituţiilor care sunt implicate în aplicarea legii şi în lupta
cooperare, potrivit dispoziţiilor legale, se vor crea condiţiile unei împotriva corupţiei.
eficiente instituţionale sporite.
De asemenea, s-a prevăzut că programul de selecţie,
recrutare, perfecţionare şi control al resurselor umane trebuie să
asigure funcţionarea instituţiilor în condiţii de eficienţă şi 126
legalitate. Publicată în M o n i t o r u l Oficial al R o m â n i e i , Partea I nr. 65 din
W ianuarie 2 0 0 2 .
Publicată în M o n i t o r u l Oficial al R o m â n i e i , Partea I nr. 2 6 0 din
1 2 7
I K aprilie 2 0 0 2 .
196 197
Referitor la măsurile conţinute în Strategia Naţională - principiul responsabilităţii, care impune obligaţia
Vnticorupţie şi în Planul de acţiune aferent, s-a reţinut că, Guvernului de a formula politici publice şi de a răspunde pentru
cestea au avut până la data respectivă un impact limitat. eficienţa şi implementarea acestora, de a accepta şi suporta
Următorul guvern, la rândul său, a avut propria lui consecinţele neîndeplinirii acestei obligaţii;
Itrategie naţională anticorupţie pe perioada 2005-2007 şi - principiul prevenirii săvârşirii actelor de corupţie,
iropriuî Plan de acţiune, adoptate prin HG nr.231/2005, ca 128
conform căruia identificarea anticipată şi înlăturarea în timp util
eHectare a angajamentului politic necondiţionat, în ceea ce a premiselor de apariţie a faptelor de corupţie sunt prioritare şi
niveşte lupta împotriva corupţiei, după cum se afirma. imperative;
Potrivit acestei strategii, prin corupţie se înţelege devierea - principiul eficienţei în combaterea corupţiei, care se
istematică de la principiile de imparţialitate şi echitate care bazează pe evaluarea continuă a activităţii PNA, atât din punctul
rebuie să stea la baza funcţionării administraţiei publice şi care de vedere al rezultatelor concrete, cât şi al managementului
nesupun ca bunurile publice să fie distribuite în mod universal, instituţional;
chitabil şi egal, prin substituirea acestor principii cu practici - principiul cooperării şi coerenţei în baza căruia
are conduc la atribuirea către unii indivizi sau grupuri a unei instituţiile implicate în prevenirea şi combaterea corupţiei
lărţi disproporţionate a bunurilor publice în raport cu contribuţia trebuie să coopereze îndeaproape, asigurând o concepţie
;>r. coerentă asupra obiectivelor ce trebuie îndeplinite şi a măsurilor
Totodată, actele de corupţie au fost definite ca fiind acele ce urmează a fi luate;
lemersuri care lezează această distribuţie universală şi echitabilă - principiul transparenţei, consultării societăţii civile şi
u scopul de a aduce profit unor persoane sau grupuri de al dialogului social, care impune, pe de o parte, transparenţa
iersoane. procesului decizional, iar pe de altă parte, consultarea membrilor
De asemenea, au fost enumerate şi definite principiile care societăţii civile în cadrul acestui proces;
onstituiau baza luptei împotriva corupţiei: - principiul parteneriatului public-privat, care
- principiul statului de drept, pe baza căruia este recunoaşte importanţa cooptării societăţii civile în activităţile
onsacrată supremaţia legii, toţi cetăţenii fiind egali în faţa concrete de implementare a măsurilor de prevenire a corupţiei.
cesteia, care are la bază respectarea drepturilor omului şi Au fost stabilite în mod expres obiectivele principale ale
>resupune separaţia puterilor în stat; luptei împotriva corupţiei ca fiind:
- principiul bunei guvernări, conform căruia Guvernul - creşterea transparenţei şi integrităţii în administraţia pu
rebuie să-şi stabilească acţiuni clare, eficiente, pe baza unor blică;
'biective bine stabilite şi de calitate şi să aibă capacitatea şi - prevenirea corupţiei în mediul de afaceri;
lexibilitatea de a răspunde rapid necesităţilor sociale; - campanii de informare şi măsuri educative;
- creşterea integrităţii şi a rezistenţei la corupţie a sistemu
lui judiciar;
Publicată în M o n i t o r u l Oficial al R o m â n i e i , Partea I nr. 2 7 2 din
- reducerea numărului de structuri cu atribuţii în lupta
aprilie 2 0 0 5 . împotriva corupţiei;
98 199
- întărirea capacităţii instituţionale a Parchetului Naţional publice locale situată la nivelul administrativ cel mai apropiat de
Anticorupţie (PNA); cetăţean şi care dispune de capacitatea administrativă necesară;
- creşterea celerităţii în urmărirea penală şi în procesul - principiul profesionalismului, principiu potrivit căruia
penal; funcţionarii publici au obligaţia de a îndeplini atribuţiile de
- combaterea corupţiei prin mijloace administrative; serviciu cu responsabilitate, competenţă, eficienţă şi corectitu
- coordonarea şi monitorizarea implementării Strategiei şi dine.
a Planului de acţiune; De asemenea, au fost stabilite obiectivele prioritare pentru
- implementarea completă a tuturor instrumentelor lupta împotriva corupţiei în noua perioadă:
anticorupţie ale UE, ONU, CoE şi OECD. - creşterea gradului de informare a publicului cu privire la
Acelaşi guvern a adoptat şi Strategia naţională antico consecinţele actelor de corupţie;
rupţie privind sectoarele vulnerabile şi administraţia publică - creşterea gradului de responsabilizare a personalului
locală pe perioada 2008-2010, aprobată prin HG nr.609/2008, 129
propriu asupra riscurilor asociate corupţiei;
ceea ce a însemnat reformularea principiilor generale directoare - eliminarea barierelor administrative;
ale luptei împotriva corupţiei, iar la principiile stabilite prin - utilizarea tehnologiilor informatice în cadrul serviciilor
strategia anterioară, au fost adăugate: publice;
- principiul participării, prin care se instituie asigurarea - sprijinirea administraţiei publice în vederea evaluării
consultării şi participării reprezentanţilor actorilor interesaţi în dimensiunii fenomenului de corupţie;
faza de concepţie, elaborare şi implementare a politicilor publice - adaptarea cadrului legislativ şi a politicilor publice
şi a actelor normative. Actorii interesaţi pot fi atât din cadrul conform recomandărilor studiilor, analizelor şi auditurilor inde
societăţii civile, cât şi de la nivelul instituţiilor sau autorităţilor pendente;
publice; - creşterea transparenţei în sistemul de management al
- principiul simplificării procedurilor administrative, resurselor umane;
care presupune facilitarea şi simplificarea formalităţilor adminis - gestionarea corectă a fondurilor publice;
trative, pe care un solicitant (persoană fizică sau juridică) este - susţinerea campaniilor de prevenire a fenomenului co
obligat să le execute în vederea respectării regulilor impuse de rupţiei;
către autorităţi; - combaterea fenomenului corupţiei prin întărirea colabo
- principiul calităţii serviciilor, care presupune definirea rării intra şi interinstituţionale şi prin monitorizarea aplicării
unor norme calitative şi cantitative, adaptate nevoilor actuale ale prevederilor legale.
societăţii; Actualul Guvern al României, instalat după alegerile din
- principiul subsidiarităţii, potrivit căruia exercitarea toamna anului 2008, are în Programul de guvernare 2009-2012,
competenţelor se va face de către autoritatea administraţiei între altele, două capitole care sunt consacrate, unul reformei
administraţiei publice şi altul justiţiei şi politicilor de luptă
P u b l i c a t ă în M o n i t o r u l Oficial al R o m â n i e i , Partea I nr. 5 1 4 din
1 2 9 anticorupţie, la care ne vom referi succint, fiind în legătură
8 iulie 2 0 0 8 . directă cu tema acestei lucrări.
200 201
Astfel, în ceea ce priveşte reforma administraţiei publice, să asigure un echilibru între protejarea drepturilor şi libertăţilor
Guvernul şi-a fixat ca obiective de guvernare: individuale şi asigurarea eficienţei urmăririi penale.
- continuarea reformei în administraţia publică bazată pe în ceea ce priveşte rezultatele concrete de reprimare a
creşterea autonomiei colectivităţilor locale prin realizarea atât a faptelor de corupţie, aşa cum rezultă din Raportul de activitate
autonomiei decizionale, cât şi a celei financiare şi patrimoniale, pe anul 2008, Direcţia Naţională Anticorupţie a finalizat
concomitent cu declanşarea reală a procesului de descentra urmărirea penală prin rechizitorii, în cazul infracţiunilor
lizare, cu respectarea principiului subsidiarităţii; incriminate de Legea nr.78/2000, pentru:
- restructurarea profundă a administraţiei publice centrale - 3 1 0 infracţiuni de corupţie;
şi locale; - 193 infracţiuni asimilate infracţiunilor de corupţie;
- reducerea birocraţiei şi eficientizarea serviciilor publice.
- 191 infracţiuni în legătură directă cu infracţiunile de
Referitor la gestiunea resurselor umane, actualul Guvern
corupţie;
şi-a propus să contribuie la ameliorarea imaginii funcţiei publi
- 93 infracţiuni împotriva intereselor financiare ale C E .
ce, prin creşterea transparenţei actului administrativ şi luarea
Totuşi, rezultatele obţinute nu au fost pe măsura
unor măsuri anticorupţie mai ferme, vizibile pentru opinia pu
programelor şi a strategiilor întocmite şi, cu atât mai puţin, pe
blică.
măsura aşteptărilor, aşa cum rezultă şi din Raportul intermediar
Un capitol important al Programului de guvernare îl
al Comisiei către Parlamentul European şi Consiliu privind
reprezintă cel consacrat politicilor privind Justiţia şi lupta
progresele realizate de România în cadrul Mecanismului de
împotriva corupţiei, Guvernul fixându-şi ca obiective:
cooperare şi verificare, din 12 februarie 2009.
- obţinerea de rezultate în lupta împotriva corupţiei;
Astfel, se menţionează că, ritmul progreselor consemnat
- asigurarea stabilităţii şi coerenţei legislative;
în raportul Comisiei din iulie 2008 nu a fost menţinut, iar în ceea
- îmbunătăţirea politicii de resurse umane în magistratură;
ce priveşte reforma judiciară, rezultatele sunt dificil de
- reducerea duratei proceselor.
demonstrat, cu toate că au fost câteva semnale pozitive, precum:
Ca direcţii de acţiune în lupta împotriva corupţiei şi pentru
- Guvernul a finalizat proiectul de modificare a Codului
asigurarea integrităţii profesionale a magistraţilor se vor urmări:
civil, un proiect de Cod penal şi proiectele de Coduri de
- consolidarea instituţională şi funcţională a Direcţiei
procedură penală şi de procedură civilă, care, însă, nu au fost
Naţionale Anticorupţie şi a Agenţiei Naţionale de Integritate;
încă adoptate;
- întărirea capacităţii instituţionale, a rolului şi a
- intenţiile Consiliului Superior al Magistraturii de a
independenţei Inspecţiei Judiciare din cadrul CSM;
accepta să-şi asume într-o mai mare măsură reforma sistemului
- continuarea formării profesionale a personalului implicat
de justiţie sunt încurajatoare, dar acestea trebuie transpuse în
în soluţionarea cauzelor de corupţie, criminalitate organizată şi
fapte;
criminalitate economico-financiară;
- Agenţia Naţională de Integritate şi-a constituit un istoric
- stabilizarea şi perfecţionarea cadrului legislativ, astfel
operaţional de cazuri, care trebuie menţinut.
încât să nu impieteze asupra anchetelor în curs de desfăşurare şi
202 203
In rest, în majoritatea celorlalte domenii, deficienţele europene în ceea ce priveşte funcţionarea sistemului de justiţie şi
identificate de Comisie în iulie 2008, au rămas încă de lupta împotriva corupţiei.
actualitate, iar anchetarea anumitor cazuri la nivel înalt este în
continuare blocată de Parlamentul român. în plus, sunt aşteptate
în continuare îmbunătăţiri semnificative în domenii care privesc: Secţiunea a 2-a
accesul la jurisprudenţă şi unificarea acesteia, o mai mare
ALTE INFRACŢIUNI ÎN LEGĂTURĂ CU EXERCITAREA
răspundere a magistraţilor, deficitul de personal şi deficienţele FUNCŢIEI PUBLICE
de gestionare ale sistemului judiciar.
