PADI

Open Water Diver

Atenţie!
Acesta este un manuscris, fără poze şi schiţe, pentru uz intern, destinat
studenţilor înscrişi la cursul Open Water Diver al Active Training

Manuscrisul este doar o parte anexă a cursului, utilizarea manualului fără

îndrumarea directă a unui instructor PADI calificat prezintă un pericol !

Multiplicarea sau comercializarea manualului este interzisă !

1
 MODULUL 1

1.1 INTRODUCERE
1.2 LUMEA SUBACVATICĂ
1.3 ECHIPAMENTUL DE SCUFUNDARE
1 4 SISTEMUL ÎN ECHIPĂ
1.5 ANTRENAMENTUL ÎN PISCINĂ - MODULUL UNU

1.1. INTRODUCERE

Bun venit la curs! Eşti gata de a descoperi plăcerea şi aventura adâncurilor - lumea subacvatică. În
calitate de scafandru autonom vei cunoaşte un tărâm fascinant în uimitoarea sa diversitate şi vei
descoperi o lume de o frumuseţe nemaiîntâlnită. Oceanele, râurile, mările şi lacurile constituie habitate
subacvatice care îţi vor capta interesul şi imaginaţia pentru toată viaţa.
Cursul de scafandri în apă liberă al şcolii PADI îţi va furniza cunoştinţele şi deprinderile de care ai
nevoie pentru a vizita în siguranţă lumea subacvatică. Vei afla lucruri interesante pe măsura ce te vei
pregăti, în cadrul primului nivel al cursului. După ce vei căpăta experienţă şi interesul tău va creşte,
instructorul te va putea ajuta să te antrenezi în diverse specializări din domeniul scufundărilor
subacvatice.
În calitate de scafandru în apă deschisă la şcoala PADI, distracţia acum începe!
De asemenea, vei viziona filme şi vei vedea fotografii despre lumea subacvatică şi vei descoperi că
este imposibil pentru cineva care nu este scafandru să înţeleagă ce sunt scufundările, cu adevărat. În
plus, văzând pentru prima oară fascinanta faună a adâncurilor, vei trăi senzaţii unice, cum ar fi respiraţia
sub apă sau sentimentul imponderabilităţii pe care îl încearcă astronauţii în spaţiu. Pe măsura ce vei
câştiga experienţă în scufundări, misterul va fi înlocuit prin curiozitate, încântare şi spirit de aventură.
Cu un echipament adecvat, cunoştinţe şi deprinderi solide, scufundarea se face uşor şi în siguranţă.
Vei putea explora lumea adâncurilor numai cu o mască, un snorkel şi o pereche de labe ca "scafandru în
apnee" (sau scafandru liber - freediver) sau vei putea face scufundări mai lungi şi la adâncimi mai mari
folosind echipament scuba (Self Contained Underwater Breathing Apparatus - Aparat de respirat pentru
scafandru autonom).
La acest curs te vei obişnui cu echipamentul de care ai nevoie şi vei căpăta deprinderile şi
cunoştinţele necesare pentru a efectua scufundări plăcute şi în siguranţă. Cele mai multe persoane
îndeplinesc cu uşurinţă cerinţele prestabilite pentru a putea urma acest curs. Din punct de vedere fizic
trebuie sa fii un bun înotător, o persoana care se simte bine în apă. Din punct de vedere psihic trebuie să
dai dovadă de o judecată matură şi de autodisciplină. Starea ta de sănătate trebuie sa fie bună, mai ales
sistemele circulator şi respirator.
Acest curs îţi oferă numai primele informaţii despre scufundare. Vei dori să îţi continui pregătirea
în domeniu pentru a putea trăi experienţe interesante în calitate de scafandru avansat şi specializat.
Astfel, sistemul de continuare progresivă a studiilor promovat de PADI, cu specializări cum ar fi
fotografie subacvatică, scufundări pe epave, scufundări de adâncime şi scufundări de noapte, îţi
deschide porţile către noi descoperiri şi aventuri.

1.1.1. Certificatul medical PADI

La începutul acestui curs, ţi se va cere să completezi o fişă medicală, care va fi absolut
confidenţială. Deoarece aceasta este pentru siguranţa ta, este important să o completezi corect. Ca o
măsură de precauţie suplimentară, instructorul îţi va cere să consulţi un medic înainte de începerea
cursului.

1.1.2. Brevetul
După absolvirea cu succes a acestui curs, vei obţine brevetul PADI de scufundător în apă liberă,
pentru persoane peste 15 ani, sau brevetul de scufundător junior în apă liberă (Junior Open Water
Diver), pentru persoane peste 10 ani. Ambele brevete atestă faptul că ai absolvit cursul şi că ai

2
capacitatea de a îndeplini cerinţele stabilite de PADI. Vânzătorii de la magazinele specializate în
comercializarea materialului de scufundare, conducătorii bărcilor si alţi specialişti îţi vor cere brevetul
pentru a-ţi permite să închiriezi sau să cumperi echipament scuba, să îţi umpli buteliile cu aer sau să faci
scufundări.
1.1.3. Ce este PADI?
PADI (Professional Association of Diving Instructors = Asociaţia Profesională a Instructorilor de
Scufundari) este cea mai mare şcoală de scafandri din lume. PADI stabileşte standarde pentru cursurile
de scafandrii, pregăteşte şi atestă instructori, pune la dispoziţia membrilor săi materiale şi servicii.
Deoarece PADI are cele mai complete cursuri de scafandrii poţi fi sigur că vei primi calificative
recunoscute în toată lumea.

1.1.4. Prezentarea cursului

Cursul de scafandrii în apă deschisă al şcolii PADI este format din trei părţi: cursul teoretic,
antrenament în piscină şi antrenament în apă deschisă. Cursul teoretic îţi dă cunoştinţele şi principiile de
care ai nevoie pentru a face scufundări plăcute şi în siguranţă. El presupune să citeşti acest manual si să
frecventezi orele cu instructorul. Antrenamentul în piscină te va ajuta să îţi formezi deprinderile de bază
pentru a putea face scufundări. Antrenamentele în apă deschisă vor demonstra instructorului că ţi-ai
însuşit corect cunoştinţele pe care le vei şi exersa în situaţii concrete, cu acest prilej.
Toate aceste cursuri vor fi predate în cinci module. Fiecare modul conţine un curs teoretic si un
antrenament în piscina şi are drept scop câştigarea unor cunoştinţe şi deprinderi specifice, care trebuie
învăţate temeinic înainte de a trece mai departe. Acest curs a fost gândit în aşa fel încât să poţi progresa
în funcţie de capacitatea personală; dacă este cazul, unele module pot fi repetate de unii cursanţi. Acest
lucru permite înţelegerea şi stăpânirea fiecărui nivel de cunoştinţe, înainte de a trece la următorul.
În cadrul scufundărilor în apă liberă vei aplica în situaţii concrete ceea ce ai învăţat la curs. Înainte
de fiecare scufundare în apă liberă vei fi informat asupra condiţiilor specifice locului respectiv. Vei
efectua patru scufundări cu scuba şi una fără costum, după cum va hotărâ instructorul. Acest manual
este o schemă a cursului teoretic (al celui de scufundări în piscină şi al celui de scufundări în apă
deschisă) ce conţine principalele elemente pe care trebuie să ţi le însuşeşti pentru a putea absolvi cursul.
Depinde de tine să atingi aceste obiective, bineînţeles, cu ajutorul instructorului. Acesta este foarte bine
pregătit din punct de vedere profesional, capabil şi dornic să te ajute să devii un scafandru foarte bun.
Trebuie să-i pui întrebări şi să-i soliciţi ajutorul! Este de datoria lui să te ajute.
NOTA: Unităţile de măsură sunt exprimate în metri. O tabelă de conversie a unităţilor de măsură
este inclusă în anexă.

1.1.5. Brevetul de scafandru în apă deschisă oferit de PADI

Prin faptul că ai obţinut brevetul PADI poţi:
• Să cumperi echipament scuba, să umpli butelii cu aer şi să beneficiezi de alte servicii în domeniu;
• Să efectuezi scufundări în apă liberă fără supravegherea directă sau indirectă a unui instructor;
• Să planifici şi să conduci scufundări în apă liberă, care nu necesită decompresie, în condiţii
comparabile cu cele în care te-ai antrenat, sau mai bune. Trebuie, pentru aceasta, să fii echipat
corespunzător şi să ai un coechipier, tot scafandru atestat;
• Să participi la cursurile PADI pentru avansaţi şi la cursurile de specializare, cum ar fi: Scufundări
pe timp de noapte, Specialist cu echipamentul, Scufundări de cercetare, Vânătoare subacvatică,
Navigaţie subacvatică, Fotografie subacvatică, Scufundări de altitudine, Scufundări pornind din barcă,
Scufundări în curent, Scufundări cu costum ud, Scufundări cu nitrox, Scufundari pe paliere, Naturalist
subacvatic, Specialist în controlul flotabilităţii.

3
 1.2. LUMEA SUBACVATICĂ

Obiective:
După parcurgerea acestei secţiuni,vei putea:

1. Să determini flotabilitatea (pozitivă, neutră sau negativă) unui obiect care dislocuieşte o
cantitate de apă:
• mai mare decât greutatea sa;
• mai mică decât greutatea sa;
• egală cu greutatea sa;
2. Să enumeri două articole de echipament folosite pentru a controla flotabilitatea unui
scafandru;
3. Să explici de ce controlul flotabilităţii, atât la suprafaţă cât şi sub apă este una din cele mai
importante deprinderi pe care trebuie să şi le formeze un scafandru;
4. Să compari flotabilitatea unui corp în apă sărată cu cea a unui corp în apă dulce;
5. Să explici efectul volumului plămânilor asupra flotabilităţii;
In curând te vei scufunda în apă pentru prima oară. Imediat vei trăi senzaţii noi şi diferite,
pentru că te vei mişca pe un tărâm unde totul arată, sună şi se simte altfel decât pe uscat. De aceea
scufundarea este ceva atât de special şi când te vei obişnui cu noile senzaţii, vei constata că sporesc
plăcerea scufundărilor.
Înţelegerea motivelor pentru care lumea subacvatică este diferită de cea terestră te va ajuta să te
adaptezi la schimbări.
În acest modul vei învăţa despre doi factori care acţionează asupra scafandrului în timpul
scufundărilor: flotabilitatea şi presiunea. Te-ai întrebat vreodată de ce un vapor imens pluteşte şi un
cui de oţel se duce la fund? Răspunsul este surprinzător de simplu: Carena de oţel a vaporului are o
formă care îi permite să dislocuiască multă apă. Dacă oţelul din care este făcut vaporul ar fi fost
aruncat în mare fără a avea forma de carenă, s-ar fi dus la fund ca şi cuiul. Acest exemplu arată că
dacă un obiect pluteşte, acest lucru depinde nu numai de greutatea sa, ci şi de câtă apă dislocuieşte.
Principiul flotabilităţii poate fi enunţat astfel: "un obiect scufundat într-un lichid este împins în
sus cu o forţă egală cu greutatea cantităţii de apă pe care o dislocuieşte.
Conform acestui principiu, dacă un obiect dislocuieşte o cantitate de lichid de greutate mai mare
decât greutatea sa proprie, atunci corpul pluteşte şi spunem că are flotabilitate pozitivă. Dacă un
obiect dislocuieşte o cantitate de lichid de greutate mai mică decât greutatea sa proprie, atunci corpul
se scufundă şi spunem că are flotabilitate negativă. Dacă un obiect dislocuieşte o cantitate de lichid
de greutate egală cu greutatea sa proprie, atunci corpul nici nu pluteşte, nici nu se scufundă, ci
rămâne nemişcat şi spunem că are flotabilitate neutră.
Este foarte important să ştii să foloseşti principiul flotabilităţii pentru a putea să îţi menţii
poziţia în apă fără efort. Trebuie să iţi controlezi flotabilitatea foarte bine. Când eşti la suprafaţă,
trebuie să ai flotabilitate pozitivă, pentru a putea să îţi foloseşti energia la înotat sau pentru a-ţi reface
forţele în momentele de odihna. În apă trebuie să ai flotabilitate neutră, pentru a anihila greutatea şi
pentru a putea să pluteşti deasupra fundului mării, evitând astfel distrugerea coralilor şi a altor forme
de viaţă subacvatică. Flotabilitatea neutră îţi permite să te mişti liber şi fără efort prea mare, în orice
direcţie.
Controlul flotabilităţii este cea mai importantă deprindere pe care trebuie să ţi-o însuşeşti, fiind
şi una dintre cele mai uşoare. Cere doar puţina instrucţie prealabila şi multă practică. În calitate de
scafandru, îţi poţi controla flotabilitatea folosind greutăţi de plumb şi dispozitivul de control al
flotabilităţii, prescurtat DCF. Greutăţile de plumb, dispuse pe o centură, au o flotabilitate negativă.
DCF este un dispozitiv care poate fi parţial umflat sau dezumflat pentru a schimba flotabilitatea. Vei
învăţa mai mult despre acestea ceva mai târziu.
Un alt factor care influenţează flotabilitatea este densitatea apei. Cu cât apa este mai densă, cu
atât flotabilitatea creşte. Apa sărată este mai densă decât apa dulce, din cauza sărurilor dizolvate în
ea, deci flotabilitatea va fi mai mare în apa sărată decât în apa dulce. Cei mai mulţi oameni au
flotabilitate pozitivă atât în apa dulce cât şi în apa sărată; de fapt, cei mai mulţi scafandri trebuie să

4
expire aerul din plămâni pentru a coborî în adâncuri. Prin expiraţie volumul plămânilor descreşte şi
este dislocuită mai puţina apă, ceea ce duce la scăderea flotabilităţii.

Ai văzut deci, că prin schimbarea volumului unui obiect i se schimbă flotabilitatea. Scafandrii
îşi controlează flotabilitatea în primul rând prin modificarea volumului de aer din DCF.

Exerciţiul 1.1: Lumea subacvatică

1. Alege fraza care descrie cel mai bine un obiect care are flotabilitate pozitivă.
a) Corpul dislocuieşte o cantitate de apă cu greutate mai mică decât greutatea lui;
b) Corpul dislocuieşte o cantitate de apă cu greutatea mai mare decât greutatea lui;

2. Alege cei doi factori cu care poţi să-ţi controlezi flotabilitatea

a) DCF;
b) Labe;
c) Greutăţi de plumb (lest);

3. Controlul flotabilităţii este una dintre cele mai importante deprinderi pe care trebuie să ţi le
însuşeşti pentru că îţi permite să îţi menţii poziţia sub apă şi să îţi conservi energia la suprafaţa
ei.

Adevărat
Fals

4. Acelaşi corp va avea flotabilitatea mai mare în decât în _____

a) Apă dulce, apa sărata;
b) Apă sărată, apă dulce;

5. Când expiri, volumul plămânilor scade, ceea ce înseamnă că vor dislocui mai puţină apă.
Asta înseamnă că flotabilitatea devine mai:
a) Mare;
b) Mică.

Răspunsuri: 1.b; 2.a, c; 3. Adevărat; 4.b; 5.b

1.2.1. Cavităţile din corp care conţin aer şi presiunea apei

Obiective:
După parcurgerea acestei secţiuni, vei putea:

1. Să explici de ce schimbarea presiunii este simţita de obicei numai în cavităţile corpului care
conţin aer;
2. Să explici de ce schimbarea presiunii sub apă se produce mai repede decât la suprafaţă.

Chiar dacă nu se observă, aerul exercită o presiune continuă asupra corpului. Ai simţit acest
lucru atunci când ai mers contra unui vânt puternic. Aceasta înseamnă că aerul exercită presiune,
adică greutate. Nu simţi efectele presiunii aerului în condiţii normale deoarece corpul conţine mai
ales lichid care distribuie presiunea în mod egal peste tot. În corp sunt câteva cavităţi care conţin aer
la aceeaşi presiune cu cea a aerului din exterior: urechile, sinusurile, plămânii. Când presiunea
mediului se schimbă cum se întâmplă când urci la altitudine, zburând cu avionul sau conducând
maşina la munte, simţi aceeaşi schimbare prin apariţia unor pocnituri în urechi.
Aşa cum aerul exercită presiune asupra corpului tău când eşti pe uscat, şi apa exercită o
presiune când te afli în submersie. Dar, din cauză că apa este mult mai densă decât aerul, presiunea ei
creşte mult mai repede, odată cu adâncimea şi, astfel, o simţi mult mai uşor.
5
 Ca şi în cazul aerului, nu simţi presiunea apei decât în cavităţile care conţin aer. Când creşte
presiunea apei, odată cu adâncimea, apare o senzaţie de apăsare în aceste cavităţi. În timp, prin
antrenament, vei învăţa să eviţi problemele legate de modificarea presiunii apei asupra cavităţilor
corpului tău.
Acum, după ce ai înţeles principiile de bază ale flotabilităţii şi presiunii, să analizăm relaţia
dintre presiune, volum şi densitate, efectele lor în timpul scufundării şi cum te poţi acomoda cu ele.

Exerciţiul 1,2: Cavităţile din corp care conţin aer şi presiunea apei

1. În mod normal nu simţi presiunea aerului deoarece corpul tău conţine.. care
distribuie presiunea în mod egal.
a) Lichid;
b) Solid;

2. Deoarece apa este mai densă ca aerul, presiunea ei creşte mai repede odată cu adâncimea.
Adevărat
Fals

Răspunsuri: 1.a; 2.Adevărat

1.2.2. Relaţia dintre presiune, volum şi densitate

Obiective:
După parcurgerea acestei secţiuni, vei putea:

1. Să stabileşti relaţia între variaţia adâncimii şi presiunea apei;

2. Să calculezi presiunea absolută, în atmosfere, pentru adâncimi de 10, 20, 30 şi 40 metri;
3. Să stabileşti relaţia dintre volum şi densitate când variază presiunea asupra unei cavităţi cu
aer.

Presiunea atmosferică este aproximativ constantă la nivelul mării. Această presiune se consideră
ca fiind referinţă pentru măsurarea presiunii aerului şi este considerată ca având valoarea de 1 atm (o
atmosferă). În apă, presiunea creşte cu l atm la fiecare 10m. Aceasta înseamnă că la o adâncime de
10m presiunea totală exercitată asupra unui scafandru este de 2 atm; l atm dată de presiunea aerului
si l atm dată de presiunea apei.
Presiunea creşte cu 1 atm la fiecare 10m de apă. Observăm că presiunea totală este de două ori
mai mare la l0m decât la suprafaţă şi de trei ori mai mare la 20m ş.a.m.d. Această presiune apasă
asupra cavităţilor umplute cu aer din organism comprimându-le şi, deci, micşorându-le volumul.
Această descreştere a volumului este proporţională cu presiunea. Când presiunea totală se dublează,
volumul de aer se înjumătăţeşte. Când presiunea se triplează, volumul se micşorează de trei ori
ş.a.m.d.
Şi densitatea aerului dintr-o cavitate este afectată de presiune. Când volumul cavităţii este redus
în urma compresiei, densitatea aerului creşte, cu atât mai mult cu cât spaţiul este mai mic. Aerul nu
se pierde, este doar comprimat. Densitatea aerului este proporţională cu presiunea, astfel încât atunci
când presiunea aerului se dublează, densitatea aerului din cavitate se dublează şi ea.
Pentru a păstra volumul iniţial al unei cavităţi când presiunea creşte trebuie suplimentată
cantitatea de aer din cavitate, proporţional cu presiunea. Acesta este principiul egalizării presiunii, iar
cantitatea de aer care trebuie adăugată este proporţională cu creşterea presiunii.
Aerul dintr-o cavitate se destinde atunci când presiunea scade. Dacă nu se adaugă aer în
cavitate, aerul existent deja aici se va destinde până când va umple tot volumul care ajunge la aceeaşi
mărime după ce scafandrul a ajuns la suprafaţă.
Dacă se adaugă aer în cavitate pentru a egala presiunea, acest aer se va destinde şi el la scăderea
presiunii, în timpul urcării spre suprafaţă. Mărimea destinderii este şi ea proporţională cu presiunea.
Într-o cavitate deschisă, cum este un clopot, aerul destins va ieşi prin deschizătură, şi volumul va
6
rămâne constant. În cazul unei cavităţi închise şi flexibile, volumul va creşte odată cu scăderea
presiunii. Dacă volumul depăşeşte capacitatea cavităţii, aceasta din urmă poate să explodeze sub
presiunea aerului destins. Acest fenomen se poate pune în evidenţă cu o pungă umplută cu aer la
adâncimea de 30m şi lăsată să urce spre suprafaţă

Exerciţiul 1.3: Relaţia între presiune. volum şi densitate

1. Completează următorul tlabel, pentru o incintă flexibilă, închisă şi umplută cu aer la

suprafaţă.

Adâncime Presiune Volum Densitate

0m 1atm l L
10m 2atm X2
30m 1/4
40m 5atm X5

Răspuns: 0m adâncime: 1atm 1 1

10m adâncime: 2atm x 1/2 x2
30m adâncime: 4atm x 1/4 x4
40m adâncime: 5atm x 1/5 x5

1.2.3. Efectele creşterii presiunii

Obiective
După parcurgerea acestei secţiuni, vei putea:

1. Să enumeri cele trei mari cavităţi din corp care conţin aer afectate de presiune;
2. Să defineşti comprimarea (squeeze) fiecărei cavităţi, datorită presiunii, în funcţie de
adâncimea la care se coboară;
3. Să defineşti egalizarea presiunii relativ la cavităţile cu aer din corpul scafandrului.

În continuare vei vedea cum relaţiile între presiune, volum, şi densitate te afectează în timpul
scufundării. După cum ai văzut, cavităţile umplute cu aer din corpul omenesc sunt afectate de
variaţia presiunii. Cavităţile ce conţin aer şi te interesează ca scafandru sunt atât cele naturale, ale
organismului umau, cât şi cele artificiale, conţinute de echipamentul de scufundare.
Cavităţile cu aer din organism care sunt cele mai afectate de variaţia presiunii sunt urechile şi
sinusurile.
Cavitatea artificială de interes deosebit în acest sens este masca. în timpul coborârii presiunea
apei creşte şi apasă asupra cavităţilor din corp, comprimându-le.
Dacă presiunea din aceste cavităţi nu este egalizată faţă de presiunea apei (care creşte), apare o
senzaţie incomodă de apăsare, care poate deveni dureroasă pe masură ce cobori. Această senzaţie
este rezultatul comprimării (squeeze) cavităţilor cu aer din organism. Poţi să simţi comprimarea
aceasta când faci scufundările în piscină. Comprimarea este efectul neegalizării presiunii si se
manifesta prin disconfort şi/sau durere în aceste cavităţi din corp. În acest caz, dezechilibrul este
datorat faptului că presiunea din exteriorul cavităţii este mai mare decât în interiorul ei.
Comprimarea poate apărea în câteva locuri: urechi, sinusuri, dinţi (cariile dentare), plămâni,
mască. Din fericire, acest fenomen poate fi evitat cu uşurinţă. Peutru aceasta, trebuie să egalezi
presiunea aerului din interiorul cavităţii cu presiuuea apei din exterior. Aceasta se face adăugând aer
În cavităţi în timpul coborârii, înainte de apariţia senzaţiei de durere sau disconfort. Aceasta se
numeşte, de fapt, egalizarea.
Cavităţile urechii şi ale sinusurilor suut în legatură cu gâtul, ceea ce permite egalizarea presiunii
cu aer din plămâni. Presiunea în cavitatea formată de mască se poate egaliza uşor pentru că aici este
nasul.
7
 În dinţi se găseşte aer rareori, dar poate să apară în cei plombaţi unde caria continuă să
evolueze. În timpul coborârii presiunea creşte în interiorul acestor mici cavităţi şi aerul apasă asupra
pereţilor cauzând o comprimare a dintelui. În cele mai multe cazuri, senzaţia de durere ar trebui să te
oprească să mai cobori. Presiunea în aceste mici cavităţi nu poale fi egalizată, dar un control anual la
dentist poate să evite astfel de probleme.
În comparatie cu sinusurile şi urechile, plămânii sunt nişte incinte mari şi flexibile. Ca
scafandru, egalizezi automat presiunea din plămâni respirând continuu aer din butelie. În cazul
scufundării în apnee, când îţi reţii respiraţia, plămânii pot fi comprimaţi fără nici un pericol atât timp
cât sunt plini cu aer la începutul coborârii. Vor fi comprimaţi în timpul coborârii şi destinşi în timpul
urcării, ajungând aproape până la volumul normal, atunci când scafandrul atinge suprafaţa apei. O
mică parte din aerul din plămâni este folosită pentru egalizarea presiunii din celelalte cavităţi ale
corpului.

Exerciţiul 1.4: Efectele creşterii presiunii

1. Cele trei mari cavităţi ale corpului afectate de presiune în timpul scufundării sunt:
a) Sinusuri, plămâni şi stomac;
b) Urechi, sinusuri şi mască;

2. Cea mai bună definiţie a comprimării este:

a) Un fenomen care produce durere şi disconfort când presiunea din exteriorul cavităţii este mai
mică decât cea din interior.
b) Un fenomen care produce durere şi disconfort când presiunea din exteriorul cavităţii este mai
mare decât cea din interior.

3. Peutru a evita senzaţia neplăcută, presiunea din interiorul cavităţii trebuie întotdeauna
egalizată cu presiunea din exteriorul cavităţii.
Adevarat
Fals

Răspunsuri: 1.b 2.b 3.Adevărat

1.2.3. Tehnici de egalizare

Obiective
După parcurgerea acestei secţiuni, vei putea:
1. Să descrii trei tehnici de egalizare a presiunii în timpul coborârii;
2. Să stabileşti cât de des un scafaudru trebuie să egalizeze presiunea in timpul coborârii;
3. Să enumeri cei trei paşi care trebuie parcurşi dacă apare senzaţia neplăcută datorată
neegalizării presiunii pe parcursul coborârii.

După cum ai văzut, este foarte important să egalizezi presiunea din cavităţile corpului, pentru a
preveni comprimarea lor. Cavitatea urechii este cea mai sensibilă la creşterea presiunii, dar se
egalizează cel mai usor. In cazul în care un om sănătos îşi blochează nasul şi ţine gura închisă, aerul
va fi directionat catre cavităţile urechilor şi sinusurilor. Inghiţirea şi mişcarea mandibulei din când în
când este o altă tehnică de egalizare a presiunii. Pentru unii, combinarea celor două metode dă
rezultatele cele mai bune.
Egalizarea presiunii trebuie făcută la fiecare metru în timpul coborârii, înainte de a avea
senzaţia de disconfort. Dacă aceasta se întampla, continuarea egalizării poate deveni ineficientă,
deoarece presiunea apei ţine canalele închise. Continuarea coborârii fără a se egaliza presiunea poate
duce la lezarea urechii. Dacă apare senzaţia de disconfort, trebuie să:
1. urci până când senzaţia dispare,
2. încerci să egalizezi presiunea din nou, şi apoi
3. continui încet coborârea.
8
 Egalizarea urechilor şi a sinusurilor devine din ce în ce mai uşor de realizat pe măsură ce câştigi
experienţă.
Dacă nu poate obţine egalizarea, scafandrul trebuie să se oprească.
Congestia căilor respiratorii datorată răcelilor sau alergiilor obturează canalele prin care trece
aerul, făcând egalizarea presiunii dificilă sau chiar imposibilă. Folosirea medicamentelor şi spray-
urilor pentru a curăţa căile respiratorii şi pentru a permite scufundarea, nu este recomandabilă,
deoarece aceste medicamente au deseori efecte secundare nedorite care pot să creeze probleme sub
apă.
Dacă în trompa lui Eustachie este înfundată cu mucus, presiunea nu poate fi egalizată şi urechea
va fi şi ea afectată. Aceasta se poate întâmpla şi cand ai o glugă prea stramtă sau dopuri în urechi.
Pentru a evita acest lucru, trebuie să tragi de glugă în dreptul urechilor, pentru ca aerul prins acolo să
poată iesi. Niciodată nu trebuie să porti dopuri în urechi, deoarece acestea creează spaţii închise în
care presiunea aerului nu poate fi egalizată. Egalizarea presiunii aerului din mască se face printr-o
simplă expiraţie pe nas. Dacă uiţi să faci acest lucru, vei avea o senzaţie de apăsare pe faţă şi pe ochi.
Egalizarea presiunii din mască va deveni, cu timpul, automatism.

Exerciţiul 1-5: Tehnici de egalizare

1. Alege din afirmaţiile de mai jos pe cele care descriu o tehnică de egalizare a incintelor care
conţin aer, în timpul coborarii:
a) Blochezi nasul şi încerci să sufli uşor pe el;
b) Înghiţi şi mişti mandibula într-o parte şi-n alta;
c) închizi ochii şi expiri în detentor;

2. Trebuie să egalizezi presiunea:

a) Numai când apare o seuzaţie neplăcută;
b) La fiecare metru de coborâre, înainte să apară senzaţia neplăcută;

3. Dacă ai o senzaţie neplacută în urechi în timpul coborârii, urci până când senzaţia dispare,
încerci să egalizezi din nou, şi continui să cobori încet.
Adevarat
Fals

Răspunsuri: l.a.b 2.b 3.Adevărat

1.2.4. Efectele scăderii presiunii

Obiective:
După parcurgerea acestei secţiuni, vei putea:
1. Să enunţi cea mai importantă regulă a scufundării cu scuba;
2. Să defineşti termenul de blocare inversă;
3. Să descrii ce trebuie să facă scafandrul dacă are o senzaţie neplăcută, în timpul urcării,
datorată destinderii aerului din urechi, sinusuri, stomac, intestine sau dinţi;

Dupa cum ai văzut, plămânii nu suferă din cauza variaţiilor de presiune, când îţi reţii respiraţia
în timpul scufundării în apnee. În acest caz, la începutul scufundării, iei o gură de aer şi cobori;
creşterea presiunii apei comprimă aerul din plămâni. La urcare, acest aer se dilată, astfel încât atunci
când ajungi la suprafaţă, plămânii sunt aproximativ la volumul iniţial.
Când te scufunzi cu scuba, situaţia este diferită. Echipamentul scuba îţi permite să respiri sub
apă datorită faptului că ţi se furnizează aer la o presiune egală cu cea a apei. Aceasta înseamna că
plămânii tăi vor fi la volum normal la adâncime, plini cu aer care se va destinde în timpul urcării.
Dacă respiri normal, aerul destins iese în timpul urcării şi plămânii rămân la volum normal. Dar
dacă îţi reţii respiraţia în timpul urcării, plămânii se vor supradilata. Destinderea aerului poate
produce suprapresiune în plămâni, ceea ce poate provoca spargerea plămânului, cel mai grav
9
accident care i se poate întâmpla unui scafandru. Cea mai importantă regulă a scufundării cu scuba
este să respiri continuu, să nu-ţi ţii niciodată respiraţia. Suprapresiunea din plămâni va creşte dacă
nu este egalizată permanent prin respiraţie normală.
Unii oameni au tendinţa să-şi formeze reflexul de a-şi reţine respiraţia când încep să înveţe să se
scufunde cu scuba, dar această deprindere trebuie schimbată. Plămânii pot fi afectaţi şi de cea mai
mică variaţie de presiune atunci când îti reţii respiraţia, deci este foarte important să respiri continuu,
întotdeauna când foloseşti scuba, chiar şi într-o apă de numai un metru adâncime.
Leziunile provocate în plămâni de suprapresiune sunt problema cea mai greu de tratat, dar cel
mai uşor de evitat: pur şi simplu trebuie să nu îţi ţii respiraţia niciodată când foloseşti scuba.
Celelalte cavităţi pline cu aer din corp nu pun, în general, probleme în timpul urcării. In mod
normal, aerul din aceste spaţii iese fără efort. Este totusi posibil să simţi durere şi disconfort în urechi
şi sinusuri în timpul urcării, datorate fenomenului numit blocare inversă. Acest fenomen are loc
atunci când aerul nu poate să iasă dintr-o cavitate în timpul urcării.
Fenomenul se întamplă foarte rar, atunci când scafandrul este răcit sau foloseşte medicamente
pentru a-şi desfunda căile respiratorii înainte de a începe scufundarea. Pentru a evita acest
inconvenient, trebuie să nu te scufunzi când esti răcit şi să nu foloseşti decongestionate înainte de
scufundare.
Aerul aflat în stomac şi intestine se destinde la urcare şi produce disconfort. Pentru a evita acest
lucru, înainte de scufundare, trebuie să nu mănânci alimente care produc gaze. Acelasi efect îl are şi
aerul înghiţit când te afli la adâncime, deci trebuie evitată înghiţirea aerului.
Se întâmplă foarte rar să apară presiune în dinţii plombaţi în care poate să pătrundă aerul (dacă
plomba nu este etanşă). Acest lucru poate fi evitat prin controale regulate la dentist.
Dacă ai o senzaţie neplăcută în timpul urcării datorată destinderii aerului în urechi, sinusuri,
stomac, intestine sau dinţi, încetineşti urcarea sau chiar te opreşti, cobori un metru, încerci să
egalizezi presiunea si continui urcarea foarte incet. Dacă se întamplă des să ai probleme de blocare
inversă trebuie să cousulţi un medic specializat în scufundări.

