Monte Testaccio – muntele de cioburi din Roma

Numit uneori şi „a opta colină a Romei”, Monte Testaccio este un deal cu o

înălţime de aproximativ 50 de metri, situat pe malul estic al Tibrului, în cartierul care îi
poartă numele. Interesant este faptul că dealul a apărut în mod artificial, fiind rezultatul
depozitării timp de 250 de ani a cioburilor de amfore în care era transportat uleiul necesar
aprovizionării Cetăţii Eterne în vremea împăraţilor romani. Monte Testaccio rămâne şi în
zilele noastre o mărturie a dimensiunilor, complexităţii şi standardelor ridicate de viaţă
atinse de societatea în epoca imperială, ale cărei performanţe au fost egalate din nou, în
unele domenii, abia în epoca modernă, după mai bine de un mileniu.

Monte Testaccio are o înălţime maximă de 49 de metri, un perimetru triunghiular

de aproximativ 1.500 metri şi o suprafaţă estimată la 22.000 m2.
Este situat la sud-vest de Aventin, în apropierea Tibrului şi, deşi se afla în
interiorul zidurilor construite împrejurul Romei de împăratul Aurelian, după căderea
imperiului, a rămas pentru multă vreme o zonă nelocuită, acoperită de vegetaţie,
devenind locul în care se desfăşurau carnavaluri, ceremonii religioase, dueluri, exerciţii
de tir ş.a. Începând cu secolul al XVI-lea, dar cu precădere la sfârşitul secolului al XVII-
lea şi al XVIII-lea, la poalele sale sunt săpate pivniţe pentru depozitarea vinului întrucât
materialul ceramic din care era constituită colina păstra o temperatură foarte scăzută. În
1849, trupele lui Garibaldi au luptat împotriva armatelor franceze de pe această înălţime,
iar în timpul celui de-al doilea război mondial, Mussolini amplasase aici o baterie anti-
aeriană.

Prima atestare a toponimului „Testaccio” apare într-o inscripţie din secolul al

VIII-lea e.n., care menţiona donarea a două loturi de pământ din zona colinei către
biserica Santa Maria in Cosmedin. Toponimul provine de la cuvântul latin testa, care
înseamnă „ciob”, „fragment ceramic”. De altfel, locuitorii din zonă au păstrat atât
denumirea provenită din latină, cât şi una în italiană, care au traduce literal pe cea mai
veche: monte dei cocci – „muntele de cioburi”.

Situat la sud-vest de Aventin, în apropierea Tibrului, Monte Testaccio a fost pentru

mult timp după căderea Imperiului Roman
Bibliografie selectivă

Jenks, Jeremy, „Chapters in the History of Money”, în „Financial Analysts Journal”, vol.
20, 1964, pp. 95-99.
Jenks, Jeremy, „Chapters in the History of Money: Chapter II. The Early Greeks and
Ionians”, în „Financial Analysts Journal”, vol. 21, 1965, pp. 94-103.
Kagan, Donald, „The Dates of the Earliest Coins”, în „American Journal of
Archaeology”, vol. 86, 1982, pp. 343-360.
Marx, Karl, „Capitalul”, vol. I, Bucureşti, 1948, p. 109-158.
Osborne, Robin, „Greece in the Making, 1200-479 B.C.”, Londra şi New York, 2009, p.
235-246.
Schaps, David, „The Invention of Coinage and the Monetization of Ancient Greece”, Ann
Arbor, 2004.
Vargyas, Peter, „Sennacherib's Alleged Half-Shekel Coins”, în „Journal of Near Eastern
Studies”, vol. 61, 2002, pp. 111-115.
Wallace, Robert, „The Origins of Electrum Coinage”, în „American Journal of
Archaeology”, vol. 91, 1987, pp. 385-397.