în finalul capitolului privind reforma sistemului judiciar şi 2.1. Consideraţii generale
lupta împotriva corupţiei, se menţionează că este important ca
autorităţile române să se reîncadreze pe linia dinamică a Aşa după cum am menţionat anterior, exercitarea abuzivă
reformării sistemului judiciar şi a luptei împotriva corupţiei, a funcţiei publice reprezintă exercitarea funcţiei publice cu
astfel încât să contrabalanseze regresele din ultimele luni. neobservarea sau cu încălcarea voită a dispoziţiilor legale care
reglementează condiţiile, formele, scopul şi limitele acestei
Astfel, se subliniază în raport următoarea evaluare a
reglementări.
progreselor, efectuată de Comisie în vara anului 2009, ce va
arăta măsura în care România a fost capabilă să remedieze cu Actele şi faptele care constituie exercitarea abuzivă a
succes deficienţele identificate în cadrul reformei sistemului funcţiei publice pot fi clasificate în raport de împrejurarea dacă
judiciar şi să obţină rezultate convingătoare şi concrete în lupta acestea sunt sancţionate sau nu de legea penală, deci, după cum
împotriva corupţiei, fiind crucial ca România să realizeze acestea constituie sau nu infracţiuni.
progrese semnificative şi ireversibile până la acea dată. Astfel, actele sau faptele care constituie infracţiuni sunt
De aceea, se atenţionează că România trebuie să de incriminate de dispoziţiile Codului penal, dar şi de unele legi
monstreze existenţa unui sistem judiciar stabil, care funcţionează speciale, constituind cele mai grave cazuri de exercitare abuzivă
autonom şi care este capabil să identifice şi să sancţioneze a funcţiei publice şi angajând răspunderea penală a funcţio
cazurile de corupţie şi să menţină statul de drept. Aceasta narilor publici vinovaţi.
înseamnă, în special, adoptarea legislaţiei restante, necesare în secţiunea anterioară, am acordat o atenţie deosebită
pentru a moderniza sistemul juridic şi pentru a demonstra - prin fenomenului corupţiei, analizând aspectele privind noţiunea de
instrumentarea rapidă a cazurilor de corupţie la nivel înalt - că corupţie, cauzele, formele de manifestare, efectele, precum
sistemul juridic este capabil să pună în aplicare legile într-un problemele privind lupta pentru prevenirea şi combaterea
mod independent şi eficient. fenomenului corupţiei, iar în această secţiune ne vom ocupa de
celelalte infracţiuni prevăzute în Codul penal, care au ca subiect
Cu alte cuvinte, tocmai rezultatele incerte obţinute în
activ funcţionarii publici sau funcţionarii în sensul legii penale şi
materia reformei sistemului judiciar şi a luptei împotriva corup
ţiei au impus Comisiei Europene să apeleze la instrumentul care constituie la fel de grave cazuri de exercitare abuzivă a
Mecanismului de cooperare şi verificare, în scopul stimulării funcţiei publice şi angajând răspunderea penală a celor vinovaţi.
Statului român în efortul său de apropiere de standardele
204 205
In cadrul infracţiunilor săvârşite de funcţionarii publici încălcării normelor deontologice care prescriu pentru conduita
sau de funcţionari, de care ne vom ocupa în cadrul acestei funcţionarilor publici acţiuni de bun gospodar şi de bun proprietar.
secţiuni, amintim: infracţiunile de serviciu sau în legătură cu ' Potrivit art. 215 din Codul penal, însuşirea, folosirea sau
1
serviciul, infracţiuni privind patrimoniul, infracţiuni care împie traficarea, de către un funcţionar, în interesul său ori pentru
dică înfăptuirea justiţiei, infracţiuni contra autorităţii, infracţiuni altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le
de falsuri, infracţiuni care aduc atingere unor relaţii privind administrează, se pedepsesc cu închisoare de la unu la 15 ani.
convieţuirea socială. în cazul în care delapidarea a avut consecinţe deosebit de
De asemenea, la categoriile de infracţiuni enumerate mai grave, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani şi
sus care afectează în mod grav buna exercitare a funcţiei interzicerea unor drepturi.
publice, credem că ar trebui amintit şi faptul că, separat, există şi Deci, obiect al acestei infracţiuni îl constituie banii,
alte infracţiuni care afectează exercitarea în bune condiţii a valorile sau alte bunuri aflate în domeniul public sau privat, pe
funcţiei publice, care sunt săvârşite de alte persoane decât care funcţionarul public sau funcţionarul le gestionează sau
funcţionarii publici. administrează.
Menţionăm că, potrivit art. 147 din Codul penal, prin în ceea ce priveşte subiectul acestei infracţiuni, trebuie
funcţionar public se înţelege orice persoană care exercită perma spus că acesta trebuie să fie funcţionar public sau funcţionar şi,
nent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost învestită, în acelaşi timp, trebuie să fie gestionarul sau administratorul
o însărcinare de orice natură, retribuită sau nu, în serviciul unei banilor, valorilor sau bunurilor pe care le-a însuşit, folosit sau
autorităţi publice, instituţii publice, instituţii sau alte persoane traficat.
juridice de interes public sau servicii de interes public. De menţionat că, această infracţiune este comisă cu
Prin funcţionar se înţelege persoana menţionată mai sus, intenţie, iar răspunderea funcţionarului public sau a funcţio
precum şi orice salariat care exercită o însărcinare în serviciul narului va fi angajată atât penal, în raport cu pedeapsa închisorii,
unei alte persoane juridice decât cele prevăzute mai sus. cât şi civil, în raport cu paguba pe care a produs-o prin
săvârşirea infracţiunii de delapidare.
2.2. Infracţiuni săvârşite de funcţionari în exercitarea
funcţiei publice B. Abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor
în conformitate cu dispoziţiile art. 12 alin.(3) din Codul de
A. Delapidarea conduită a funcţionarilor publici, funcţionarii publici trebuie să
Aşa cum am arătat, potrivit art. 18 din Codul de conduită a adopte o atitudine imparţială şi justificată pentru rezolvarea clară
funcţionarilor publici, aceştia sunt obligaţi să asigure ocrotirea şi eficientă a problemelor cetăţenilor, prin promovarea unor
proprietăţii publice şi private a statului şi a unităţilor admi- soluţii similare sau identice raportate la aceeaşi categorie de
nistrativ-teritoriale, să evite producerea oricărui prejudiciu, situaţii de fapt.
acţionând în orice situaţie ca un bun proprietar. Rezolvarea clară şi exactă a problemelor cetăţenilor, adică
Astfel, incriminarea faptelor care formează conţinutul a drepturilor şi intereselor legale ale acestora, a impus
infracţiunii de delapidare, reprezintă corolarul sancţionatoriu şi al
206 207
incriminarea ca infracţiune a încălcării cu ştiinţă a acestor norme
;le conduită profesională. D. Abuzul în serviciu contra intereselor publice
Potrivit art.246 din Codul penal, fapta funcţionarului Din coroborarea dispoziţiilor art.7 şi 18 din Codul de
uiblic care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, conduită a funcţionarilor publici, rezultă că funcţionarii publici
ui îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin sunt datori ca, în exercitarea funcţiei publice, să se abţină de la
iceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane, orice act ori fapt care poate produce prejudicii imaginii sau
•e pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani. intereselor legale ale autorităţii sau instituţiei publice, să asigure
ocrotirea proprietăţii publice şi private a statului şi a unităţilor
C. Abuzul în serviciu prin îngrădirea unor drepturi administrativ-teritoriale şi să evite producerea oricărui preju
Revenind la dispoziţiile art. 12 alin.(3) din Codul de con- diciu, acţionând în orice situaţie ca un bun proprietar.
uită a funcţionarilor publici, amintim că, funcţionarii publici Aceste norme urmăresc îndeplinirea cu corectitudine a
ebuie să adopte o atitudine imparţială şi justificată pentru îndatoririlor de serviciu de către funcţionarii publici sau funcţio
jzolvarea clară şi eficientă a problemelor cetăţenilor şi prin nari, în scopul apărării intereselor legale ale autorităţii sau
liminarea oricărei forme de discriminare bazate pe aspecte instituţiei publice, a patrimoniului acesteia, precum şi asigurarea
rivind naţionalitatea, convingerile religioase şi politice, starea bunei funcţionări.
îaterială, sănătatea, vârsta, sexul sau alte aspecte. De asemenea, prin art. 248 din Codul penal, a fost
Realizarea acestui scop al normelor deontologice este incriminată fapta funcţionarului public, care, în exerciţiul
figurată şi de incriminarea ca infracţiune a faptelor de încălcare atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori
acestor norme. îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o
Astfel, potrivit art. 247 din Codul penal, îngrădirea de tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei
itre un funcţionar public a folosinţei sau a exerciţiului instituţii de stat ori al unei alte unităţi din cele la care se referă
epturilor unei persoane ori crearea pentru aceasta a unei art. 145, sau aduce o pagubă patrimoniului acesteia; aceasta se
luaţii de inferioritate pe temei de rasă, naţionalitate, etnie, pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani, iar dacă faptele au
nbă, religie, gen, orientare sexuală, opinie, apartenenţă avut consecinţe deosebit de grave, se pedepsesc cu închisoare de
>titică, convingeri, avere, origine socială, vârstă, dizabilitate, la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.
»ală cronică necontagioasă sau infecţie HIV/SIDA, se De menţionat că, în cazul acestei infracţiuni, funcţionarul
•depseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani. public sau funcţionarul trebuie să acţioneze cu intenţie, atât în
Prin această incriminare şi prin mijloacele dreptului penal cazul îndeplinirii în mod defectuos a atribuţiilor sale de serviciu,
asigură realizarea principiului constituţional prevăzut la cât şi în cazul neîndeplinirii acestora, indiferent dacă urmarea
. 16 alin.(l), potrivit căruia toţi cetăţenii sunt egali în faţa legii produsă va fi o pagubă sau o tulburare a bunului mers al
a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări. activităţii unităţii respective.
209
Ameninţarea săvârşită de către un funcţionar public, în
E. Neglijenţa în serviciu condiţiile alin. 1, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani
Spre deosebire de infracţiunea de abuz în serviciu contra sau cu amendă.
intereselor publice, care, din punct de vedere al formei de Lovirea sau alte acte de violenţă săvârşite de către un
vinovăţie cu care acţionează funcţionarul public sau funcţio funcţionar public, în condiţiile alin.l, se pedepseşte cu
narul, este săvârşită cu intenţie, în cazul infracţiunii de închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
neglijenţă în serviciu, funcţionarul public sau funcţionarul va Vătămarea corporală săvârşită de către un funcţionar
acţiona din culpă. public, în condiţiile alin.l, se pedepseşte cu închisoare de la
Astfel, potrivit art. 249 din Codul penal, încălcarea din 6 luni la 6 ani.
culpă, de către un funcţionar public, a unei îndatoriri de serviciu, Vătămarea corporală gravă săvârşită de către un funcţionar
prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, public, în condiţiile alin.l, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la
dacă s-a cauzat o tulburare însemnată bunului mers al unui organ 12 ani.
sau al unei instituţii de stat ori al unei alte unităţi din cele la care
se referă art. 145 sau o pagubă patrimoniului acesteia ori o G. Neglijenţa în păstrarea secretului de stat
vătămare importantă intereselor legale ale unei persoane, se Codul de conduită a funcţionarilor publici prevede la art.7
pedepseşte cu închisoare de la o lună la 2 ani sau cu amenda, iar alin.(2) lit.c) că funcţionarilor publici le este interzis să
atunci când a avut consecinţe deosebit de grave, fapta se dezvăluie informaţii care nu au caracter public, în alte condiţii
pedepseşte cu închisoare de la 2 la 10 ani. decât cele prevăzute de lege, iar potrivit art. 252 din Codul penal,
neglijenţa care are drept urmare distrugerea, alterarea, pierderea
F. Purtarea abuzivă sau sustragerea unui document ce constituie secret de stat,
Codul de conduită a funcţionarilor publici prevede la precum şi neglijenţa care a dat prilej altei persoane să afle un
art. 12 alin.(2) şi faptul că funcţionarii publici au obligaţia de a asemenea secret, dacă fapta este de natură să aducă atingere
nu aduce atingere onoarei, reputaţiei şi demnităţii persoanelor cu intereselor statului, se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.
care intră în legătură în exercitarea funcţiei publice, prin Aceste norme de conduită şi penale urmăresc exercitarea
întrebuinţarea unor expresii jignitoare, obligându-1 să aibă un în bune condiţii a funcţiei publice în scopul păstrării secretului
comportament civilizat şi cuviincios. de serviciu şi a secretului de stat, în raport cu care funcţionarul
încălcarea acestor norme va atrage şi răspunderea penală public trebuie să aibă o atitudine profesională exemplară din
a funcţionarului public sau a funcţionarului, în raport cu punctul de vedere al vigilenţei şi grijii faţă de asemenea valori
gravitatea faptelor comise şi urmările produse. importante pentru funcţionarea autorităţii sau instituţiei publice
Astfel, potrivit art.250 din codul penal, întrebuinţarea de în cadrul căreia îşi desfăşoară activitatea.
expresii jignitoare faţă de o persoană, de către un funcţionar
H. Conflictul de interese
public în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, se pedepseşte cu
Conflictul de interese este reglementat în capitolul II din
închisoare de la o lună la un an sau cu amendă.