Exerciţiul 1.6: Efectele scăderii presiunii

1. Cea mai importantă regulă a scufundării cu scuba este: respiră continuu, nu-ţi reţine niciodată
respiraţia.
a)Adevărat
b)Fals

2. Cea mai bună definiţie peutru blocare inversă este:

a) Fenomenul prin care aerul destins nu poate ieşi din cavităţile corpului în timpul urcării,
provocând durere şi senzaţii neplăcute.
b) Fenomenul prin care aerul destins poate ieşi din cavităţile corpului in timpul urcării.

3. Dacă simţi disconfort sau durere în timpul urcării, datorate destinderii aerului din cavităţile
corpului:
a) Incetineşti sau opreşti urcarea şi cobori un metru pentru a permite aerului să iasă;
b) Ignori senzaţia de disconfort şi continui urcarea.

Răspuusuri: 1.Adevărat; 2.a; 3.a.

1.2.5. Efectele creşterii densităţii aerului

Obiective:
După parcurgerea acestei secţiuni, vei putea:
1. Să explici relaţia dintre creşterea adâncimii şi cantitatea de aer consumat în timpul
scufundării cu scuba;
2. Să descrii care este cea mai buna metodă de a respira aerul dens sub apă.

10
 Dacă spui prietenilor că faci cursul de scafandri, probabil te vor întreba cât timp poţi sta sub apă
cu o butelie de aer. După cum vei vedea în continuare, acest lucru depinde şi de adâncimea la care
cobori în timpul scufundării.
Pe măsură ce creşte presiunea este nevoie de mai mult aer pentru a umple aceeaşi incintă.
Aplicând acest principiu în cazul respiraţiei, este uşor de înţeles acum că aerul din butelie se va
consuma mai repede la adâncime mai mare. Spre exemplu, ai nevoie de trei ori mai mult aer pentru
a-ţi umple plămânii la 20m decât la suprafaţă. Astfel, rezerva de aer din butelie va dura, la 20m, doar
1/3 din timpul necesar la suprafaţă.
În plus, cu cât cobori, aerul deviue mai dens. Acest lucru afectează respiraţia deoarece aerul mai
dens este mai greu de respirat decât aerul în condiţii de densilate şi presiune normale. Cea mai
eficientă metodă de a respira aerul dens în timpul scufundării este să respiri adânc şi rar. Pentru a
avea aer cât mai mult timp trebuie ca muşchii să fie relaxaţi şi să nu faci mişcări bruşte. În acest fel
vei putea respira normal pe tot timpul scufundării.

Exerciţiul 1.7: Efectele creşterii densităţii aerului

1. Pe măsură ce cobori, foloseşti aer:

a) Mai puţin;
b) Mai mult.

2. Cea mai eficientă metodă de a respira sub apă este o respiraţie gâfâită.
a) Adevărat
b) Fals

Răspunsuri: l.b; 2.FaIs. Cea mai bună metoda de a respira aerul dens în timpul scufundării
este să respiri adânc şi rar.

1.2.6. Recapitulare

În acest capitol ai învăţat despre flotabilitate şi despre controlul ei, despre folosirea greutăţilor
de plumb şi a vestei compensatoare care te ajută să îţi conservi energia, să ai liberate de mişcare sub
apă şi să te bucuri de senzaţia de imponderabilitate. Apoi ai văzut cum este influenţată flotabilitatea
de variaţia volumului (cum ar fi în pămâni şi în vestă) şi de densitatea apei în care te scufunzi, sărată
sau dulce.
Acum eşti obişnuit cu relaţia dintre presiune, densitate şi volum şi ştii cum acţionează aceşti trei
factori asupra scafandrului. Ai văzut că, deşi corpul omenesc este compus în mare parte din lichide şi
nu este afectat de schimbarea presiunii apei, există câteva cavităţi care coţin aer şi care sunt afectate
de presiune. Ştii acum că presiunea aerului din aceste cavităţi, mai ales din urechi, sinusuri şi masca,
poate fi egalizată pentru a evita senzaţia de disconfort cauzată de comprimare (squeeze). Dilatarea
exagerată a plămânilor este riscană, dar ai învăţat cât de uşor poate fi evitată: respiri continuu şi
niciodată nu îţi ţii respiraţia când te scufunzi cu scuba.
În final ai aflat despre efectele creşterii densităţii aerului odată cu adâncimea. Ai văzut că, odată
cu creşterea adâncimii rezerva de aer din butelie este consumată mai repede şi, datorită faptului că
aerul pe care îl respiri la adâncime e mai dens, trebuie să respiri adânc şi rar.

1.3. ECHIPAMENTUL DE SCUFUNDARE

Scufundarea este posibilă datorită echipamentului special care ne ajută să ne adaptăm la mediul
acvatic. Acest echipament este disponibil într-o mare varietate de modele şi culori, ceea ce îl face nu
numai funcţional, ci şi confortabil şi elegant.
În această secţiune vei învăţa despre mască, snorkel, labe, dispozitivul de control al flotabilităţii
(DCF), butelii, supapele buteliilor, harnaşamentul pentru fixarea buteliei, detentoare şi manometre.
Vei învăţa despre echipament acum deoarece îl vei folosi la antrenamentele din piscină

11
 Atunci când îţi alegi echipamentul trebuie să te adresezi instructorului, care te va ajuta să iei
ceea ce îţi este necesar şi ţi se potriveşte.

1.3.1. Masca

Obiective:
După parcurgerea acestei secţuni, vei putea:
1. Să enunţi utilitatea măştii;
2. Să explici de ce nasul trebuie să fie în masca în timpul scufundării;
3. Să enumeri cele şase condiţii pe care trebuie să le respecte o mască;
4. Să enunti cei mai importanţi doi factori de care trebuie sa ţii cont la alegerea măştii;
5. Să pregăteşti o mască nouă pentru a o putea folosi;
6. Să enumeri trei modalităţi de a întreţine o mască.
Utilitate - masca este fereastra noastră în lumea subacvatică. Ea nu permite să vedem clar prin
stratul de aer format în faţa ochilor. După cum ai aflat deja, presiunea acestui aer trebuie egalizată în
timpul coborârii, pentru a preveni suprapresiunea în mască. Din acest motiv, nasul trebuie să fie
cuprins în mască astfel încât să poţi expira pe el şi să egalezi presiunea.
Folosirea ochelarilor de înot, care acoperă numai ochii, nu şi nasul, nu este admisă în timpul
scufundărilor, pentru că nu se poate egaliza presiunea aerului din ei. Trebuie să te asiguri că ai o
mască special construită pentru scufundarea cu scuba.
Masca este formată dintr-o lentilă, o margine flexibilă şi o bretea care se pune pe după cap.
Măştile pot fi găsite într-o mare varietate de forme, cu proprietăţi diferite, şi sunt făcute din cel puţin
două materiale. Scufundarea este o activitate în care a vedea este vital, din care cauză este imperios
necesar să ai o mască adecvată.
Modele - Măştile pot fi simple, rotunde sau ovale, sau mai complicate, cu volum cât mai mic şi
unghi vizual cât mai mare. Masca panoramică are două panouri suplimentare pe lateral, ceea ce
asigură un unghi de vedere mai larg. Masca gen ochelari are o fantă în geam unde se gaseşte un
buzunar care acoperă nasul, în faşa planului lentilelor, ceea ce le permite acestora să fie mai aproape
de ochi. Acest lucru face ca volumul măştii să fie mai mic şi câmpul vizual mai larg. Multe dintre
măştile panoramice mai noi au şi ele acelaşi design, chiar dacă au şi panourile laterale.
Calităţi - Când alegi o mască trebuie să ţii cont de următoarele:
1. Lentilele să fie din sticIă securizată, astfel încât, în caz de spargere, să nu se producă cioburi;
2. Marginea să stea lejer pe faţă, dar să fie etanşă;
3.Pentru a egaliza uşor presiunea aerului din urechi, masca trebuie să permiată ca blocarea şi
deblocarea nasului să se facă uşor;
4. Să aibă un volum cât mai mic, pentru a fi mai uşor de egalizat şi de golit, după cum vei vedea
mai departe;
5. Trebuie să aibă bretea reglabilă;
6. Să aibă câmp vizual cât mai larg. Aceasta se realizează prin profilul mic şi/sau geamurile
laterale.
O facilitate suplimentară cu care sunt prevăzute unele măşti, este o supapă de purjare. Aceasta
este o supapă cu sens unic, folosită pentru a goli masca de apă. Măştile cele mai noi au doar opţional
această facilitate, deoarece este mult mai uşor de golit masca fără această supapă, dacă ai un minim
de antrenament

Corectarea vederii în apă:

Persoanele care au defecte de vedere pot folosi măşti care au geamul cu dioptrii, sau, cei care
suportă, pot folosi lentile de contact. În acest caz se rccomandă solicitarca sfatului instructorului şi al
unui oftalmolog.
Materiale - Măştile, ca şi alte piese din echipament, sunt făcute, cel mai des, din neopren sau
silicon. De obicei, cele din neopren sunt negre, iar cele din silicon sunt translucide, dar de multe ori
se adaugă coloranţi în ele. Măştile din silicon sunt scumpe, dar au câteva avantaje care justifică
preţul lor mare. Unul dintre ele este faptul că siliconul are o viaţă de 3-4 ori mai lungă decât

12
neoprenul; siliconul este mai flexibil şi mai confortabil, arată mai bine, nu irită pielea sensibilă, şi
permite pătrunderea luminii prin rama măştii, ceea ce asigură o vedere periferica parţială.
Alegerea - Cei mai importanţi doi factori de care trebuie să ţii cont când alegi echipamentul de
scufundare sunt măsura potrivită şi confortul. Acesta este necesar în mod special la mască, deoarece
trebuie să ţi se potrivească perfect pentru a fi etanşă.
Pentru a verifica dacă masca este potrivită, o pui pe faţă, fără să treci cureaua peste cap, inspiri
pe nas, şi vezi dacă masca stă pe faţă în acest timp. Dacă trebuie să o apeşi pentru a sta, înseamnă că
nu este potrivită, şi trebuie să încerci mai multe măşti pentru a o găsi pe cea bună. Apoi trebuie să te
asiguri că poţi să apeşi nările, din exterior, cu uşurinţă.
Trebuie să alegi o mască ce se potriveşte bine şi îndeplineşte cele şase condiţii. Altele, cum ar fi
culoarea, forma, şi designul, sunt chestiuni de gusturi personale. Dacă ai probleme de vedere, trebuie
să ţii cont de aceasta când alegi masca. Pentru a fi sigur că alegi cea mai potrivită mască, cel mai util
este să ceri părerea instructorului.
Pregătirea pentru utilizare - Măştile noi au un strat de ulei pe suprafaţa lentilelor pentru a
proteja materialul din care sunt făcute, strat ce trebuie îndepărtat, căci altfel se va forma condens pe
geam în timpul scufundării, ceea ce îţi va limita vizibilitatea în apă. Acest lucru se face cel mai bine
frecând geamul, înainte de prima utilizare, cu o pastă de dinţi care curăţă prin intermediul unor
particule mecanice, fără să zgârie. Apoi trebuie să te asiguri că breteaua este ajustată exact pe
circumferinţa capului, fixă, dar nu strânsă. După ajustare trebuie să fixezi capetele bretelei, peutru a
nu se desface în apă.
Întreţinerea - Există trei etape de întreţinere a echipamentului, inclusiv a măştii:
1. Speli echipamentul cu apă dulce, după fiecare utilizare;
2. Trebuie să fereşti echipamentul de expunerea la soare;
3. Trebuie să păstrezi echipamentul într-un loc uscat şi racoros.
Spălarea cu apă dulce îndepărtează sărurile şi depunerile, prevenind coroziunea. După folosirea
echipamentului în apă sărată, trebuie să-l înmoi câteva minute în apă dulce, caldă, peutru a preveni
formarea cristalelor de sare, atât de daunătoare. Trebuie să eviţi să laşi echipamentul expus la soare,
deoarece căldura soarelui strică neoprenul şi siliconul. Înainte de depozitare, trebuie să usuci
echipamentul. În plus, masca şi alte produse din silicon trebuie depozitate departe de obiectele din
cauciuc negru pentru a preveni pătarea silicouului.

Exercitiul 1-8: Masca

1. Masca îţi permite să vezi clar sub apă prin:

a) Menţinerea unui strat de aer în faţa ochilor;
b) Filtrarea luminii printr-un geam de sticlă;

2. Ochelarii de înot nu pot fi folosiţi la scufundări deoarece:

a ) Au un câmp vizual limitat;
b) Nu cuprind şi nasul şi, de aceea, nu poate fi egalizat stratul de aer din ei;

3. Alege din lista de mai jos care sunt cerinţele pe care trebuie să le îndeplinească o mască:
a) Să fie de format mic;
b) Să fie de format mare;
c) Să aibă buzunar pentru nas;
d) Să aibă câmp vizual larg;

4. Cei mai importanţi doi factori de care trebuie să ţii cont când alegi echipamentul de
scufundare, inclusiv masca, sunt.
a) Forma şi culoarea;
b) Să se potrivească din punct de vedere al mărimii şi să fie confortabil;

5. Alege din lista de mai jos una din măsurile de întreţinere a echipamentului de scufundare,
inclusiv masca:
13
 a) Depozitarea intr-un loc uscat şi răcoros;
b) Uscarea la soare.

Răspunsuri: 1.a 2.b 3.a, c, d 4.b 5.a

1.3.3. Snorkel-ul (tubul de respirat)

Obiective:
După parcurgerea acestei secţiuni, vei putea:
1. Să enunţi rolul snorkel-ului;
2. Să identifici trei calităţi pe care trebuie să le aibă tubul pentru a putea să respiri uşor cu el;
3. Să explici cum se alege un snorkel ţinând cont de faplul că trebuie să se potrivească, să fie
confortabil şi să poţi respira uşor cu el;
4. Să pregăteşti snorkel-ul pentru folosire.

Utilitate - Snorkel-ul este o piesă specifică pentru echipamentul de scufundare în apnee, care îţi
permite să respiri la suprafaţa apei fară să scoţi capul din apă şi, astfel, să vezi tot timpul cât înoţi. În
timpul scufundărilor cu scuba, foloseşti suorkel-ul când te odihneşti sau când înoţi la suprafaţă,
pentru a economisi aerul din butelie.
Modele - Toate tuburile sunt obiecte simple, formate diutr-un muştiuc continuat cu un tub care
ajunge până la suprafaţă.
Caracteristici - Tuburile folosite la scufundare trebuie să nu incomodeze respiraţia. Pentru
aceasta trebuie să aibă:
1. un diametru mare;
2. să nu fie mai lung de 42cm;
3. să aibă inele flexibile; trebuie să eviţi tuburile care au racordul în unghi ascuţit.
Cele mai folosite tuburi au o astfel de formă încât să se apropie cât mai mult de cap pentru a
micşora cât mai puţin viteza de deplasare. Multe tuburi au, opţional, o valvă de evacuare foarte utilă
deoarece permite evacuarea apei cu un efort minim. Unele tuburi au o porţiune flexibilă în partea de
jos ceea ce permite să fie uşor de îndepărtat din faţa gurii când nu sunt folosite. După cum vei vedea
mai departe, este foarte uşor de golit tubul de apă, şi de aceea nu trebuie să ai grijă să eviţi umplerea
lui.
Materiale - Cele mai multe tuburi sunt făcute dintr-o combinaţie de silicon sau neopren şi
plastic. Partea superioară a tubului, ţeava, este de obicei din plastic semirigid. Partea de jos şi
muştiucul sunt din silicon sau neopren. Ca şi măştile, tuburile pot avea culori foarte variate.
Alegerea - Cele mai importante calităţi ale tubului sunt: confortul, mărimea şi să opună
rezistenţă minimă la respiraţie. Pentru a verifica acestea, pui tubul în gură, aşezi bine muştiucul între
buze şi dinţi şi treci tubul prin faţa urechii stângi. Muştiucul trebuie să se potrivească foarte bine în
gură, fară să frece gingiile şi fără să producă dureri de fălci. Apoi inspiri adânc pentru a testa cât de
uşor se poate respira prin el.
Pregătirea pentru folosire - Pui tubul pe partea stângă a măştii fixat în bucla specială cu care
este prevăzut. Pui întâi un inel de susţinere pe tub, apoi bagi breteaua care leagă inelele pe după cea a
măştii şi apoi cel de-al doilea inel. Apoi probezi şi ajustezi masca şi tubul, pe care îl roteşti şi îi
ajustezi înălţimea, astfel încât să stea în gură când masca este pe faţă, iar înălţimea sa să nu
depăşească vârful capului. Tubul trebuie să stea în faţa urechii stângi; când este corect poziţionat,
trebuie să stea lejer.
Întreţinere - Ca şi masca, tubul trebuie clătit cu apă dulce după fiecare folosire, trebuie păstrat
într-un loc uscat şi răcoros şi ferit de razele directe ale soarelui, şi de asemeni, trebuie ferit de
apropierea de produsele de neopren pentru a evita pătarea părţilor de silicon.

Exerciţiul 1-9: Snorkel-ul

1. Un snorkel îţi permite să respiri la suprafaţă fără să fii nevoit să ridici capul din apă.
Adevărat
Fals
14
 2. Bifează din lista de mai jos proprietăţile pe care trebuie să le aibă un snorkel pentru a se putea
respira uşor cu el:
a) Diametru mare;
b) Să fie făcut din plastic flexibil;
c) Să aibă îndoituri rotunjite;

3. Când alegi un snorkel, trebuie:

a) Să il încerci pentru a verifica dacă oboseşti şi dacă respiri uşor cu el;
b) Nu îl bagi niciodată în gură.

Răspunsuri: 1. Adevărat 2. a,c 3. a

1.3.4. Labele

Obiective:
După parcurgerea acestei secţiuni, vei putea:
1. Să enunţi rolul labelor;
2. Să identifici două tipuri de labe;
3. Să enumeri trei proprietăţi ale labelor, necesare pentru a le îmbunătăţi performanţele;
4. Să pregăteşti labele pentru folosire;
5. Să enunţi trei condiţii de care trebuie să ţii seama când alegi labele.

Utilitate - Labele îţi permit să te deplasezi prin apă mult mai uşor şi cu
viteză mai mare decât atunci când înoţi cu mâinile, pentru că aria suprafeţei asupra căreia acţionează
muşchii picioarelor este mult mai mare, şi, în plus, mâinile rămân libere pentru alte activităţi. Toate
labele, indiferent de model şi de proprietăţi, au aceeaşi alcătuire:
1) spaţii pentru picioare;
2) lame pentru propulsie.

Modele - labele pot fi de două feluri:

1) cu barete ajustabile;
2) fără barete, acoperind tot piciorul
Labele din prima categorie au spaţiile pentru picioare deschise la spate şi prevăzute cu bretele
ajustabile la călcâie; celelalte au spaţiile pentru picioare închise, incluzând şi călcâiele. Labele cu
barete sunt mai des folosite în cazul scufundării cu scuba, deoarece, putând fi ajustate, pot fi purtate
şi cu botoşei. Celelalte sunt folosite în apă caldă sau de către scafandri care nu au nevoie de botoşei.
Proprietăţi - Bretelele de ajustare trebuie să fie uşor de manevrat, cu efort minim, şi de aceea
sunt prevăzute cu un dispozitiv de ajustare rapidă. Lamele sunt făcute astfel încât să mărească
performanţele labelor şi de aceea sunt prevăzute cu:
1) nervuri care le sporesc rigiditatea şi acţionează ca un stabilizator vertical;
2) deschideri care scad rezistenţa pe care o opun labele apei, şi le fac mai eficiente;
3) canale care măresc eficienţa direcţionând apa de-a lungul labei.
Materiale - Cele mai noi labe sunt făcute din materiale compozite, ceea ce înseamnă o
combinaţie de materiale. Spaţiile pentru picioare şi bretelele pentru călcâie sunt din neopren sau
altceva similar, iar lamele sunt din termoplastic. Există şi labe numai din neopren.
Lamele din plastic sunt cele mai răspândite deoarece:
1) sunt mai uşoare;
2) au eficienţă mai mare;
3) se găsesc într-o mare varietate de culori.
Alegerea - În cazul labelor, modelul pe care trebuie să-l alegi este condiţionat de:
1) mărimea piciorului;
2) capacităţile fizice ale scafandrului;
3) zona în care se face scufundarea.
15
 Forma labelor este relativ neimportantă în comparaţie cu mărimea lamelor şi cu rigiditatea lor.
Cu cât sunt mai mari labele, cu atât este mai mare forţa necesară la înot. Dacă foloseşti botoşei,
trebuie să să probezi labele cu ei în picioare, pentru a fi sigur că se potrivesc.
Ca în cazul tuturor obiectelor din echipamentui scafandrului, la alegerea labelor trebuie să
primeze mărimea potrivită şi confortul. Ele trebuie să nu roadă, să nu strângă şi să nu dea cârcei.
Pregătirea pentru folosire - Labele întregi nu au nevoie de pregătire specială, dar cele cu
barete trebuie ajustate cu botoşeii in picioare. Labele noi pot să aibă un strat protector gras, care
trebuie îndepărtat pentru ca baretele să nu alunece după ajustare.
Întreţinere – Ca şi în cazul celorlalte piese de echipament, labele trebuie spălate după fiecare
folosire, trebuie uscate şi depozitate într-un loc uscat şi răcoros, ferite de razele soarelui şi orice altă
sursă de căldură.

Exercitiul 1-10: Labele

1. Labele îţi permit să te mişti prin apă cu mai puţin efort şi cu eficienţă mai mare decât atunci
când inoţi cu braţele.
a) Adevarat
b) Fals

2. Din enunţurile de mai jos, alege-l pe cel care descrie acel design al lamelor care creşte
performanţa labelor
a) Fante;
b) Nervuri;
c) Canale;

3. Verifică factorii care te influenţează când alegi labele:

a) Marimea piciorului;
b) Locul de scufundare;
c) Autrenamentul fizic.

Răspunsuri: 1. Adevărat 2. a 3. a b c 4. a b c

1.3.5. Dispozitivul de control al flotabilităţii (DCF)

Obiective:
După parcurgerea acestei secţiuni, vei putea:
1. Să enunţi utililatea DCF-ului;
2. Să enumeri trei modele de bază ale DCF-ului;
3. Să enumeri cinci proprietăţi ale DCF-ului;
4. Să pregăteşti DCF-ul pentru folosire;
5. Să enumeri două modalităţi de păstrare specifice pentru DCF.

Utilitate - După cum ai văzut, DCF este o vesta gonflabilă cu ajutorul căreia poţi să îţi
controlezi flotabilitatea, numită şi vestă compensatoare. DCF-urile moderne pot fi umflate cu gura
sau mecanic, cu aer din tub, pentru a creşte flotabilitatea. Pentru a o descreşte, DCF-ul trebuie
dezumflat prin nişte supape speciale sau prin nişte tuburi.
DCF-ul este o piesă obligatorie pentru toate tipurile de scufundări, deoarece, prin operaţiuni
foarte simple, se poate regla flotabilitatea: pozitivă la suprafaţă, neutră la orice adâncime, negativă
pentru coborâre.
Modele - Cele trei modele de bază sunt:
1. DCF care se poartă în faţă;
2. DCF care se poartă în spate;
3. Vesta compensatoare.

16
 Primul model seamănă cu o vestă de salvare şi se poartă prins pe după gât, al doilea model se
poartă în spate, iar vesta compensatoare înconjoară corpul scafandrului şi în faţă şi în spate. Astăzi,
acest ultim model este, de departe, cel mai folosit.
Caracteristici - Din punct de vedere al modelului, la o vestă trebuie urmărite cinci
caracteristici:
1. Trebuie să poată conţine destul aer pentru a permite scafandrului şi echipamentului său să
plutească.
2. Trebuie să aibă tuburi cu diametru mare pentru admisia şi evacuarea rapida a aerului.
3. Trebuie să aibă un sistem de umflare la presiune joasă astfel încât să se poată umfla vesta,
încet, cu aer din butelie. Acest sistem trebuie să fie uşor de depistat şi de manevrat.
4. Trebuie să aibă o valvă de rezervă, prin care să iasă aerul dacă vesta este umflată peste
capacitate, pentru a se evita ruperea ei.
5. Trebuie să aibă forma şi hamurile aslfel încât să fie uşor de purtat, să fie comodă şi să
plutească în jurul scafandrului când este umflată.
DCF-ul trebuie să confere corpului o formă cât mai hidrodinamică. Vestele mai au buzunare,
tuburi şi inele pentru ataşarea accesoriilor.
Materiale - DCF-urile moderne au fie două camere, fie una singură. Cele cu două camere o au
pe cea interioară făcută din plastic uretan, cea care ţine aerul, iar cea exterioară este un înveliş de
nylon care o protejează pe cea interioară de tăieturi, înţepături, frecare. Ambele tipuri de veste sunt
foarte folosite, sunt rezistente, şi, datorită designului, au o serie de avantaje faţă de altele.
Pregătirea pentru folosire - Vesta compensatoare necesită o montare foarte atentă; dacă este
prea largă se va roti în jurul corpului, dacă este prea strâmta va deveni incomodă când va fi umflată.
Dacă DCF-ul este o vestă sau un dispozitiv de purtat în spate, trebuie să-l ataşezi de butelie
înainte de a-l îmbrăca, şi să ajustezi bretelele cu el dezumflat. Apoi trebuie să te ajute cineva să pui
dispozitivul în spate ţi să ajustezi bretelele din nou, astfel încât să te simţi bine şi vesta să se poata
mişca parţial într-o parte şi-n alta. În final, umfli vesta, care nu trebuie să strângă nici când este
complet umflată. Instructorul te va ajuta să înveţi să faci corect aceste reglaje în timpul
antrenamentelor în piscină.
Întreţinere - în afară de uscare şi păstrarea într-un loc răcoros şi lipsit de umezeală, departe de
razele soarelui, în cazul vestei, mai sunt două condiţii de îndeplinit:
1) Şi interiorul, nu numai exteriorul vestei trebuie spălat cu apă dulce. Pentru aceasta, trebuie să
umpli vesta prin inflator cu apă la o treime din capacitatea ei, restul cu aer, şi apoi să clăteşti, după
care trebuie să o goleşti complet.
2) Trebuie să păstrezi vesta parţial umflată.
Unele veste necesită procedee speciale de păstrare şi curăţare a mecanismului care sunt trecute
în manualele care le însoţesc.

Exerciţiul 1.11: Dispozitivul de control al flotabilităţii

1. Utilitatea unui DCF este:

a) Să izoleze pieptul de frig;
b) Să regleze flotabilitatea;

2. Verifică lista de mai jos urmărind cele cinci proprietăţi ale DCF-ului:
a) Diametru mare al tuburilor de umflare/dezumflare;
b) Valva pentru evitarea suprapresiunii;
c) Buzunar pentru cuţit;

3. în afară de spălare, uscare şi păstrare departe de razele soarelui, care din urmatoarele enunţuri
sunt condiţii suplimentare de păstrare pentru DCF:
a) Spălarea în interior cu apă dulce şi scurgerea vestei;
b) Depozitarea dezumflată;
c) Depozitarea parţial umflată.

17
 Răspunsuri: l. b 2. a.b. 3. a.c.

1.3.6. Sistemul SCUBA

Obiective:
După parcurgerea acestei secţiuni, vei putea:
1. Să enunţi utilitatea buteliei;
2. Să enumeri trei mărimi ale buteliilor şi două materiale din care sunt făcute;
3. Să înţelegi fiecare din cele cinci indicative înscrise pe gâtul buteliei.

Ca scafandru în apnee, timpul maxim pe care îl poţi petrece sub apă este limitat de capacitatea
pe care o ai de a-ţi reţine respiraţia fără probleme. Echipamentul scuba îţi permite să stai mai mult
sub apă deoarece te poţi aproviziona cu aer din butelie. Acest echipament este foarte sigur şi uşor de
manevrat. Este format dintr-o butelie, adică un cilindru rezistent la presiune mare, umplut cu aer
comprimat, niciodată oxigen pur o supapă pentru a închide şi a deschide butelia, un sistem de
hamuri şi bretele, un detentor, pentru a furniza o cantitate de aer riguros controlată în timpul
respiraţiei, şi un manometru submersibil pentru a putea să ştii în orice moment ce cantitate de aer ai
în butelie.

1.3.7. Butelia
Utilitate - Butelia este un container metalic cilindric folosit pentru a păstra aer la presiune mare.
Modele - Buteliile pot avea capacităţi diferite, în funcţie de mărime şi de presiunea pe care o
suportă. Capacitatea unei butelii este dată de cantitatea de apă, în litri, care se poate pune în acea
butelie. Deoarece aerul este comprimat, poate să intre destul de mult chiar şi într-o butelie mică. Cele
mai folosite capacităţi sunt: 8; 10; 12; 15 litri dar mai există şi altele. În unele cazuri, se pot monta
două butelii pentru a avea mai mult aer.
Butelia standard de 12 litri conţine o cantitate de aer aproximativ egală cu volumul unui spaţiu
de 600mm lungime şi 150mm în diametru. În urma comprimării, presiunea aerului creşte, putând să
depăşeasca 320bar, dar presiunea obişnuită este cuprinsă între 170bar - 200 bar.
Materiale - Buteliile sunt făcute atât din aluminiu, cât şi din oţel, ambele materiale fiind
potrivite în acest scop şi omologate de Departamentul de Transport al USA şi alte departamente
similare din alte ţări. Conform acestor standarde, buteliile scuba trebuie testate periodic, pentru a li se
verifica valvele şi rezistenţa la presiune.
Este obligatoriu ca buteliile să aibă înscrise pe gât câteva informaţii specifice, care indică tipul
materialului din care este făcută butelia, şi presiunea de lucru, adică presiunea maximă pe care o
suportă butelia. Alte inscripţii: un număr de serie specific pentru fiecare butelie, datele la care au fost
efectuate toate testele de presiune, şi o marcă a producatorului sau a distribuitorului.
Alegerea - Alegerea unei butelii depinde, pe lângă alţi factori, şi de dimensiunile fizice ale
scafandrului şi de tipul de scufundare pe care vrea să o facă. De aceea trebuie să ceri ajutorul
instructorului când alegi butelia.
Pregătirea pentru folosire - În afară de montarea propriu-zisă a buteliei pe DCF, singurul
lucru pe care trebuie să-l mai faci este să te asiguri că este umplută cu aer la parametrii necesari,
dintr-o sursă specială. Montarea se va discuta în capitolul dedicat antrenamentelor în piscină.
Depozitare - Deoarece buteliile şi supapele lor formează o singură unitate, întreţinerea lor se va
discuta la capitolul despre supape.

Exerciţiul 1-12: Butelia

1. O butelie conţine aer pentru respirat _____

a) La temperatură joasă;
b) La presiune mare;

2. Cele trei mărimi obişnuite ale buteliilor sunt ___ , ___ , ___ şi ___litri (kg)
18
 a) 6, 10, 15, 20
b) 5, 10, 15, 20
c) 8, 10, 12, 15

3.Buteliile sunt făcute din:

a) Cupru sau aluminiu;
b) Aluminiu sau oţel.

Răspunsuri: l.b 2.c 3.b

1.3.8. Supapele buteliilor

Obiective:
După parcurgerea acestei secţiuni, vei putea:
1. Să enunţi utilitatea supapelor de la butelii;
2. Să identifici cele două tipuri de supape;
3. Să explici funcţionarea unei supape J;
4. Să explici funcţionarea unei supape de suprapresiune.

Utilitate - Prin supape aerul este scos sau introdus în butelie.