Titlul V al Cărţii I din Legea nr. 161/2003, iar pentru eficienţa
210 211
regimului conflictului de interese, legiuitorul a preferat să respecta Constituţia şi legile ţării, precum şi principiul priorităţii
reglementeze acest regim pentru fiecare categorie în parte de interesului public, conform căruia funcţionarii publici au
titulari ai unor funcţii publice, ţinând cont de specificul îndatorirea de a considera interesul public mai presus decât
fiecăreia, pornind de la structurile administraţiei publice centrale interesul personal, funcţionarii publici, în exercitarea funcţiei
şi terminând cu structurile administraţiei publice locale. publice, nu pot şi nici nu li se permite să rămână indiferenţi la
In lucrarea de faţă am prezentat pe larg problema acte sau fapte nelegale care se petrec în cadrul autorităţii sau
conflictului de interese în general şi in cazul funcţionarilor instituţiei în care activează.
publici, în special, astfel că nu vom relua aspectele respective, Tocmai de aceea, o astfel de atitudine a fost incriminată şi,
subliniind doar că regimul conflictului de interese a fost instituit potrivit art. 263 din codul penal, fapta funcţionarului public
de legiuitor pentru a asigura îndeplinirea cu corectitudine, de eare, luând cunoştinţă de săvârşirea unei infracţiuni în legătură
către funcţionarii publici, a îndatoririlor de serviciu, ceea ce eu serviciul în cadrul căruia îşi îndeplineşte sarcinile, omite
presupune respectarea de către aceştia a principiilor legalităţii, sesizarea de îndată a procurorului sau a organului de urmărire
imparţialităţii, obiectivitătii, integrităţii, transparenţei deciziei şi penală, potrivit legii de procedură penală, se pedepseşte cu
supremaţiei interesului public în exercitarea funcţiei publice cu închisoare de la 3 luni la 5 ani, iar dacă fapta este săvârşită de
care au fost învestiţi. eatre un funcţionar public cu atribuţii de conducere sau de
Dar, pentru ca respectarea regimului conflictelor de eontrol, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 7 ani.
interese să fie efectivă, legiuitorul a incriminat la art. 253'din Deci, orice funcţionar public are obligaţia ca, luând
Codul penal fapta funcţionarului public care, în exerciţiul
130
cunoştinţă de săvârşirea unei infracţiuni în legătură cu serviciul
atribuţiilor de serviciu, îndeplineşte un act ori participă la luarea in cadrul căruia îşi îndeplineşte sarcinile, să procedeze la
unei decizii prin care s-a realizat, direct sau indirect, un folos sesizarea de îndată a procurorului sau a organului de urmărire
material pentru sine, soţul sau o rudă ori un afin până la penală, potrivit legii de procedură penală, dar, în ceea ce-1
gradul ÎI inclusiv, sau pentru o altă persoană cu care s-a aflat în priveşte pe funcţionarul cu funcţie de conducere, obligaţia este şi
raporturi comerciale ori de muncă în ultimii 5 ani sau din partea m a i imperioasă, sancţiunea prevăzută în cazul lui fiind cu mult
căreia a beneficiat ori beneficiază de servicii sau foloase de orice mai aspră.
natură, se pedepseşte cu închisoare de ia 6 luni la 5 ani şi interzi
cerea dreptului de a ocupa o funcţie publică pe durata maximă. J. Sustragerea sau distrugerea de înscrisuri
Potrivit art. 242 din codul penal, sustragerea ori
1. Omisiunea sesizării organelor judiciare distrugerea unui dosar, registru, document sau orice alt înscris
Având în vedere principiul supremaţiei Constituţiei şi a < are se află în păstrarea ori în deţinerea unui organ sau unei
legii, potrivit căruia funcţionarii publici au îndatorirea de a instituţii de stat ori a unei alte unităţi, din cele îa care se referă
.ni. 145 se pedepseşte cu închisoare de ).a 3 luni la 5 ani.
Distrugerea din culpă a vreunuia dintre înscrisurile de mai
Art. 2 5 3 ' a fost introdus prin art. I din L e g e a nr. 2 7 8 din 4 iulie
2 0 0 6 , p u b l i c a t ă in M o n i t o r u l Oficial ai R o m â n i e i , Partea I, nr. 601 din • ms, care prezintă o valoare artistică, ştiinţifică, istorică,
12 iulie 2 0 0 6 .
212 213
arhivistică sau o altă asemenea valoare, se pedepseşte cu adevărului ori prin omisiunea cu ştiinţă de a insera unele date
închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă. sau împrejurări, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
Dacă faptele de mai sus sunt săvârşite de un funcţionar Deci, niciunui cetăţean nu-i este permis să atenteze la
public în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, maximul pedepselor încrederea şi prezumţia de veridicitate de care trebuie să se
prevăzute se majorează cu un an. bucure orice înscris oficial, dar pentru un funcţionar public
Deci, orice cetăţean are obligaţia să fie vigilent să nu se interdicţia aceasta este şi mai categorică, faptele sale fiind
producă şi, respectiv, să se abţină de la orice faptă care ar avea sancţionate mult mai aspru, fapta funcţionarului public fiind cu atât
ca efect afectarea securităţii înscrisurilor sau documentelor mai gravă cu cât el, în calitatea sa de titular al unei funcţii publice
aflate în deţinerea sau păstrarea unui organ sau unei instituţii de şi de reprezentant al autorităţii, trebuie să contribuie la menţinerea
stat, sau a unei alte unităţi din cele la care se referă şi sporirea încrederii cetăţenilor în organele şi instituţiile publice şi
art. 145 C.pen., dar, în cazul funcţionarilor publici, aceaslă in activitatea acestora, care trebuie să se desfăşoare în baza legii şi
obligaţie este chiar mai mare, astfel că maximul pedepsei m conformitate cu prevederile acesteia.
închisorii este majorat cu un an.
L. Instigarea publică şi apologia infracţiunilor
K. Falsul material în înscrisuri oficiale şi falsul intelectual Potrivit art.324 din Codul penal, fapta de a îndemna
Unul dintre principiile care guvernează activitatea publicul prin grai, scris sau prin orice alte mijloace, de a nu
funcţionarilor publici este cel al cinstei şi corectitudinii, conform respecta legile, ori de a săvârşi fapte ce constituie infracţiuni, se
căruia, în exercitarea funcţiei publice şi în îndeplinirea pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani, iar dacă fapta este
atribuţiilor de serviciu, funcţionarii publici trebuie să fie de săvârşită de un funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce
bună-credinţă, iar fapta de falsificare a unui înscris oficial, implică exerciţiul autorităţii de stat ori de către o persoană dintre
comisă de un funcţionar public, constituie şi o încălcare a cele prevăzute la art. 160, pedeapsa este închisoarea de la 1 la 5
acestor norme deontologice. ani, fără a se putea depăşi pedeapsa prevăzută de lege pentru
Astfel, potrivit art. 288 din Codul penal, falsificarea unui infracţiunea la săvârşirea căreia s-a instigat.
înscris oficial prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează lăudarea în public a
alterarea lui în orice mod, de natură să producă consecinţe celor care au săvârşit infracţiuni sau a infracţiunilor săvârşite de
juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani, iar aceştia.
când falsul a fost săvârşit de un funcţionar în exerciţiul în ceea ce-i priveşte pe funcţionarii publici la care se
atribuţiilor de serviciu, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni referă textul de mai sus, trebuie menţionat că este vorba de un
la 5 ani. funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică exer
De asemenea, potrivit art.289 din Codul penal, falsificarea ciţiul autorităţii de stat ori de către o persoană dintre cele prevă
unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un zute la art. 160, adică o persoană care îndeplineşte o activitate
funcţionar aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, prin importantă de stat sau altă activitate publică importantă.
atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare Sancţionarea mai aspră a acestor funcţionari publici este
justificată de faptul că sunt titularii unor funcţii publice care
214 215
implică exerciţiul autorităţii de stat sau este vorba de persoane care comise împotriva funcţionarilor publici aflaţi în realizarea unei
îndeplinesc o activitate importantă de stat sau altă activitate publică funcţii publice care implică exerciţiul autorităţii de stat.
importantă, având astfel obligaţia să subordoneze activitatea Potrivit art. 239 din Codul penal, ameninţarea săvârşită
interesului general şi să contribuie la menţinerea şi apărarea nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directă contra unui
ordinii de drept, necesară realizării unei bune convieţuiri sociale. funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică
exerciţiul autorităţii de stat, aflat în exerciţiul funcţiunii ori
2.3. Infracţiuni săvârşite de alte persoane, care pentru fapte îndeplinite în exerciţiul funcţiunii, se pedepseşte cu
împiedică exercitarea în bune condiţii a funcţiei publice închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.
Lovirea sau orice acte de violenţă, săvârşite împotriva
După cum am mai afirmat, buna administraţie (administrare)
unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică
în realizarea interesului public depinde în mare măsură de buna
exerciţiul autorităţii de stat, aflat în exerciţiul funcţiunii ori
exercitare a funcţiilor publice de către titularii acestora.
pentru fapte îndeplinite în exerciţiul funcţiunii, se pedepseşte cu
La rândul său, buna exercitare a unei funcţii publice
închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
depinde în principal de exercitarea deontologică a acesteia, ceea
Vătămarea corporală, săvârşită împotriva unui funcţionar
ce nu este, însă, suficient, în condiţiile în care buna exercitare a
public care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de
unei funcţii publice se află în corelaţie şi cu atitudinea celor
stat, aflat în exerciţiul funcţiunii ori pentru fapte îndeplinite în exer
vizaţi de exerciţiul funcţiei publice sau, după caz, a celor care
sunt beneficiarii serviciului public în cadrul căruia este ciţiul funcţiunii, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 6 ani.
exercitată acea funcţie. Vătămarea corporală gravă, săvârşită împotriva unui
funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică
Deci, cu alte cuvinte, exerciţiul unei funcţii publice va fi
exerciţiul autorităţii de stat, aflat în exerciţiul funcţiunii ori
cu atât mai performant, cu cât acesta se va baza pe respectarea
pentru fapte îndeplinite în exerciţiul funcţiunii, se pedepseşte cu
normelor deontologice de către titularul acelei funcţii, dar va fi
închisoare de la 3 la 12 ani.
şi mai performant dacă publicul vizat sau beneficiar, după caz,
îşi va da concursul în sensul respectării prevederilor legale şi Incriminarea acestor fapte ca infracţiuni şi sancţionarea lor
sprijinirii realizării interesului general. cu pedepse substanţiale au ca scop direct protejarea prestigiului
funcţionarului public şi siguranţa acestuia, dar şi un scop mai
Din păcate însă, realitatea socială demonstrează existenţa a
larg, care vizează, pe de o parte, prestigiul autorităţii sau
numeroase acte şi fapte comise de către persoanele vizate de
exerciţiul deontologic al funcţiei publice, săvârşite împotriva instituţiei publice în cadrul căreia acesta îşi desfăşoară
funcţionarilor publici sau împotriva exercitării legale a funcţiei activitatea şi, pe de altă parte, buna exercitare a funcţiei publice
publice, ceea ce a impus incriminarea ca infracţiuni a unor şi realizarea interesului general în cadrul unei ordini sociale
asemenea fapte şi acte. bazate pe ordinea de drept.
instituţie de stat sau o altă unitate dintre cele la care se referă în literatura juridică de specialitate există autori care
art. 145, în vederea producerii unei consecinţe juridice, pentru sine prezintă cei doi termeni ca fiind purtătorii unor încărcături
ori pentru altul, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani. juridice diferite, responsabilitatea fiind cea care „precede
Tuturor acestor infracţiuni, deşi sunt săvârşite de alte răspunderii şi o poate elimina", responsabilitatea presupunând
132
persoane decât funcţionarii publici, am considerat necesar să ie respectarea benevolă de către individ a valorilor acceptate de
facem o prezentare sumară deoarece, prin efectele lor afectează către o comunitate, iar atunci când sistemul de valori este negat,
buna exercitare a funcţiei publice, prestigiul de care trebuie să se omul încetează să mai fie responsabil şi, astfel, ei devine
bucure funcţionarii publici, precum şi încredea publicului în răspunzător pentru comportamentul său ilicit.
autorităţile şi instituţiile publice ca piloni ai bunei administraţii.
131
D E X , o / ? . « X , p . 891 şi 919.
1 3 2
V e r g i n i a V e d i n a ş , op.cit., p. 169. . .
1 3 3
Mihai Florea, Responsabilitatea acţiunii sociale, Editura A c a d e m i e i
Bucureşti, 1976, p . 7 8 . 2 21
220
Aşa cum arată un autor, distincţia dintre responsabilitate şi deosebire de responsabilitate (care este o răspundere în abstract,
răspundere a fost construită pe distincţia făcută în sfera cerce o capacitate, o vocaţie la răspundere), răspunderea juridică este
tării fenomenului răspunderii sociale, unde s-a teoretizat existen răspunderea concretă stabilită după o anumită procedură de
ţa unei relaţii dialectice între responsabilitatea socială şi autoritatea competentă (instanţă sau autoritatea administrativă)
răspunderea socială. 134
finalizată într-o sancţiune, însoţită sau nu de anularea actului
Cu alte cuvinte, termenul de responsabilitate desemnează ilegal, restabilirea situaţiei anterioare, fixarea despăgubirii
ceea ce se înţelege în literatura juridică franceză prin responsa pentru actul sau faptul ce a cauzat daunele constatate, luarea
bilitate morală {responsabilite morale), în timp ce termenul măsurilor de siguranţă aplicate sau acordate conform unei
răspundere desemnează ceea ce se înţelege în literatura juridică proceduri prevăzute de lege. 136
franceză prin responsabilitate juridică(responsabilite juridique). Răspunderea titularului unei funcţii publice intervine
într-adevăr, responsabilitatea morală constă în capacitatea numai după ce acesta a comis o faptă prin care se va situa în
unei persoane de a lua în mod voluntar şi conştient o hotărâre afara reglementărilor juridice, situaţie în care va interveni una
fără să se raporteze, în prealabil, la o autoritate superioară care sau mai multe dintre formele răspunderii juridice.
să-i confere motivele actelor sale şi fără să fie judecat pentru Tradiţional, specialiştii în drept administrativ, atunci când
acestea. se ocupă de formele răspunderii titularilor de funcţii publice,
Astfel, în cazul unui titular al unei funcţii publice, în tratează doar aspectele legate de răspunderea juridică a acestora.
general, şi în cazul unui funcţionar public, în special, responsa Având însă în vedere tema lucrării de faţă, am considerai
bilitate înseamnă existenţa unei atitudini pline de solicitudine necesar să punem în evidenţă distincţia dintre responsabilitate şi
faţă de problemele cetăţenilor, implicarea lor cu obiectivitate şi răspundere, cele două noţiuni regăsindu-se în cadrul conduitei
profesionalism în realizarea sarcinilor funcţiilor lor, funcţii deontologice a titularilor de funcţii publice.
înţelese ca adevărate misiuni sociale. Pentru un funcţionar
public caracterizat de un înalt spirit de responsabilitate nu există 1.2. Răspunderea titularului unei funcţii publice
o valoare mai importantă decât îndeplinirea, cu o convingere
Formele răspunderii titularilor funcţiilor publice sun
reieşită din înţelegerea raţională a fenomenelor, a sarcinilor
clasificate după diverse criterii, cel mai important fiind acela a
funcţiei sale. Un asemenea tip de funcţionar este stăpânit de un
naturii reglementării juridice a acesteia.
sentiment de vinovăţie când ceva nu a fost în ordine în munca
Astfel, din acest punct de vedere, avem răspundere politic;
sa, chiar dacă e vorba de un aspect mai puţin important, care
135 ' sau constituţională, răspundere penală, răspundere civilă
pentru un ochi neavizat nu este sesizabil. răspundere administrativă, răspundere de dreptul muncii etc.
Un alt autor, susţinând existenţa deosebirii dintre în cadrul lucrării de faţă, am clasificat funcţiile publice, îi
responsabilitatea juridică şi răspunderea juridică, afirmă că, spre raport de prerogativele de putere publică aflate în conţinutul loi
1
A n t o n i e I o r g o v a n , Tratat de drept administrativ, E d i t u r a All B e c k
Bucureşti, 2 0 0 1 , vol. I, p . 612. 1 3 6
Valerică Dabu, Răspunderea juridică a funcţionarului public
Idem, op. cit., p. 6 1 3 .
1 3 5
Editura G l o b a l L e x , Bucureşti, p . 3 9 .
222 22
în funcţii publice legislative, funcţii publice aparţinând autori percheziţionaţi, reţinuţi sau arestaţi preventiv numai cu
tăţilor judecătoreşti şi, respectiv, funcţii publice executiv-admi- încuviinţarea secţiilor Consiliului Superior al Magistraturii, iar
nistrative, ajungând astfel, şi la concluzia existenţei unei în caz de infracţiune flagrantă, Consiliul Superior al
deontologii a parlamentarilor, o deontologie a judecătorilor şi Magistraturii va fi informat de îndată de către organul care a
procurorilor şi, respectiv, o deontologie a funcţionarilor publici dispus reţinerea sau percheziţia.
administrativi. De asemenea, potrivit art.96 din Legea nr.303/2004
138
Din această cauză, formele răspunderii juridice vor
privind Statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată,
prezenta anumite aspecte specifice, în raport cu domeniul în care
statul este cel care va răspunde patrimonial pentru prejudiciile
este exercitată funcţia publică respectivă.
cauzate prin erorile judiciare şi numai după ce prejudiciul a fost
Astfel, numai în cazul funcţiilor publice legislative, acoperit de stat în temeiul hotărârii irevocabile statul se poate
precum şi în cazul anumitor funcţii publice executive,
îndrepta cu o acţiune în despăgubiri împotriva judecătorului sau
denumite şi demnităţi publice, poate interveni răspunderea
procurorului care, cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă, a săvârşit
politică a titularilor acestor funcţii, sub forma suspendării sau
eroarea judiciară cauzatoare de prejudicii.
destituirii şefului statului, suspendării, revocării sau destituirii
Judecătorii şi procurorii răspund disciplinar pentru
unui membru al Guvernului, în condiţiile dispoziţiilor constitu
abaterile de la îndatoririle de serviciu, precum şi pentru faptele
ţionale sau ale Legii nr. 115/1999 privind răspunderea
ministerială . 137 care afectează prestigiul justiţiei, fiind considerate abateri
disciplinare:
Deci, cu alte cuvinte, legislaţia actuală face distincţie între
- încălcarea prevederilor legale referitoare la declaraţiile
răspunderea unui om politic şi răspunderea unui judecător sau
procuror ori a unui funcţionar public, omul politic fiind expus nu de avere, declaraţiile de interese, incompatibilităţi şi interdicţii
numai unei răspunderi juridice, ca orice titular de funcţie privind judecătorii şi procurorii;
publică, ci este expus şi unei răspunderi politice, care poate - intervenţiile pentru soluţionarea unor cereri, pretinderea
acţiona separat sau împreună cu răspunderea juridică. sau acceptarea rezolvării intereselor personale sau ale membrilor
La fel, în cazul judecătorilor şi a procurorilor, răspunderea familiei ori ale altor persoane, altfel decât în limita cadrului
acestora prezintă unele aspecte caracteristice, în raport cu legal reglementat pentru toţi cetăţenii, precum şi imixtiunea în
răspunderea parlamentarilor şi a celorlalţi demnitari publici, dar activitatea altui judecător sau procuror;
şi în raport cu funcţionarii publici administrativi. - desfăşurarea de activităţi publice cu caracter politic sau
Astfel, judecătorii şi procurorii răspund civil, manifestarea convingerilor politice în exercitarea atribuţiilor de
disciplinar şi penal, ca orice alt titular al unei funcţii publice, serviciu;
dar judecătorii, procurorii şi magistraţii-asistenţi pot fi - nerespectarea secretului deliberării sau a confi
denţialităţii lucrărilor care au acest caracter;
Publicată în M o n i t o r u l Oficial al R o m â n i e i , Partea I nr. 3 0 0 din 28
1 3 8
Publicată în M o n i t o r u l Oficial al R o m â n i e i , P a r t e a I nr. 5 7 6 din 29
iunie 1999, republicată în M o n i t o r u l Oficial al R o m â n i e i , Partea I nr 3 3 4 din iunie 2 0 0 4 , republicată în M o n i t o r u l Oficial al R o m â n i e i , Partea I nr. 826 din
20 mai 2002. 13 s e p t e m b r i e 2 0 0 5 .
224 225
- nerespectarea în mod repetat şi din motive imputabile a dacă este vorba de un judecător sau de Secţia pentru procurori a
dispoziţiilor legale privitoare la soluţionarea cu celeritate a Consiliului Superior al Magistraturii, dacă este vorba de un
cauzelor; procuror, potrivit procedurii reglementate de Legea nr. 317/2004
- refuzul nejustificat de a primi la dosar cererile, con privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată . 139
1 4 1
E m a n u e l A l b u , op.cit., 2 0 0 5 ; E m a n u e l A l b u ( c o o r d o n a t o r ) , op.cit., Partea I, n r . 4 1 0 din 25 iulie 2 0 0 1 şi a suferit mai m u l t e modificări şi
2007. completări, ultimele prin L e g e a n r . 5 2 6 / 2 0 0 4 .
232 233
public se înţelege orice persoană care exercită permanent sau
Potrivit art. 84 din Legea nr. 188/1999, republicată, temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost învestită, o
răspunderea civilă a funcţionarului public se angajează: însărcinare de orice natură, retribuită sau nu, în serviciul unei
- pentru pagubele produse cu vinovăţie patrimoniului unităţi dintre cele la care se referă art. 145 (autorităţi publice,
autorităţii sau instituţiei publice în care funcţionează; instituţii publice, instituţii sau alte persoane juridice de interes
- pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au public, servicii de interes public)", precum şi de noţiunea de
acordat necuvenit; funcţionar definită de alin. 2 al aceluiaşi articol, potrivit căruia
- pentru daunele plătite de autoritatea sau instituţia publică, „prin funcţionar se înţelege persoana menţionată în alin. 1,
în calitate de comitent, unor terţe persoane, în temeiul unei precum şi orice salariat care exercită o însărcinare în serviciul
hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile. unei alte persoane juridice decât cele prevăzute în acel alineat".