Modele - Există două feluri de supape pentru butelii:
1. supapele K, formate dintr-o singură supapă simplă şi pentru admisie şi pentru evacuare;
2. supapele J, prevăzute cu un mecanism care te atenţionează când presiunea din butelie este
scăzută.
Supapa J este o supapă de închidere acţionată de un resort, şi este menţinută în poziţia deschis
de presiunea din butelie, până când aceasta coboară la aproximativ 2-4 Mpa (20-40 bar). Când
presiunea din butelie scade mai mult de atât, arcul se destinde şi începe să închidă supapa, ceea ce
face ca respiraţia să fie mai greoaie. Acest lucru îţi semnalează că presiunea din butelie este scazută.
Atunci trebuie să apeşi pârghie pentru a permite aerului să iasă normal din butelie.
Această pârghie trebuie să fie ridicată la începutul scufundării, şi trebuie să o cobori când
respiraţia devine dificilă. Nu trebuie să te încrezi în mod absolut în acest sislem, deoarece pârghia
poate fi coborâtă în mod accidental la începutul scufundării sau în timpul acesteia. Singura metodă
sigură de a urmări presiunea din butelie, şi, implicit, cantitatea de aer, este folosirea unui manometru
submersibil despre care vom vorbi mai târziu.
Toate deschiderile valvelor au câte un O-ring care vine poziţionat între deschiderea buteliei şi
detentor atunci când acesta se montează.
Caracteristici - O trăsătură importantă cerută oricărei supape este să aibă o valvă de
suprapresiune. Acest dispozitiv eliberează aerul în cazul în care apare suprapresiunea, fenomen care
poate apărea în timpul umplerii buteliilor, sau când acestea sunt expuse la căldură. Dacă presiunea
creşte foarte mult, supapa se deschide şi aerul iese prevenind explozia buteliei.
Materiale, alegere şi pregătire - De obicei, supapele de la buteliile moderne sunt făcute din
alama cromată. In mod normal, butelia se achiziţionează cu tot cu supape, şi, deci, acestea nu au
nevoie de pregătiri speciale.

Exerciţiul 1-13: Supapele buteliilor

1. O supapă îţi permite să umpli şi să goleşti butelia de aer.

Adevărat
Fals

2. Supapa K este prevăzută cu un mecanism interior.

Adevărat
Fals

19
 3. Rolul valvei de suprapresiune este:
a) Să permită ataşarea detentorului la butelie;
b) Să elimine presiunea din butelie în caz de supraumplere sau expunere la căldură.

Răspunsuri: 1.Adevărat 2.Fals. Supapa K este undirecţională. Supapa J are un mecanism

intern. 3.b.

1.3.9. Întreţinerea şi pastrarea supapelor şi buteliilor

Obiective:
După parcurgerea acestei secţiuni, vei putea:
1. Să enumeri două măsuri de precauţie ce trebuie luate în timpul transportului buteliilor de la şi
spre locul scufundării;
2. Să descrii cea mai bună metodă de a manevra supapele;
3. Să descrii cea mai bună metodă de a preveni intrarea apei în butelie;
4. Să enunţi scopul verificării vizuale a buteliei şi a testului hidrostatic.
Mânuirea - Buteliile sunt grele, instabile când sunt puse în picioare şi au tendinţa să se
rostogolească atunci când sunt culcate. Căderea sau rostogolirea unei butelii poate să strice supapele
sale, să producă pagube sau să lovească oamenii care se găsesc în calea lor. De aceea trebuie să aveţi
grijă întotdeauna în ce poziţie stau buteliile, iar dacă stau în picioare, trebuie să le supraveghezi, să
nu fie ciocnite de nimic. În timpul transportului, buteliile trebuie culcate şi legate sau fixate.
Păstrarea - În afară de faptul că trebuie spălate pe dinafară cu apă duce, uscate şi păstrate
departe de sursele de căldură, ca tot echipamentul, supapele şi buteliile au nevoie de precauţiuni
speciale.
Supapele trebuie mânuite încet, fără să fie bruscate sau unse cu vaselină în cazul în care merg
greu. Întotdeauna supapele trebuie închise uşor fără să le strângi prea tare. Verificarea lor trebuie
făcută de către un specialist.
Buteliile sunt umplute întotdeauna cu aer uscat, peutru că cea mai mică urma de umezeală
produce corodarea şi ruginirea interiorului buteliei. De asemeni, este important să ai grijă
întotdeauna să nu intre apă în butelie în timpul scufundării. Cea mai simplă metodă pentru a face
acest lucru este să mai laşi aer în butelie, care nu va permite pătrundera apei în înterior.
Dacă totuşi butelia s-a golit complet, trebuie să închizi supapa imediat. Apa poate să pătrundă şi
prin detentor atunci când stă cu muştiucul în sus, deci faptul că acesta este montat pe butelie nu este
o măsură de precauţie. Trebuie de asemeni să eviţi ieşirea aerului cu viteză din butelie deoarece acest
lucru poate să ducă la producerea condensului.
Buteliile trebuie umplute întotdeaunna numai cu aer de respirat, niciodată oxigen pur. În
timpul umplerii, butelia trebuie pusă în apă pentru a se răci. Umplerea trebuie să se facă încet. Dacă
are o supapă J, pârghia trebuie să fie coborâtă în timpul umplerii. Orice butelie trebuie umplută la
presiunea indicată, deoarece suprasolicitarea duce la scurtarea vieţii ei.
Dacă butelia are un suport de plastic sau de cauciuc pentru protecţia fundului, trebuie să fie
verificat pe dedesubt pentru a vedea dacă nu a corodat sau ruginit. Din cauza aceluiasi pericol,
butelia trebuie controlată vizual de către o persoană calificată, cel puţin o dată pe an. Pentru
aceasta, butelia se goleşte de aer şi supapa se scoate. Apoi interiorul este inspectat cu un dispozitiv
special. Acest lucru trebuie făcut de către o persoană calificată, la un centru special, în nici un caz nu
trebuie să goleşti butelia singur. După încheierea operaţiunii, butelia trebuie inscripţionată cu data la
care s-a facut verificarea. Niciodată nu trebuie să foloseşti o butelie care nu a fost verificată.
Buteliile sunt supuse la uzura şi îmbătrânire. Din această cauză trebuie să le testezi sub presiune
periodic, operaţiune ce se numeşte test hidrostatic. Dacă butelia a trecut de acest test, înseamnă că
poate fi folosită în deplină siguranţă, şi atunci se marchează pe ea data testului. Niciodată un

20
scafandru profesionist nu va umple o butelie care nu a trecut testul hidrostatic. Instructorul te va ajuta
să efectuezi testele, respectând standardele, care variază de la o ţară la alta.
Depozitarea corespunzătoare este o altă condiţie a păstrării buteliilor. Acestea trebuie păstrate
într-un loc răcoros, deoarece presiunea aerului comprimat creşte foarte mult la căldură, ceea ce poate
să producă explozia buteliei. De asemeni trebuie să rămână, în butelie, aer la aproximativ l-2Mpa
(10-20bar), pentru a evita intrarea apei. Dacă depozitezi o butelie mai mult de şase luni fără s-o
foloseşti, trebuie să o reumpli deoarece, în timp, aerul iese.
Dacă respecţi normele de păstrare şi întreţinere, vei putea folosi buteliile în siguranţă, mulţi ani.

Exerciţiul 1-14: Păstrarea şi întreţinerea buteliilor şi valvelor

1. Niciodată nu trebuie să laşi buteliile în picioare nesupravegheate.

Adevarat
Fals

2. Cea mai bună metodă de a preveni intrarea apei în butelie este:

a) Să usuci butelia imediat după ieşirea din apă;
b) Să nu permiţi niciodată golirea completă a buteliei;

3. Scopul inspecţiei vizuale este:

a) Să te asiguri că nu a apărut coroziune în interior;
b) Să verifici calitatea aerului.

Răspunsuri: 1. Adevărat 2.b 3.a

1.3.11. Detentorul

Obiective:
După parcurgerea acestei secţiuni, vei putea;
1. Să enunţi utilitatea unui detentor;
2. Să identifici următoarele părţi ale unui detentor prima treaptă, a doua treaptă, capacul şi
butonul de purjare;
3. Să enunţi cele mai importante lucruri de care trebuie să ţii seama când alegi un detentor;
4. Să enumeri trei puncte importante de care trebuie să ţii cont când speli detentorul, după
folosire.
Utilitate - Detentorul este folosit pentru a reduce presiunea mare a aerului din butelie la nivelul
la care acesta este utilizabil. În plus, îţi dă aer numai când respiri.
Modele şi caractcristici - Detentorul modern este un dispozitiv foarte simplu şi sigur, care are
numai câteva părţi mobile. Are două trepte: prima, care se ataşează la butelie, şi a doua, care are un
muştiuc prin care respiri.
Presiunea mare a aerului din butelie este redusă în fiecare treaptă. Prima reduce presiunea
mare din butelie la o valoare medie de 7-l0 bari peste presiunea apei, adică a mediului inconjurător.
A doua treaptă reduce presiunea intermediară la presiunea necesară respiraţiei. Cea mai importantă
caracteristică a detentorului este să permită o respiraţie lejeră. Indiferent de model, toate
detentoarele modeme au aproximativ aceeaşi structură. Reţinerea termenilor şi înţelegerea felului
în care fuucţionează un detentor te va ajuta să înţelegi explicaţiile următoare.Treapta a doua se
aseamănă cu o cană acoperită cu o diafragmă, care este o simplă bucată de cauciuc. Alte părţi ale
treptei a doua sunt: supapa de admisie, acţionată de o pârghie, un muştiuc şi supapa de evacuare.
Când inspiri, diafragma este deplasată spre interior, şi apasă pârghia, deschizând supapa de
admisie, si astfel primeşti aer. Când încetezi inspiraţia, presiunea din interiorul dispozitivului
împinge diafragma, permiţând pârghiei să se ridice, şi supapei să se închidă. De reţinut faptul că
poţi să controlezi manual circulaţia aerului, apăsând butonul de purjare. Când expiri, supapa de
evacuare se deschide şi aerul iese. Supapa de evacuare are un singur sens, astfel încât să rămână
închisa când nu expiri şi să nu permită intrarea apei în detentor.
21
 Detentoarele pe care le vei folosi în timpul antrenamentelor în piscină au manometre care îţi
permit să ştii cât aer ai în butelie. Despre manometre vom discuta mai târziu în detaliu.
Detentorul mai are o treaptă a două secundară suplimentară, pentru o a doua sursă de aer,
numită sursă de aer alternativa care poate face parte din tubul pentru umflarea/dezumflarea vestei.
Această sursă de aer suplimentară este făcută cu scopul de a împărţi aerul cu un alt scafandru, în caz
de nevoie. De obicei, acest tub se deosebeşte prin faptul că este mai lung şi mai viu colorat. Sursele
de aer alternative sunt descrise mai detaliat în partea a doua a cursului. In sfârşit, detentorul are un
tub prevazut cu un dispozitiv de cuplare, la capătul liber, care se montează la inflatorul de presiune
joasă al vestei.
Materiale - Deşi există mai multe feluri de detentoare, în mare, sunt făcute din acelaşi material.
Prima treaptă este din alamă cromată, iar cea de-a doua este din alamă, plastic special sau o
combinaţie a lor. Muştiucul este din neopren sau silicon.
Alegerea - După cum am menţionat deja, singurul lucru important de care trebuie să ţii cont
când alegi detentorul este uşurinţa la respiraţie ceea ce se poate verifica prin compararea debitului
cu rezistenţa la respiraţie. Când alegi detentorul trebuie să te asiguri că este prevăzut şi cu sursa
alternativa de aer. Desigur, instructorul te va ajuta să alegi detentorul potrivit.
Pregătirea - în afară de montarea pe aparatul scuba, ceea ce se va discuta în capitolul referitor
la antrenamentul în piscină, un detentor nou nu necesită pregătire specială, în afară de montarea
accesoriilor. Această operaţiune trebuie făcută de o persoană calificată, de obicei în momenlul
cumpărării detentorului.
Păstrarea - Detentorul trebuie spălat după fiecare folosire, odată cu tot echipamentul, dar este
bine să-l înmoi înainte, şi apoi să-l speli cu apă dulce. Când faci aceste operaţiuni trebuie să nu uiţi:
1) să ai grijă să fie pus capacul la locul său pentru a evita să intre apă în prima treaptă;
2) să nu foloseşti un jet de apă puternic;
3) să nu apeşi butonul de purjare în timpul spălării, deoarece acest lucru va deschide supapa de
admisie şi va permite apei să intre în prima treaptă.
În timpul spălării, apa trebuie să treacă prin toate orificiile de la prima treaptă, cu excepţia
valvei acoperite cu capac de la treapta a doua, şi prin interiorul muştiucului. O precauţie foarte
importantă este să montezi detentorul pe butelie, după spălare, şi să purjezi scurt pentru a îndepărta
toată apa care poate să intre accidental.
Trebuie să păstrezi mereu detentorul curat, fără nisip şi mâl. Pentru a proteja tuburile, trebuie să
le împachetezi cu grijă, nu în bucle strânse. Trebuie să nu le presezi când detentorul este ataşat la
butelie.
Este mai bine să depozitezi detentorul aşezat decât agăţat de una din trepte sau de un tub.
O operaţiune foarte importantă pe care trebuie să o faci cel puţin o dată pe an, este verificarea
tehnică a detentorului. Dacă respecţi regulile de spălare, păstrare şi verificare tehnică, vei putea
folosi detentorul mulţi ani.

Exerciţiul 1-16: Detentorul

1. Un detentor reduce presiunea mare a aerului dintr-o butelie la nivelul la care poate fi
ulilizat.
Adevărat
Fals

2. Cel mai important lucru de care trebuie să ţii cont când alegi un detentor este:
a) Numărul tuburilor;
b) Uşurinţa în respiraţie;

3. Când speli un detentor, trebuie să nu uiţi:

a) Să aşezi bine capacul la locul lui;
b) Să apeşi butonul de purjare.

Răspunsuri: 1. Adevărat 2.b 3.a

22
 1.3.12. Manometrul submersibil

Obiective:
După parcurgerea acestei secţiuni, vei putea:
1. Să explici utilitatea manometrului.
Utilitate - Manometrul submersibil îţi permite să ştii permanent cât aer este în butelie în timpul
scufundării, în acelaşi fel în care indicatorul de benzina al maşinii îţi arată cât combustibil ai în
rezervor. Manometrul îţi arată cât aer ai în butelie la începutul scufundării şi în orice moment în
timpul ei, şi astfel îţi poţi planitica scufundarea astfel încât să te întorci la suprafaţă înainte de a
rămâne fără aer. De aceea manometrul trebuie să existe obligatoriu în dotarea oricărui scafaudru.
Ca şi indicatorul de benzină al maşinii, manometrul este un instrument pasiv: trebuie să te
obişnuieşti să te uiţi la el din când în când pentru a şti ce indică. Trebuie să te obişnuieşti să consulţi
des manometrul în timpul scufundării.
Modele, proprietăţi, materiale alegere - Toate manometrele fac acelaşi lucru, dar există mai
multe modele, începând cu cele simple, mecanice, şi terminând cu cele electronice, care conţin şi alte
instrumente, despre care vom discuta în partea a doua. Cere ajutorul instructorului pentru a-ţi
cumpăra cel mai potrivit manometru. Acesta se cumpără odată cu detentorul, deoarece este
indispensabil.
Pregătirea - Singura pregătire necesară este montarea manometrului pe detentor, operaţiune
care se face de către vânzător în momentul cumpărării echipamentului.
Întreţinerea - Manometrul este un instrument de precizie şi necesită o mânuire atentă. Trebuie
să nu îl loveşti şi să ai grijă să nu pui peste el butelia sau alt obiect greu. Deoarece este ataşat de
detentor, manometrul trebuie spălat odată cu acesta după fiecare scufundare. Atunci când faci
veriticarea anuală a detentorului, trebuie să o faci şi pentru manometru.
Identificarea echipamentului -Trebuie să marchezi tot echipamentul personal pentru a-l putea
recunoaşte cu uşurinţă. Pentru aceasta, se foloscsc produse speciale, rezistenţe la apă, cum ar fi
vopsea, marker, bandă adezivă colorată. Aceste marcaje au rolul de a te ajuta să-ţi recunoşti
echipamentul şi a evita în acest fel situaţia neplacută de a folosi echipament reglat pe alte
dimensiuni, lucru care se poate întâmpla uşor când eşti pe o barcă. Totodată se pot identifica uşor
scafandrii între ei, în timpul scufundării.

Exerciţiul 1-17: Manometrul submersibil

1. Manometrul submersibil:
a) Îţi permite să ştii permanent ce cantitate de aer ai în butelie;
b) Indică presiunea apei.

Răspuns: l.a

1.4. SISTEMUL DE SCUFUNDARE ÎN ECHIPĂ

Obiective:
După parcurgerea acestei secţiuni, vei putea:
1. Să enumeri trei motive pentru care trebuie să te scufunzi cu un partener de fiecare dată.
Întotdeauna trebuie să te scufunzi cu un coechipier, care va fi în apropiere tot timpul.
Coechipierii trebuie să se ajute între ei la verificarea echipamentului înainte de a începe scufundarea,
la echipare, să-şi amintească unul altuia adâncimea, timpul şi cantitatea de aer şi să îşi acorde ajutor
în cazul unor evenimeute neplăcute. Astfel, scufundarea devine mult mai sigură, şi mai plăcută.
Scufundarea este o activitate socială şi de aceea este mai plăcut să te scufunzi împreună cu o
altă persoană. Împreună veţi împărtăşi experienţele extraordinare şi veţi asista la marea varietate de
scene pe care le oferă lumea subacvatică Vei fi surprins când vei vedea cât de mulţi prieteni îţi vei
face în timpul scufundărilor.
Sunt trei motive pentru a te scufunda cu un coechipier:
23
 1. este mai practic;
2. este mai sigur;
3. este amuzant.
Trebuie să ţii minte mereu că cei doi coechipieri au responsabilităţi unul faţă de altul, şi depinde
numai de ei ca acest sistem să funcţioneze. Amândoi trebuie să înveţe ce au de facut pentru a nu risca
sa fie despărţiţii în apă, condiţia necesară pentru a se putea vedea şi ajuta. Trebuie să înţelegi
importanţa sistemului în echipă şi să-l adopţi la fiecare scufundare.

Exerciţiul 1-18: Sistemul în echipă

1. Sunt motive practice pentru a te scufunda cu un partener; unul dintre ele este faptul că astfel
vă puteţi ajuta reciproc la montarea şi verificarea echipamentului şi la echipare înainte de scnfundare.
Adevarat
Fals
Răspuns: 1. Adevărat

1.5. ANTRENAMENTUL ÎN PISCINĂ - MODULUL UNU

Prima scufundare cu scuba este o experienţă pe care n-o vei uita toată viaţa. În afară de faptul că
vei începe să înveţi să respiri sub apă, vei căpăta primele deprinderi de scufundare, care ţi se vor
părea uşoare şi distractive. În tot timpul antrenamentului instructorul va fi în apropiere, gata să te
ajute şi să îţi răspundă la întrebări.
Citeşte următorul paragraf cu atenţie. El te va informa asupra performanţelor pe care va trebui
să le atingi în timpul acestui antrenament. Faptul că şti dinainte ce vei avea de făcut va face
scufundarea mai plăcută şi te va ajuta să valorifici timpul la maxim.

Performanţele de atins în timpul antrenamentelor în piscină

Până la sfârşitul antrenamentului în piscină, prima şedinţă, vei putea:
1. Să pregăteşti şi să ajustezi masca, labele, snorkel-ul, vesta, aparatul scuba şi greutăţile şi să te
echipezi cu ele;
2. Să umfli/desumfli vesta la suprafaţă, folosind inflatorul de presiune joasă.
3. Să te obişnuieşti să respiri aer comprimat, în mod natural şi continuu, şi să nu îţi reţii
niciodată respiraţia;
4. Să goleşti detentorul când eşti sub apă, expirând în el sau apăsând pe butonul de purjare
5. Să recuperezi detentorului peste umăr, sub apă;
6. Să goleşti masca umplută pe jumătate;
7. Să înoţi sub apă cu scuba, controlând direcţia şi adâncimea;
8. Să localizezi şi să citeşti manometrul de presiune după care să semnalizezi dacă mai ai destul
aer, în funcţie de zona de atenţionare.
9. Să respiri timp de 30 de secunde prin sursa alternativă de aer a coechipierului
10. Cât timp eşti sub apă, să recunoşti şi/sau să utilizezi semnele standard;
11. Să demonstrezi tehnica unei urcări adecvate.

1.5.1. Asamblarea echipamentului

Înainte de a intra sub apă pentru prima dată, trebuie să asamblezi echipamentul: butelia, DCF-ul
şi detentorul. Acest lucru trebuie făcut cu mare grijă deoarece datorită lui vei putea supravieţui sub
apă.
Montarea DCF-ului pe butelie - Indiferent daca harnaşamentul face parte din vestă sau
nu, montarea lui se face la fel, respectând următorii paşi:
1. Introduci DCF-ul pe butelie de sus în jos;
2. Înainte de a-l fixa, orientezi supapa de deschidere astfel încât să fie spre el; vârful DCF-ului
trebuie să fie la nivelul bazei supapei;
3. Fixezi DCF-ul pe butelie cu breteaua de susţinere şi cu mecanismul de blocare. Acest
mecanism diferă de la un DCF la altul, dar instructorul îţi va arăta cum funcţionează.

24
 4. Odată aşezat şi fixat DCF-ul, trebuie să vezi dacă va ţine. Pentru aceasta ridici butelia câţiva
centimetri de la pământ, ţinând-o de partea superioară a DCF-ului şi o scuturi puţin. Dacă butelia este
fixă, înseamnă că operaţiunea a fost făcută bine; dacă nu, ajustezi bretelele de susţinere a buteliei.
Montarea detentorului pe butelie - După ce ai montat DCF-ul, montezi detentorul respectând
următorii paşi:
1. Deschiderea supapei de la butelie poate fi acoperită cu o fâşie de bandă sau cu un capac de
plastic. În acest caz, acoperitoarea trebuie îndepărtată; atenţie să nu rămână bucatele de bandă
adezivă pe ea.
2. Examinarea deschiderii supapei de la butelie care trebuie să aibă o garnitură de cauciuc,
numită o-ring. Trebuie să te asiguri că inelul este plasat exact la locul lui şi nu are tăieturi sau
rosături. Dacă trebuie să înlocuieşti inelul vei cere ajutorul instructorului.
3. Deschiderea supapei încet, doar puţin, pentru a îndepărta orice urmă de apă sau murdărie
acumulate în ea. Supapa se deschide în sensul acelor de ceasonic şi se închide invers, ca orice şurub.
4. Îndepărtarea capacului de la detentor prin deşurubarea mânerului de la prima treaptă.
5. Aşezarea buteliei între picioare, cu harnaşamentul în afară. Aşezi prima treaptă a detentorului
pe supapa buteliei astfel încât:
- deschiderea supapei să se potrivească perfect peste deschiderea treptei întâi a detentorului;
- tubul pentru treapta a doua să fie în dreapta. Trebuie să ţii minte mereu: tubul de la treapta a
doua trebuie să treacă peste umărul drept.
6. Strângerea şurubului de la prima treaptă pe supapă până când rămâne spaţiu de un deget.
Dacă ai de-a face cu o supapă J, pârghia de rezervă trebuie să fie ridicată.
7. Dacă foloseşti o vestă compensatoare cu harnaşamentul integral, trebuie să ataşezi tubul de la
detentor la inflatorul de presiune joasă, cu ajutorul instructorului. Dacă foloseşti un DCF care se
poartă în faţă, tubul trebuie conectat după ce-ţi pui DCF-ul şi aparatul scuba.
Deschiderea supapei şi verificarea - Acum eşti pregătit să dai drumul la aer. Trebuie să ai
manometrul îndreptat cu faţa in jos pentru a evita accidentarea în cazul în care acesta explodează.
Apoi dai drumul la aer şi asculţi cum iese. Dacă se aude un zgomot slab, înseamnă că o-ringul este
murdar sau defect. Instructorul îţi va arăta cum să-l verifici şi să-1 înlocuieşti. Trebuie să deschizi
supapa pana la capat şi apoi să o închizi o jumatate de cursă. După aceste operaţiuni citeşti indicaţia
manometrului pentru a şti ce cantitate de aer ai in butelie. Următorul pas este testarea detentorului,
apăsând butonul de purjare. Aerul trebuie să iasa uşor cât timp ţii butonul apăsat, şi trebuie să se
oprească imediat ce dai drumul butouului. Zgomotul uşor ce se aude de la treapta a doua trebuie să
înceteze când butonul de purjare este apăsat sau când muştiucul este blocat. Dacă nu se întamplă aşa,
trebuie să semnalezi acest lucru instructorului.
Expirând în detentor, verifici supapa de evacuare; expiraţia trebuie să fie uşoară. Dacă nu este
aşa, supapa poate să fie înţepenită, ceea ce trebuie să-i semnalezi imediat instructorului. Dacă
butonul de purjare şi supapa de evacuare funcţionează bine, respiri în detentor de câteva ori, ca
verificare finală. Respiraţia trebuie să se facă uşor, fără nici o dificultate.
Nu trebuie să laşi echipamentul în picioare după montare şi verificare până intrii în apă, ci
trebuie să-l culci, cu vesta în sus şi cu detentorul pe ea, pentru a nu se murdări cu nisip sau praf.
Instructorul va fi mereu în preajmă în timpul montării echipamentului pentru a putea să-i soliciţi
ajutorul.
Pregătirea echipamentului adiţional - Masca, snorkel-ul şi labele trebuie să fie pregătite
înainte de începerea antrenamentului în piscină. După cum ai văzut, acest echipament trebuie să fie
ajustat şi marcat, ceea ce îţi va economisi timpul şi va evita confuzia în timpul antrenamentului.
Celelalte piese, cum ar fi vesta şi centura cu greutăţi trebuie reglate înainte de a fi îmbrăcate. Dacă ai
vreo problemă în timpul asamblării echipamentului, cere ajutorul instructorului.
Reglarea DCF-ului - Indiferent de tipul DCF-ului pe care îl foloseşti, trebuie să-1 reglezi astfel
încât să fie comod şi uşor de purtat. Aceasta operaţiune se face urmând paşii descrişi la capitolul
despre DCF. După ajustare, trebuie să manevrezi puţin dispozitivul pentru a te familiariza cu modul
sau de funcţionare. Daca ai vreo problemă în timpul efectuării acestor manevre, cere ajutorul
instructorului.
Reglarea centurii cu greutăţi - Dacă este necesr, poţi să foloseşti greutăţi şi la scufundarea în
piscină, numărul lor variind în funcţie de persoană. Trebuie să distribui greutăţile pe centură şi apoi
25
să-i fixezi lungimea astfel încât să nu fie cu mai mult de 15-20cm mai lungă decât circumferinţa
taliei. Vei învăţa mai multe despre centura cu greutăţi în partea a doua a cursului.
Costumul de protecţie (neoprenul) - Este foarte important să ştii cum să-ţi pui echipameutul
pentru a avea antrenamente plăcute şi cu randament maxim. La primul antrenament te vei echipa
după ce ţi s-a explicat cum s-o faci. În general, echipamentul se pune în această ordine: costumul ud
(neoprenul), DCF/aparatul scuba, centura cu greutăţi, masca şi snorkel-ul şi labele.
Costumul ud- Vestele sau jachetele din neopren pot fi folosite în timpul antrenamentelor în
piscină, pentru a te proteja de frig dacă apa este mai rece, şi pentru a te familiariza cu flotabilitatea
lor. Despre costume se va discuta în detaliu în modulul doi, dar acum ai nevoie să ştii câteva lucruri.
Cu exceptia cazului în care foloseşti pantaloni de neopren, primul articol care se pune îl constituie
botoşeii. Trebuie încălţaţi încet, introducând piciorul puţin câte puţin, fără a forţa, până când piciorul
ajunge în vârf. Dacă foloseşti o jachetă, o îmbraci întâi pe o mânecă, întinzând bine, până la subraţ,
înainte de a îmbraca şi cealaltă mânecă. Trebuie să întinzi fiecare cusătură cât mai bine posibil. Este
posibil să ţi se pară greu să îmbraci jacheta la început, dar cu timpul această operaţiune va deveni
obişnuinţă. Apoi alături clapele, dacă există, pentru a aduce marginile jachetei una lângă alta, după
care tragi fermoarul. Dacă ai un costum potrivit ca numar, te vei simţi bine în el, chiar dacă la
început ţi se va părea puţin incomod. În apă este mai uşor de purtat şi, cu timpul te vei obişnui cu el.
Dacă nu foloseşti o jachetă sau o vestă în timpul antrenamentului, este bine să porţi altceva, cum
ar fi un tricou, o cămaşă sau alt ceva pentru a evita frecarea bretelelor de la costumul scuba de umeri.
Dispozitivul de control al flotabilităţii - Dacă foloseşti un dispozitiv de pus în faţă, trebuie să-l
pui înaintea aparatului scuba. Dacă ai o vestă, o vei pune odată cu acesta.
Aparatul scuba - Înainte de a-ţi pune aparatul scuba, trebuie să reglezi bretelele. Dacă există
bretele pe umăr, cuplezi dispozitivul de ajustare rapidă. Breteaua care trece peste piept se încheie
după punerea aparatului în spate. Cel mai comod şi mai sigur mod de a pune în spate aparatul este să
te ajuţi cu partenerul. Acest lucru se va face, la primul antrenament, în apă mică. Coechipierul ridică
aparatul ceea ce îţi permite să-1 îmbraci ca pe o haină.
Înainte ca partenerul să dea drumul la aparat, trebuie să te asiguri că ai închis toate bretelele şi
că nu vor fi tuburi prinse sub acestea. După aceea, partenerul lasă greutatea aparatului pe umerii tăi,
şi te ajută să închei breteaua peste piept. Acum trebuie să te rostogoleşti pe spate şi să balansezi puţin
aparatul pentru a întinde bretelele şi a face ultimele ajustări. Este mult mai uşor să faci ultimele
reglaje stând în această poziţie decât stând în picioare. Trebuie să te asiguri că centura de peste piept
se deschide spre stânga.
După ce ai pus aparatul, laşi capul pe spate pentru a verifica dacă nu te incomodează înalţimea
buteliei. Dacă atingi supapa cu capul, înseamnă că butelia este prea sus şi trebuie să o reajustezi.
Pentru acesta dai jos aparatul şi refaci reglajele. Dacă ai un DCF de pus în faţă, conectezi tubul la
inflatorul de presiune joasă după ce ai pus aparatul în spate şi ai făcut reglajele.
Centura cu greutăţi - Aceasta se pune înainte sau după punerea aparatului, în funcţie de tipul
acestuia. Dar indiferent de asta, centura trebuie să fie astfel pusă încât să poată fi uşor desfăcută.
Pentru aceasta, Centura trebuie să nu aibă peste ea alt echipament. Instructorul te va ajuta să verifici
acest lucru.
Pentru a pune centura, înainte de a intra în apă, vei ţine capătul cu bucla în mâna stângă, şi pe
cel liber în mâna dreaptă. Introduci capătul liber în buclă, apoi strângi, aşezând centura pe talie.
Trebuie să te asiguri că centura este pusă în aşa fel încât poate fi desfăcută cu mâna dreaptă deoarece
această cerinţă este standard. De obicei, dacă ai bucla în mâna stângă, centura se va desface spre
dreapta. Trebuie să ai grijă să închei centura şi breteaua de la vestă în sensuri diferite pentru a nu se
încurca între ele.
După ce ai pus centura, verifici dacă stă bine pe talie fără să fie strânsă şi dacă nu ai prins sub ea
tuburi sau bretele. Trebuie să exersezi montarea şi reglarea centurii până când poţi să o manevrezi
fără să te uiţi la ea, deoarece în apă nu poţi să îţi vezi pieptui şi talia.
În final, verifici dacă greutăţile sunt distribuite uniform pe centura şi dacă nu obstrucţionează
dispozitivul de desfacere rapidă. De asemeni este util să porţi greutăţile uşor lăsate pe şolduri pentru
a avea stabilitate mai mare în timpul înotului.
Masca - În mască se va produce condens care va îngreuna vederea dacă sticla măştii nu este
acoperită cu o substanţă care previne acest fenomen. Pentru aceasta, poţi să foloseşti nişte substanţe
26
speciale, sau mai simplu, saliva. În ambele cazuri procedeul este acelaşi: freci interiorul geamului cu
substanţă sau salivă, apoi clateşti cu apă, dintr-o mişcare. Apoi pui masca pe faţă repede, deoarece
efectul obţinut astfel nu ţine mult timp. Punerea măştii se face astfel: iei masca într-o mână, iar cu
cealaltă treci breteaua peste cap.
Reglarea măştii se face înainte de a intra în apă, dar acum o mai verifici o dată. Este bine să te
obişnuieşti să ieşi din apă cu masca pe faţă. Când stai la suprafaţă nu trebuie să pui masca pe frunte,
deoarece astfel o poate lua vreun val. În plus, multe persoane consideră că masca pusă pe frunte este
un semn de alarmă.
Labele - Labele sunt ultimul articol din echipament pe care îl pui. Întotdeauna trebuie să îţi pui
labele la marginea apei, deoarece este riscant să mergi cu ele. Dacă totuşi trebuie să faci aceasta, este
bine să mergi cu spatele, târând picioarele şi uitându-te peste umăr pentru a vedea obstacolele. Pentru
a-ţi pune mai uşor labele, trebuie să uzi botoşeii, sau picioarele, înainte. Când îţi pui labele una câte
una, este bine să te sprijini de umărul coechipierului şi să te asiguri că picioarele stau bine în ele.