Repararea pagubelor produse în dauna autorităţii sau Faptele comise în această calitate specială sunt infracţiuni
instituţiei publice se dispune prin emiterea de către şeful acesteia de serviciu sau în legătură cu serviciul (luarea de mită, abuzul
a unui act administrativ, în termen de 30 de zile de la constatarea sau neglijenţa în serviciu etc.) ori alte categorii de infracţiuni
pagubei sau prin asumarea unui angajament de plată al specifice exercitării sau în legătură cu exercitarea unei funcţii
funcţionarului public. publice (delapidarea, falsul intelectual, falsul material, insubor
In cazul pagubelor provenite din daunele plătite de donarea etc.).
autoritatea sau instituţia publică în calitate de comitent unor De asemenea, există reglementări speciale vizând funcţio
terţi, repararea pagubei se va face pe baza hotărârii judecătoreşti narii publici, altele decât Codul penal, precum Legea
definitive şi irevocabile. nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea
Emiterea actului administrativ de recuperare a pagubei se faptelor de corupţie, Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al
prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei. României etc. 143
împotriva actului administrativ de recuperare a pagubei, Alăturat sancţiunii penale se mai pot aplica şi pedepse
funcţionarul public vizat se poate adresa instanţei de contencios complementare care se execută după executarea pedepsei
administrativ competente. principale, constând în interzicerea uneia sau unora dintre
următoarele drepturi:
2.5. Răspunderea penală a funcţionarilor publici - dreptul de a alege şi de a fi ales în organele puterii sau pe
Răspunderea penală a funcţionarului public pentru infrac funcţii echivalente;
ţiunile săvârşite în timpul serviciului sau în legătură cu atribu - dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul
ţiile funcţiei publice pe care o ocupă se angajează potrivit legii autorităţii publice;
penale.
Noţiunea de funcţionar public în sensul Legii nr. 188/1999,
republicată, diferă de noţiunea de funcţionar public definită de
art. 147 alin.(l) din Codul penal, potrivit căruia, „prin funcţionar 1 4 3
L e g e a n r . 8 6 / 2 0 0 6 , publicată î n M o n i t o r u l Oficial a l R o m â n i e i ,
Partea I, n r . 3 5 0 din 19 aprilie 2 0 0 6 .
234 235
- dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie Dacă însă, funcţionarul public este condamnat definitiv
de natura celei de care s-a folosit condamnatul pentru săvârşirea pentru o faptă prevăzută de art. 54 lit.h) din Legea nr. 188/1999,
infracţiunii. republicată, măsura suspendării din funcţie se transforma in
Legea nr. 188/1999, republicată, s-a ocupat de clarificarea măsura încetării de drept a raportului de serviciu, potrivit art. 98
situaţiei funcţionarului public în faza cercetării penale şi alin.(l)lit.f)din lege.
judecătoreşti, până la intervenirea unei hotărâri definitive. Această măsură va atrage şi eliminarea dm Corpul
funcţionarilor publici şi pierderea tuturor drepturilor dobândite
Astfel, potrivit art. 86 alin.(2) din Legea nr. 188/1999, în carieră.
republicată, în cazul în care funcţionarul public este trimis în
judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni de natura celor
prevăzute la art. 54 lit. h) (contra umanităţii, contra statului sau
contra autorităţii, de serviciu sau în legătură cu serviciul, care
împiedică înfăptuirea justiţiei, de fals ori a unor fapte de
corupţie sau a unei infracţiuni săvârşite cu intenţie, care l-ar face
incompatibil cu exercitarea funcţiei publice), persoana care are
competenţa legală de numire în funcţia publică va dispune
suspendarea funcţionarului public din funcţia publică pe care o
deţine.
Dacă instanţa judecătorească dispune achitarea sau
încetarea procesului penal, suspendarea din funcţia publică
încetează, iar funcţionarul public respectiv îşi va relua
activitatea în funcţia publică deţinută anterior şi îi vor fi achitate
drepturile salariale aferente perioadei de suspendare.
în situaţia în care nu sunt întrunite condiţiile pentru
angajarea răspunderii penale, iar fapta funcţionarului public
poate fi considerată abatere disciplinară, va fi sesizată comisia
de disciplină competentă.
De la momentul începerii urmăririi penale, în situaţia în
care funcţionarul public poate influenţa cercetarea, persoana
care are competenţa numirii în funcţia publică are obligaţia să
dispună mutarea temporară a funcţionarului public în cadrul
altui compartiment sau altei structuri fără personalitate juridică a
autorităţii ori instituţiei publice.
23
236
De asemenea, adoptarea Recomandării nr.R(2000)10 s-a
CAPITOLUL VI impus ca urmare a faptului că fenomenul corupţiei reprezintă o
ameninţare serioasă împotriva statului de drept, a democraţiei, a
PREOCUPĂRI DEONTOLOGICE EUROPENE
drepturilor omului, a echităţii şi justiţiei sociale, precum şi că
acest fenomen împiedică dezvoltarea economică, pune în pericol
stabilitatea instituţiilor democratice şi a fundamentelor morale
ale societăţii.
Secţiunea 1 Totodată, la adoptarea acestei recomandări, Comitetul
Miniştrilor Consiliului Europei şi-a manifestat convingerea că
PREOCUPĂRI LA NIVELUL CONSILIULUI EUROPEI sensibilizarea opiniei publice şi promovarea valorilor etice
constituie mijloace importante pentru prevenirea, combaterea şi
1.1. Consideraţii generale limitarea corupţiei.
Aşa după cum am arătat, adoptarea Codului de conduită a
funcţionarilor publici, prin Legea nr. 7/2004, precum şi a 1.2. Recomandarea nr. R (2000) 10 a Comitetului
Codului de conduită a personalului contractual din autorităţile şi Miniştrilor Consiliului Europei privind codurile de conduită
instituţiile publice, prin Legea nr. 477/2004, au fost consecinţe pentru funcţionarii publici
ale Recomandării nr. R(2000)10 a Comitetului Miniştrilor La adoptarea acestei recomandări, Comitetul Miniştrilor a
Consiliului Europei, care a recomandat statelor membre să
avut în vedere o serie de alte documente, precum:
promoveze adoptarea unor coduri naţionale de conduită pentru
funcţionarii publici, urmând să se inspire din Codul model de - recomandările Conferinţelor a 19-a şi a 21-a ale
conduită pentru funcţionarii publici, anexat la recomandarea miniştrilor europeni ai Justiţiei (La Valette, 1994, şi respectiv
respectivă. Praga, 1997);
De altfel, în expunerile de motive ale celor două legi, se - programul de acţiune contra corupţiei adoptat de Comitetul
Miniştrilor în 1996;
menţionează în mod expres că acestea au fost adoptate în
conformitate cu prevederile Recomandării nr. 10/2000 a - recomandarea Comitetului Miniştrilor Consiliului Europei
Comitetului Miniştrilor Consiliului Europei. Adoptarea nr. R(81) 19 privind accesul la informaţie deţinut de autorităţile
Recomandării nr.R(2000)10 s-a impus ca urmare a faptului că publice;
scopul Consiliului Europei este de a realiza o unitate mai mare - recomandarea Comitetului Miniştrilor al Consiliului
între membrii săi, iar administraţiile publice joacă un rol esenţial Europei nr. R(2000) 6 privind Statutul funcţionarilor publici din
în societăţile democratice şi funcţionarii publici sunt elementul EUROPA;
cheie al administraţiei publice, fiind necesar să dispună de un
- declaraţia finală şi Planul de acţiuni adoptate de şefii de sta!
cadru juridic şi material corespunzător pentru a putea să se
şi de Guvern din Consiliul Europei la cea de a 2-a întâlnire la vâri
achite de sarcinile lor într-un mod adecvat.
care s-a ţinut la Strasbourg, în zilele de 10 şi 11 octombrie 1997;
238 23 (
1.3. Principiile generale ale Codului model de conduită
- rezoluţia (97) 24 referitoare la cele 20 de principii j>entru funcţionarii publici
directoare în lupta contra corupţiei;
- rezoluţiile (98) 7 şi (99) 5 privind autorizarea şi respectiv Codul model de conduită pentru funcţionarii publici
adoptarea Acordului parţial lărgit care stabileşte „Grupul de trasează un set de principii generale care trebuie să se regăsească
State contra corupţiei - GRECO", instituţie care are ca scop in codurile de conduită elaborate şi adoptate de statele membre
îmbunătăţirea capacităţii membrilor săi de a lupta contra ale Consiliului Europei, astfel că este necesară o succintă
corupţiei prin vegherea asupra punerii în practică a angajamen prezentare a acestora.
telor lor în acest domeniu. Conformitatea cu legea, cu celelalte reglementări legale
Scopul declarat al adoptării Codului model de conduită şi cu normele deontologice, este primul principiu consacrat la
pentru funcţionarii publici a fost unul triplu, şi anume: art.4 pgf.l, unde se precizează că funcţionarul public trebuie să
- precizarea regulilor privind integritatea şi conduita pe se achite de toate îndatoririle sale în respectul legii, al
care funcţionarii publici trebuie să le respecte; instrucţiunilor legale şi al regulilor deontologice referitoare la
- ajutarea funcţionarilor publici în cunoaşterea, înţelegerea funcţia sa.
şi respectarea acestor norme; Neutralitatea funcţionarului public este un alt principiu
- informarea publicului asupra conduitei la care acesta este pe care îl găsim statuat la art.4, la pgf.2, care statuează că
îndreptăţit să se aştepte din partea funcţionarilor publici. funcţionarul public trebuie să acţioneze de o manieră politică
Domeniul de aplicare a Codului model de conduită pentru neutră, astfel încât să nu contracareze politicile, deciziile sau
funcţionarii publici este prezentat la art. 1, unde se precizează că acţiunile legitime ale autorităţilor publice.
acest cod se aplică tuturor funcţionarilor publici {agents publics, Loialitatea funcţionarului public îl obligă pe acesta să
în limba franceză), dar trebuie menţionat că, în documentele servească în mod loial autorităţile naţionale, locale sau regionale
europene, noţiunea de funcţionar public are accepţiune mult mai constituite conform legii.
largă decât în legislaţia română. Principiul probităţii, imparţialităţii şi eficacităţii, îl
Astfel, tot la art. 1 se precizează că, în sensul acestui cod, obligă pe funcţionarul public să fie cinstit, imparţial şi eficient,
termenul de „funcţionar public" include orice persoană aflată în să-şi îndeplinească îndatoririle sale la cel mai înalt nivel de
serviciul unei autorităţi publice, precum şi că dispoziţiile capacitate al său, cu competenţă, echitate şi înţelegere, neluând
prezentului cod pot fi, de asemenea, aplicate oricărei persoane în considerare decât interesul public şi circumstanţele pertinente
aflate în serviciul unor instituţii private care efectuează servicii ale problemei.
publice, fiind excluşi reprezentanţii publici aleşi, membrii Natura curtenitoare şi politicoasă a comportamentului
guvernului şi persoanele care exercită funcţii judecătoreşti.
trebuie să caracterizeze relaţiile funcţionarului public cu
cetăţenii pe care îi serveşte, precum şi relaţiile sale cu superiorii,
colegii şi subordonaţii.
Principiul obiectivitătii şi al tratamentului egal îl obligă
240 pe funcţionarul public să nu acţioneze în mod arbitrar şi nici în
241
detrimentul vreunei persoane, grup de persoane sau entităţi, 1.4. Reguli necesare pentru respectarea principiilor
oricare ar fi ele, fiind necesar să ţină cont de drepturile, obliga codului
ţiile şi interesele legitime ale celorlalţi. în procesul de luare a Alături de principiile la care ne-am referit succint mai sus,
deciziilor, funcţionarul public trebuie să acţioneze conform cu Codul model de conduită pentru funcţionarii publici prescrie o
legea şi să-şi exercite puterea sa de apreciere în mod imparţial, serie de reguli instituite în scopul asigurării efectivităţii
ţinând cont numai de circumstanţele pertinente. principiilor respective în comportamentul oricărui funcţionar
Principiul evitării conflictului de interese îl obligă pe public, pe care le vom prezenta în continuare.
funcţionarul public să evite ca interesele sale personale să intre Regula întocmirii unui raport către superiorul ierarhic,
în conflict cu funcţiile sale publice, fiind în responsabilitatea sa de obicei, este prevăzută în următoarele situaţii de la art. 12 din
să evite asemenea conflicte, indiferent dacă sunt reale, potenţiale Codul model:
sau aparente. - funcţionarul public care consideră că i se cere să
Interdicţia de a cere sau primi foloase trebuie să acţioneze într-un mod ilegal, imoral sau contrar eticii, putând să
caracterizeze în permanenţă întregul comportament al funcţio provoace încălcarea jurământului sau care este în contradicţie în
narului public, care este obligat ca, prin poziţia sa oficială, să nu oricare alt mod cu prezentul cod, trebuie să semnaleze acest fapt
accepte avantaje necuvenite, în interesul său personal sau pentru conform legii;
alţii. - funcţionarul public trebuie să semnaleze autorităţilor
Loialitatea faţă de autoritatea sau instituţia publică îl competente, conform legii, orice violare a prezentului cod de
obligă pe funcţionarul public să se comporte astfel încât să către alţi funcţionari publici despre care el sau ea a aflat;
păstreze şi să întărească încrederea publicului în integritatea, - funcţionarul public care a semnalat autorităţilor
imparţialitatea şi eficacitatea autorităţilor publice. competente, conform legii, un caz precum cel prevăzut mai sus
Principiul subordonării ierarhice prevede că funcţio şi care consideră că răspunsul nu este satisfăcător, poate să
narul public este răspunzător în faţa superiorului său ierarhic informeze acest lucru în scris şefului răspunzător de funcţia
imediat, cu excepţia unor dispoziţii contrare ale legii, ceea ce îl publică;
obligă ca, în activitatea sa, să execute dispoziţiile acestuia, cu - atunci când un caz nu poate fi rezolvat de o manieră
excepţia unor cazuri de nelegalitate flagrantă. acceptabilă pentru funcţionarul în cauză prin procedurile şi căile
Confidenţialitatea este un alt principiu care trebuie să de recurs prevăzute de legislaţia privind funcţia publică,
ghideze conduita funcţionarilor publici, care, ţinând cont în mod funcţionarul trebuie să execute instrucţiunile legale pe care le-a
corect de dreptul de acces la informaţiile oficiale, trebuie să primit;
prelucreze în mod adecvat, cu toată confidenţialitatea necesară, - funcţionarul public trebuie să semnaleze autorităţilor
toate informaţiile şi toate documentele obţinute în exercitarea, competente orice dovadă, afirmaţie sau bănuială de activitate
sau cu ocazia exercitării atribuţiilor sale. ilegală sau criminală privind funcţia publică despre care are
cunoştinţă în sau cu ocazia exercitării funcţiilor sale;
242 243
:... - Administraţia publică trebuie să vegheze ca funcţionarul - funcţionarul public care ocupă o poziţie în care
public care semnalează un caz prevăzut mai sus, în baza unor interesele sale personale sau private ar putea fi afectate de către
bănuieli rezonabile şi de bună credinţă, să nu sufere niciun îndatoririle sale oficiale, trebuie să declare conform legii, din
prejudiciu. momentul numirii sale, apoi la intervale regulate şi atunci când
Regulile pentru evitarea sau rezolvarea unui conflict de are loc orice schimbare a situaţiei, care este natura şi
interese sunt prevăzute la art. 13-15 din Codul model de dimensiunea acestor interese;
conduită, astfel: - funcţionarul public nu are dreptul să se ocupe de nicio
- conflictul de interese se naşte în situaţia în care un activitate sau tranzacţie şi nici să ocupe vreun post sau funcţie,
funcţionar public are un interes personal de natură să influenţeze remunerată sau nu, incompatibilă cu buna exercitare a funcţiilor
sau să pară a influenţa exercitarea imparţială şi obiectivă a sale publice sau care aduce prejudiciu acestora, iar atunci când
funcţiilor sale oficiale; nu-i este clar dacă o activitate este compatibilă, trebuie să ceară
- interesul personal al funcţionarului public cuprinde orice părerea superiorului;
avantaj pentru sine sau în favoarea familiei sale, a părinţilor, - sub rezerva legislaţiei aplicabile, funcţionarul public este
prietenilor sau persoanelor apropriate, sau a persoanelor sau dator să informeze şi să obţină aprobarea angajatorului său în
organizaţiilor cu care a avut relaţii de afaceri sau politice, funcţia publică înainte de a exercita anumite activităţi,
precum şi orice obligaţie financiară sau civilă la care este remunerate sau nu, sau de a accepta anumite posturi sau funcţii,
constrâns funcţionarul public; oricare ar fi ele, exterioare postului său în cadrul funcţiei
- ţinând cont că funcţionarul este singurul care poate să publice;
ştie dacă se află în această situaţie, există obligaţia personală: - funcţionarul public trebuie să se conformeze oricărei
- să fie atent la orice conflict de interese real sau po obligaţii legale de declarare a filiaţiei sau apartenenţei la
tenţial; organizaţii susceptibile de a dăuna funcţiei sale sau exerciţiului
- să ia măsuri pentru a evita un asemenea conflict; corect al atribuţiilor ca funcţionar public.
- să informeze superiorul său ierarhic despre orice con Regulile privind activitatea politică sau publică a
flict de interese din momentul în care a luat cunoştinţă de acesta; funcţionarului public prevăd că:
- să se conformeze la orice decizie finală care îi pre - funcţionarul public care trebuie să se conformeze
tinde să se retragă din situaţia în care se găseşte sau să renunţe la respectării drepturilor fundamentale şi constituţionale, trebuie să
avantajul care se afla la originea conflictului; vegheze ca participarea sa la activităţi politice sau implicarea sa
- atunci când i se cere, funcţionarul public trebuie să în dezbateri publice sau politice să nu altereze încrederea
declare dacă el sau ea are sau nu are un conflict de interese; publicului sau a celor care l-au angajat, referitor la capacitatea sa
- orice conflict de interese declarat de către un candidat la de a se achita de misiunea sa cu imparţialitate şi loialitate;
administraţie sau la un nou post în funcţia publică trebuie - funcţionarul public, aflat în exercitarea atribuţiilor de
rezolvat înainte de numire; serviciu, nu trebuie să ofere ocazia utilizării sale în scopuri
politice partizane;
244 245
- funcţionarul public trebuie să se conformeze oricărei - să redacteze, în cel mai scurt timp, un document despre
restricţii, impusă în conformitate cu prevederile legale, anumitor această tentativă, de preferinţă într-un registru oficial;
categorii de funcţionari publici, în ce priveşte exercitarea unei - să semnaleze imediat ce este posibil acesta tentativă către
activităţi politice datorate poziţiei lor sau naturii atribuţiilor lor. superiorul său ierarhic sau direct la autorităţile competente în
Regulile privind cadourile, influenţele şi reacţia materie de aplicare a legii;
necesară în faţa oferirii de foloase necuvenite, reprezintă o - să continue să lucreze normal, în special la lucrarea în
preocupare separată a codului model de conduită pentru funcţio legătură cu care avantajul necuvenit i-a fost oferit.
narii publici:
- funcţionarul public nu trebuie să se lase pus sau să pară
- funcţionarul public nu trebuie nici să solicite nici să că a fost pus într-o situaţie care să-1 oblige să acorde în schimb o
accepte cadouri, favoruri, invitaţii sau orice alt avantaj care îi favoare unei persoane sau unei entităţi oricare ar fi ea. De
este destinat lui sau familiei sale, părinţilor săi sau prietenilor asemenea, comportamentul său, atât public, cât şi privat, nu
apropiaţi, sau unor persoane sau organizaţii cu care funcţionarul trebuie să-1 facă vulnerabil la influenţa nepotrivită a altuia.
public are sau a avut relaţii de afaceri sau politice, care pot
Reguli privind abuzul de poziţie oficială şi prelucrarea
influenţa imparţialitatea cu care îşi exercită atribuţiile sale sau
informaţiilor sunt, la rândul lor, prevăzute la art.21-22 din Codul
pot constitui sau par a constitui o recompensă în raport cu
model de conduită:
acestea, fără ca aici să fie inclusă ospitalitatea convenţională şi
- funcţionarul public nu trebuie să ofere avantaje legate în
nici cadourile minore;
niciun mod de situaţia sa de funcţionar public, atâta timp cât nu
- atunci când funcţionarul public nu ştie dacă poate a fost autorizat în mod legal în acest sens;
accepta un cadou sau un gest de ospitalitate, trebuie să ceară
- funcţionarul public nu trebuie să încerce să influenţeze
părerea superiorului său ierarhic;
în scopuri personale nicio persoană sau entitate oricare ar fi
- dacă funcţionarul public se află în situaţia în care i s-a aceasta, inclusiv alţi funcţionari publici, folosindu-se de poziţia
propus un avantaj necuvenit, trebuie să ia măsurile următoare, sa oficială, sau propunându-le acestora avantaje personale;
astfel încât să-şi asigure protecţia: - funcţionarul public, ţinând cont de cadrul general al
- să refuze avantajul respectiv, fiind interzis să-1 accepte în legislaţiei naţionale privind accesul la informaţiile deţinute de
scopul de a-1 utiliza ca probă; autorităţile publice, nu va comunica informaţii decât cu respec
- să încerce să identifice persoana care a făcut oferta; tarea reglementărilor şi exigenţelor aplicabile autorităţii anga
- să evite contactele prelungite, cu toate că şi cunoaş-terea jatoare;
motivului ofertei ar putea să-i fie utilă într-o depoziţie; - funcţionarul public trebuie să ia măsurile corespun
- în cazul în care cadoul nu poate fi nici refuzat nici zătoare pentru a garanta securitatea şi confidenţialitatea informa
înapoiat expeditorului, el trebuie păstrat manipulându-1 cât mai ţiilor care sunt în responsabilitatea sa sau despre care are cunoş
puţin posibil; tinţă;
- să încerce să aibă martori, de exemplu colegi care - funcţionarul public nu trebuie să caute să aibă acces la
lucrează în apropiere; informaţiile care nu-i sunt atribuite şi nu-i este permis să
246 247
utilizeze în mod neadecvat informaţii pe care le poate obţine în - funcţionarul public însărcinat cu controlul sau condu
sau cu ocazia exercitării atribuţiilor sale; cerea altor funcţionari publici trebuie să ia măsurile necesare
- funcţionarul public nu trebuie să procedeze la reţinerea pentru a împiedica subordonaţii săi de a se angaja în acte de
de informaţii oficiale care pot fi sau vor deveni în mod legitim corupţie care au legătură cu serviciul lor. Aceste măsuri pot fi:
transmise public, şi nici să difuzeze informaţii despre care ştie atragerea atenţiei şi aplicarea legii şi reglementărilor, asigurarea
sau are motive rezonabile să creadă că sunt inexacte sau înşe unei instruiri adecvate contra corupţiei, să fie atenţi la difi
lătoare. cultăţile financiare sau altele pe care le poate întâmpina
Regulile privind conduita în raport cu resursele personalul său şi să dea prin comportamentul său personal, un
autorităţilor sau instituţiilor publice prevăd că, în exercitarea exemplu de integritate.
puterii sale discreţionare, care îi conferă un drept de apreciere a Regulile privind unele incompatibilităţi speciale,
oportunităţii acţiunilor sale, funcţionarul public trebuie să constituie pentru funcţionarul public interdicţii suplimentare,
vegheze ca, pe de o parte personalul şi pe de altă parte bunurile, după cum urmează:
instalaţiile, serviciile şi resursele financiare, care îi sunt - funcţionarul public nu are voie să profite în mod abuziv
încredinţate, să fie administrate şi folosite în mod util, eficace şi de funcţia sa publică pentru a obţine o posibilitate de angajare în
economic, fiind strict interzis ca acestea să fie utilizate în afara funcţiei publice;
scopuri private, cu excepţia cazurilor când există o autorizaţie - funcţionarul public nu trebuie permită ca perspectiva
legală în acest sens. unei alte angajări să-i creeze un conflict de interese real,
Regulile privind responsabilităţile şefilor ierarhici, potenţial sau susceptibil de a apărea ca atare, fiind obligat să
prevăzute de Codul model de conduită pentru funcţionarii semnaleze imediat superiorului său ierarhic orice ofertă de
publici, prescriu următoarele: angajare concretă susceptibilă de a crea un astfel de conflict,
- funcţionarul public care are responsabilităţi în ceea ce precum şi acceptarea oricărei oferte de angajare;
priveşte recrutarea, promovarea sau numirea, trebuie să vegheze - fostul funcţionar public, conform dispoziţiilor legale^ în
la faptul ca verificările privind integritatea candidatului să fi fost timpul unei perioade corespunzătoare, nu trebuie să acţioneze în
efectuate conform legii, iar atunci când nu este sigur în legătură favoarea niciunei persoane sau entităţi, oricare ar fi aceasta,
cu decizia care trebuie luată, este necesar să ceară sfaturi într-o problemă pentru care a intervenit în numele funcţiei
corespunzătoare; publice sau pe care a consiliat-o şi care ar putea să procure un
- funcţionarul public însărcinat cu controlul sau condu anumit avantaj pentru această persoană sau entitate;
cerea altor funcţionari publici trebuie să realizeze aceste - fostul funcţionar public nu trebuie să utilizeze sau să
activităţi în conformitate cu politicile şi obiectivele autorităţii divulge informaţii confidenţiale obţinute în calitatea sa de
publice angajatoare, urmând să răspundă de actele şi omisiunile funcţionar public, cu excepţia cazului în care a fost autorizat să
subordonaţilor care sunt contrare acestor politici şi obiective, facă aceasta conform legii;
dacă nu a luat măsurile pe care promptitudinea normală le - funcţionarul public trebuie să se conformeze tuturor
pretinde de la o persoană în poziţia sa, pentru a împiedeca astfel regulilor stabilite potrivit legii în ceea ce priveşte acceptarea
de acte sau omisiuni; unor angajamente atunci când încetează atribuţiile sale publice.