1.5.2. Verificarea echipamentului

Este bine ca partenerii să aibă obiceiul să-şi controleze reciproc echipamentul înainte de a
intra în apă, şi să fie siguri că ştiu foarte bine cum se manevrează acesta.
1.5.3. Umflarea şi dezumflarea DCF-ului
Pentru a umfla vesta cu aer din din butelie, acţionezi butonul de la supapa de admisie.
Trebuie să si grijă să nu îl acţionezi din greşală pe cel pentru supapa pentru golirea vestei. Este
bine să umfli vesta în etape pentru a putea controla procesul. După ce vei umfla vesta, vei
constata că de cele mai multe ori nu este necesar să o umfli la maxim, lucru care poate să fie
chiar incomod. De obicei este suficient să umfli vesta numai pe jumatate pentru a putea pluti la
suprafaţă.
Pentru a dezumfla vesta este necesar să apeşi doar un buton, care acţionează supapa de evacuare
şi care se găseşte de obicei pe tubul din stânga, sau, la unele veste, există o valvă de evacuare
specială pentru a dezumfla mai uşor. În timpul acestei operaţiuni trebuie să ţii tubul în poziţie
verticală.

1.5.4. Introducere la SCUBA

După ce ai învăţat să manevrezi vesta, poţi să intri pentru prima dată sub apă. Înainte de aceasta,
trebuie să te familiarizezi cu semnalele care se folosesc sub apă, unde nu se poate vorbi.
Odată ajuns sub apă, trebuie să respiri încet, adânc şi continuu, să nu îţi reţii niciodată respiraţia.
Tot timpul trebuie să fii atent la instructor şi la semnele pe care le face el.

1.5.5. Golirea detentorului

După ce te-ai obişnuit să respiri sub apă, instructorul îţi va arăta cum să scoţi detentorul din gură
şi cum să-l pui la loc. Când scoţi detentorul din gură acesta se umple cu apă. Aceasta nu este o
problemă deoarece este usor de golit. Există două metode pentru a face aceasta: 1. să expiri în
detentor (metoda expiraţiei) sau 2. să apeşi butonul de purjare (metoda purjării).
Prima metodă este simplă aşa cum pare. Pur şi simplu expiri în detentor, ţinându-l în poziţie
verticală astfel încât supapa să fie în cel mai de jos punct. Aerul care intră din plămâni va obliga apa
să iasă din detentor. Nu trebuie să uiţi că trebuie să expiri înainte de a inspira şi să ţii detentorul în
poziţie verticală.
În cazul celei de-a doua metode, pui detentorul în gură, blochezi muştiucul cu limba, apoi apeşi
butonul de purjare, ceea ce va face ca aerul să intre din butelie în treapta a doua şi să evacueze apa.
Cel mai des se foloseşte metoda expiraţiei, apelând la cealaltă metodă numai când nu ai destul
aer în plămâni. Dar acest lucru nu se întâmplă des, deoarece pentru această operaţiune este necesară
o cantitate mică de aer.
Când scoţi detentorul din gură trebuie să-l îndrepţi în jos. Dacă stă invers, apa apasă butonul de
purjare şi aerul iese liber. Pentru a opri aceasta, pur şi simplu trebuie să-l întorci cu faţa în jos.
Tot acum trebuie să îţi formezi o altă deprindere. Când nu ai detentorul în gură, sub apă,
trehuie să scoţi mici bule de aer spunând un aaaahhh prelungit. Niciodată nu trebuie să îţi reţi
respiraţia dacă ai aer comprimat în plămâni. După cum ai învăţat deja, poţi să-ţi lezezi plămânii în
27
timpul urcării dacă ai aer în el şi îţi reţii respiraţia. Scoţând sunetul a-a-a, surplusul de aer din
plămâni va putea să iasă uşor.

1.5.6. Recuperarea detentorului

Acum vei învăţa cum se poate recupera uşor detentorul când 1-ai scăpat din gură sau 1-ai scos
în timpul înotului la suprafaţă. Pentru aceasta există două metode:
1. Prin căutare cu mâna şi
2. Pornind de la butelie
Pentru prima metodă, stai în poziţie verticală, cobori umărul drept, întinzi mâna în lateral şi
baleiezi zona până când găseşti tubul detentorului. Apoi îl pui în gură şi îl goleşti.
În cazul celei de-a doua metode, ridici butelia cu mâna stângă în timp ce cu dreapta cauţi
furtunul la prima treaptă, unde se prinde de butelie. Odată găsit, îl urmăreşti cu mâna până ajungi la a
doua treaptă, unde este detentorul, îl pui în gură şi îl goleşti.
Vei exersa ambele metode în timpul acestui antrenament. Nu uita să emiţi sunetul aaaahhh
atunci când nu ai detentorul în gură.

1.5.7. Golirea măştii

În timpul antrenamentului vei constata că din când în când intră apă în mască. Aceasta nu este o
problemă deoarece golirea ei este o operaţiune uşor de făcut. În timpul primului antrenament vei
exersa golirea măştii parţial umplută.
Pentru a goli o mască fără buton de purjare, apeşi în partea superioară a măştii, laşi capul pe
spate, şi expiri pe nas. Aerul care intră astfel în mască va obliga apa să iasă.
NOTA: Trebuie să începi să expiri înainte de a lăsa capul pe spate pentru a evita intrarea apei în
nas.
Dacă masca are o valvă de purjare, apeşi pe mască, si, cu capul aplecat, expiri pe nas; aerul va
împinge apa afară prin supapa de purjare.
Golirea măştii se face uşor când expiri continuu şi ferm. Înainte de a începe acest exerciţiu este
bine să exersezi respiraţia completă de câteva ori. Golirea măştii se face mult mai uşor dacă volumul
acesteia este mic. Se poate chiar ajunge la performanţa de a goli masca de mai multe ori cu o singură
expiraţie.

1.5.8. Înotul sub apă

După golirea măştii urmează exersarea înotului cu scuba. În cazul înotului cu labe, mişcarea pe
care o fac picioarele este diferită de cea pe care o faci în cazul înotului fără ele. În primul caz,
mişcarea trebuie să fie lentă, de fluturare, în sus şi în jos, să solicite muşchii cei mai putemici ai
picioarelor iar genunchii să se îndoaie numai puţin. În cazul executării unei mişcări corecte, vei simţi
tensiune în tendoanele de la călcâie.
Labele ajută la înot numai când sunt sub apă, deci trebuie să ai grijă să nu le scoţi din ea când
înoţi la suprafaţă. Mişcarea de coborâre trebuie să fie mai bruscă, iar cea de urcare mai lentă. În
timpul ei trebuie să încordezi spatele, pentru a spori forţa de împingere. Este posibil să constaţi că
este mai uşor să înoţi la suprafata pe spate sau pe o parte. Braţele diminuează efectul labelor, deci
trebuie să le ţii pe lângă corp în timpul înotului. Oricum, viteza nu este un obiectiv al scufundărilor,
ci numai înaintarea cu un minim de efort şi maxim de eficienţă.
În timpul acestui antrenament, instructorul te va pune să înoţi cu labele înainte de a începe
exersarea urcării şi coborârii. Pentru aceasta, vei înota de la apă mică spre apă adâncă. Trebuie să
te relaxezi cât mai mult posibil, sâ înoţi încet, conservând aerul şi energia. Trebuie să egalizezi
presiunea la fiecare pas, încă de la suprafaţă. Direcţia se stabileşte prin mişcări ale trunchiului:
dacă îţi arcuieşti spatele, vei urca; dacă te apleci, vei coborî; dacă te arcuieşti spre dreapta sau
spre stânga, te vei îndrepta în acea direcţie. Mişcările mâinilor sunt utile numai când vrei să faci
schimbări bruşte de direcţie.

1.5.9. Supravegherea cantitaţii de aer din butelie

28
 Cât timp eşti sub apă, trebuie să te obişnuieşti să-ţi verifici des manometrul de presiune.
Majoritatea manometrelor au marcată o zonă de precauţie – trebuie să atenţionezi instructorul dacă în
timpul scufundării te apropii de această zonă. Instructorul îţi va arăta cum să semnalizezi cu degetele,
cantitatea de aer din butelie exprimată în bari.

1.5.10. Folosirea sursei alternative de aer a coechipierului

În următoarele două secţiuni vei învăţa despre tipurile surselor alternative de aer şi despre felul
în care trebuie să reacţionezi în situaţia extremă, când rămâi fără aer. În mod normal reacţionezi
folosind sursa alternativă de aer a coechipierului. Această alegere este de preferat atunci când eşti
nevoit să împarţi aerul cu coechipierul.
Când ai nevoie de sursa alternativă de aer a partenerului, mai întâi trebuie să-i comunici acest
lucru semnalizând “nu mai am aer” şi “hai să împărţim aerul”. În acel moment, coechipierul ar
trebui să înoate spre tine oferindu-ţi sursa alternativă de aer. Dacă acest lucru nu se întâmplă, vei găsi
singur sursa alternativă de aer şi vei începe să o foloseşti. Când o foloseşti, ai grijă să fie în poziţia
care trebuie, altfel îţi va fi greu să respiri prin ea. După ce ai luat sursa alternativă de aer, trebuie să
stabileşti un contact cu coechipierul. Felul în care te ţii de partener diferă în funcţie de tipul sursei
alternative de aer pe care o folosiţi. În general te ţii de valva buteliei, braţul, umărul sau vesta
coechipierului. În momentul în care respiri confortabil, începeţi să urcaţi spre suprafaţă. Rata
ascensiunii este dirijată de donor. Este bine să reiei acest exerciţiu ori de căte ori faci scufundări cu
un nou coechipier sau foloseşti un nou tip de sursă alternativă de aer.

1.5.11. Urcarea spre suprafaţă

Când instructorul vă va da semnalul de “sus”, tu şi coechipierul tău veţi începe să înotaţi încet
spre suprafaţă. În timp ce urcaţi ţineţi mâinile întinse deasupra capului, priviţi în sus şi executaţi o
mişcare de rotaţie pentru a vedea întreaga suprafaţă de deasupra capului. Când ajungeţi sus vă unflaţi
vestele atat cât e nevoie ca să plutiţi fără efort. Păstraţi masca şi detentorul la locul lor până când
ajungeţi la apă mică.

1.5.12. Ieşirea din apă

Există mai multe moduri de a ieşi din apă. În cadrul acestui curs le vei învăţa pe cele mai
cunoscute. La primul antreuament, te vei duce în apă mică şi, stând în picioare, îţi vei scoate
echipamentul şi îl vei pune pe marginea bazinului. Instructorul îţi va arăta ce metodă vrea sa
foloseşti.

1.5.13. Desfacerea şi curăţarea echipamentului

Mai întâi demontezi detentorul de pe butelie. Pentru aceasta, inchizi aerul rotind supapa buteliei
în sensul acelor de ceas, apoi apeşi butonul de purjare de pe detentor până când auzi că presiunea a
scăzut complet. Fără această operaţiune presiunea din detentor nu îţi va permite să îl demontezi.
După aceea, scoţi detentorul, având grijă să nu intre apă în prima treaptă. Pui capacul pe
detentor şi îl strângi cu şurubul său. Apoi înfăşori capetele libere ale tuburilor în jurul DCF-ului şi le
fixezi. Astfel vei evita ca tuburile să se târască pe jos în timpul transportului. Trebuie să nu uiţi să
aşezi butelia culcată pentru a fi sigur că nu va cădea. La sfârşitul antrenamentului trebuie să speli cu
apă dulce tot echipamentul folosit.

29
 Revizuirea cunostintelor - modulul unu

1. Un obiect are flotabilitate neutră când dislocuieşte o cantitate de apă mai mică decât greutatea
sa.
Adevărat
Fals

2. Explică de ce coutrolul flotabilităţii, atât la suprafaţă cât şi sub apă, este una din cele mai
importante lucruri pe care trebuie să le stăpâneşti.
La suprafaţă: ___________________________
Sub apă: ___________________________

3. Completează cu ceea ce se potriveşte: apa dulce sau apa sărată:

Acelaşi obiect va avea flotabilitate mai mare în decât în _________

4. Deoarece apa este mai densă decât aerul, presiunea se schimba pe o distanta data, la urcare
sau coborare, mult mai repede in apa decat in aer.
Adevărat
Fals

5. Completează tabelul următor, pentru o pungă elastică umplută cu aer la suprafaţă.

Adâncime Presiune Volum Densitate

0m l atm/bar 1 xl
10m 1/2
30m 1/4
40m 5 atm/bar x5

6. Înconjoară litera definiţiei pentru squeeze.

a) O senzaţie de disconfort şi durere care apare când presiunea din afara unei cavităţi cu aer din
corp este mai mică decât presiunea din interiorul cavităţii;
b) O senzaţie de disconfort şi durere care apare când presiunea din interiorul unei cavităţi cu aer
din corp este mai mică decât presiunea mediului exterior.

7. Marchează propoziţiile care descriu o tehnică de egalizare:

a) Blochezi nasul şi sufli uşor pe el;
b) Înghiţi şi mişti uşor mandibula într-o parte şi în alta;
c) Blochezi nasul şi sufli uşor pe el în timp ce înghiţi şi mişti mandibula într-o parte şi în alta;

8. Spune de câte ori trebuie să egalizezi presiunea în timpul coborârii

____________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________

9. Dacă ai o senzaţie de disconfort în urechi, continui coborârea până când senzaţia

dispare.
Adevarat
Fals

10. Enunţă cea mai importantă regulă a scufundării cu scuba.

____________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________

30
 11. Bifează litera corespunzătoare definiţiei pentru blocaj invers.
a) Un fenomen care apare când aerul care se destinde nu poate să iasă dintr-o cavitate în timpul
urcării, provocând durere şi disconfort.
b) Un fenomen care apare când aerul care se destinde iese dintr-o cavitate, în timpul urcării
producând durere şi disconfort.

12. Descrie ce trebuie făcut dacă simţi disconfort în timpul urcării datorită destinderii aerului în
sinusuri, urechi, stomac, intestine sau dinti.
____________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________

13. De ce trebuie să ai nasul în mască în timpul scufundării cu scuba?

____________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________

14. Descrie cea mai bună metodă de a preveni intrarea apei în butelie.
____________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________

15. Bifeaza răspunsul corect. Cea mai importantă calitate pe care trebuie să o urmăreşti când
alegi un detentor este:
a) Culoarea;
b) Numărul de tuburi pe care îl are;
c) Uşurinţa în respiraţie.

Declaratia studentului scafandru: Orice intrebare la care am raspuns incorect sau incomplet
mi-a fost explicata si am inteles ce am gresit.

Nume _________________________________________________Data_________________

31
 MODULUL 2
2.1 ADAPTAREA LA MEDIUL SUBACVATIC
2.2 RESPIRAłIA
2.3 ECHIPAMENTUL DE SCUFUNDARE
2.4 COMUNICAREA SUB APĂ
2.5 SISTEMUL ÎN ECHIPĂ
2.6 ANTRENAMENTUL ÎN PISCINĂ - MODULUL DOI

2.1. ADAPTAREA LA MEDIUL SUBACVATIC

În timpul primului antrenament ai intrat pentru prima dată sub apă şi ai experimentat senzaţii
noi cum ar fi lipsa de greutate şi respiraţia sub apă. Cu siguranţă, ai remarcat diferenţa între felul cum
sună şi arată lucrurile acolo.
Omul, ca fiinţă care respiră aer, este adaptat la viaţa pe uscat. Când intră în apă el trebuie să se
adapteze la acest nou mediu, care este atât de diferit de cel terestru deoarece apa este de 800 de ori
mai densă decât aerul. Sub apă totul este schimbat. Nu există aer respirabil, sunetele se aud altfel,
este mai frig, lumina se propagă altfel, şi ne mişcăm mult mai greu. În acest capitol vei discuta
despre aceste diferenţe dintre cele doua medii, deoarece fără cunoaşterea lor nu poţi să înveţi să te
scufunzi.

2.1.1. Vederea sub apă

Obiective:
După parcurgerea acestei secţiuni, vei putea:
1. Să explici cum este afectată mărimea aparentă a unui obiect sub apă;
2. Să explici cum afectează apa intensitatea luminii şi culorile;

Vederea sub apă este unul din cele mai importante lucruri, şi, probabil, cel mai răspândit motiv
pentru care oamenii vor să se scufunde. Din acest motiv, trebuie să ştii cum afectează apa vederea.
Pentru a vedea clar sub apă, ai nevoie de o mască deoarece ochiul uman nu poate să focalizeze fără
un strat de aer în faţa sa. În absenţa măştii, poţi să vezi, neclar, numai obiectele mari.
Lumina se propagă cu viteză diferită în apă faţă de aer. Valoarea acestei viteze se schimbă când
lumina intră în spaţiul cu aer din mască, şi unghiul sub care se văd obiectele creşte. Din acest motiv,
acestea se văd cu 25% mai mari şi mai apropiate în apă decât sunt în realitate. Acest fenomen poarta
denumirea de refractie.
Cu cât cobori mai adânc în apă, cu atât ai mai puţină lumină. Acest fenomen are mai multe
cauze: o parte din cantitatea de lumină este reflectată la suprafaţa apei, o altă parte este împrăştiată de
particulele de apă, şi alta este absorbită de straturi de apă. Oricum, apa nu absoarbe lumina uniform.
Lumina albă de la soare este compusă dintr-un amestec de fascicule colorate, care au lungimi de
undă diferite. Din această cauză, ele sunt absorbite pe rând: întâi roşul, urmat de oranj şi galben. În
acest fel, cu cât adâncimea apei creşte, cu atât rămâne mai puţina lumină, şi aceasta este mai puţin
colorată.
Din acest motiv, obiectele roşii, oranj şi galbene se văd gri, brune sau negre. Pentru a vedea
corect culorile în apă, ai nevoie de surse de lumină artificiale.

Exercitiul 2-1: Vederea sub apă

1. Sub apă, efectul ______ face ca obiectele să para cu 25% mai _______
a) refractiei, mari;
b) particulelor, mici;

2. Culorile sunt absorbite de apă. Culoarea care este absorbită prima este:
a) Albastru;
b) Oranj;

32
 c) Roşu.

Răspunsuri: l.a 2.c

2.1.2 Auzul sub apă

Obiective:
După parcurgerea acestei secţiuni, vei putea:
1. Să explici cum este schimbat auzul sub apă.

Lumea subacvatică nu este o lume tăcută. Aici vei auzi multe zgomote noi şi interesante, cum ar
fi pocnetele creveţilor, sunetele pe care le scot peştii, sau zgomotul motoarelor ambarcaţiunilor care
trec pe la suprafaţă. Sunetul se deplasează în apă cu viteză mai mare decât în aer şi, de aceea, vei
auzi sunete de la distanţe mult mai mari decât eşti obişnuit.
Sunetul se propagă în apă cu o viteză de aproximativ patru ori mai mare decât în aer. De aceea,
îţi dai seama cu greutate din ce direcţie vine sunetul cu exactitate, şi ţi se pare că vine din toate
direcţiile în acelaşi timp.
Vorbirea este imposibilă sub apă deoarece coardele vocale nu pot să funcţioneze în mediu
lichid. În acest fel, comunicarea prin sunete se reduce la zgomotele pe care le poţi face lovind butelia
cu un obiect contondent, cum ar fi cuţitul. Partenerul va auzi sunetul, dar nu va şti exact de unde
vine.

Exerciţiul 2-2: Auzul sub apă

1. Sunetul se propagă de _____ ori mai repede în apă decât în aer, şi astfel ai greutăţi în
determinarea _____ de unde vine el.
a) 2, adancimii;
b) 4, directiei.

Răspuns: l.b

2.1.3. Pierderea căldurii în apă

Obiective:
După parcurgerea acestei secţiuni vei putea:
1. Să compari cantitatea de căldură pierdută în apă cu cea pierdută în aer;
2. Să explici ce trebuie să facă un scafandru dacă începe să tremure de frig în apă.

Este foarte important să ştii cum se pierde căldura corpului în apă, deoarece scufundarea devine
neplacută în momentul în care începi să dârdâi, putând să apară chiar şi probleme de sănătate dacă
această stare se prelungeşte.
În aer, căldura corpului este dispersată de curenţii de aer, sau de transpiraţie, care are rolul să
răcorească pielea, prin evaporare. Apa are o capacitate de răcire de aproximativ 20 de ori mai mare
decât aerul. Chiar şi într-o apă de 30 de grade ţi se poate face frig după un timp.
Pierderile de căldură în apă pot să devină o problemă în timp scurt. Pentru a evita aceasta, vei
folosi un costum izolator care se poartă în apă cu o temperatură mai joasă de 25 de grade (Despre
aceste costume vei învăţa mai amănunţit mai târziu). Aşa cum te îmbraci adecvat când ieşi afară, vei
dori să te îmbraci adecvat şi când te scufunzi. Pentru a te simţi confortabil şi pentru a evita pierderile
de căldură vei dori să porţi un costum izolator de fiecare dată.
Chiar şi în cazul în care porţi un costum, ţi se poate face frig după o perioadă de timp.
Tremuratul continuu este un semnal că pierderea de căldură este mare şi corpul a ajuns într-o stare
critică. În acest caz trebuie să ieşi din apă, să te usuci şi să te încălzeşti.

33
 Exerciţiul 2-3: Pierderea căldurii în apă

1. Apa conduce căldura de, aproximativ ______ ori mai bine decât aerul.
a) 20
b) 55

2. Dacă începi să tremuri continuu în apă, înoţi mai repede pentru a te încălzi.
Adevărat
Fals.

Răspunsuri: 1.a 2.Fals. Dacă începi să tremuri continuu în apă trebuie să

ieşi, să te usuci şi să te încălzeşti.

2.1.4. Mişcarea prin apă

Obiective:
După parcurgerea acestei secţiuni, vei putea:
1. Să descrii cum trebuie să se mişte un scafandru prin apă pentru a putea să învingă rezistenţa
mare a acesteia.

Una din cele mai plăcute trăsături ale scufundării este faptul că aceasta este atât de relaxantă.
Sunt puţine motive de a fi grăbit. Învăţând cum să te mişti astfel încât să nu rămâi fără aer, să nu
oboseşti şi să nu apară cârcei, înveţi de fapt cum să te relaxezi în timpul scufundării.
Datorită densităţii mai mari a apei, mişcarea este mult mai greoaie în apă decât în aer. Dacă ai
încercat să te duci la adâncime mai mare, ai simţit deja acest lucru. Din acest motiv, pentru a nu
pierde energie în mod inutil, trebuie să te mişti încet, fără să faci mişcări bruşte şi fără să te grăbeşti.
Aria suprafeţei pe care o expui apei afectează viteza cu care te poţi deplasa prin ea. Un obiect
care are o suprafata frontală mare are nevoie de mai multă energie pentru a se deplasa cu aceeaşi
viteză, decât unul cu o suprafaţă frontală mica. De aceea, trebuie să ai o suprafaţă frontală cât mai
mică atunci când te deplasezi prin apă. Atunci consumi cantitatea cea mai mică de energie deoarece
împingi cantitatea cea mai mică de apă. Trebuie să adopţi o poziţie cât mai hidrodinamică şi acest
lucru se întâmplă când stai orizontal.
Dacă încerci să înoţi repede sau trebuie să munceşti din greu sub apă, vei obosi repede. Pentru a
avea eficienţă maximă trebuie să înveţi să fii relaxat şi liniştit. Aceasta este o deprindere importantă
pe care trebuie să ţi-o însuşeşti în timpul antrenamentelor.

Exerciţiul 2-4: Mişcarea prin apă

1. Când înoţi prin apă, trebuie să te mişti:

a) încet şi ritmic pentru a conserva energia;
b) Rapid pentru a vedea mai mult.

Răspuns: l. a

2.2. RESPIRAłIA
Spre deosebire de peşti, care pot să-şi ia aerul necesar respiraţiei direct din apă, oamenii trebuie
să aibă o rezervă de aer atmosferic atunci când se scufundă. Înţelegând câteva lucruri despre
respiraţie vei învăţa cea mai bună metodă de a respira sub apă. Acesta este un pas important pentru
adaptarea la mediul acvatic.

2.2.1. Respiratia eficienta

Obiective:
După parcurgerea acestei secţiuni, vei putea:
34
 1. Să descrii cum trebuie să respiri sub apă pentru a avea eficienţă maximă.

La fiecare inspiraţie, aerul care intră în plămâni aduce oxigenul necesar vieţii, oxigen care este
transportat de sânge până la celule. Acestea produc bioxid de carbon, care este eliminat în timpul
expiraţiei. Schimbul celor două gaze se face numai în plămâni. Celelalte componente ale aparatului
respirator - bronsii, trahee, gură – contin aer care nu este implicat direct in transferul de oxigen si
dioxid de carbon. Toate aceste spaţii se numesc spaţii moarte. Snorkel-ul şi detentorul sunt şi ele
astfel de spaţii.
Când inspiri, primul aer care intră în plămâni este cel rămas în spaţiile moarte, de la expiraţia
anterioară, aer bogat în dioxid de carbon. Dacă respiri sacadat, vei introduce în plămâni numai aer cu
mult dioxid de carbon, recirculând aerul din spaţiile moarte şi adăugând doar puţin aer proaspăt. Pe
de altă parte, când respiri rar şi profund introduci în plămâni mult mai mult aer proaspăt şi, astfel, ai
o respiraţie eficientă.
Acest sistem de respiraţie este eficient şi peutru că echipamentul măreşte spaţiile moarte şi este
necesar un efort mai mare pentru a respira. De aceea, în timpul scufundării este nevoie să respiri rar
şi adânc, mai rar şi mai adânc decât în mod normal. Atunci când înoţi cu snorkel-ul, trebuie să respiri
la fel, dar din cănd în când este necesar să expiri puternic pentru a elimina apa care intră în el.
Respirănd eficient şi limitând efortul fizic în timpul scufundării, te vei simţi confortabil.

Exercitiul 2-5: Respiraţia

1. Pentru a respira cu maxim de eficienţă sub apă, trebuie să inspiri şi să expiri rar şi
profund.
Adevarat
Fals

Răspuns: 1. Adevărat

2.2.2. Extenuarea

Obiective:
După parcurgerea acestei secţiuni, vei putea:
1. Să enumeri opt simptoame ale extenuării;
2. Să descrii metoda prin care poţi să previi extenuarea;
3. Să descrii ce trebuie să facă un scafandru dacă este extenuat, la suprafaţa apei sau sub apă.

În cazul în care depui mult efort sub apă, cum ar fi înotul împotriva curentului sau pe distanţe
lungi, sau transportul obiectelor grele, poţi să ajungi la extenuare fizică. Simptomele care apar în
acest caz sunt: oboseală, respiraţie greoaie, senzaţie de sufocare, slăbiciune, anxietate, durere de cap,
crampe musculare, tendinţa de a intra în panică.
Întotdeauna trebuie să eviţi extenuarea. Pentru aceasta, trebuie să fii conştient de limitele fizice
pe care le ai, să respiri rar şi să fii calm. Dacă totuşi apar simptoame ale extenuarii, trebuie să
întrerupi orice activitate, să-ţi reglezi respiraţia şi să te odihneşti, ţinându-te de un obiect fix.
Dacă fenomenul apare la suprafaţa apei, îţi stabilesti o flotabilitate pozitiva (arunci centura de
lest daca e nevoie) şi te opresti din mişcare. Te odihneşti pana iti recapeti respiratia normala. Daca e
nevoie semnalizezi dupa ajutor. După ce ţi-ai revenit, poţi să-ţi reiei activitatea intr-un ritm mai lent.

Exerciţiul 2-6: Extenuarea

1. Alege în lista de mai jos propoziţiile care descriu simptome ale extenuării:
a) Mâncărime;
b) Anxietate;
c) Crampe musculare;
d) Optimism;
35
 2. Pentru a preveni extenuarea trebuie:
a) Să îţi foloseşti mâinile pentru a înainta, căt mai des;
b) Să îţi cunoşti propriile limite fizice şi să fii relaxat;

3. Dacă se instalează extenuarea sub apă, trebuie:

a) Să încetezi activitatea, să-ţi reglezi respiraţia şi să te odihneşti;
b) Să urci imediat la suprafaţă şi să ceri ajutor.

Răspunsuri: l. b.c 2.b 3. a

2.2.3. Controlul respiratiei

Obiective:
După parcurgerea acestei secţiuni, vei putea:
1. Să descrii trei tehnici de control al respiraţiei.
Nu este neobişnuit ca o cantitate mică de apă să se găsească în snorkel sau în detentor, mai ales
după golire. Acest lucru nu pune probleme dacă ştii să îţi controlezi respiraţia.
Aceasta inseamna:
1. Întotdeauna trebuie să inspiri cu grija dacă ti-a intrat apa în detentor, în snorkel, sau în gură
astfel încât să previi intrarea apei în gât;
2. Întotdeauna trebuie să respiri cu grijă după golirea detentorului sau a snorkel-ului;
3. Să foloseşti limba drept “capac” sprijinind-o în cerul gurii când încerci să inspiri peste mici
cantitati de apa ramase in detentor sau in snorkel.
Aceste metode te vor ajuta să previi intrarea apei în gură unde te-ar putea incomoda. După ce
inspiri o dată, poţi să elimini apa fără nici o problemă, la expiraţia următoare.
Dacă se întâmplă totuşi să inspiri apă, trebuie să ţii detentorul sau snorkel-ul la gură cu o mână,
şi să tuşeşti în el. Trebuie să fii calm. Înghiţirea apei care a intrat în gură te poate ajuta să-ţi eliberezi
căile respiratorii. Controlul respiraţiei în apă este uşer de învăţat şi uşor de stăpânit. După ce vei
cîştiga puţină experienţă, va deveni un obicei.
În coucluzie, când eşti sub apă trebuie să ţii cont de următoarele: să respiri întotdeauna relaxat,
profund si continuu când te scufunzi cu scuba. Straduieste-te să păstrezi permanent controlul asupra
respiraţiei.

Exerciţiul 2-7: Controlul respiraţiei

1. Alege din lista de mai jos tehnicile de control al respiraţiei:

a) Întotdeauna inspiri încet;
b) Strângi dinţii înainte de a inspira;
c) Foloseşti limba pe post de capac, punând-o în cerul gurii.

Răspunsuri: l. a,c

2.3. ECHIPAMENTUL DE SCUFUNDARE

În modulul unu ai învăţat despre mască, snorkel, labe, vestă şi despre echipamentul scuba
(butelie, supape, detentor şi manometru submersibil).
În acest capitol vom discuta despre costumele de protecţie şi accesoriile lor, sistemul de
greutăţi, sursele de aer suplimentare, cuţitele pentru scufundare, genţile pentru echipament, şi
instrumentele de scufundare.

Obiective:
După parcurgerea acestei secţiuni, vei putea:
1. Să enumeri două motive pentru care este bine să porţi un costum de protecţie în timpul
scufundării.
36
 2. Să explici cum ţine de cald coslumul umed şi cel uscat;
3. Să explici de ce un costum umed trebuie să fie strâmt pe corp;
4. Să enumeri cele două proprietăţi pe care le pierde un costum de protecţie datorită creşterii
presiunii apei o data cu adâncimea;
5. Să enumeri trei factori de care trebuie să ţii cont când alegi un costum de protecţie;
6. Să enumeri patru lucruri de care trebuie să ţii cont când transporţi un costum de protecţie.