248 249
Regulile referitoare la caracterul obligatoriu al acestui Secţiunea a 2-a
cod şi la respectarea normelor sale sunt prevăzute în finalul PREOCUPĂRI LA NIVELUL UNIUNII EUROPENE
reglementărilor sale, prevăzându-se că:
- acest cod va fi publicat sub autoritatea ministrului sau 2.1. Preocupările Uniunii Europene pentru instituirea
şefului funcţiei publice; unui drept la o bună administraţie
- funcţionarul public este dator să se comporte conform
Dreptul la o bună administraţie (administrare) nu a
codului şi trebuie, în consecinţă, să ia cunoştinţă de dispoziţiile
cunoscut în România o consacrare constituţională şi nici legală,
şi de toate modificările acestuia, iar atunci când nu este sigur în
iar conceptele de „bună administraţie" (bonne administration)
ce priveşte modul de a proceda, va trebui să ceară sfatul unei
şi, respectiv, „proastă administraţie" (mauvaise administration)
persoane competente;
reprezintă preocupări de dată recentă pentru doctrina adminis-
- dispoziţiile codului de conduită trebuie să facă parte din • w 1 • - 144
contractul de angajare al funcţionarului public, iar încălcarea lor trativa din ţara noastră.
poate duce la sancţiuni disciplinare; în literatura de specialitate s-a făcut, în mod just, legătura
- funcţionarul public care negociază condiţiile de angajare dintre deontologia funcţionarului public european şi dreptul la o
ale altor funcţionari publici trebuie să includă în contract o bună administraţie, respectiv, Codul bunei conduite adminis
dispoziţie, precizând că prezentul cod trebuie să fie respectat şi trative. 145
că acesta face parte din aceste condiţii; într-adevăr, deontologia funcţionarului public european
- este în sarcina funcţionarului public însărcinat cu este şi parte a Codului bunei conduite administrative, iar acesta
controlul sau conducerea altor funcţionari publici de a veghea ca din urmă, la rândul său, este materializarea şi concretizarea
aceştia din urmă să respecte prevederile codului şi să ia sau să principiilor şi regulilor dreptului la o bună administraţie în
propună măsuri disciplinare corespunzătoare pentru a sancţiona spaţiul Uniunii Europene, ceea ce justifică pe deplin prezentarea
orice încălcare a acestor dispoziţii;
- Administraţia publică, la intervale regulate, va recon loan Alexandru ş.a., Drept administrativ european, E d i t u r a L u m i n a
sidera dispoziţiile acestui cod, urmând să le adapteze în funcţie Lex, Bucureşti, 2 0 0 5 , p . l 2 0 , 124, 164.
de modificările şi transformările sociale. Emil Bălan, Dreptul la o bună administrare şi impactul său asupra
procedurilor administraţiei publice, comunicare prezentată la W O R K S H O P - u l
Aşa după cum am spus deja, dispoziţiile Codului model de
organizat de S N S P A la data de 28 martie 2008, având tema: Dreptul
conduită pentru funcţionarii publici, adoptat prin Recomandarea administrativ contemporan, spre o concepţie unitară în doctrina şi practica
nr.R(2000)10 a Comitetului Miniştrilor Consiliului Europei, a românească.
constituit modelul şi pentru Codul de conduită a funcţionarului Pentru detalii a se v e d e a şi Em. Albu, Recomandarea
public, adoptat prin Legea nr.7/2004, precum şi pentru Codul de C M / R E C ( 2 0 0 7 ) 7 a C o m i t e t u l u i Miniştrilor din statele m e m b r e ale
Consiliului E u r o p e i şi dreptul la o b u n ă administraţie, în R e v i s t a de D r e p t
conduită a personalului contractual din autorităţile şi instituţiile
C o m e r c i a l nr. 10/2007, p r e c u m şi Dreptul la o bună administraţie în
publice, adoptat prin Legea nr.477/2004, în vigoare în România. jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în „ C u r i e r u l J u d i c i a r "
nr. 12/2007.'
1 4 5
V e r g i n i a V e d i n a ş , op.cit., p . 2 2 3 şi u r m .
250 251
acestor aspecte împreună, în raport şi de ultimul document funda cetăţean al Uniunii şi a oricărei persoane fizice sau juridice
mental pentru evoluţia spaţiului european: Tratatul de la Lisabona. rezidentă sau având sediul social într-unui din statele membre,
Evoluţia dreptului la o bună administraţie, recunoscut de a sesiza Mediatorul Uniunii în caz de proastă administraţie în
iniţial în favoarea societăţii, a fost îndelungată, dar cel mai activitatea instituţiilor sau organelor comunitare, cu excepţia
important moment 1-a constituit adoptarea Cartei drepturilor Curţii Europene de Justiţie şi a Tribunalului de Primă Instanţă,
fundamentale a Uniunii Europene care, la art.41, denumeşte 146
în ceea ce priveşte exerciţiul funcţiilor lor jurisdicţionale.
in terminis dreptul la o bună administraţie, ca un drept Un rol deosebit de important în conturarea elementelor
fundamental, detaliind şi conţinutul acestuia. dreptului la o bună administraţie, precum şi a noţiunilor de
Astfel, potrivit art.41.1., orice persoană are dreptul ca „bună administraţie" şi, respectiv „proastă administraţie" l-au
problemele sale să fie rezolvate în mod imparţial, corect şi avut jurisprudenţa Curţii Europene de Justiţie de la Luxemburg
într-un termen rezonabil de către instituţiile şi organele Uniunii. şi instituţia Mediatorului European.
Conform art.41.2. acest drept cuprinde, în special: Astfel, Curtea Europeană de Justiţie şi Tribunalul de
- dreptul fiecărei persoane de a fi ascultată înainte de primă instanţă, respectiv de mare instanţă, au avut şi au un rol
luarea oricărei măsuri individuale care ar putea să o afecteze în important în soluţionarea contenciosului administrativ comu
mod nefavorabil; nitar, acestea acţionând ca veritabile tribunale administrative în
- dreptul de acces al fiecărei persoane la dosarul propriu, examinarea cererilor persoanelor fizice şi juridice şi, respectiv, a
cu respectarea intereselor legitime legate de confidenţialitatea şi recursurilor introduse de funcţionarii instituţiilor europene.
de secretul profesional şi al afacerilor; în jurisprudenţa celor două instanţe ale Uniunii Europene,
- obligaţia pentru administraţie de a-şi motiva deciziile. chiar înainte de adoptarea Cartei drepturilor fundamentale a
De asemenea, în temeiul art. 41.3., orice persoană are dreptul Uniunii Europene, principiile bunei administraţii şi ale dreptului
să ceară Comunităţii repararea prejudiciilor produse de instituţiile, la o bună administraţie au constituit temeiuri pentru pronunţarea
organismele sau agenţii acestora, aflaţi în exerciţiul funcţiilor lor, unor soluţii, la care ne-am referit într-o lucrare anterioară. 147
potrivit principiilor comune generale de drept din statele membre. Dreptul la o bună administraţie (administrare), alături de
Totodată, potrivit art. 41.4., orice persoană se poate adresa celelalte drepturi enunţate în Carta Europeană a drepturilor
instituţiilor Uniunii într-una din limbile tratatelor şi are dreptul fundamentale, s-a regăsit şi în conţinutul Tratatului de instituire a
să primească răspunsul în aceeaşi limbă. unei Constituţii pentru Europa care, în Titlul V „Drepturile
In strânsă legătură cu dreptul la o bună administraţie, la cetăţenilor", la art. 11-101, a preluat integral conţinutul art. 41 din
care ne-am referit mai sus, la art. 43 din Carta drepturilor Cartă. 148
' C a r t a drepturilor fundamentale a Uniunii E u r o p e n e ( 2 0 0 0 / C 3 6 4 / 0 1 ) Europene a Drepturilor Omului, în „Curierul Judiciar" nr. 12/2007.
a d o p t a t ă de P a r l a m e n t u l E u r o p e a n , Consiliul U n i u n i i E u r o p e n e şi C o m i s i a 1 4 8
Tratatul de instituire a unei Constituţii p e n t r u E u r o p a , adoptat la
E u r o p e a n ă , prin p r o c l a m a ţ i a s o l e m n ă din data de 7 dec. 2 0 0 0 , la N i s a , editată R o m a , la 29 o c t o m b r i e 2 0 0 4 , varianta finală fiind publicată în JO
de Albrecht Weber, Munchen, 2002. nr.C310/16.12.2004.
252 253
După eşuarea procesului de ratificare a Tratatului de 2007, la Strasbourg, Tratatul de la Lisabona recunoaşte în mod
instituire a unei Constituţii şi abandonarea acestui proiect al unei explicit şi dreptul la o bună administraţie (administrare).
Constituţii pentru Europa, o problemă care s-a pus a fost aceea a
situaţiei drepturilor fundamentale consfinţite în Carta Europeană, 2.2. Dreptul la o bună administraţie şi instituţia
ce fuseseră preluate în Tratat, problemă care şi-a găsit rezolvarea Mediatorului European
odată cu semnarea Tratatului de la Lisabona.
In strânsă legătură cu dreptul la o bună administraţie, la
Astfel, potrivit art. 6, Titlul I, din versiunea consolidată a
care ne-am referit mai sus, la art.43 din Carta drepturilor
Tratatului privind Uniunea Europeană, aşa cum a fost modificat
fundamentale a Uniunii Europene, este prevăzut dreptul oricărui
prin Tratatul de la Lisabona:
cetăţean al Uniunii şi a oricărei persoane fizice sau juridice
„(1) Uniunea recunoaşte drepturile, libertăţile şi principiile
rezidentă sau având sediul social într-unui din statele membre,
prevăzute în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene
de a sesiza Mediatorul Uniunii în caz de proastă administraţie în
din 7 decembrie 2000, astfel cum a fost adaptată la 12 decembrie
activitatea instituţiilor sau organelor comunitare, cu excepţia
2007, la Strasbourg, care are aceeaşi valoare juridică cu cea a
Curţii Europene de Justiţie şi a Tribunalului de Primă Instanţă,
tratatelor.
în ceea ce priveşte exerciţiul funcţiilor lor jurisdicţionale.