Utilitate - Costumele de protecţie sunt utile în toate tipurile de scufundări, deoarece reduc
pierderile de căldură şi ne protejează de zgârieturile şi înţepăturile uşoare.
Când te scufunzi cu costum de protecţie trebuie să ai grijă cum te mişti in apropierea coralilor şi
a altor vietăţi, pentru a evita sa le produci stricăciuni. Acest lucru se poate întâmpla chiar şi la o
atingere foarte uşoară. O bucată de coral de 25 de centimetri, de exemplu, creşte în zece ani. Având
grijă de mediul în cere te mişti şi folosind câteva tehnici, vei reduce la maxim ocaziile în care
produci stricăciuni accidentale recifelor. Tehnicile de adoptat sunt următoarele:
• Să înoţi puţin mai departe de recif, pentru a nu-l atinge cu labele;
• Să îţi controlezi flotabilitatea pentru a evita să te freci cu burta sau picioarele de recif;
• Să înoţi pe o parte când treci printr-un tunel pentru a evita să freci tavanul cu butelia;
În general, trebuie să ai grijă să nu te atingi de recife, deoarece faptul că tu nu eşti ameninţat
de aceste vietăţi, nu înseamnă că şi ele sunt protejate de tine.
Modele - Există trei modele de costume de protecţie, fiecare cu propriile sale caracteristici, în
funcţie de felul în care protejează corpul. Acestea sunt costumul întreg, costumul ud şi costumul
uscat.
Costumul întreg - Cele mai noi modele de costume de protecţie sunt costumele întregi. De
obicei, ele sunt făcute din lycra sau nylon viu colorat. Asigură protecţie împotriva zgârieturilor, dar
nu sunt foarte bune izolatoare, şi de aceea se folosesc mai mult în apele tropicale. Pe mal, acest
costum te ajută să eviţi arsurile pielii provocate de un soare puternic.
Costumul ud - Acestea sunt cele mai folosite costume. Marea varietate de modele şi grosimi le
face să fie utilizabile în apă cu temperatura între 10 şi 30 de grade celsius.
Costumul ud reduce pierderile de căldura în două feluri:
1. prin stratul izolator care vine în contact cu pielea;
2. prin reducerea cantităţii de apă rece care intră în contact cu pielea.
Numele acestor costume vine de la faptul că intră apă în ele pe la mâneci, gât şi glezne, apa care
rămâne înăuntru şi se încălzeşte de la corp. Pentru ca apa aceasta să nu mai circule şi să se răcească,
trebuie ca acest costum să fie strâmt pe corp.
Costumul uscat- Acest costum asigură izolarea corpului prin faptul că îl păstrează uscat. Este
cel mai călduros costum şi de aceea este folosit în apă mai rece de 10 grade.
Pe sub aceste costume se poartă şi nişte haine speciale, deci ele nu sunt strămte pe corp. Tot din
acelaşi motiv ele conţin şi aer, a cărui presiune trebuie egalizată ca în orice altă cavitale. Pentru
aceasta, costumele uscate au un sistem de tuburi şi supape pentru a putea fi presurizate, de obicei cu
aer din butelie, ca şi vesta compensatoare.
ATENTIE! Aceste costume au instrucţiuni speciale de folosire. Dacă vei purta un costum uscat
în timpul acestui antrenament, instructorul îţi va arăta cum se foloseşte. Dacă nu vei învăţa să
foloseşti un costum uscat în timpul acestui curs, trebuie să citeşti cu atenţie instrucţiunile sale atunci
când îl vei îmbrăca pentru prima oară.
Proprietăţi - Dintre cele trei tipuri de costume, cel ud are cele mai multe intrebuintari, din
cauza că poate fi folosit în cele mai diverse medii. Proprietăţile principale sunt lungimea, grosimea,
culoarea, existenţa protectiei pentru genunchi şi coate, existenta buzunarelor, şi poziţia fermoarului.
Unele din aceste proprietăţi se găsesc şi la costumele uscate.
Materiale - După cum am văzut, costumele întregi, care sunt cele mai simple, sunt făcute din
lycra sau nylon subţire. Celelalte sunt din maleriale izolatoare termic, cum ar fi spuma de neopren în
cazul costumului ud. Această spumă este formată din bule de neopren, foarte apropiate, dar nu legate
între ele, din care cauză nu intră apă prin costum, şi are flotabilitate pozitivă. De altfel are
flotabilitatea atât de mare, încât ţine o persoană la suprafaţă. Fără o lestare corespunzatoare este
dificil de intrat în adânc.
37
 Spuma de neopren este un izolator excelent. Cu toate acestea, pe măsură ce cobori mai adânc
presiunea apei comprimă bulele de neopren făcând costumul mai subţire, şi deci îi scade
flotabilitatea şi capacitatea de izolare. Pentru a compensa acestea, trebuie să îţi controlezi
flotabilitatea cu ajutorul vestei, şi sa alegi un costum destul de gros pentru adâncimea la care te vei
scufunda.
Multe costume uscate sunt făcute tot din neopreu, dar au fermoarul etanş, fiind etanşe şi la gât,
mâneci şi glezne. Izolarea este asigurată de neopren şi de stratul de aer dintre corp şi costum.
Alte costume uscate sunt asemănătoare cu cele întregi, izolaţia fiind asigurată de hainele
speciale care se poartă pe dedesubt. Fără aceste haine vei dârdâi chiar si intr-o apă caldă, în timp ce
cu ele, le vei simţi bine chiar şi la 0 grade.
Toate costumele uscate au o flotabilitale mai mare decât cele ude deoarece sunt umplute cu aer.
Deci, în cazul costumelor uscate, pierderea flotabilităţii şi comprimarea pot fi compensate prin
introducerea aerului în costum, şi, respectiv, prin purtarea hainelor pe dedesubt.
Alegerea – Alegi costumul in functie de mediul în care te vei scufunda. Cele mai importante
calităţi pe care trebuie să le urmăreşti la un costum sunt să ţină cald, să fie potrivit ca măsură şi să fie
confortabil.
Costumul de protecţie trebuie să fie una din primele piese de echipament pe care să ţi le procuri
deoarece el transformă o scufundare neplacută în timpul căreia îţi este frig într-una plăcută în timpul
căreia te simţi confortabil.
Pregătirea - Doar costumele uscate au nevoie de pregătiri speciale, dar acestea sunt enumerate
în cartea tehnică.
Întreţinerea - Sunt patru paşi pe care trebuie să-i respecţi referitor la întreţinerea unui costum
indiferent de felul său.
1. îl speli cu apă dulce;
2. îl usuci întors pe dos;
3. îl aşezi pe un umeraş, nemetalic, nu îl împătureşti;
4. ungi fermoarele şi închizatorile.
După cum ai învăţat în modulul unu, tot echipamentul trebuie spălat cu apă dulce după folosire.
Acest lucru este valabil şi pentru costumul de protecţie. După spălare, trebuie să-l usuci întors
pe dos, apoi să-1 păstrezi pe un umeraş nemetalic, departe de căldura directă a soarelui. Trebuie să
eviţi să ţii mult timp costumul împăturit şi nici chiar agăţat, deoarece se îndepărtează bulele de
neopren şi scade capacitatea de izolare. Fermoarele şi închizătorile trebuie unse periodic cu silicon
sau alţi lubrifianţi care nu conţin petrol. Micile stricăciuni pot fi uşor reparate cu un lipici special
care se găseste în magazinele speciale.

Exerciţiul 2-8: Costumele de protecţie

1. Cele două motive pentru care trebuie să porţi costum de protecţie sunt:
a) Să reducă pierderea de căldură;
b) Să protejeze scafandrul de mici lovituri şi tăieturi;
c) Să permită scafaudrului să se atingă de recife fără să se lovească şi fără să producă
stricăciuni.

2. Un costum ud păstrează căldura corpului scafandrului, deoarece este etanş.

Adevarat
Fals

3. Costumul ud trebuie să fie strâmt deoarece:

a) Astfel va ajuta scafandrul să se menţină în poziţie orizontală;
b) Previne circulaţia apei în jurul corpului păstrând astfel căldura;

4. Din următorii termeni alege-i pe cei doi care denumesc proprietăţile pe care le pierde
costumul odată cu creşterea adâncimii:
a) Flexibilitate;
38
 b) Flotabilitate;
c) Izolare;

5. Când alegi un costum trebuie să verifici să fie călduros, confortabil şi potrivit ca măsură.
Adevărat
Fals

6. Alege din lista de mai jos enunţurile care descriu cum se îngrijeşte costumul ud:
a) Se spală;
b) Se usucă întors pe dos;
c) Se curăţă fermoarele cu alcool;
d) Se păstrează neîmpăturit pe umeraş;

Răspunsuri: l. a,b 2. Fals. Un costum ud păstrează căldura corpului prin adăugarea unui
strat izolator pe piele şi prin reducerea cantităţii de apă rece care intră în contact cu ea. 3. b 4. b,c
5. Adevarat 6. a,b,d

2.3.1. Accesoriile costumelor de protecţie

Obiective:
După parcurgerea acestei secţiuni, vei putea:
1. Să enunţi rolul cagulei şi să enumeri trei modele;
2. Să explici de ce este important să porţi o cagula nu foarte strâmtă;
3. Să enumeri două motive pentru care este indicat să porţi mănuşi;
4. Să enumeri trei motive pentru care este indicat să porţi cizmulite.

În timpul scufundării, trebuie să îţi protejezi şi capul, mâinile şi picioarele. Pentru aceasta
foloseşti accesoriile costumului: cagula, mănuşi şi cizmulite.
Cagula - 75% din căldura corpului poate fi pierdută dacă nu ai capul protejat. De aceea trebuie
să porţi cagula când eşti în apă mai rece de 20 grade. De asemenea, cagula te protejează şi de
lovituri.
Toate glugile, chiar şi cele care se poartă cu costumele uscate, sunt făcute din spumă de neopren
şi se găsesc într-o mare varietate de grosimi. Există trei modele de cagule: 1. cu gât, 2. fără gît, 3.
veste cu cagula.
Glugile cu gât au o porţiune care se pune pe sub gulerul jachetei de la costum, şi aslfel el devine
mai etanş. Glugile fără gât se poartă de obicei cu costumele uscate. Dacă înoţi în apă foarte rece cu
un costum ud, este indicat să foloseşti o vestă cu gluga pusă peste costum, deoarece astfel se asigură
o mai bună izolare termică în zona pieptului.
Trebuie să alegi o glugă care să se potrivească bine pe cap dar să nu fie prea strâmtă deoarece
presează vasele de sânge de la gât şi, în plus, poate să creeze greutaţi la egalzarea presiunii din
urechi.
Mănuşile - În apă foarte rece mâinile pot deveni rigide din cauza frigului şi astfel ai dificultăţi
în manevrarea echipamentului. De aceea este bine să porţi mănuşi. Acestea protejează mâinile de
tăieturi şi julituri.
Există mai multe modele de mănuşi şi alegerea se face în funcţie de necesităţi, dar se recomandă
purtarea lor în aproape toate scufundările: mănuşi subţiri, neizolatoare, numai pentru protecţie;
mănuşi de neopren pentru izolare şi protecţie; mănuşi groase, cu un sigur deget pentru izolare
deosebită, în apă rece. Instructorul te va ajuta să-ţi alegi mănuşile potrivite.
Cizmulite - Sunt trei motive pentru care se poartă cizmulite în timpul scufundării: 1. izolarea
termică în apă mai rece de 20 grade; 2. protecţia împotriva tăieturilor şi loviturilor în timp ce mergi
către şi de la punctul de intrare în apă; 3. prevenirea rosăturilor cauzate de baretele labelor.
Cizmulitele sunt făcute din spumă de neopren şi au tălpi semirigide, cu striaţii pentru a proteja
mai bine şi pentru a avea aderenţa mai bună. La unele cizmulite întăriturile pot să urce pe calcâi.
Unele cizmulite sunt prevăzute cu fermoar ceea ce le face mai usor de încălţat, dar este posibil să
39
intre apă în ei. Cizmulitele trebuie să se potrivească la mărime mai bine decât pantofii, să nu fie prea
largi sau prea strâmţi. Instructorul te va ajuta să-ţi alegi cizmulitele potrivite.

Exerciţiul 2-9: Accesoriile costumului

1. Cagula asigură protecţia capului şi gâtului împotriva loviturilor.

Adevărat
Fals

2. Trebuie să ai o cagula foarte strâmtă.

Adevărat
Fals

3. Mănuşile trebuie purtate:

a) Pentru că păstrează căldura şi protejează împotriva tăieturilor şi loviturilor;
b) La toate scufundările;

4. Cizmulitele trebuie purtate deoarece:

a) Te ajută să înoţi mai uşor când nu ai labe;
b) Îţi protejează picioarele împotriva loviturilor şi frigului.

Răspunsuri: l.Adevărat 2. Fals. în afară de faptul că este incomodă, o glugă prea strâmtă
poate să afecteze tensiunea arterială apăsând pe vasele de sânge de la gât. Trebuie să alegi o glugă
potrivită, dar nu strâmtă. 3.a,b 4.b

2.3.2. Supraîncălzirea

Obiective:
După parcurgerea acestei secţiuni, vei putea:
1. Să enumeri şase moduri prin care poţi preveni supraîncălzirea înainte de o scufundare în apă
rece dacă porţi un costum de protecţie.
Costumul izolator termic poate să producă supraîncălzire dacă este purtat pe mal, în zile
călduroase. Pentru a evita acest lucru trebuie să ţii cont de următoarele:
1. Să pregăteşti tot echipamentul astfel încât să îţi pui costumul în ultimul moment înainte de a
intra în apă;
2. După ce ai îmbrăcat costumul, să eviţi activităţile de pe mal;
3. Să eviţi să stai în soare;
4. Să nu porţi cagula atunci cînd eşti pe mal;
5. Să stai cu fermoarul jachetei descheiat până în ultimul moment înainte de a intra în apă;
6. Să te răcoreşti intrând în apă din când în când în timpul echipării.

Exerciţiul 2-10: Supraîncălzirea

1. Alege din lista de mai jos metodele de prevenire a supraîncălzirii:

a) Îţi pui costumul în apă;
b) Nu stai în soare;
c) Te răcoreşti intrând în apă în timpul echipării;
d) Îţi pui botoşeii la sfârşit.

Răspuns: l. b,c

2.3.3. Sistemul de lestare

Obiective:
40
 După parcurgerea acestei secţiuni, vei putea:
1. Să identifici cele două tipuri de sisteme de lestare;
2. Să enumeri cele mai importante proprietăţi ale sistemelor de lestare.

Utilitatea - Toţi oamenii au flotabilitate pozitivă. Şi dacă mai poarta şi un costum ud sau
uscat, flotabilitatea creşte. Pentru a scădea flotabilitatea, trebuie să foloseşti un sistem de lestare.
Acesta doar contracarează tendinţa de a pluti; nu te face să te duci la fund, ci îţi permite aceasta.

Modele, proprietăţi şi materiale- Cele mai importante părţi ale sistemului de lestare sunt
greutăţile cu plumb, care sunt atât de dense încât un număr foarte mic contracarează flotabilitatea
pozitiva. Există două modele de greutăţi: puse pe centură sau integrate in vesta. Lestarea corectă este
o condiţie a siguranţei şi confortului în apă.
Cel mai folosit model este centura cu greutăţi. Aceasta este făcută de obicei dintr-o bandă de
nylon sau neopren, lată de 50mm. Ea este trecută prin găurile greutăţilor concepute special cu acest
scop. Unele centuri au buzunare sau compartimente care ţin mai bine greutăţile. Indiferent de
modelul centurii, cea mai importantă calitate a sa este un dispozitiv de deschidere rapidă care se
manevreză cu o singură mână. Cele mai multe dispozitive de deschidere rapidă au închizatoare de
plastic sau metal.
Modelele centurilor cu greutăţi variază în funcţie de producător, dar indiferent de accasta, cea
mai importantă caracteristică a lor este dispoztivul de deschidere rapidă, care se acţionează cu o
singură mână.
Trebuie să nu uiţi să verifici dacă centura nu a prins dedesubt tuburi sau bretele şi dacă
dispozitivul de deschidere rapidă este liber, pentru a putea fi desfacut cu o singură mână în
orice moment.
Alegerea - Pentru a avea centura optimă, trebuie să ţii cont de echipamentul pe care îl porţi şi
de tipul scufundării pe care o faci. Cere ajutorul instructorului peutru a-ţi alege cel mai bun
dispozitiv de lestare.
Pregătirea - În timpul antrenamentului în piscină de după acest modul, instructorul îţi va arăta
cum se calculează cantitatea de greutăţi necesară.
Dacă porţi o centură, o ajustezi asfel încât 15-20cm din capătul ei să fie dincolo de închizătoare
când este la locul ei. Trebuie să nu plasezi greutăţi prea aproape de capătul centurii.
Pregătirea centurii cu greutăţi
Întai trebuie să vezi câte greutăţi iţi sunt necesare. La o centură corect reglată, capătul liber
depăşeste cu 15-20cm închizătoarea. O centură nouă trebuie tăiată la lungimea necesară.
Măsori centura în jurul taliei, având costumul pus. Apoi adaugi 5-10cm pentru a compensa
lungimea care se pierde în greutăţi şi în clipsurile cu care se fixează acestea să nu alunece, şi 15-
20cm pentru porţiunea care intră în închizătoare. Această parte îţi va permite să lungeşti centura mai
târziu, dacă va fi necesar.
După determinarea lungimii, tai centura. Dacă nu eşti sigur că ai măsurat bine, poţi să montezi
toate greutăţiIe şi să tai după aceea.
După tăierea centurii, trebuie să topeşti capetele pentru a nu se destrăma şi pentru a intra mai
uşor în găurile greutăţilor şi în închizătoare. Pentru această operaţiune se poate folosi un arzător cu
butan. Înainte de asta este bine să rotunjeşti colţurile.
Apoi înşiri greutăţile. Ele nu se pun în spate, unde vine butelia, şi nici la mai puţin de 10cm
distanţă de capăt. Este bine să pui greutăţile lăsând distanţe egale între ele peutru a fi distribuite
uniform, altfel centura este incomodă. Când înşiri greutăţile, intercalează între ele clipsuri pentru a le
axa.
Întreţinerea - Cele mai multe sisteme de lestare nu au nevoie de alte precauţii în afară de
simpla spălare cu apă dulce. Greutăţile incorporate în DCF, dacă necesită şi alte operaţii de
întreţinere, au un manual cu instrucţiuni.
Trebuie să ai grijă cum le mânuieşti pentru a nu le scăpa, deoarece poţi lovi persoane sau poţi
strica echipamentul.

41
 Exerciţiul 2-11: Centura cu greutăţi

1. Sistemul, de lestare poate fi incorporat în DCF sau poate fi purtat separat, sub forma unei
centuri cu greutăţi.
Adevărat
Fals

2. Cea mai importantă caracteristică a unui sistem de greutăţi este:

a) Compartimente pentru a modifica greutatea;
b) Un sistem de deschidere rapidă care poate fi manevrat cu o singură mână.

Răspunsuri: 1. Adevărat 2.b

2.3.4. Sursele alternative de aer

Obiective:
După parcurgerea acestei secţiuni, vei putea:
1. Să defineşti sursele alternative de aer;
2. Să enumeri două tipuri de surse alternative de aer a căror folosire necesită ajutorul unui alt
scafaudru;
3. Să identifici sursa alternativă de aer a cărei folosire nu necesită ajutorul altui scafandru;
4. Să explici de ce este necesar să marchezi o a doua treaptă, daca o foloseşti ca sursă alternativă
de aer;
5. Să expilci unde se ataşează sursa alternativă de aer.
Utilitatea - Există mai multe metode de a respira normal în timpul urcării chiar şi în cazul în
care ai rămas fără aer. Aceste metode se vor discuta mai târziu. Dar cea mai folosită metodă este să
utilizezi o sursă alternativă de aer care poate fi o a doua treaptă, alta decât cea pe care o ai deja.
Modele şi proprietăţi - Folosirea unor surse alternative de aer necesită ajutorul altui scafandru,
în timp ce altele pot fi folosite fără ajutor.
Cele din prima categorie sunt de două feluri: 1. surse de aer alternative treapta a doua 2.
detentoare suplimentare.
A doua treaptă a doua numită şi octopus, este montată pe prima treaptă, ca şi cea principală.
Această sursă are un furtun mai lung decât cea principală, pentru a putea fi gasită uşor.
Detentorul suplimentar combină rolul unui inflator de joasă presiune a DCF-ului cu cel al unei
trepte a doua. El se găseşte la capătul unui tub prins de vestă. În acest caz, scafandrul care nu mai are
aer foloseşte a doua treaptă principala a coechipierului, iar acesta foloseşte detentorul suplimentar.
O butelie ponei este o sursă suplimentară de aer a cărei folosire nu necesită ajutorul unui alt
scafandru. Ea este o butelie mică, aşezată de-a lungul celei principale, şi are propriul ei detentor.
Alegerea - Primele două surse de aer suplimentare prezentate sunt cele mai folosite deoarece
sunt mai ieftine şi mai puţin voluminoase decât buteliile ponei. Unii scafandrii preferă totuşi să
folosească butelii ponei ca masură de siguranţă suplimentară. Instructorul te va ajuta să alegi cea mai
potrivită sursă de aer suplimentară.
Pregătirea - Indiferent ce tip de sursă alternativă de aer ai ales, trebuie să o marchezi şi să o
asiguri înainte de folosire.
Sursa alternativă de aer trebuie marcată vizibil, cu o culoare vie, pentru a putea fi uşor de
observat de către scafandrul care a ramas fără aer. Muştiucul trebuie prins pe piept, în triunghiul
format de bărbie şi latura inferioară a cutiei toracice. El trebuie fixat bine, dar astfel încât să poată fi
desfăcut uşor în caz de nevoie. Niciodată nu trebuie lăsat să atârne deoarece se va freca de
obstacolele întâlnite în cale şi se va umple cu nisip şi mâl.
Întreţinerea - Sursele alternative de aer se întreţin ca toate detentoarele şi/sau buteliile.

Exerciţiul 2-12: Sursele alternative de aer

1. O sursă alternativă de aer este:

42
 a) Un compresor;
b) Orice treaptă a doua, alta decât cea principală, pe care o poţi folosi pentru a putea să respiri
în timpul urcării în cazul în care ţi s-a terminat aerul;

2. ____ şi _____ sunt două tipuri de surse alternative de aer a căror folosire necesită ajutorul
altui scafandru:
a) Treapta a doua suplimentară şi detentorul suplimentar;
b) Butelia ponei montată pe aparatul scuba;

3. _____ este sursa de aer secundară a cărei folosire nu necesită ajutorul altui scafandru.
a) O butelie ponei;
b) Un detentor suplimentar;

4. Este important să marchezi în mod vizibil sursa alternativă de aer pentru a putea fi uşor
depistată de scafandrul care are nevoie de aer.
Adevărat
Fals

5. O sursă alternativă de aer trebuie să se găsească:

a) Plasată pe piept, în triunghiul format de bărbie şi latura inferioară a cutiei toracice;
b) Strânsă sub centura cu greutăţi.

Răspunsuri: l. b 2. a 3. a 4. Adevărat 5. a

2.3.5. Inflatorul de presiune joasă

Obiective:
După parcurgerea acestei secţiuni, vei putea:
1. Să enunţi utilitatea inflatorului de presiune joasă.
Utilitatea - După cum ai văzut în capitolul despre DCF, inflatorul de presiune joasă îţi permite
să umfli uşor şi repede vesta, cu aer din butelie şi folosind o singură mână. Inflatorul de presiune
joasă este o piesă de echipament obligatorie în timpul acestui curs.
Modele, Proprietăţi, Materiale şi Selecţia - De obicei, inflatorul de presiune joasă este
incorporat în DCF, deci se cumpară odată cu acesta. Dacă ai un DCF fără inflator, el se poate monta
cu uşurinţă. Instructorul te va ajuta să alegi vesta şi inflatorul necesare.
Pregătirea - Inflatorul trebuie montat pe detentor, operaţiune care este făcută de către
vânzatorul de la magazinul de unde îl cumperi. Apoi trebuie să îl montezi pe aparatul scuba, ceea ce
vei învăţa în timpul antrenamentelor.
Întreţinerea - inflatorul se întreţine ca şi DCF-ul.

Exerciţiul 2-13: Inflatorul de presiune joasă

1. Inflatorul de presiune joasă îţi permite să umfli vesta cu gura.

Adevărat
Fals

Răspuns: 1. Fals. Inflatorul de joasă presiune îţi permite să umfli vesta uşor şi repede, cu o
singură mână, cu aer din butelie.

2.3.6. Cuţitul

Obiective:
După parcurgerea acestei secţiuni, vei putea:
1. Să înţelegi utilitatea unui cuţit şi să explici când nu se foloseşte;
43
 2. Să enumeri trei calităţi de care trebuie să ţii cont când alegi un cuţit.

Utilitatea - Cuţitul, în timpul scufundării, este o unealtă cu care poţi să ridici, să tai sau să
măsori obiecte, să-l foloseşti ca pârghie sau să sapi cu el sub apă.
Niciodată nu trebuie să foloseşti cuţitul ca armă sau cu scopul de a produce daune vieţuitoarelor
acvatice. Cuţitul de scufundare nu este conceput să fie o armă şi de aceea nu trebuie să fie folosit ca
atare.
Modele, proprietăţi şi materiale - Cuţitele folosite în timpul scufundării se găsesc într-o mare
varietate de forme şi mărimi. Ele diferă de cuţitele obişnuite prin materialul din care sunt făcute şi
prin forma lamei şi a mânerului.
Caracteristicile lor sunt:
1. sunt făcute din oţel inoxidabil;
2. au o margine a lamei ascuţită şi cealaltă dinţată;
3. au teacă.
Alegerea - Când alegi un cuţit trebuie să verifici dacă are cele trei proprietăţi enumerate mai
sus. De asemenea trebuie să te gândeşti unde îl vei purta: fixat pe gambă, fixat pe coapsă, pe burtă
sau pe centura cu greutăţi, sau fixat pe consola cu instrumente (despre ea se va discuta mai târziu).
Trebuie să ai în vedere faptul că în unele ţări se cere să ai permis pentru a putea să porţi cuţit.
Întreţinerea - Deşi sunt din oţel inoxidabil, cuţitele pot să ruginească. De aceea este necesar să
fie spălate cu apă dulce după fiecare folosire. De asemeni trebuie ascuţite din când în când conform
instrucţiunilor producătorului.

Exerciţiul 2-14: Cuţitul

1. Un cuţit pentru scufundare este folosit:

a) Ca pârghie, la săpat sau la tăiat;
b) Ca armă;

2. Un cuţit pentru scufundări trebuie să aibă o lamă ascuţită şi una zimţată; să aibă teacă, şi să
fie făcut din oţel inoxidabil.
Adevărat
Fals

Răspunsuri: l. a 2. Adevărat

2.3.7. Genţile pentru echipament

Obiective:
După parcurgerea acestei secţiuni, vei putea:
1. Să enunţi utilitatea unei genţi pentru echipament;
2. Să explici cum se umple o astfel de geantă înainte de scufundare.
Utilitatea - Genţile pentru echipament sunt foarte utile deoarece în ele poţi să transporţi şi să
păstrezi temporar, echipamentul, mai ales în locuri aglomerate, cum ar fi pe puntea unui vas.
Modele. proprietăţi. materiale şi alegere - Geanta trebuie să fie destul de mare şi de rezistentă
pentru a putea să suporte greutatea întregului echipament, în afară de butelie şi de greutăţi, care se
trausportă separat deoarece pot să strice alte piese din echipament.
Materialul din care este făcută această geantă trebuie să reziste la apă sărată, să nu putrezească
şi să aibă fermoar solid şi care nu corodează. Multe genţi au bretele pentru purtat pe umăr, buzunare
şi comparetimente.
Pregătirea - Pregătirea genţii înseamnă să aşezi în ea echipamentul împăturit. Obiectele trebuie
aşezate în ordinea inversă celei în care le vei scoate. Deci obiectele pe care va trebui să le scoţi
primele vor fi deasupra, iar cele pe care le vei scoate ultimele vor fi dedesubt.

44
 După scufundare, trebuie să pui echipamentul imediat în geantă pentru a evita sa-l încurci cu al
altor scafandri sau să-l pierzi. Folosirea corectă a geutăţii pentru echipament va diminua posibilitatea
apariţiei confuziei şi a pierderii echipamentului.,
Întreţinerea - Geanta trebuie spălată cu apă dulce pe dinafară şi pe dinăuntru după fiecare
folosire şi apoi uscată înainte de a fi strânsă.

Exerciţiul 2-15: Geanta pentru echipament

1. O geantă pentru echipament nu trebuie folosită în locuri aglomerate, cum ar fi la bordul unei
nave.
Adevărat
Fals

2. Echipamentul trebuie împăturit:

a) În aceeaşi ordine în care îl vei folosi;
b) În ordine inversă celei în care îl vei folosi;

Răspunsuri: 1. Fals. Geanta pentru echipament trebuie folosită în zone aglomerate. 2.b

2.3.8. Instrumentele pentru scufundare

Obiective:
După parcurgerea acestei secţiuni, vei putea:
1. Să enumeri cele cinci tipuri de informaţii pe care le poţi obţine de la instrumentele pe care le
foloseşti în timpul scufundării;
2. Să compari două tipuri de ceasuri subacvatice;
3. Să explici de ce este indispensabil să ai un batimetru în timpul scufundării;
4. Să enumeri trei motive peutru care trebuie să foloseşti o busola în timpul scufundării.

Este necesar ca în timpul scufundării să ştii cât este ora, la ce adâncime eşti, în ce direcţie te
îndrepţi, ce cantitate de aer ai, ce temperatură are apa. Toate aceste iuformaţii îţi sunt oferite de
instrumente speciale pe care trebuie să le ai în timpul scufundării.
Ceasul subacvatic - Fiecare scafandru poate să stea sub apă un timp diferit, în funcţie de
adâncimea la care coboară, şi de aceea trebuie să aibă la el un ceas. (Despre acest timp vei invăţa
mai multe în modulul patru) Acest ceas trebuie să fie rezistent la apă şi la presiune şi să măsoare
intervale de timp. Sunt două feluri de astfel de dispozitive: 1) ceasuri şi 2) cronometre.
Ceasurile pot să aibă afişaj analogic, cu ace, sau digital, cu cifre, sau din amândouă.
Ceasurile analogice măsoară timpul scurs folosind o scală rotativă, numită BEZEL montată pe
afişaj, care se setează la începutul coborârii, iar cele digitale cu un STOPWATCH FUNCTION.
Ceasul trebuie potrivit şi verificat la începutul scufundării, indiferent de tipul său .
Cronometrele pentru scufundări au un dispozitiv sensibil la diferenţa de presiune, care porneşte
ceasul când începi coborârea şi îl opreşte când ai ajuns din nou la suprafaţă. Toate cronometrele
măsoară intervale de timp, iar unele dintre ele măsoară şi timpul dintre scufundări. Şi cronometrele
pot fi digitale sau analogice.
Ceasurile trebuie mânuite cu grijă şi spălate după fiecare scufundare. Odată pe an trebuie
verificate şi unse de către un specialist dacă nu au instrucţiuni speciale stabilite de producător.
Batimetrul - După cum am văzut deja, există limite de timp şi adâncime pe care trebuie să le
respecţi în timpul unei scufundări. Ceasul îţi arată cât timp stai sub apă, iar batimetrul îţi arată la ce
adâncime eşti. Deci batimetrul este necesar pentru a nu depăşi limita de adâncime.
Ca şi ceasurile, batimetrele pot fi digitale sau analogice şi se găsesc într-o mare varietate de
tipuri şi la o mare varietate de preţuri, în funcţie de performanţele lor. Cu cât sunt mai scumpe, cu
atât sunt mai performante, deci este bine să foloseşti un batimetru ieftin numai în cazul unei
scufundări în apă de mică adâncime.