Dispoziţiile cuprinse în Cartă nu extind în niciun fel
Aşa cum arătam mai sus, un rol deosebit de important în
competenţele Uniunii astfel cum sunt definite în tratate.
conturarea elementelor dreptului la o bună administraţie, precum
Drepturile, libertăţile şi principiile prevăzute în Cartă se
şi a noţiunilor de „bună administraţie" şi, respectiv „proastă
interpretează în conformitate cu dispoziţiile generale din Titlul
administraţie" l-au avut jurisprudenţa Curţii Europene de Justiţie
VII al Cartei privind interpretarea şi punerea sa în aplicare şi cu
de la Luxemburg, dar şi instituţia Mediatorului European.
luarea în considerare în mod corespunzător a explicaţiilor
în ceea ce priveşte rolul Mediatorului European, trebuie
menţionate în Cartă, care prevăd izvoarele acestor dispoziţii.
precizat că această instituţie, cu competenţe proprii, distincte de
(2) Uniunea aderă la Convenţia europeană pentru apărarea
competenţele jurisdicţionale ale Tribunalului şi Curţii Europene
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Competenţele
de Justiţie, a avut de asemenea o contribuţie majoră în contu
Uniunii, astfel cum sunt definite în tratate, nu sunt modificate de
rarea elementelor dreptului la o bună administraţie şi a princi
această aderare.
piilor noţiunii de bună administraţie în activitatea instituţiilor şi
(3) Drepturile fundamentale, astfel cum sunt garantate prin
organelor Uniunii Europene, precum şi a funcţionarilor acestora.
Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a
Instituţia Mediatorului European exercită un mecanism de
libertăţilor fundamentale şi astfel cum rezultă din tradiţiile
control administrativ asemănător cu cel exercitat la nivel naţio
constituţionale comune statelor membre, constituie principii
nal asupra autorităţilor şi instituţiilor publice de către Ombudsman,
generale ale dreptului Uniunii".
în unele ţări sau de Avocatul Poporului, în ţara noastră.
Deci, recunoscând drepturile, libertăţile şi principiile
Mediatorul este numit de Parlamentul European şi are
prevăzute în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene
competenţa de a efectua anchete, la cererea oricărui cetăţean al
din 7 decembrie 2000, astfel cum a fost adaptată la 12 decembrie
Uniunii, ori persoană fizică sau juridică rezidentă sau cu sediul
254 255
social într-un stat membru, cu privire la cazurile de administraţie De altfel, la art. 1 se specifică în mod expres că instituţiile
defectuoasă în activitatea instituţiilor şi organelor Uniunii sau europene şi funcţionarii lor au obligaţia ca, în relaţiile cu
agenţiilor acestora, cu excepţia Curţii Europene de Justiţie şi publicul, să respecte principiile Codului bunei conduite adminis
Tribunalului de Primă Instanţă, aflate în exercitarea funcţiilor lor trative. Deci, în câmpul de aplicare a codului, intră funcţionarii
jurisdicţionale . 149 şi alţi angajaţi ai Comunităţilor Europene, instituţiile şi serviciile
La 6 septembrie 2001, Parlamentul European a adoptat lor având obligaţia să ia măsurile necesare pentru ca dispoziţiile
hotărârea prin care a aprobat un Cod al bunei conduite adminis Codului să fie aplicate în mod egal şi altor persoane care
trative, textul acestuia fiind redactat de Mediatorul European, lucrează în serviciul lor, fie cu contracte de drept privat, fie
care a pornit de la art. 41 şi art. 43 din Carta drepturilor detaşate din funcţii publice naţionale, fie ca stagiari.
fundamentale a Uniunii şi explicând într-un mod amănunţit ceea Potrivit Codului, prin „instituţie" se înţelege o instituţie sau
ce reprezintă în practică dreptul la o bună administraţie un organ comunitar, iar prin „public" se înţelege persoanele
menţionat în Cartă. fizice sau juridice, care au ori nu au domiciliul/reşedinţa sau
Totodată Parlamentul European, aprobând Codul bunei sediul social într-unui din statele membre ale Uniunii Europene
conduite administrative, a adoptat şi o rezoluţie prin care a cerut în timp ce, prin „funcţionar" se înţelege un funcţionar sau un alt
Mediatorului European să-1 aplice în soluţionarea cauzelor în angajat al Comisiei Europene.
care este sesizat pentru existenţa unor aspecte de proastă De menţionat că principiile şi regulile enunţate de Codul
administraţie în activitatea instituţiilor şi organelor Uniunii. bunei conduite administrative, pe care le vom prezenta în
Definiţia „proastei administraţii" a fost propusă de continuare, nu se aplică în privinţa relaţiilor dintre instituţiile
Mediatorul European în Raportul anual pentru 1995, însuşită de Uniunii Europene şi funcţionarii acestora, care sunt guvernate de
Parlamentul European odată cu aprobarea raportului respectiv. Statutul funcţionarilor Uniunii Europene, ci se aplică exclusiv
Potrivit acestei definiţii, există o proastă administraţie atunci relaţiilor dintre instituţiile comunitare şi funcţionarii acestora, pe
când un organism public al Uniunii nu acţionează în confor de o parte şi persoanele fizice şi juridice care au sau nu au
mitate cu o regulă sau un principiu care are forţă obligatorie domiciliul/reşedinţa sau sediul social într-unui din statele
pentru acel organism comunitar. membre, pe de altă parte.
Pentru detalii p r i v i n d contribuţia j u r i s p r u d e n ţ e i Curţii la conturarea P e n t r u detalii p r i v i n d acest principiu general al acţiunii
;onceptelor de egalitate şi nediscriminare, a se v e d e a : l o a n A l e x a n d r u ş.a., administrative, a se v e d e a : D a n a A p o s t o l Tofan, Puterea discreţionară şi
>p. cit., p . 2 4 9 şi u r m . excesul de putere al autorităţilor publice, Editura All B e c k , Bucureşti, 1999.
>58 259
2.3.6. Principiul obiectivitătii 2.3.9. Regula amabilităţii
Principiul obiectivitătii obligă pe funcţionarul comunitar In relaţiile cu persoanele fizice şi juridice care i se adre
;a, la luarea deciziilor administrative, să aibă în vedere doar sează, funcţionarul comunitar trebuie să fie serios, corect, curte
clementele şi împrejurările pertinente şi să le aprecieze în mod nitor şi primitor, iar în răspunsurile pe care le dă la cores
obiectiv, excluzând orice factor străin de fondul cauzei avută pondenţă, la apelurile telefonice sau la curierul electronic,
spre rezolvare. trebuie să se străduiască să fie serviabil pe cât posibil şi să răs
Cu alte cuvinte, decizia funcţionarului nu trebuie să fie pundă cât mai complet şi exact la întrebările care i-au fost puse.
afectată, influenţată de elemente de subiectivitate, ci să fie con In situaţia în care problema pusă nu este de competenţa sa,
secinţa unei conduite nepărtinitoare, imparţiale, astfel că prin funcţionarul trebuie să-1 îndrume pe petiţionar către funcţionarul
cipiul obiectvităţii completează principiul precedent al impar competent.
ţialităţii. De asemenea, în cazul unei erori care afectează în mod
negativ drepturile sau interesele unei persoane fizice sau
2.3.7. Principiul aşteptării legitime, coerenţei şi solicitudinii juridice, funcţionarul este dator să prezinte scuze şi să se
străduiască să înlăture urmările negative ale greşelii sale, într-o
Potrivit acestui principiu este necesar ca funcţionarul
modalitate cât mai potrivită şi să-1 informeze pe cel interesat în
comunitar să fie coerent şi previzibil în conduita sa adminis
legătură cu căile de atac prevăzute la art. 19 din Cod.
trativă, precum şi cu acţiunea administrativă şi practicile admi
nistrative obişnuite ale instituţiei din care face parte, pe care nu
le poate ignora decât în cazuri speciale şi temeinic justificate 2.3.10. Regula răspunsului în limba în care s-a formulat
scrisoarea
juridic.
Astfel, funcţionarul comunitar va trebui să răspundă Potrivit art. 13 din Cod, funcţionarul trebuie să vegheze ca
aşteptărilor legitime şi rezonabile ale persoanelor fizice şi fiecare cetăţean al Uniunii sau oricare membru al publicului,
juridice, în virtutea conduitei instituţionale anterioare. care a scris unei instituţii europene într-una din limbile
Ori de câte ori este necesar, funcţionarul trebuie să dea tratatului, să primească răspunsul în aceeaşi limbă, regulă care
dovadă de solicitudine şi să îndrume persoana fizică sau juridică se aplică, în măsura posibilităţilor, şi în cazul persoanelor
atât în legătură cu modalitatea sesizării, cât şi a procedurii de juridice, precum ONG-urile şi societăţile.
urmat pentru rezolvarea unei probleme aflate în domeniul său de
competenţă. 2.3.11. Regula confirmării primirii şi indicării funcţionarului
responsabil
2.3.8. Principiul corectitudinii Potrivit acestei reguli, orice scrisoare sau cerere adresată
Principiul corectitudinii îl obligă pe funcţionarul comunitar unei instituţii europene trebuie să facă obiectul unei confirmări
să acţioneze cu imparţialitate şi, în acelaşi timp, într-o manieră de primire într-un termen de două săptămâni, în afară de
echitabilă şi rezonabilă, echilibrată. situaţiile când, în această perioadă, se trimite un răspuns
referitor la soluţionarea cererii.
260 261
în ambele situaţii, persoanei interesate i se va comunica 2.3.14. Principiul termenului rezonabil pentru luarea unei decizii
numele şi numărul de telefon al funcţionarului căruia i s-a
Existenţa unui termen rezonabil este o cerinţă impusă şi
repartizat lucrarea, precum şi serviciul de care acesta aparţine.
activităţii administrative a instituţiilor şi organelor comunitare.
Nu va fi necesară transmiterea unei confirmări de primire
Astfel, potrivit art. 17 din Cod, funcţionarul instituţiilor şi
sau a unui răspuns în cazul în care scrisorile sau reclamaţiile
organelor comunitare este obligat să vegheze ca orice decizie
sunt abuzive prin numărul excesiv al acestora sau prin natura
referitoare la o cerere sau plângere adresată instituţiei să fie luată
repetitivă sau inutilă a acestora.
într-un interval de timp rezonabil şi fără întârziere dar, în niciun
caz, mai târziu de două luni de la data înregistrării.
2.3.12. Regula transferării dosarului la serviciul competent
Aceeaşi regulă se aplică şi în cazul scrisorilor trimise de
al instituţiei
orice persoană, precum şi notelor de serviciu prin care un
Această regulă impune obligaţia transmiterii neîntârziate funcţionar comunitar cere instrucţiuni şefilor săi ierarhici cu
către serviciul competent al instituţiei, a dosarului privind privire la deciziile de luat.
scrisoarea sau cererea adresată unei direcţii generale sau unei Totuşi, dacă din cauza complexităţii problemelor indicate,
direcţii sau unităţi necompetente să o soluţioneze. instituţia nu este în măsură să hotărască în termenul
în această situaţie, serviciul care a primit iniţial scrisoarea sus-menţionat de două luni, funcţionarul îl va informa pe
sau cererea îl va informa pe autor despre transmiterea dosarului petiţionar despre această situaţie, urmând ca decizia să-i fie
la serviciul competent şi va indica numele şi numărul de telefon comunicată în cel mai scurt timp posibil.
al funcţionarului căruia i-a fost încredinţat dosarul pentru
rezolvare. 2.3.15. Principiul motivării deciziilor
De asemenea, funcţionarul este dator să-1 informeze pe
Obligaţia instituţiilor şi organelor comunitare de a-şi
cetăţean în legătură cu erorile sau omisiunile care ar fi putut să
motiva deciziile administrative este o consecinţă a faptului că
se strecoare în documente şi să-i dea posibilitatea să procedeze
Uniunea Europeană este, între altele, un sistem administrativ pe
la rectificările necesare.
baze juridice „în care deciziile sunt luate în cel mai mare respect
* 152
2.3.13. Dreptul de a fi audiat şi de a da declaraţii posibil faţă de principiile deschiderii şi apropierii de cetăţeni" .
Curtea Europeană de Justiţie a statuat în nenumărate cauze
In cazurile referitoare la drepturile sau interesele cetăţe
că deciziile emise de funcţionarii comunitari trebuie să fie
nilor, funcţionarul este dator să vegheze ca dreptul la apărare să
motivate într-o manieră suficientă, care să permită părţilor sa-şi
fie respectat în fiecare etapă a procedurii de luare a deciziei
apere drepturile şi interesele şi, totodată, Curţii să-i permită să-şi
administrative.
exercite funcţia de control judiciar . 153
R e g u l a m e n t u l ( C E ) nr. 1049/2001 a
1 5 5
fost publicat în JO L 1 4 5 / 4 3 ,
31.05.2001.
266 267