45
 Batimetrul se curăţă şi se manevrează la fel ca toate instrumentele de mare precizie. El trebuie
ferit de şocuri şi trebuie spălat cu apă dulce după fiecare scufundare. Unele se strică dacă sunt expuse
la presiune joasă, deci trebuie să le păstrezi în cutii presurizate când zbori cu avionul sau când faci
scufundari la altitudine.
Busola - Busola te ajută să te orientezi sub apă sau în condiţii de vizibilitate scăzută la suprafaţa
apei.
Busolele pentru scufundări sunt umplute cu lichid pentru a nu fi afectate de presiunea mare a
apei. Cele mai bune busole au ca referinţă o linie mai groasă, iar informaţia se citeşte pe liniile de pe
BEZEL indicate de ac. Folosirea busolei se va prezenta în modulul cinci.
Busola se spală după fiecare scufundare şi se fereşte de căldura soarelui.
Termometrul - Deşi nu este un instrument indispensabil, termometrul are importanţa sa
deoarece indică temperatura apei şi în acest fel se pot trage concluzii şi se pot planifica alte
scufundări stabilind ce fel de costum de protecţie este necesar. Există mai multe modele de
termometre pe piaţă.
Manometrul subacvatic - Manometrul a fost descris în partea întâi, dar este amintit din nou
deoarece face parte dintre instrumentele necesare în timpul scufundării.
Consola cu instrumente - Instrumentele se pot purta, în timpul scufundării, pe maini sau
grupate toate într-o consolă care se ataşează la manometru. Acest sistem are câteva avantaje: ai toate.
instrumentele la un loc, ele sunt protejate atât în apă cât şi în timpul depozitării si durează mai puţin
să te echipezi cu ele.
Consola nu trebuie sa atarne deoarece astfel poate lovi diverse obstacole si aparatele se pot
strica, se poate agăţa, şi, în plus, este mai greu de localizat când ai nevoie de ea.
Există dispozitive care oferă toate informaţiile necesare, cum ar fi adâncimea, timpul, presiunea
din butelie, adâncimea maximă, adâncimea în momentul respectiv, ora la care ai început să te
scufunzi şi cea la care ai ajuns la fund, de la o singură consolă. Acestea sunt:
Computerele pentru scufundare- Aceste instrumente indică toate datele necesare şi, în plus
calculează şi semnaleazăa când trebuie săa începi să urci. Vor fi prezentate mai pe larg în partea a
cincea.

Sumar
Instrumentele pentru scufundare oferă informaţiile necesare pentru a planifica scufundarea. Fără
ele nu te poţi orienta şi rişti să depăşeşti adâncimea şi timpul permise pentru a fi în siguranţă. Cele
mai multe instrumente sunt obligatorii pentru toate tipuriIe de scufundări, altele se folosesc numai în
anumite cazuri.

Exerciţiul 2-16: Instrumentele pentru scufundare

1. Alege din lista de mai jos enunţurile care numesc informaţii ce pot fi obţinute cu ajutorul
instrumentelor pentru scufundare:
a) Direcţia curenţilor;
b) Cantitatea de aer;
c) Timpul;
d) Adâncimea;

2. Ceasul _____ măsoară timpul scurs pe o scală rotativă, în timp ce ceasul_____măsoară

timpul scurs cu ajutorul unui STOPWATCH FUNCTION.
a) Analog, digital;
b) Digital, analog;

3. Un batimetru este necesar:

a) Pentru a stabili adâncimea care nu trebuie depăşita în timpul scufundării;
b) Numai în cazul scufundărilor la adâncimi mai mari de 9m;

4. Unul dintre cele trei motive pentru care este bine să foloseşti o busolă este:
46
 a) Te ajută să păstrezi direcţia sub apă;
b) Îţi indică ce cantitate de aer ai.

Răspunsuri: l. b,c,d 2. a 3. a 4. a

2.4. COMUNICAREA SUB APĂ

Deşi sunetul se propagă foarte bine sub apă, vocea umană nu se aude, cu excepţia sistemelor de
comunicare electronice. Deoarece acestea sunt scumpe, ele nu se folosesc frecvent în timpul
scufundărilor sportive. De aceea există un cod al comuuicării prin semne.
Obiective:
După parcurgerea acestei secţiuni, vei putea:
1. Să descrii două metode prin care poţi să captezi atenţia unui scafandru sub apă;
2. Să descrii două moduri de a comunica sub apă cu un alt scafandru;
3. Să ştii ce înseamnă cele 25 de semne standard care se fac cu mâinile;
4. Să descrii ce trebuie să facă un scafandru dacă aude, atunci când este sub apă, un semn de
rechemare de la suprafaţă.
Captarea atenţiei - Pentru a putea să comunici cu un coechipier trebuie să îi captezi întâi
atenţia.
Pentru aceasta îl atingi uşor sau loveşti cu cuţitui, sau cu un alt obiect dur, în butelia proprie.
Comunicarea sub apă - Sub apă poţi comunica scriind pe o tăbliţă specială, pe care o poţi
cumpăra de la magazinele specializate, sau prin semnele care se fac cu mâinile.

47
 Cele mai commune semnale cu mâna
Semnalele pot varia oarecum, de aceea e bine să le revizuieşti ori de câte ori faci scufundări cu
un nou coechipier

48
 Comunicarea la suprafaţă - La suprafaţă poţi să comunici atât prin semnale cât şi prin sunete.
Există câteva semnale şi pentru suprafaţă, pentru cazul în care eşti prea departe de cel cu care
comunici. Fluturarea mâinii deasupra capului se considera un semn de primejdie. Pentru semnalele
sonore se recomandă folosirea unui fluier deoarece acesta produce un sunet puternic cu un consum
de energie minim.
Semnalul de rechemare - Acest semnal este produs de un dispozitiv electronic şi lansat din
barca ce supraveghează scafandrii. De obicei este un sunet ca de sirenă, şi când îl auzi trebuie să ieşi
la suprafaţă şi să aştepţi instrucţiuni. Nu trebuie să inoţi spre barcă decat in cazul în care căpitanul îţi
cere acest lucru.

Exerciţiul 2-17: Comunicarea în timpul scufundării

1. Poţi capta atenţia coechipierului sub apă:
a) Agitandu-ţi braţele până când te observă;
b) Atingându-l uşor sau lovindu-ţi butelia cu cuţitul;

2. Poţi comunica sub apă:

a) Scriind pe o tăbliţă sau prin semnale făcute cu măinile;
b) Scoţând detentorul din gură şi strigănd;

3. Dacă auzi semnalul de rechemare din barcă trebuie:

a) Să înoţi pe sub apă spre barcă;
b) Să ieşi la suprafaţă şi să aştepţi instrucţiuni de la barcă.

Răspunsuri: 1.b 2.a 3.b

2.5. SISTEMUL ÎN ECHIPĂ

Obiective:
După parcurgerca acestei secţiuni, vei putea:
1. Să enumeri responsabilităţile pe care le are fiecare scafandru faţă de coechipierul său;
2. Să enumeri cele opt lucruri care trebuie stabilite între coechipieri înainte de a începe
scufundarea;
3. Să explici ce trebuie să faci dacă te-ai rătăcit de coechipier.
În modulul unu ai învăţat despre importanţa sistemului în echipă. Îuţelegând acest sistem, îl vei
putea folosi în avautajul tău.
Cei doi coechipieri trebuie să nu se piardă din ochi unul pe altul pentru a putea să comunice şi
să se ajute reciproc sub apă. Pentru aceasta, trebuie să planifice scufundarea împreună. Primul pas
este alegerea unui obiectiv de atins în timpul scufundării. Amândoi trebuie să ţină cont de
următoarele considerente:
1. Stabilirea tehnicii şi a punctelor de intrare şi de ieşire;
2. Alegerea traseului;
3. Stabilirea limitelor maxime pe care le vor respecta (timp şi adâncime);
4. Stabilirea şi recapitularea semnelor necesare comunicării;
5. Stabilirea cantităţii de aer din butelie cu care se vor întoarce la suprafaţă;
6. Stabilirea modului în care vor înota în apropiere unul de altul;
7. Stabilirea măsurilor care trebuie luate dacă se întâmplă să fie despărţiţi;
8. Stabilirea măsurilor care trebuie luate în caz de pericol.

NOTĂ: Nu trebuie să uiţi: vă planificaţi scufundarea împreună şi vă scufundaţi conform

planului.
Pentru a se putea ajuta, coechipierii trebuie să fie la maxim doi metri distanţă unul de altul în
timpul scufundării, lucru uşor de realizat dacă cei doi respectă traseul şi direcţia de parcurs stabilite
înainte de a intra în apă. Dacă, totuşi se întâmplă să se rătăcească unul de altul, trebuie să se caute

49
sub apă timp de un minut şi apoi, dacă nu s-au întâlnit, să se ridice la suprafaţă pentru a se
întâini acolo.
Sistemul în echipă se foloseşte deoarece astfel scufundarea este mai distractivă şi mai sigură.
Trebuie să-ţi alegi coechipierul cu grijă şi să planificaţi împreună scufundarea.
NOTA: Nu trehuie să uiţi: o regulă de bază a scufundării este ca nimeni nu se scufundă
singur.

Exerciţiul 2-18: Sistemul in echipă

1. Coechipierii sunt obligaţi să se ajute unul pe altul.
Adevărat
Fals

2. Alege din lista următoare enunţurile care exprimă ce trebuie să stabilească cei doi coechipieri
înainte de începerea scufundării:
a) Măsurile ce trebuie luate în caz de primejdie;
b) Adâncimea şi timpul maxim;
c) Să stabilească şi să revadă semnele pentru comunicare;

3. Dacă cei doi coechipieri pierd contactul sub apă trebuie:

a) Să se caute unul pe altul maxim un minut, apoi să urce la suprafaţă penăru a se întâlni
b) Să se întoarcă la barcă sau la ţărm şi să se aştepte acolo unul pe altul.

Răspnusuri: 1. Adevărat 2. a,b,c 3. a

2.6. ANTRENAMENTUL ÎN PISCINĂ - MODULUL 2

În tipul acestui al doilea antrenament, vei coborî sub apă cu scuba pentru a doua oară constată
că poţi să respiri mult mai uşor sub apă şi că te-ai obişnuit deja cu lucruri care ţi se par stranii. Ca şi
înainte de antrenamentul precedent, trebuie să citeşti cu atenţie paragraful următor pentru a şti ce vei
exersa în piscină.
Performanţele pe care trebuie să le atingi sunt:
1. Să faci verificarea dinaintea începerii scufundării;
2. Să exersezi intrarea în apă;
3. Să goleşti snorkel-ul de apă suflînd în el şi să respiri prin el fără sa ridici faţa din apă;
4. Să schimbi detentorul şi snorkel-ul între ele de mai multe ori, la suprafaţa apei, fără să scoţi
capul din apă;
5. Să înoţi 50 de metri la suprafaţă, cu scuba, respirând prin snorkel;
6. Sa cobori tinand seama de cele cinci puncte;
7. Să-ţi pui masca după ce ai scos-o şi s-o goleşti;
8. Să respiri sub apă un minut fără să ai masca pe faţă, stând pe loc;
9. Sa inveti sa te descurci in cazul in care furtunul de joasa presiune prezinta scurgeri de aer.
10. La suprafata, in apa prea adanca sa poti sta in picioare sa umfli DCF-ul cu gura pana la ½ si
apoi sa-l desumfli complet
11. Să-ti ajustezi cantitatea de greutăţi necesara pentru o scufundare, adica să pluteşti la nivelul
ochilor la suprafaţa apei cu vesta complet dezumflată si tinandu-ti o respiratie normala;
12. Sa inveti sa reactionezi in cazul cand ti se termina aerul, folosind semnul « nu mai am aer »
13. Sa urci tinand seama de cele cinci puncte
14. La suprafata, sa scoti centura de greutati, folosind sistemul de eliberare rapida
15.Să ieşi din apă adâncă, scoţând întâi centura cu greutăţi, apoi aparatul scuba şi, la sfîrşit,
labele, dacă este necesar, şi apoi să ieşi din bazin prin cea mai potrivită metodă.

2.6.1. Verificarea echipamentului

Sunt puţine lucruri mai neplăcute decăt să sari în apă cu probleme la echipament, cum ar fi, de
exemplu, fără centura cu greutăţi sau fără să fi dat drumul la aer. De aceea trebuie să verifici
50
echipamentuli înainte de a intra în apă, pentru a evita surprizele neplăcute după aceea. Acest lucru se
face de către fiecare scafandru pentru coechipierul său.
Trebuie să respectaţi următorii paşi:
1. Vesta; trebuie să fie bine ajustată, cu toate bretelele fixate; de asemeni, verifici dacă se
manevrează uşor, inclusiv inflatorul de presiune joasă şi inflatorul cu muştiuc;
2. Centura de greutăţi; trebuie să se deschidă cu mâna dreaptă şi să nu fie bagată pe sub alte
piese de echipament;
3. Inchizătorile; trebuie să ştii foarte bine unde sunt închizătorile de la echipamentul
partenerului.
4. Aerul; dacă funcţionează butelia şi ce presiune este în ea; dacă funcţionează detentorul; dacă
pârghia de la supapa J este ridicată, în cazul în care există supapa J; dacă tuburile nu sunt ştrangulate
de bretele; unde este sursa de aer suplimentară şi cum se manevrează ea;
5. OK-ul final; o ultimă privire de ansamblu pentru a vedea dacă nu atârnă, daca nu este
desprins sau lipseşte ceva.
Această inspecţie trebuie făcută înainte de fiecare scufundare. Să ţină minte paşii:
• Vesta;
• Centura cu greutăţi;
• Închizatorile;
• Rezervele de aer şi accesul la ele;
• OK-ul final.

2.6.2. Intrarea în apă

Există mai multe moduri de a intra în apă, în funcţie de situaţie, dar întotdeauna este bine să
alegi metoda cea mai simplă, cu un impact minim cu apă, astfel încât să nu fii dezorientat după ce ai
ajuns în apă şi să nu pierzi vreun obiect din echipament. Dacă poţi să cobori uşor în ea, atunci acesta
este cea mai bună metodă. Peutru aceasta, trebuie să respecţi următorii paşi:
1. Să te asiguri că nu este nici un obiect şi nici o persoană în zona în care vei intra în apă;
2. Să ai vesta umflată pe jumătate pentru a avea flotabilitate pozitivă;
3. Să te asiguri că şi coechipierul este gata de intrare;
4. Să îţi ţii masca bine cu mâna pentru a nu o pierde;
5. Dnpă intrare, eliberezi zona şi aştepţi să intre şi partenerul; îl priveşti în timp ce intră.
Intrarea din sezând se foloseşte când intri de pe o platformă aproape de suprafaţa apei, cum ar
fi marginea piscinei. Mişcările ce trebuie făcute sunt: te aşsezi pe marginea piscinei cu picioarele în
apă, te răsuceşti astfel încăt să ajungi cu ambele mâini pe marginea piscinei, apoi te laşi să aluneci
uşor în apă in timp ce te întorci cu faţa spre marginea piscinei. După aceea eliberezi zona în care ai
intrat.
Când trebuie să intri de pe un mal mai înalt de un metru, foloseşti pasul gigant înainte de
această intrare, trebuie să verifici dacă toate piesele de echipament sunt fixate la locurile lor şi vesta
umftată pe jumătate, apoi pui detentorul în gură şi îl ţii cu mâna, împreună cu masca. Te asiguri că şi
coechipierul este gata de intrare, verinci să nu fie cineva în locul unde vei intra şi păşeşti cu un
picior. Celălalt picior rămâne în urmă, deoarece în acest fel vei intra sub apă mult mai puţin decăt
dacă îţi dai drumul cu picioarele apropiate. Apoi faci semnul de OK, eliberezi zona şi aştepţi să intre
şi coechipierul.
Instructorul îţi va arăta în timpul antrenamentului cum se fac diferitele tipuri de intrări în apă
adâncă.

2.6.3. Respiraţia cu snorkel şi golirea acestuia

Dacă ai înotat mai mult, ai constatat că este foarte obositor să-ţi ţii capul deasupra apei tot
timpul.
Snorkel-ul îţi permite să respiri fără să scoţi faţa din apă. Această poziţie este mult mai comodă,
stabilă, confortabilă decât să stai în picioare. Trebuie să te obişnuieşti să adopţi această poziţie de
odihnă când stai la suprafaţă deoarece ea îţi permite să-ţi conservi energia. Dacă vrei să stai în
picioare ca să vorbeşti sau ca să te uiţi în jur, trebuie să umfli vesta.

51
 Prin snorkel se respiră rar şi profund şi trebuie să îţi faci un obicei din a expira întâi după ce l-ai
pus în gură, pentru a evacua apa, dacă a intrat în el. Muştiucul se ţine uşor cu buzele, fără să se
strângă cu dinţii.
Pentru a goli snorkel-ul de apă trebuie doar să expiri puternic. În cazul în care mai rămâne apă,
aceasta va fi în cantitate suficient de mică pentru a nu te incomoda dacă respiri cu grijă şi, oricum, o
poţi evacua cu o nouă expiraţie. Trebuie să nu uiţi: pentru a goli snorkel-ul, trebuie să expiri puternic
şi scurt. Golirea snorkel-ului va deveni, cu timpul, automatism. Dacă nu poţi să goleşti complet
snorkel-ul cu o singură expiraţie, poţi s-o faci foarte uşor cu o a doua. Respiraţie prin snorkel atunci
când mai este apă în el este o dovadă că îţi controlezi foarte bine respiraţia.

2.6.4. Interschimbarea snorkel/detentor

De multe ori locul unde vei face scufundarea este departe de barcă sau de ţărm. Pentru a
economisi aerul din butelie, trebuie să respiri prin snorkel cât timp înoţi la suprafaţă. Când ai ajuns
la locul unde vrei să te scufunzi, schimbi snorkel-ul cu detentorul.
Peutru a face aceasta fără efort, localizezi detentorul şi îl iei în mâna dreaptă fără să scoţi capul
din apă, scoţi snorkel-ul din gură, pui în loc detentorul, îl goleşti, după care respiri normal.
Când ieşi la suprafaţă după scufundare, schimbi detentorul cu snorkel-ul. Din nou, trebuie să nu
scoţi capul din apă, pentru a economisi energie. Iei o gură de aer din detentor, îl scoţi din gură
înlocuind-ul cu snorkel-ul, îl goleşti şi apoi respiri normal.
Când vei reuşi să faci aceste manevre uşor, vei fi învăţat să te scufunzi fără efort.

2.6.5 Snorkeling la suprafata

In timpul acestei sesiuni de exercitii in piscina, instructorul te va pune sa exersezi inotul la
suprafata in timp ce faci snorkeling cu echipamentul scuba pe tine. Fi atent la pozitia corpului.
Pastreaza-ti bratele pe langa corp si varful snorkel-ului afara din apa. Inoata incet si relaxat, pastrand
labele sub nivelul apei pentru a avea o eficienta maxima. E mai usor daca privesti inainte si nu in jos.
Vei vedea ca de multe ori e mai usor sa inoti intr-o parte sau pe spate (in acest caz e posibil sa fie
nevoie sa reajustezi pozitia snorkel-ului)

2.6.6 Coborârea in cinci puncte

Cei cinci paşi pe care trebuie să-i respecţi pentru a face o coborâre corectă sunt:
1. împreună cu coechipierul vă semnalaţi unul altuia că sunteţi gata să coborâţi;
2. Vă luaţi un reper la suprafaţă;
3. Vă schimbaţi snorkel-ul cu detentorul (în partea a doua vei învăţa schimbarea snorkel-
ului cu detentorul, în amănunt);
4. Verificaţi timpul la începutul coborârii (sau dati drumul la cromometru). Dacă nu aveţi
ceas, simulaţi gestul de a verifica ora, pentru a vă forma acest reflex;
5. Dezumflaţi vesta încet, expirând şi egalizaţi presiunea tot timpul, imediat ce aţi ajuns sub apă.
Trebuie să aveţi control permanent asupra vestei, astfel încât să puteţi oricând să vă opriţi sau să
urcaţi dacă este necesar. Pentru aceasta, trebuie să controlezi tot timpul cantitatea de aer din plămâni
şi din vestă. Coborârea se face încet, vertical astfel încât să poţi folosi labele pentru a urca dacă este
nevoie.

2.6.7. Rcspiraţia fără mască

Este foarte important să poţi respira sub apă fără să ai mască pe faţă, dică atunci când nasul este
expus apei, deoarece se poate întâmpla să pierzi masca sau să se umple cu apă. Cu puţină concentrare
şi exerciţiu, vei reuşi să respiri fără mască.
La început, îţi va fi mai uşor să inspiri pe gură şi să expiri pe nas. După ce vei stăpâni acest
exerciţiu, vei inspira şi vei expira numai pe gură. Pentru a nu permite apei să intre în nas, vei expira
uşor pe el din când în când.
Cu puţin exerciţiu, vei constata că respiraţia fără mască se face la fel de uşor ca şi cea cu mască.
După ce vei stapâni acest exerciţiu, vei fi sigur că te vei descurca în cazul în care vei pierde
masca sau se va umple cu apă.

52
 2.6.8. Reaşezarea măştii pe faţă
Dacă masca a fost îndepărtată de pe faţă, trebuie să o pui la loc. Pentru a-ţi pune masca sub apă,
o potriveşti pe faţă cu o mână şi treci breteaua peste cap cu cealaltă, având grijă să nu prindă
dedesupt suviţe de păr, tuburi sau alte bretele, deoarece astfel masca nu va fi etanşă.
Următorul pas este golirea măştii, pe care ai exersat-o şi la primul antrenament. Acest lucru se
poate face înainie sau după aşezarea bretelei pe după cap. Instructorul îţi va da informaţii despre
ambele tehnici.

2.6.9. Deconectarea inflatorului de joasa presiune

Daca mecanismul inflatorului de la DCF (sau costum uscat) ramane blocat sau prezinta scurgeri
de aer, s-ar putea sa inceapa sa le umfle intr-un mod continuu si necontrolat. In acest caz deconectezi
furtunul de presiune joasa de la inflator si pui capat scufundarii. Pentru a simula aceasta situatie,
instructorul te poate pune sa ti apasat butonul de umflare cu o mina, in timp ce cu cealalta
deconectezi furtunul de presiune joasa. Dupa terminarea exercitiului, nu uita sa reconectezi furtunul
la locul lui.

2.6.10. Umflarea orala a DCF-ului

In timpul antrenamentului in piscina – modulul I ai invatat cum se umfla vesta folosind butonul
inflatorului de joasa presiune. Acum vei invata cum sa umfli vesta oral. S-ar putea sa fi nevoit sa
procedezi asa atunci cand nu mai aer in butelie sau ai avut probleme cu furtunul de joasa presiune si
l-ai deconectat.
Pentru a umfla vesta cu gura:
1. Inspiri adânc,
2. Pui în gură capătul furtunului,
3. Deschizi supapa de admisie, de obicei printr-o apăsare de buton,
4. Sufli în tub aproape două treimi din aerul din plămâni,
5. Inchizi supapa.
Nu este necesar ca tubul şi faţa să fie deasupra apei în timpul acestei operaţiuni. Pur şi
simplu ridici bărbia ca să inspiri, apoi bagi capul în apă şi sufli în tub. După repetarea mişcării de
câteva ori, flotabilitatea va fi crescut suficient pentru a sta la suprafaţa apei fără să fie necesar să
dai din picioare. Între expiraţii trebuie să ai grijă să închizi supapa pentru ca aerul să nu iasă

2.6.11. Lestarea corectă

După cum ai văzut deja, cantitatea de greutăţi de care are nevoie un scafandru diferp în funcţie
de greutatea lui, de felul apei în care se scufundă, de faptul că are sau nu costum de neopren. în
general fără costum, este necesar maxim un kilogram în plus, iar pentru anumite persoane nici atât.
Cu un costum ud necesarul este, cu aproximaţie, 10% din greutatea corpului, iar pentru un costum
uscat, chiar mai mult. De exemplu, dacă ai 85 de kilograme, vei avea nevoie de 8,5 kilograme de
greutăţi, cu aproximaţie. În caz concret, trebuie să calculezi cantitatea de greutăţi în aşa fel încât să
poţi pluti cu apa la nivelul ochilor, cu tot echipamentul pe tine şi cu vesta dezumflată complet. Se
consideră că aceasta este lestarea optimă datorită câtorva motive:
1. Astfel poţi să cobori încet, în picioare, doar expirând;
2. Când vei urca la suprafaţă, vei avea flotabilitate pozitivă;
3. Vei putea să ajustezi foarte uşor flotabilitatea în timpul scufundării.
Dezavantajele scufundării cu prea mult lest sunt: te mişti greu pe mal cu atâta greutate în spate.
Când pluteşti la suprafaţă, vei fi tras în sus de vestă şi în jos de greutăţi. Pentru a avea flotabilitate
neutră în masa apei, va fi necesar să umfli vesta la maxim, ceea ce nu este întotdeauna comod.
Pentru a determina lestarea optimă:
1. Intri in apa cu tot echipameutul pe tine si cu atatea greutati pe centura cate crezi ca ti-ar fi
necesare;
2. Stand la suprafata si avand detentorul in gura, dezumfli vesta complet si iti retii o respiratie
normala.
3. Stand relaxat, ar trebui sa plutesti la nivelul ochilor. Daca nu, adaugi sau scoţi greutăţi pana
cand ajungi la acest echilibru.
53
 4. Ca o verificare finala, expira! Daca esti bine lestat trebuie sa incepi sa cobori usor;
5. Daca faci acest exercitiu avand o butelie plina, trebuie sa mai adaugi aproximativ 2kg. pentru
a compensa cresterea de flotabilitate datorata golirii buteliei in timpul scufundarii.

2.6.12. Rămânerea fara aer

Daca iti verifici in mod regulat manometrul, nu vei ajunge niciodata in situatia de a ramane fara
aer. Oricum, trebuie sa cunosti senzatia de a ramane fara aer cand faci scuba-diving, pentru a fi cat
mai pregatit pentru o astfel de situatie. Pentru simulare, instructorul se va pozitiona in fata ta si iti va
inchide valva buteliei, in timp ce tu continui sa respiri prin detentor. Vei simti cum procesul
respiratiei se ingreuneaza treptat pana cand nu mai poti sa inspiri. In acel moment faci semnul « nu
mai am aer » si instructorul va deschide valva buteliei.
Trebuie sa eviti situatiile in care ai putea ramane fara aer pastrand intotdeauna o ampla rezerva
in butelie. Nu termini niciodata o scufundare folosind tot aerul din butelie. Ca o regula importanta,
planifici ajungerea la suprefata cu cel putin 20-30 de bari in butelie. Multi scafandrii pastreaza 35
de bari. Cu o planificare judicioasa, ar trebui sa poti face o urcare inceata, confortabila, o oprire de
siguranta la 5m pentru 3 minute si sa ajungi la suprafata fara a-ti utiliza rezerva. Asa poti recunoaste
un scafandru responsabil.

2.6.13. Urcarea spre suprafaţă

Şi în cazul urcării sunt cinci paş de urmat:
1. Împreună cu coechipierul vă semnalaţi unul altuia că sunteţi gata de urcare;
2. Vă uitaţi la ceas (opriti cromometrul), sau simulati aceasta.;
3. Ridicaţi mâna dreapta deasupra capului pentru a-l proteja, iar cu stanga ridicati in pozitie
verticala dispozitivul de dezumflare a vestei. Dupa cum veti vedea, aerul din vesta se va destinde in
timpul urcarii, influentandu-va pozitiv flotabilitatea. De aceea, pentru a va controla urcarea, va trebui
sa eliberati din aerul din vesta in timpul urcarii;
4. Vă rotiţi uşor în timpul ascensiunii pentru a putea vedea în toate părţile şi în sus;
5. Inotaţi rar, cu nu mai mult de 18m pe minut, în timp ce respiraţi normal.
Odată ajunşi sus, vă umflaţi vesta pentru a putea pluti fără efort. Obisnuiti-va sa pastrati
detentorul in gura pana cand plutiti fara efort.

2.6.14. Scoaterea greutăţilor la suprafaţă

In cazul unei situatii de urgenta la suprafata, prima ta reactie trebuie sa fie aceea de a ajunge
intr-o flotabilitate pozitiva. In mod normal realizezi acest lucru umflandu-ti vesta cu ajutorul
inflatorului de joasa presiune. Daca acesta s-a defectat sau daca nu mai ai aeer in butelie, urmatoarea
optiune este aceea de a-ti scoate centura cu greutati si a o lasa sa cada.
In cazul in care folosesti o centura cu greutati, deschizi cu mana dreapta catarama, apuci capatul
liber al centurii si o scoti de pe corp. In felul acesta esti sigur ca nu se va agata cand o vei lasa sa
cada. Trebuie sa te asiguri ca nu se afla nimeni sub tine.
Daca folosesti un lest integrat in vesta, vei folosi sistemul de eliberare rapida.

2.6.15. Ieşirea din apă adanca

Uneori este necesar să-ţi scoţi centura cu greutăţi, aparatul scuba şi labele pentru a ieşi din apă.
Vei exersa ieşirea în timpul antrenamentelor în piscină astfel încât sa fi familiarizat cu tehnica atunci
când ai să te scufunzi în apa liberă.
Pentru a ieşi din apa adâncă, ţii detentorul în gură şi umfli parţial vesta. Dacă ai o vestă care se
poartă în faţă, deconectezi inflatorul de presiune joasă. Desfaci centura şi o dai cuiva pe mal; apoi
ieşi din vestă, cu un umăr întâi şi poziţionezi aparatul astfel încât să poată fi ridicat de pe mal. Apoi
scoţi labele, dar numai dacă este necesar. În cazul unei margini joase, labele te ajută să te ridici din
apă. Dacă ai scos labele, trebuie să te asiguri că te ţii bine şi nu te poate lua nici un val. În apă
deschisă, prinzi momentul când un val te ridică, pentru a ieşi mai uşor.
Instruclorul îţi va arăta tehnicile de ieşire din apă în timpul antrenamentulul în piscină.

54
 Revizuirea cunostinţelor - modulul doi

1. Completează propoziţia următoare: Sub apă, obiectele apar cu 25% _______ şi _______
‫) ٱ‬a iaM ,icim iam ;etatraped
‫) ٱ‬b iaM ,iram iam ;etaiporpa

2. Completează propoziţia următoare: Deşi ară o viteză de patru ori mai mare în apă decât în
aer, ai dificultăţi în a determina direcţia din care vine _____
‫) ٱ‬a ;animuL
‫) ٱ‬b ;lutenuS

3. Completează cu unul din termenii: mai repede sau mai încet.

Apa răceşte corpul scafandrului _______ decât aerul.

4. Explică ce trebuie să faci dacă începi să tremuri de frig în apă.

5. Alege din lista următoare enunţurile care descriu metodele de a compensa creşterea
rezistenţei apei în timpul scufundării:
)a‫ ٱ‬eT izeşa latnoziro nî ;ăpa
)b‫ ٱ‬iţivE elirăcşim edipar iş ;etşurb
)c‫ ٱ‬eT itşim tecnî iş ;taluger
eT)d‫; ٱ‬izexaler

6.Alege enunţul care descrie cel mai bine cum trebuie sş respiri sub apă.
)a‫ ٱ‬dipaR iş ;laicifrepus
)b‫ ٱ‬raR iş ;dnuforp

7.Alege diu lista de mai jos enunţurile care descriu metode de a preveni epuizarea:
)a‫ ٱ‬eT itşim tecnî iş iţive aetativitca ;ătignulerp
)b‫ ٱ‬itşesoloF eleţarb urtnep a ;atnianî
)c‫ ٱ‬iił tnoc ed eliirporp etimil ;ecizif

8.Explică ce trebuie să faci dacă eşti epuizat în timpul scufundării:

a) sub apă:

b) la suprafaţă:

9.Alege enunţul care descrie o tehnică pentru controlul respiraţiei:

)a‫ ٱ‬itşesoloF abmil ac ep nu capac o-dnâzesa uc lufrav nî lurec ;iirug
)b‫ ٱ‬iripseR ;tecnî
)c‫ ٱ‬iţivE elirăcşim edipar iş ;etşurb
)d‫ ٱ‬iripsnI uc ;ăjirg

10. Explică de ce este important să nu porţi o glugă prea strâmtă.

11.Cea mai importantă calitate a unei centuri cu greutăţi este:

‫) ٱ‬a aemirăM iş amrof ;roliţătuerg
‫) ٱ‬b ăS es ezelger ;roşu
55
 ‫) ٱ‬c ăS ăbia nu msinacem urtnep a aetup if ăsaocs ;roşu
12. O sursă de aer suplimenlară trebuie ______ astfel încât să poată fi identificată de un
scafandru care are nevoie de aer.
‫) ٱ‬a asnârtS bus arutnec uc ;iţătuerg
‫) ٱ‬b ătacraM ;libiziv

13. Explică unde trebuie să ataşezi sursa de aer suplimentară.

14. Cuţitul pentru scufundare este folosit ca unealtă, niciodată ca armă.

‫ ٱ‬tarăvedA
‫ ٱ‬slaF

15. Care este intelesul semnului din imagine?:

‫) ٱ‬a ?KO ;KO
‫) ٱ‬b ,emelborp ;rotuja
‫) ٱ‬c un iam ma ;rea

16 Explica cum faci verificarea pentru a avea lestarea potrivita.

17. Enumera si descrie pasii verificarii de dinaintea scufundarii si spune cand trebuie sa o faci

Declaratia studentului scafandru: Orice intrebare la care am raspuns incorect sau incomplet
mi-a fost explicata si am inteles ce am gresit.

Nume _________________________________________________Data_________________

56
 MODULUL 3
3.1 MEDIUL ÎN CARE NE SCUFUNDĂM
3.2 PLANIFICAREA SCUFUNDĂRII
3.3 SCUFUNDAREA DIN BARCĂ
3.4 REZOLVAREA PROBLEMELOR
3.5 ANTRENAMENTUL ÎN PISCINĂ-MODULUL TREI
3.6 DEPRINDERILE NECESARE PENTRU SCUFUNDĂRILE ÎN APĂ LIBERĂ
3.7 ANTRENAMENTUL ÎN APĂ DESCHISĂ SCUFUNDĂRILE 1-2

3.1. MEDIUL ÎN CARE NE SCUFUNDĂM

Obiective:
După parcurgerea acestei secţiuni, vei putea:
1. Să enumeri şase condiţii de mediu care pot afecta scafandrul în orice apă;
2. Să enumeri trei moduri de a te orienta într-un mediu necunoscut.

Deşi până acum ai făcut antrenamente numai în piscină, ai putut observa totuşi unele proprietăţi
ale apei care influenţează scafandrii, cum ar fi temperatura si claritatea apei. Condiţiile care
influentează scafandrii sunt specifice fiecărui loc de scufundare şi variază de la o zi la alta în funcţie
de vreme, climă şi aiţi factori. Aceştia sunt:
1. Temperatura;
2. Vizibilitatea;
3. Cinetica apei;
4. Compoziţia fundului apei;
5. Fauna acvatică;
6. Lumina soarelui.
Acest capitol din modulul trei îţi va da o serie de informaţii despre aceşti factori, ca si despre
scufundarea în apă sărată şi în apa dulce.
Faptul ca mediile sunt atât de diferile este una din atracţiile principale ale scufundării. Vei avea
ocazia să explorezi răuri, lacuri, canioane, eleştee, mări tropicale sau oceane temperate. Fiecare
mediu are propriile sale caracteristici şi atracţii unice. Starea vremii, clima şi anotimpurile pot să
afecteze condiţiile de mediu, de aceea experienţele tale pot fi variate chiar şi atunci când te scufunzi
în acelaşi loc. În timpul orelor de teorie, instructorul îţi va da informaţii despre locul unde vei face
primele tale scufundări în apă liberă. Trebuie să-l asculţi cu atenţie şi să citeşti acest capitol pentru ca
primele tale scufundări în apă liberă să fie cât mai plăcute.
NOTĂ: când planfici să te scufunzi într-o zonă necunoscută trebuie să aduni cât mai multe
informaţii sau să te scufunzi împreună cu un scafandru care cunoaşte bine zona. PADI
organizează expediţii de prezentare a zonelor unde se vor face scufundări, expediţii conduse de un
instructor, un instructor secund sau un divemaster. Vom discuta mai mult despre aceasta în
capitolul cinci.

Exerciţiul 3-1: Mediul în care ne scufundăm

1. Cele şase coudiţii de mediu care te afectează ca scafaudru sunt: temperatura, vizibilitatea,
curenţii, compoziţia staturilor inferioare ale apei, fauna şi lumina soarelui.
Adevărat
Fals

2. Un mod de a obţine informaţi despre o zonă necunoscută este scufundarea împreună cu un

scafandru care cunoaşte bine zona.
Adevărat
Fals

57
 Răspunsuri: 1. Adevărat 2. Adevărat
3.1.1. Temperatura apei
Obiective:
După parcurgerea acestei secţiuni, vei putea:
1. Să explici cum variază temperatura odată cu adâncimea;
2. Să explici ce este o termoclină;
3. Să explici ce măsuri trebuie să iei când înoţi într-o zonă despre care ştii că are o termoclină.
După cum ai văzut în capitolul despre costumele de protecţie trebuie să stabileşti ce fel de
costum vei purta în funcţie de temperatura apei pentru a avea o scufimdare plăcută. Temperatura apei
variază foarte mult în funcţie de climă şi de adâncime.
Limitele de temperatură a apei sunt de la -2 grade în zonele polare, până la 30 grade la tropice.
Indiferent de regiune, în general, temperatura apei nu variază cu mai mult de 10 grade de-a
lungul anului.
Valoarea ei se schimbă şi cu adâncimea, în general scade odată cu ea. În timpul coborârii este
posibil să întâlneşti straturi de apă foarte rece. Demarcaţia foarte clară între două straturi de apă cu
temperaturi diferite se numeşte termoclină. Diferenţa de temperatură dintre straturile de apa de
deasupra şi cel de dedesuptul termoclinei poate fi mai mare de 10 grade. Uneori, se observă
distorsiuni la marginea termoclinei, ca cele de deasupra asfaltului încălzit vara, datorate amestecului
de straturi de apă cu diferite temperaturi.
Termoclinele se întâlnesc atât în apă dulce cât şi în apă sărată, în mari lacuri, eleşteie şi
canioane. Pentru a preveni pierderea de căldură, trebuie să porţi un costum potrivit cu adâncimea la
care te vei scufunda. Este bine să aduni cât mai multe informaţii despre zonele in care te vei
scufunda, deoarece variatiile de temperatură sunt greu de prevăzut.
După cum ai învăţat în modulul doi, pierderea căldurii corpului poate să producă probleme
serioase. De aceea atunci când te scufunzi în apă rece sau îngheţată trebuie să ai nu numai un costum
adecvat, ci şi să fii antrenat special şi să ai experienţă. Pentru aceasta, trebuie să urmezi un curs de
specializare.

Exerciţiul 3-2: Temperatura apei

1. În general, cu cât cobori mai adânc, cu atât apa va fi mai ___________

a) Caldă;
b) Rece.

2. O termoclină este:
a) Un amestec de apă dulce şi sărată;
b) O trecere bruscă între un strat de apă caldă şi unul de apă rece care se întâlneşte în timpul
coborârii;

3. Pentru a nu-ţi fi frig în timpul scufundării, trebuie să alegi costumul în funcţie de:
a) Temperatura apei de la suprafaţă,
b) Temperatura apei de la adâncimea la care plănuieşti să ajungi.

Raspunsun: l.b 2.b 3.b

3.1.2. Vizibilitatea
Obiective:
După parcurgerea acestei secţiuni, vei putea:
1. Să defineşti vizibilitatea subacvatică;
2. Să enumeri cei patru factori principali care afectează vizibilitatea sub apă;
3. Să enumeri trei efecte ale reducerii vizibilităţii;
4. Să explici cum poţi să eviţi problemele care apar în timpul scufundării în apă limpede.
După cum ai văzut în capitolul despre măşti, scufundarea este o activitate în care a vedea este
vital, deci vizibilitatea este foarte importantă.
58
 În calitate de scafandru trebuie să ştii foarte bine cum să te menţii în afara zonelor cu vizibilitate
proastă, cum se poate măsura vizibilitatea pentru a putea să o notezi în jurnal, ca dată tehnică şi
pentru ati putea impartasi observatiile cu alţi scafandri. De asemeni trebuie să nu te scufunzi atunci
când vizibililatea este foarte proastă.
Vizibilitatea sub apă se defineşte ca distanţa până la care poţi vedea sub apă, pe orizontală.
Ea poate varia de la 0 la 60 de metri. Principalii factori care afectează vizibilitatea sunt:
1. curenţii de apă;
2. starea vremii;
3. particulele în suspensie;
4. compoziţia fundului apei.
Valurile, resacul (valurile care se sparg la ţărm) şi curenţii care agită sedimentele reduc
vizibilitatea. În anumite condiţii, animalele microscopice, planctonul, şi algele se înmulţesc atât de
mult încât înceţoşează apa; planctonul din ocean, numit mareea roşie, poate fi în cantitate atât de
mare încât poate să omoare animale şi colorează apa în roşu. Dacă sunt stârnite de scafandri, de
siajul bărcilor sau de alte mişcări ale apei, sedimentele de pe fund scad vizibilitatea la zero.
Lipsa vizibilităţii produce probleme deoarece în aceste condiţii nu îţi mai poţi vedea partenerul
şi nu mai poţi comunica decât de foarte aproape, nu te mai poţi orienta, nu vezi nici fundul şi nici
suprafaţa apei ceea ce te va dezorienta în final.
Dacă totuşi trebuie să înoţi in condiţii de vizibilitate proastă, trebuie să stai suficient de aproape
de coechipierul tău astfel încât să îl poţi vedea, să foloseşti busola pentru a te putea orienta şi să
foloseşti un reper de la suprafaţă ca să ştii unde să urci. Dacă vizibilitatea este foarte proastă, este
bine şi amâni scufundarea până când vei avea condiţii mai bune. Se pot face scufundări şi în condiţii
de vizibilitate reduse, dar este necesar un antrenament special, care se poate obţine în cadrul
cursurilor de Orientare subacvatica şi Căutare si recuperare, tot in cadrul şcolii PADI.
Paradoxal, dar şi scufundarea în apa foarte clară poate pune probleme. Din cauza claritatii apei,
fundul pare mai aproape. De aceea este indispensabil să foloseşti un batimetru pentru a şti la ce
adancime eşti pentru a o nu depaşii accidental şi un reper de la suprafaţă deoarece poate să apară
senzaţia de vertij ca şi în cazul lipsei de vizibilitate.

Exercitiul 3-3: Vizibilitatea

1. Vizibilitatea subacvatica este:
a) Distanţa până la care poţi să vezi clar pe verticală;
b) Distanţa până la care poţi să vezi clar pe orizontală.

2. Unul diutre principalii factori care afectează vizibilitatea este:

a) Compoziţia fundului apei;
b) Temperatura apei.

3. Pentru a evita problemele care apar în apa limpede, trebuie:

a) Să ne uiţi la busolă mereu;
b) Să ai un batimetru şi să te uiţi la el frecvent.

Raspunsuri: l.b 2.a 3.b

3.1.3. Curenţii
Obiective:
După parcurgerea acestei secţiuni, vei putea:
1. Să enumeri cele patru cauze mari ale formării curentilor la suprafaţă şi la adancime;
2. Să explici ce trebuie să facă un scafandru dacă este prins într-un curent şi îndepartat de la
traseu;
3. Să eunuţi în ce direcţie trebuie să-şi înceapă un scafaudru scufundarea dacă va intra într-un
curent slab;
4. Să explici ce trebuie să facă un scafaudru dacă este epuizat şi prins într-un curent la suprafaţă.

59
 Ai învătat că în apă trebuie să fii relaxat şi să înoţi încet. Ai învătat că trebuie să ai o poziţie cât
mai hidrodinamică în apă pentru a putea să-i învingi rezistentţa şi să înaintezi cu un cousum minim
de energie. Deci este normal să ai nevoie de tehnici speciale pentru a putea înota într-un curent si a
evita să te extenuezi, sa consumi prea rapid aerul din butelie sau sa parcurgi distanţe prea lungi.

Curenţii sunt miscări puternice ale apei. Cauzele formării curentilor sunt:
1) vântul care bate la suprafaţă;
2) temperaturile diferite ale maselor de apă;
3) mareele;
4) valurile.
Înotul împotriva curenlului, chiar dacă este unul slab, te oboseşte şi poţi ajunge la extenuare
foarte repede, ceea ce te face să consumi aerul într-un timp mult mai rapid. De aceea este important
să estimezi puterea curenţilor locali.
În cazul în care intri într-un curent slab, este bine sa incepi scufundarea înotand împotriva sa,
deoarece el te va aduce înapoi la sfârşitul scufundării, fără nici un efort. În orice caz, trebuie să eviţi
să înoţi împotriva unui curent, chiar şi slab, la suprafaţă. Dacă trebuie să o faci, este mult mai comod
să înoţi cat mai aproape de fundul apei deoarece acolo curentul este mult mai slab.
Dacă eşti prins într-un curent şi îndepărtat de traseu, trebuie să înoţi perpendicular pe el. Nu
trebuie să încerci să înoţi împotriva lui deoarece astfel te vei extenua. Înotând perpendicular pe el,
vei ieşi de sub influenţa lui şi te vei putea întoarce la traseu.
Dacă eşti prins într-un curent puternic la suprafaţă, nu lupta impotriva lui, stabilizeaza-ti
flotabilitatea şi cere ajutor; apoi aştepta ca vasul să vină sa te ia. În orice caz, nu trebuie să intri în
panică. Înotul în curenţi puternici, cum ar fi râurile, necesită un antrenament special. Poţi să urmezi
dacă doreşti cursuri specializate în acest domeniu.

Exercitiul 3-4: Curenţii

1. Alege din lista de mai jos una din cauzele principale care duc la formarea curenţilor la
suprafaţă şi la adâncime:
a) Temperaturile diferite ale straturilor de apă;
b) Mareele;
c) Vântul de la suprafaţa apei.

2. Dacă eşti prins într-un curent şi îndepărtat de traseu, trebuie să înoţi perpendicular pe el
Adevărat
Fals

3. Dacă exista un curent slab în zonă unde vei face scufundarea, trebuie să înoţi, la începutul ei
___________
a) În sensul curentului;
b) Împotriva curentului;

4. Dacă eşti obosit şi prins într-un curent de suprafaţă, trebuie doar să ceri ajutor.
Adevărat
Fals

Răspunsuri: l.a,b,c 2.Adevăirat 3.b 4.Fals. Dacă eşti prins într-un curent de suprafaţă
trebuie să îţi stabilizezi flotabilitatea, apoi să ceri ajutor şi să aştepţi să-l primeşti.

60
 3.1.4. Compoziţia fundului apei
Obiective:
După parcurgerea acestei secţiuni, vei putea:
1. Să enumeri şase tipuri de fund;
2. Să descrii două moduri de a evita să atingi fundul apei.
Vei petrece mult timp sub apă în apropierea fundului, deci trebuie să ştii cum te poate afecta
compoziţia lui. Tipurile de fund sunt: cu silt, mâlos, cu nisip, stâncos, cu corali şi cu vegetaţie. Dintre
acestea, cele mai interesante sunt cel stancos, cel cu corali şi cel cu vegetaţie.
Ai învăţat în capitolul despre vizibilitate ca mâlul de pe fundul apei poate fi uşor stârnit. În plus
uneori e nevoie să-ţi iei precauţii speciale când înoţi deasupra anumitor tipuri de fund sau când intri
şi ieşi din apă. Dacă fundul este acoperit cu sedimente, te poţi afunda în el. Dacă scapi vreun obiect
pe un astfel de fund, ai puţine şanse să-l mai recuperezi. De asemeni te poţi lovi sau agăţa în
obiectele care se găsesc pe fund, cum ar fi copaci, obiecte aruncate de oameni, plante acvatice, pietre
sau corali.
De aceea este foarte important să cunoşti compoziţia fundului, ce probleme ar putea pune şi
cum pot să le eviţi. Trebuie să ai o grijă deosebită când înoţi pe deasupra unui fund acoperit cu
animale acvatice cum ar fi coralii, deoarece sunt atât de fragili încât şi cea mai mică atingere îi poate
distruge.
Indiferent de compoziţa fundului, poţi să eviţi cele mai multe probleme datorate contactului cu
el dacă îţi controlezi bine flotabilitatea. Când eşti în apropierea fundului trebuie să ai intotdeauna o
flotabilitate neutră şi să fixezi toate obiectele din echipament, astfel încât să nu atârne nimic. De
asemenea trebuie să înoţi deasupra fundului astfel încât să nu stârneşti sedimentele cu labele şi să
reduci vizibilitatea.

Exerciţiul 3-5: Compoziţia fundului apei

1. Enumeră şase tipuri de fund subacvatic.

2. Când eşti în apropierea fundului, reglezi flotabilitatea_______şi_______

a) Negativă, te uiţi ce atingi cu genunchii;
b) Neutră, fixezi toate obiectele din echipament care atârnă.

Răspunsuri: 1. silt, mîl, nisip, stânci, coral şi vegetaţie 2.b

3.1.5. Animalele şi plantele subacvatice

Obiective:
După parcurgerea acestei secţiuni, vei putea:
1. Să descrii două moduri în care interacţionează omul cu fauna subacvatică;
2. Să explici cum se produc aproape toate stricăciunile pe care le suferă lumea subacvatică;
3. Să explici ce trebuie să facă un scafandru dacă întâlneşte un animal agresiv sub apă;
4. Să enumeri nouă metode de a evita apariţia agresiunilor din partea animalelor acvatice;
5. Să explici de ce trebuie respectate legile locale privitoare la peşti de către toţi scafandrii;
6. Să descrii ce trebuie să facă un scafandru dacă se agaţă într-o plantă acvatică.

Interacţiunca cu viaţa suhacvatică - îu calitate de scafaudru, ai marele privilegiu de a vedea

minunile lumii subacvatice chiar la ele acasă. Vei întâlni multe animale fascinante pe care nu le
cunoşteai; unele vor înota curioase spre tine, altele vor încerca să se ascundă sau vor fugi. Uneori vei
înota printre plante acvatice care arată ca nişte păduri pământene. Faptul că poţi să intri în contact
cu viaţa subacvatică este un privilegiu, dar presupune şi multe responsabilităţi.
Interacţiunea dintre scafandri şi vietăţile din apă poate fi pasivă sau activă. Interactiunea pasivă
are loc prin simplul fapt că intri în apă. Animalele subacvatice sunt foarte sensibile şi de aceea
trebuie să te mişti cu grijă dacă vrei să poţi observa comportamentul lor normal.

61
 Interacţiunea activă apare atunci când acţionezi fizic, în mod constient sau accidental, asupra
mediului in care te scufunzi. Unele acţiuni, cum ar fi lovirea unor corali, pot să dăuneze animalelor
acvatice, dar altele, cum ar fi eliberarea peştilor prinsi intr-o capcana abandonata, pot să fie benefice.
Este responsabilitatea ta să te asiguri că produci cît mai puţine pagube în mediul acvatic, ori de câte
ori te scufunzi.

Animalele subacvatice - Cele mai multe animale subacvatice sunt timide, unele sunt curioase şi
numai câteva sunt cu adevarăt primejdioase.
Cele mai multe probleme care apar sub apă din partea animalelor sunt cauzate de fapt de
neglijenţa scafandrului. De fapt, vei constata după ce vei face o serie de scufundări, ca accidente
cauzate de animalele acvatice sunt rare, şi de cele mai multe ori sunt mici neplăceri. Este nevoie doar
de puţina înţelegere şi grijă pentru a evita problemele grave.
Cele mai multe neplăceri sunt provocate de animale care nu sunt de fapt agresive. Printre
acestea sunt înţepăturile, urzicăturile provocate de meduze şi tăieturile cauzate de atingerea scoicilor
şi coralilor. Pentru a evita aceste mici neplăceri, trebuie doar să ai grijă ce atingi si să porţi costum
pentru eventualele contacte accidentale. Dacă ai de-a face cu un animal pe care nu l-ai mai întâlnit,
trebuie să-l eviţi. O regula de aur spune ca: daca e foarte frumos, foarte urat sau nu fuge de tine –
nu-l atinge! Pestii veninosi sau alte animale acvatice ce ar putea produce intepaturi, tind sa aiba
astfel de caracteristici.
Sunt foarte puţine animalele acvatice cu adevărat agresive. Deşi este adevărat că orice animal
este periculos când este provocat, numărul oamenilor atacaţi de ele este foarte mic. Reputatia de
monstrii insetati de sange a unor animale cum ar fi rechinii sau balenele ucigase a rezultat din
prezentari distorsionate sau neadevarate care au devenit mituri. Aproape toate incidentele dintre
scafandrii si rechini au aparut in cazul vanatorilor subacvatice (pestii raniti declanseaza la rechini un
comportament agresiv). Balenele ucigase (mai corect spus orcile) au capacitatea de a face rau
oamenilor, dar nu exista inregistrat nici un atac asupra unui scafandru.
De obicei, animalele devin agresive când sunt speriate şi când se simt ameninţate. Ele doar vor
să se apere. Dacă ai de-a face cu un animal agresiv sau care pare agresiv, trebuie să stai nemişcat pe
fund şi să-i urmăreşti mişcările. De cele mai multe ori, animalul va trece fără să te bage în seamă.
Dacă totuşi se arată curios, trebuie să te îndepărtezi cu mişcări calme.
Pentru a evita apariţia oricăror probleme din partea animalelor subacvatice, trebuie să ţii cont
de următoarele:
1. Să tratezi toate animalele cu respect, să nu le deranjezi, să nu le sperii şi să nu le enervezi.
2. Să ai grijă când înoţi în apă cu vizibilitate scăzută, deoarece vezi cu greu ce atingi. Animalele
potential agresive te pot confunda in aceste conditii cu prada lor naturala. De aceea e bine sa eviti
scufundarile in ape tulburi, in care stii ca ar putea exista animale periculoase.
3. Să eviţi să porţi bijuterii sau obiecte strălucitoare care atrag atenţia unor animale.
4. Dacă eşti la vânatoare, trebuie să scoţi imediat din apă peştii prinşi deoarece atrag răpitorii
5. Să porţi mănuşi şi costum pentru a-ţi proteja pielea de atingeri directe.
6. Să îţi mentii flotabilitatea neutră pentru a nu atinge fundul.
7. Să te mişti încet şi cu grijă.
8. Să fii atent unde pui mâinile şi picioarele.
9. Să eviţi contactul cu animale care îţi sunt necunoscute.
Aşa cum există animale de care trebuie să te fereşti, sunt şi unele care te pot interesa ca hrană
sau pentru studii. Printre acestea, sunt homarii, crabii, scoicile comestibile, peştii sau alte moluşte ca
să numim doar câteva.
În cazul în care mergi să vânezi sub apă, trebuie să te informezi întâi despre speciile de animale
comestibile din acea zonă şi despre legile referiloare la cantităţile pe care le poţi prinde şi la sezoane
de pescuit. Aceste legi sunt făcute pentru a proteja animalele şi pentru a conserva speciile.
Întotdeauna, trebuie să nu iei mai mult decât poţi consuma, sau folosi tu, pentru a proteja fauna
subacvatică şi pentru a oferi şi scafandrilor din generaţiile viitoare posibilitatea de a se bucura de
priveliştile subacvatice.
Plantele suhacvatice - Acestea se găsesc în cele mai variate forme şi mărimi, de la plante
uriaşe ca nişte adevărate păduri din zona Noii Zeelande şi a Canadei, până la cele mărunte din
62
lacurile cu apă dulce. Plantele asigură hrană şi adăpost animalelor, deci este foarte interesant să înoţi
pe lângă ele.
O problemă care poate apare în timpul înotului printre plantele subacvatice este sa te incurci in
ele.
Din fericire, aceasta nu este o problemă cu adevărat serioasă. Cei mai mulţi scafaudri inoată
fără probleme în şi printre plantele acvatice după ce au căpătat puţină experienţă. Pentru a evita
agăţarea trebuie să ai grijă să nu atârne nici un obiect din echipament. Dacă totuşi se întâmplă acest
lucru ramai calm. Cere ajutorul coechipierului şi, împreună, desfaceţi planta cu încetul, fără să te
zbaţi sau să folosesti forţa. Vei constata că dacă stai să te gândeşti şi apoi acţionezi, este mult mai
practic.

Exerciţiul 3-6: Plantele şi animalele subacvatice

Dacă hrăneşti un animal subacvatic, interacţiunea cu el este:

a) Pasivă;
b)Activă.

2. Aproape toate incidentele care ar putea apare în apă si care sa implice animalele subacvatice
se datorează agresivităţii acestor animale.
Adevărat
Fals

3. Dacă întâlneşti un animal ce poate fi periculos, trebuie:

a) Să stai calm şi liniştit pe fundul apei şi să-i urmăreşti mişcările;
b) Să ieşi imediat la suprafaţă.

4. Alege din lista de mai jos afirmaţiile care exprimă precauţiile pe care trebuie să le iei pentru a
evita agresiunea animalelor subacvatice.
a) Să nu deranjezi un animal în mod intentionat;
b) Să nu bagi mâna pe sub stânci;
c) Să te mişti încet şi cu grijă;
d) Să nu porţi în apă obiecte strălucitoare.

5. Legile referitoare la pescuit protejează scafandrii

Adevărat
Fals

6. Dacă te agăţi într-o plantă acvatică, trebuie:

a) Să umfli vesta;
b) Să nu te zbaţi, ci să acţionezi cu grijă pentru a te elibera.

Răspunsuri: l.b 2.Fals. Aproape toate incidentele în care sunt implicate animale acvatice sunt
cauzate de neatenţia scafandrilor. 3.a 4.a,c,d 5.Fals. Legile referitoare la pescuit au rolul de a
proteja animalele. 6.b

3.1.6. Razele soarelui

Obiective:
După parcurgerea acestei secţiuni, vei putea:
1. Să enumeri trei moduri de a preveni insolaţia când eşti pe mal şi două moduri de a preveni
insolaţia când inoţi cu snorkel-ul.

Pentru a evita eventuale arsuri ale pielii când eşti pe mal, trebuie să nu stai în soare, să fii
îmbracat şi să foloseşti creme protectoare. Faptul că este înnorat nu înseamna că eşti protejat de
insolaţie, la fel ca şi atunci când înoţi cu snorkel-ul. Pentru a o evita trebuie să porţi costum de
63
protectie (neopren). Trebuie să fii atent, deoarece o insolaţie poate să-ţi strice o întreagă excursie sau
vacanţă.

Exerciţiul 3-7: Razele soarelui

1. Pentru a preveni insolaţia în timpul înotului cu snorkel trebuie:

a) Să înoţi numai sub um strat de apă;
b) Să porţi un costum de protecţie (neopren) sau un tricou.

Răspuns: l.b

3.1.7. Apa dulce şi apa sărată

Obiective:
După parcurgerea acestei secţiuni, vei putea:
1. Să faci diferenţa între cele doua tipuri de medii acvatice din punctul de vedere al
scafandrului.

Cele două tipuri de mediu acvatic de pe planeta noastră sunt apa dulce şi apa sărată. Fiecare
prezintă condiţii diferite, plante şi animale diferite şi de aceea sunt necesare tehnici de scufundare
diferite. De asemeni, se pot face scufundări cu scopuri diferite în funcţie de tipul mediului. O trecere
în revistă a diferilelor medii şi a precauţiilor ce trebuie luate în fiecare caz, te vor ajuta să-ţi faci o
imagine de ansamblu şi să inţelegi importanţa orientării locale.
Scufundarea în apă dulce - În general, zonele de scufundare care conţin apă dulce sunt
lacurile, eleşteele şi râurile. În aceste medii poţi să faci fotografii sau să vânezi, dar şi activivtăţi
specifice, cum ar fi scufundări pe epave, scufundări sub gheaţă, în peşteri şi în ape curgătoare.
Fiecare dintre aceste activităţi specifice necesită antrenament şi echipament special înainte de a le
încerca.
În general, problemele care apar în apele dulci sunt legate de curenţi; compoziţia fundului,
vizibilitatea limitată, termoclinele, apa rece, incurcarea in plante sau plase, adâncimile mari şi
bărcile. Scufundările pot să aibă loc şi la altitudine mare, dar şi acestea necesită tehnici şi
antrenament speciale.
După cum ştii deja, apa dulce este mai puţin densă decât apa sărată. De aceea dacă faci o
scufundare în apă dulce după una în apă sărată, avand acelas echipament si costum de neopren, vei
avea nevoie de mai putin lest. In lacuri sau cariere inundate e foarte probabil sa intalnesti termocline.
Scufundarea în apă sărată - Mediile cu apă sărată se împart în funcţie de zona geografică,
in: temperate, tropicale şi arctice. Aproape toate scufundările sportive în apă sărată se fac în zonele
temperate şi tropicale. Ele presupun activităţi ca fotografierea, vânătoarea, colectarea scoicilor,
scufundarea în zone unde se găsesc obiecte făcute de om, cum ar fi diguri, platforme petroliere,
epave şi recife artificiale. În timpul acestor scufundări trebuie să ţii cont de valuri, resac (valuri care
se sparg la ţărm), maree, recife de corali, ambarcaţiuni, vieţuitoare marine, adâncimi şi distanţe mari.
După cum ai văzut, condiţiile de mediu variază foarte mult de la o zona la alta. Pentru a face
scufundări plăcute şi în siguranţă, trebuie să deţii toate informaţiile necesare când urmează să mergi
într-o zonă nouă.

Exerciţiul 3-8: Apa dulce şi apa sărată

1. În cazul scufundărilor în lacuri de munte este necesar:

a) Un amestec special pentru respirat;
b) Tehnici speciale şi antrenament adecvat.

2. Când te scufunzi în apă dulce îţi trebuie _______ greutăţi decât în apă sărată.
a) Mai multe;
b) Mai puţine.
Răspunsuri: l.b 2.b
64
 3.1.8. Scufundarea în apă fără deschidere directă către suprafaţă
Indiferent de felul apei, dulce sau sărată, există zone care nu iti permit sa iesi direct la suprafaţă.
Exemple ar fi: interiorul epavelor, peşterile, grotele şi apele îngheţate. Acestea se numesc medii
inchise. Ele par a fi simple si usoare – dar nu sunt. Pot apare probleme pe care sa nu le recunosti si
de care sa nu iti dai seama ca sunt prezente decat prea tarziu.
Acest curs te pregateste pentru scufundari in apa deschisa – cu acces direct catre suprafata in
orice moment. In momentul in care iti lipseste posibilitatea de a urca direct la suprafata, riscurile pe
care le infrunti cresc substantial.
Poti invata sa faci scufundari in siguranta in aceste medii inchise – dar ai nevoie de pregatire si
echipament special.
De aceea, regula este: in aceste medii nu ai voie să te scufunzi fără o pregătire specială şi fără
echipament adecvat.
Trebuie să nu uiţi că atâta timp cât nu te poţi ridica la suprafţă vertical eşti într-o situaţie
specială, chiar dacă zona pare sigură.

3.1.9. Scufundarea în ocean

Obiective:
După parcurgerea acestei secţiuni, vei putea:
1. Să explici cum se formează tangajul şi cum poţi să-l eviţi;
2. Să explici cum se formează un curent de-a lungul ţărmului şi ce efecte poate să aibă asupra
unui scafandru;
3. Să explici de ce un val se poate sparge departe de ţărm;
4. Să explici cum se formează un curent şi să enumeri trei moduri de a-l localiza;
5. Să explici ce trebuie să facă un scafandru dacă este prins într-un curent;
6. Să explici cum se formează un curent vertical şi ce efect are asupra scufundărilor departe de
mal.
Majoritatea scufundărilor se fac în ocean. Mai devreme sau mai târziu ai să faci şi tu o
scufundare în ocean. Poate va fi chiar prima. Oceanul este un mediu dinamic, în continuă schimbare
şi mişcare. Poate să fie calm uneori, iar alteori poate sa fie foarte agitat. Dacă se respectă anumite
reguli, scufundările în ocean sunt plăcute şi situaţiile dificile pot fi evitate.
De aceea, înţelegerea informaţiilor de bază legate de valuri, curenţi, curenţi verticali şi maree
este o parte importantă a pregătirii pentru scufundări în ocean.
Cu excepţia curenţilor din largul oceanelor care sunt mişcări permanente şi pe scară largă ale
apei, cum ar fi Curentul Golfului, majoritatea celorlalte mişcări ale apei presupun valuri. Valurile
sunt formate de vântul care bate peste suprafaţa oceanului. Ele pot să călătorească mii de kilometri
până când se sparg pe o plajă. Mărimea valurilor depinde de puterea vântului. Un vânt puternic de
câteva ore poate să producă valuri atât de puternice încât scufundarea să devină imposibilă.
Un val merge pe suprafaţa apei până când ajunge într-o zonă mai puţin adâncă, unde baza
valului se loveşte de fund, valul devine instabil, se rostogoleşte înainte şi se sparge. Zona în care se
sparg valurile se numeşte zona de resac. Depăşirea acestei zone în timpul scufundării necesită
aplicarea unor tehnici speciale.
Valurile se sparg numai când ajung într-o zonă mai puţin adâncă decât înălţimea lor, de aceea
barierele de corali sau de nisip care se găsesc în largul unor ţărmuri favorizează spargerea valurilor.
Aceste valuri pot să se refacă şi să se spargă din nou pe ţărm. Unele părţi ale ţărmurilor sunt
propice scufundărilor, altele sunt periculoase. Adunarea informaţiilor despre zonele de resac prin
analizarea de pe mal a mişcărilor apei, face parte din planificarea scufundării.
Când te scufunzi în apă mică, unde trec valuri pe deasupra tot timpul, vei suporta o mişcare de
dute-vino. Această mişcare te poate deplasa destul de mult de la traseul stabilit dacă este produsă de
valuri mari. Este destul de periculoasă, dar poate fi evitată prin deplasarea către apă mai adâncă.
Trebuie să eviţi zonele puţin adânci cu stânci deoarece acolo acest fenomen este puternic.
După ce se sparge la ţărm, un val se întoarce în larg, pe sub cele care vin, formând ceea ce se
numeşte resac. Nu este un curent care poate să ducă obiecte în larg, iar efectul său se pierde la
adâncimea de un metru. Totuşi în cazul ţărmurilor abrupte, resacul devine putemic şi te balansează
destul de tare în timpul intrărilor şi ieşirilor.
65
 Valurile ce se apropie de ţărm sub un unghi mic împing masele de apă de-a lungul sau şi astfel
se formează un curentul de-a lungul tarmului. Dacă înoţi printr-un astfel de curent vei fi dus paralel
cu ţărmul şi îndepărtat de punctul în care doreşti să ieşi în larg. În acest caz, trebuie să începi
scufundarea în amonte faţă de punctul de ieşire planificat, sau să înoţi în curent, astfel încât să te
aducă în acelaşi loc la sfârşitul scufundării.
Uneori valurile se apropie de ţărm din mai multe direcţii. Din acest motiv, unele valuri se vor
uni si vor fi mai puternice, iar altele se vor anula reciproc, formând serii de valuri, adică un val mare
urmat de o serie de valuri mai mari. Când te scufunzi într-o astfel de zonă trebuie să fii atent să
traversezi zona de resac atunci când vin valurile cele mai mici.
Un alt tip de curent este curentul de golf. Acesta apare când apa se întoarce în mare, după ce
loveşte ţărmul, printr-o pâlnie îngustă din bariera de corali sau de nisip. Aceşti curenţi sunt foarte
puternici şi te duc departe de farm foarte repede. Pot fi recunoscuţi prin faptul că sunt nişte şuvoaie
de apa inspumată care se indeparteaza de tarm.
Trebuie să eviţi aceşti curenţi. Dacă totuşi eşti prins într-un astfel de curent, trebuie să îţi
stabilesti o flotabilitate pozitiva şi să înoţi paralel cu ţărmul până când ieşi din curent. Niciodată nu
trebuie să înoţi direct împotriva unui astfel de curent.
Un alt tip de curent este curentul vertical. Acesta se formează atunci când vântul duce apa de la
suprafaţă în larg şi locul ei este luat de mase de apă de la adâncime mai mare. De obicei, această apă
este rece şi curată ceea ce creează condiţii optime pentru scufundare.
Mişcarea apei în zona de resac te poate afecta în multe feluri si în orice moment al scufundării.
Când intri, când înoţi la suprafaţă sau sub apă, sau când ieşi. De aceea trebuie să te scufunzi în astfel
de zone numai după un antrenament special. Doar astfel poţi să analizezi corect situaţia şi să adopţi
tehnicile optime pentru a putea să te scufunzi în siguranţă. Nu trebuie să uiţi că aceste tehnici variază
în funcţie de zonă şi chiar în funcţie de anotimp, în aceeaşi zonă. Nu te aventura în zone de resac
până când nu ai pregătirea necesară.

Exerciţiul 3-9: Scufundarea în ocean

1. Miscarea de dute-vino este creata de curenţii paraleli cu ţărmul.

a) Adevărat
b) Fals

2. Dacă eşti prins într-un curent paralel cu ţărmul vei fi dus departe de ţărm.
a) Adevărat
b) Fals

3. Un recif, o epavă sau o barieră de nisip pot fi detectate după:

a) Resac;
b) Faptul că se sparg valuri deasupra lor, se formează din nou şi se duc spre ţărm;

4. Alege din lista de mai jos afirmaţiile care descriu o modalitate de a localiza un curent de golf
a) Apa se mişcă repede şi paralel cu ţărmul;
b) Este un şuvoi de apă înspumată mişcându-se spre larg;
c) Este un resac puternic la ţărm;

5. Dacă eşti prins într-un curent de golf, stabilesti o______, te întorci şi înoţi______faţă de mal
până când ieşi din curent.
a) Flotabilitate, în sensul curentului;
b) Flotabilitate, perpendicular;
c) Flotabilitate, paralel;

6. Curentul vertical:
a) Produce condiţii improprii scufundărilor;
b) Produce condiţii excelente pentru scufundare, dar apa este rece.
66
 Răspunsuri: 1. Fals. Miscarea de dute-vino este produsa de valurile care trec pe deasupra în
apă mică. 2. Fals. Dacă eşti prins într-un curent paralel cu malul, vei fi dus paralel cu malul. 3.b.
4.b. 5.c. 6.b

3.1.10. Mareele
Obiective:
După parcurgerea acestei secţiuni, vei putea:
1. Să descrii trei condiţii de mediu care pot fi afectate de maree;
2. Să stabileşti care este nivelul mareei optim pentru scufundare.

Mareele sunt creşteri şi descreşteri ritmice şi periodice ale apei marii, cauzate de atracţia Lunii
şi Soarelui asupra apelor de pe Pământ. Ele pot să afecteze scufundările deoarece produc curenţi,
schimbări de adâncime si vizibilitate. Aceste efecte variaza în funcţie de condiţiile geografice locale
şi de aceea trebuie să te informezi şi asupra acestui subiect înainte de a începe scufundarea. Trebuie
să consulţi tabelele mareelor şi să afli ce efect au în acea zonă.
În general, cel mai bun moment pentru a te scufunda este atunci când mareea este la nivel
maxim

Exercitiul 3-10 Mareele

1. Alege din lista de mai jos afirmaţiile care denumesc condiţii de mediu ce pot fi schimbate de
maree:
a) Curenţii;
b) Adâncimea;
c) Vizibilitatea;

2. În general, care este nivelul ideal al mareei pentru a începe scufundarea?

a) Maree joasă;
b) Nivel mediu;
c) Maree înaltă.

Răspunsuri: 1. a, b, c 2.c

Concluzii
Condiţiile de mediu variază foarte mult în funcţie de regiune şi de loc şi chiar de la un moment
la altul în acelaşi loc. De aceea trebuie să te informezi foarte bine asupra zonei unde te vei scufunda
şi să analizezi aceste informaţii. Dacă nu ai condiţii optime şi nu eşti sigur că poţi face faţă situaţiei
trebuie să renunţi la scufundare. Trebuie să te antrenezi sau să participi la o scufundare de
recunoaştere înainte de a te aventura într-o zonă pe care nu o cunoşti sau care necesită deprinderi
speciale.

3.2. PLANIFICAREA SCUFUNDĂRII

Obiective:
După parcurgerea acestei secţiuni, vei putea:
1. Să enumeri trei motive pentru care este necesar să planificăm scufundările;
2. Să enumeri cele patru etape ale planificării unei scufundări;
3. Să enumeri cei cinci paşi care trebuie urmaţi în timpul planificării iniţiale a unei scufundări;
4. Să enumeri cei patru paşi care trebuie urmaţi în timpul pregătirii unei scufundări;
5. Să enumeri cei cinci paşi care trebuie urmaţi în timpul ultimelor pregătiri în vederea unei
scufundări înainte de a pleca de acasă;
6. Să enumeri cei şapte paşi care trebuie urmaţi înainte de a intra în apă.
Este foarte important să îţi planifici atent scufundările deoarece astfel eviţi eventualele neplăceri
cum ar fi înţelegerea greşită a semnelor partenerului, lipsa unor obiecte din echipament, sau prezenţa
67
unor condiţii proaste de scufundare. Trebuie să te gândeşti întotdeauna că atunci când îţi planifici
scufundarea îţi planifici de fapt distracţia.
Când planifici o scufundare trebuie să respecţi următorii paşi:
1. planificarea iniţială;
2. pregătirea;
3. pregătirile de ultim moment;
4. pregătirile dinaintea intrării în apă.

Planificarca iniţială; În momentul în care te hotărăşti să te scufunzi, faci primul pas al

planificării iniţiale. Etapele sunt următoarele:
1. alegerea partenerului;
2. stabilirea obiectivului scufundării;
3. alegerea locului de scufundare;
4. stabilirea momentului în care se va face scufundarea;
5. stabilirea logisticii împreună cu coechipierul.
Este foarte important să stabileşti un obiectiv deoarece astfel veţi putea să lucraţi împreună şi va
fi uşor să nu vă pierdeţi unul de altul. Apoi, ţinând cont de obiectivul ales, veţi putea alege locul cel
mai potrivit unde să faceţi scufundarea. Dacă ai mai făcut scufundări cu acest obiectiv, este bine să
consulţi jurnalul. Despre el vei învăţa mai pe larg în modulul patru. Este bine să alegeţi două locuri
pentru a avea alternativă în cazul în care vremea nefavorabilă face imposibilă scufundarea în locul
ales iniţial. Stabilirea momentului în care veţi face scufundarea se face ţinând cont de maree şi de
alte variabile specifice locului. În final, stabiliţi logistica, adică momentul în care să plecaţi spre locul
ales, cum ajungeti acolo, contactele pe care le aveţi în caz de incidente nedorite.

Pregătirea: Etapele de urmat sunt:

1. inspectarea echipamentului pe care îl vei folosi;
2. verificarea buteliei; trebuie să fie plină;
3. strângerea întregului echipament într-un singur loc;
4. verificarea finală a echipamentului pe baza listei, pentru a evita să uiţi ceva.
Dacă faci aceste verificări, vei avea timp să înlocuieşti ce lipseşte sau să faci eventualele
reparaţii. În final, aduni informaţii despre locul de scufundare şi despre curenţii din zonă.

Pregătirile de ultim moment - Chiar înainte de a pleca de acasă, trebuie să ai grijă de câteva
lucruri:
1. să consulti ultima prognoză meteo;
2. să faci cunoscut cuiva care nu va merge cu voi planul de scufundare: unde va avea loc
scufundarea, cand presupui ca te vei intoarce, ce este de făcut în caz de întârziere, numarul
telefonului mobil;
3. să împachetezi ultimele lucruri cum ar fi o geacă, pălăria, ochelarii de soare, portofelul,
mâncarea, brevetul şi jurnalul,
4. să împachetezi echipamentul cum ai văzut în capitolul doi, punând la fundul genţii lucrurile
pe care le vei folosi ultimele;
5. să faci o verificare finală pentru a vedea dacă nu ai uitat nimic.

Pregătirile de dinaintea intrării în apă - După ce ai ajuns la locul scufundării, înainte de a te

echipa, trebuie să ai grijă de următoarele; împreună cu coechipierul,
1. să evaluaţi condiţiile de la faţa locului, de preferat de pe o înălţime;
2. să hotărâţi dacă sunt condiţii optime pentru scufundare; dacă nu, trebuie să vă duceţi în locul
ales ca altemativă, şi dacă nici acolo nu sunt condiţii favorabile, abandonaţi scufundarea;
3. să hotărâţi pe unde intrati, traseul de urmat, tehnicile pe care le veţi folosi şi pe unde veţi ieşi;
4. să recapitulaţi semnele necesare comunicării;
5. să hotărâţi ce veţi face în cazul în care vă veţi rătăci unul de altul;
6. să cădeţi de acord asupra limitelor de adâncime, timp şi rezerva de aer;
7. să hotărâţi ce veţi face în caz de incidente neplăcute.
68
 Trebuie să stabiliţi înaiute de a inira în apă cât mai multe amănunte, deoarece acum încă puteţi
să comunicaţi uşor.

Scufundarea conform planului - Nu are rost să faceti un plan pe care sa nu îl respectaţi.

Împreună cu coechipierul vei avea o scufundare mai placută, mai uşoară şi mai în siguranţă dacă veţi
respecta planul pe care l-aţi făcut împreună. Vă veţi uni eforturile pentru a atinge obiectivul propus
deoarece fiecare ştie ce are de făcut, pentru că aţi stabilit înainte.
Planul de scufundare trebuie să fie cât mai simplu, dar să nu omită nimic, şi trebuie să-l urmaţi
exact. Veţi reuşi de fiecare dată numai dacă veţi planifica scufundările împreună şi apoi vă veţi
scufunda conform planului.

Exerciţiul 3-11: Planificarea scufundării

1. Unul din motivele pentru care este necesar să planifici o scufundare este evitarea
dezamăgirior cauzate de condiţiile proaste de la locul de scufundare.
Adevărat
Fals

2. Cele patru etape ale planificării unei scufundări sunt: 1) planificarea iniţială, 2)
____________ 3) pregătirile de ultim moment, si 4) pregătirile de dinaintea intrării în apă.
a) Întocmirea unui plan;
b) Pregătirea;

3. Alege din lista de mai jos afirmaţiile care descriu paşi ai pregătirii iniţiale:
a) Alegerea locului de scufundare;
b) Discutarea logisticii împreună cu coechipierul;
c) Stabilirea momeutului optim peutru scufundare;
d) Revederea planului împreună cu cineva care nu va participa la scufundare;

4. Înaintea plecării de acasă, recapitulezi semnalele împreună cu coechipierul.

Adevărat
Fals

5. Odată ajunsi la locul de începere a scufundării trebuie să evaluezi situaţia, preferabil

a) Dintr-o barcă;
b) Dintr-un punct înalt al malului;
c) De pe plajă.

Răspunsuri: 1.Adevărat 2.b 3.a,b,c 4.Fals. Recapitularea semnalelor trebuie făcută

înainte de a intra în apă peutru a le avea proaspete în minte. 5.b

3.3. SCUFUNDAREA DIN AMBARCAłIUNI

Obiective:
După parcurgerea acestei secţiuni, vei putea:
1. Să enumeri trei motive peutru a face scufundări din barcă;
2. Să enumeri cinci etape de pregătire a echipameutului în cazul scufundării din barcă;
3. Să enumeri patru etape de pregătire individuală înainte de scufundarea din barcă;
4. Să idenlifici părţile unei bărci: prova (bow, forward), pupa (stern, aft), tribord (port side) şi
babord (starboard side), partea dinspre vânt (windward) şi cea de sub vânt (leeward), punte (bridge),
toaletă (head) şi cambuză (galley);
5. Să enumeri patru moduri de a diminua efectul răului de mare când eşti pe o barcă.
Scufundările de pe bărci sunt frecvente deoarece cu barca se poate ajunge în zone cu apă mai
curată, cu mai multe vieţuitoare, cu recife şi, în general, în zone unde nu se poate ajunge fără barcă.
De fapt, se foloseşte barca pentru a ajunge în majoritatea locurilor de scufundare. Astfel eviţi zona de
69
resac prin care trebuie să treci şi la intrarea şi la ieşirea din apă şi înotul la suprafaţă care este
obositor şi consumator de timp şi energie. Este necesar să ştii cum să te pregăteşti pentru o
scufundare din barcă, să înţelegi termenii specifici şi să cunoşti care sunt principalele manevre pe
care le face o barcă pentru a avea o experienţă plăcută încă de la prima scufandare.
Înainte de a te urca într-o barcă, trebuie să te pregăteşti:
1. Inspectezi cu atenţie echipamentul, umpli butelia şi montezi piesele cele mai importante;
2. Te asiguri că ai echipamentul marcat cum ai învăţat in primul capitol pentru a evita să-l
încurci cu al altor scafandri, lucru uşor pe o barcă aglomerată;
3. Întotdeauna trebuie să foloseşti o geantă pentru transportul echipamentului la şi de la barcă;
4. Împachetezi echipamentul după cum ai învăţat în capitolul doi, punând deasupra ceea ce vei
folosi mai întâi;
5. Îţi iei haine groase, deoarece schimbările bruşte ale vremii nu sunt neobişnuite.
Trebuie să te pregăteşti şi pe tine, nu numai echipamentul:
1. Trebuie să fii odihnit, mai ales dacă plecarea se face devreme;
2. Trebuie să eviţi să bei alcool in exces în noaptea precedentă;
3. Trebuie să eviţi mâncărurile care produc probleme de digestie;
4. Trebuie să verifici dacă ai la îndemână biletul, banii, mâncarea şi hainele groase.
Trebuie să ştii cum se numesc părţile navei pentru a te putea orienta pe ea: prova este partea din
faţă a unei bărci, pupa este partea din spate, tribordul este partea stângă dacă stai cu faţa către prova,
iar babordul este partea din dreapta. Dacă eşti îndrumat în faţă, înseamnă că trebuie să te duci spre
prova şi în spate spre pupa. Când bate vântui, direcţia din care bate se numeşte partea din vânt iar
cealaltă, partea de sub vânt. Toaleta unei bărci se numeşte *HEAD, iar bucătaria cambuză.
Barca este manevrată cu ajutorul cârmei care se găseşte în cabina de control care se mai
numeşte şi punte de comandă. Pe unele bărci închiriate este posibil să existe zone unde nu este
permis accesul scafandrilor în general, sau atunci când sunt echipaţi. De aceea trebuie să întrebi la
început unde ai voie să mergi şi unde nu, înainte de a intra cu costumul ud în zone cum ar fi cabina
de control, cambuză sau în cabina de dormit.
Când faci scufundări de pe barcă este bine să ajungi la locul de adunare cu cel puţin o jumătate
de oră înainte de plecare deoarece astfel ai timp suficient pentru a stabili cu echipajul tot ceea ce
trebuie respectat şi să îţi îmbarci şi să îţi asiguri echipamentul. Pe unele bărci se alocă spaţiu
scafandrilor pentru a-şi depozita lucrurile personale şi hainele.
Dacă eşti predispus la rău de mare, trebuie să iei medicamente înainte de a ieşi în larg şi să eviţi
mâncărurile grase înainte de scufundare. Este bine să stai la aer, pe punte, în centrul bărcii şi să îţi
concentrezi atenţia asupra unui punct de la orizont. Trebuie să îţi găseşti o ocupaţie pe drum şi să fi
pregătit să intri în apă cât mai repede.
Drumul până la locul de scufundare poate să dureze de la câteva minute până la câteva ore.
După ce se ajunge la destinaţie, se începe scufundarea numai după ce se primeşte semnalul de OK de
1a căpitanul bărcii sau de la echipaj. Un membru al echipajului face, de obicei, un scurt instructaj pe
care este bine să-l urmăreşti cu atentie. Cănd îţi pui echipamentul, trebuie să fi atent la obiectele
grele, cum sunt buteliile şi greutăţile de plumb, deoarece puntea unui vas nu este stabilă şi te poţi lovi
sau poţi să produci stricăciuni. Trebuie să te echipezi cu ajutorul unui coleg. Este mai uşor să îţi pui
centura cu greutăţi păşind peste ea, inainte de a o aşeza peste mijioc.
Trebuie să fii atent cum te mişti pe punte după ce ţi-ai pus echipamentul, deoarece acesta îţi
schimbă centrul de greutate şi poţi să cazi mult mai uşor pe o punte şi aşa instabilă. În nici un caz nu
trebuie să mergi cu labele în picioare. Pe acestea ţi le pui chiar înainte de a intra în apă, ţinându-te de
coechipier sau de un obiect fix de pe punte.
Când tu şi coechipierul tău sunteţi gata, aşteptaţi semnalul de OK de la divemaster şi intraţi în
apă prin locul indicat de căpitanul vasului. Cel mai folosit mod de a intra în apă de pe un vas mare
este pasul gigant, dar dacă vasul este mic, se poate face şi rostogolire în spate sau o intrare din
şezând. Trebuie să te asiguri întâi ca nu se găseşte nimic în zona unde vei sări.
După ce ai ajuns în apă, iei eventualele accesorii cum ar fi camera de filmat, aparatul de
fotografiat sau harponul. Observaţi, tu şi coechipierul tău, direcţia curentului pentru a putea să înotaţi
împotriva lui atunci când veţi fi la fund şi apoi coborâţi, de preferat orientându-vă după lanţul
ancorei sau după alt reper lăsat de pe vas până la fundul apei. Odată ajunşi la fund, vă verificaţi
70
poziţiile şi înotaţi împotriva curentului. Trebuie să vă planificaţi scufundarea în aşa fel încât să
ajungeţi aproape de barca cu 20-30bar de aer în butelie. Acesta presupune o orientare foarte corectă,
dar despre aceasta vei învăţa în modulul cinci.
Dacă auziţi semnalul de rechemare în timpul scufundării, urcaţi la suprafaţă şi vă uitaţi spre
barcă aşteptând instrucţiuni. Acestea pot fi să vă întoarceţi la barcă sau să rămâneţi unde sunteţi.
Înainte de a coborî, trebuie să stabiliţi cu echipajul bărcii care vor fi semnalele de rechemare.
La sfârşitul scufundării, trebuie să urcaţi la suprafaţă în faţa bărcii, cu o mână întinsă în sus
pentru a vă proteja capul. După ce ai scos capul din apă, semnalezi către divemaster sau către echipaj
că totul este OK. Trebuie să eviţi să înoţi spre barcă imediat ce ai ieşit la suprafaţă deoarece s-ar
putea să fie alte bărci în cale şi cei din barca ta să nu te vadă.
Dacă se întâmplă să nu găseşti barca unde ştii că ai lăsat-o, trebuie să nu intri în panică, ci să îţi
stabilesti o flotabilitate pozitiva. Este posibil să fi alunecat lanţul ancorei, sau să fi apărut o urgenţă şi
vasul să fi plecat. Trebuie să aştepţi să fi recuperat. Dacă ţărmul este aproape, înoţi încet către el.
Când ai ajuns la barcă trebuie să nu provoci înghesuiala. Trebuie să ieşiţi din apă unul câte unul
şi să păstraţi distanţa până ce va vine rândul, deoarece este posibil ca un scafandru din faţă să cadă în
apă sau sa scape greutăţile sau alt obiect din echipament. Trebuie să dai cuiva din barcă accesoriile
cum ar fi camera de filmat sau harponul, înainte de a ieşi din apă. Apoi îţi scoţi labele pentru a putea
să urci scara, dar numai după ce ţi-a venit rândul să urci şi te-ai prins ferm de marginea bărcii,
deoarece te poate lua vreun cureut şi fără labe este mult mai greu de revenit la barcă. Apoi urci cu tot
echipamentul pe tine.
După ce aţi ieşit, trebuie să îndepărtaţi echipamentul de pe punte pentru a evita aglomeraţia şi
eventualele accidente. Trebuie să-ţi pui pe cat posibil echipamentul în geantă.
După ultima scufundare din program, trebuie să împachetezi echipamentul înainte de plecarea
bărcii. Tot atunci se lansează un semnal şi se face apelul pentru a fi siguri că este toată lumea la bord.
Dacă te vei uita la scafandrii mai experimentaţi şi vei învăţa de la ei, dacă vei respecta regulile
şi procedurile de siguranţă, vei face scufundări din barcă reuşite.

Exerciţiul 3-12: Scufundarea din barcă

1. Siugurul motiv peutru care se fac scufuudări din barcă este evitarea înotului la suprafaţă până
la şi de la locul de scufundare.
Adevărat
Fals

2. În cazul în care echipamentul nu este în pericol să se umple cu nisip, nu este necesar să

foloseşti o geantă pentru el.
Adevărat
Fals

3. Partea din faţă a unei nave se numeşte _____ şi partea din spate_____
a) Prova, pupa;
b) Pupa, prova;
c) Babord, prova;

4. Dacă eşti afectat de răul de mare, trebuie să te întinzi pe punte la prova.

Adevărat
Fals

Răspunsuri: 1.Fals. Mai există şi alte motive importante pentru care se fac scufundări din
barcă. 2. Fals. Ai nevoie de geantă pentru a transporta echipamentul şi pentru a-l păstra la un loc,
pe vas, ca să nu-l încurci cu al altor scafandri. 3. A 4. Fals. Trebuie să stai în centrul bărcii, la aer.

71
 3.4. MANAGEMENTUL PROBLEMELOR
Scufundarea este o activitate sigură atâta timp cât respecţi toate regulile, nu îţi depăşeşti limitele
proprii şi te antrenezi pentru a-ţi păstra forma fizică şi pentru a-ţi dezvolta deprinderile necesare.
Dacă totuşi apare o problemă, trebuie să ştii să-i faci faţă.
În acest capitol vei învăţa câteva lucruri de bază legate de rezolvarea unei probleme care poate
apare în timpul unei scufundări. Trebuie să nu uiţi că dacă se înlâmplă să faci o scufundare fără să ai
asistenţă, adică fără un paramedic, salvamar, divemaster sau instructor, trebuie să ai o pregătire
suplimentară pentru a putea să faci faţă problemelor care pot să apară. Această pregătire presupune
stăpânirea unor noţiuni legate de primul ajutor, de resuscitare cardio-pulmonară şi proceduri
specifice rezolvării problemelor care pot să apară într-o scufundare. Deprinderile de prim ajutor şi de
resuscitare pot fi folosite şi în alte împrejurări, nu numai în timpul scufundărilor. Cursul de Prim
Ajutor al PADI îţi oferă posibilitatea să înveţi şi să aprofundezi aceste noţiuni.
Dar pentru a învăţa cum să faci faţă unor probleme complexe, trebuie să urmezi cursul PADI de
Scafandru de Salvare. Acest curs te va ajuta să devii un scafandru mult mai bine pregătit, să poţi să
eviţi mult mai bine problemele şi să le faci faţă mult mai uşor dacă apar. Absolvirea acestui curs te
va face să fii mai încrezător în capacităţile tale de scafandru.
Pentru început, trebuie să ştii care sunt numerele de telefon de la poliţie şi de la cabinetele
medicale din zona unde vei face scufundări, precum şi frecvenţele radio ale pazei de coastă şi ale
salvamarilor. În unele zone sunt numere de telefon speciale, pe care le folosesc numai scafandrii în
caz de urgenţă. De asemeni, este necesar să ştii unde se găseşte cea mai apropiată cameră de
decompresie. Trebuie să ai grijă să ai la tine monede pentru a putea folosi, la nevoie, un telefon
public. Instructorul îţi va da informaţii suplimentare despre organizaţiile locale care te pot ajuta în
caz de urgenţă
În acest capitol vei învăţa cum să previi şi cum să rezolvi o problemă, cum să-ţi dai seama că un
scafandru are nevoie de ajutor, cum să-i acorzi acest ajutor, cum să acţionezi dacă apare o problemă
sub apă şi cum să acorzi ajutor unui scafandru inconştient.

3.4.1. Rezolvarea problemelor de la suprafaţă

Obiective:
Duăpă parcurgerea acestei secţiuni, vei putea:
1. Să enumeri trei moduri de a preveni majoritatea problemelor care pot să apară la suprafaţă;
2. Să explici ce trebuie făcut dacă apare o problemă la suprafaţă.

Chiar dacă pare ciudat, cele mai multe probleme care apar în timpul scufundărilor au loc la
suprafaţă. Pentru a evita aceste probleme, trebuie să ţii cont de următoarele:
1. Să nu îţi depăşeşti limitele fizice;
2. Să înoti relaxat;
3. Să îţi menţii flotabilitatea pozitivă cât timp înoţi la suprafaţă.
Problemele care apar la suprafaţă sunt extenuarea, cârceii şi sufocarea cu apa inhalată. Despre
extenuare şi cârcei ai învăţat în modulul doi. În cazul în care ai inhalat apă, trebuie să ţii în gură
detentorul sau snorkel-ul şi să tuşeşti puternic prin el, având masca pe faţă. Înghiţind din când în
când poţi să previi inhalarea apei. Trebuie să ai grijă să restabileşti flotabilitatea pozitiva, deoarece,
în acest caz plămânii au un volum mai mic şi pluteşti mai greu.
Dacă apare o problemă la suprafaţă, trebuie să îţi stabilesti flotabilitatea pozitiva umflând vesta
sau aruncând centura cu greutăţi. Lasa echipamentul sa te ajute! Daca trebuie sa înoţi, sa calci apa
sau sa te fortezi pentru a ramane la suprafaţă, vei obosi foarte repede. Opreşte-te, gândeşte-te şi apoi
acţioneaza Nu trebuie să eziţi să ceri ajutor cu un fluier sau fluturând mâna. A cere ajutor daca ai
nevoie, atunci când eşti în apă sau pe uscat, este cel mai inteligent lucru pe care poti să-l faci.

72
 Exerciţiul 3-13: Rezolvarea problemelor de la suprafaţă

1. Alegeţi din lista de mai jos afirmaţiile care descriu modalităţi de a preveni problemele care
pot să apară la suprafaţa apei:
a) Întotdeauna trebuie să te grabeşti să ieşi din apă;
b) Trebuie să înoti relaxat;
c) Să nu îţi depăşeşti capacitatea fizică.

2. Dacă apare o problemă la suprafaţă, trebuie să ceri imediat ajutor.

Adevărat
Fals

Răspunsuri: 1. b, c 2. Fals. Dacă apare o problemă la suprafaţă trebuie in primul rand să îţi
stabilesti o flotabilitatepozitiva. Dacă nu te descurci singur, atunci ceri ajutor.

3.4.2. Recunoaşterea unei problcme

Obiective:
După parcurgerea acestei secţiuni, vei putea:
Să îţi dai seama când un scafandru are probleme şi când controlează situaţia.

Pentru a putea să acorzi ajutor unui alt scafandru, trebuie să ştii întâi că are nevoie de el.
Trebuie să-ţi dai seama imediat că un scafandru are probleme şi apoi să intervii prompt.
De obicei, un scafandru care are o problemă dar ţine situaţia sub control va ramane relaxat, va
cere ajutor, va respira normal şi va avea tot echipamentul la locul său.
Un scafandru care şi-a pierdut controlul si e panicat va încerca să-şi ţină capul sus deasupra
apei, cheltuind astfel multă energie. Va abandona detentorul şi îşi va pune masca pe frunte în
încercarea disperată de a respira cât mai mult aer Se va zbate nemaifiind atent la partenerul său şi va
avea ochii larg deschişi fără să vadă nimic. Un scafandru care se manifestă astfel are nevoie de ajutor
deoarece se va zbate în continuare până când se va extenua complet şi atunci se va îneca nemaifiind
capabil să se mentina la suprafata.

Exercitiul 3-14: Recunoaşterea unei probleme

1. Alege din lista de mai jos afirmaţia corectă. Un scafandru în panică:
a) Va arunca imediat centura cu greutăţi;
b) Va abandona detentorul şi îşi va pune masca pe frunte;
c) Va respira agitat;
d) Îşi va căuta coechipierul;
e) Va închide ochii

Răspuns: 1. b,c

3.4.3. Acordarea ajutorului unui scafandru care are o problemă

Obiective:
După parcurgerea acestei secţiuni, vei putea:
1. Să enumeri cei patru pasi pe care trebuie să-i urmezi când acorzi ajutor unui scafandru.

Paşii de urmat când acorzi ajutor unui scafandru sunt:

1. îi umfli vesta;
2. îl calmezi;
3. îl ajuti să-şi restabilească controlul respiraţiei;
4. dacă este necesar, îl ajuti sa ajunga la barcă sau la ţărm.

Primul lucru pe care trebuie să-l faci pentru a acorda ajutor unui scafandru este să-i stabileşti
flotabilitatea pozitivă umflându-i vesta sau aruncându-i centura cu greutăţi, sau amândoua. Apoi
73
trebuie să îl linişteşti vorbindu-i pentru a-l convinge sa se relaxeze. Următorul pas este să-l ajuti să-şi
recapete controlul respiraţiei. Apoi îi dai timp să se odihnească şi, dacă este necesar, îl duci la ţărm
folosind una din tehnicile învăţate în timpul antrenamentelor în piscină; tractarea ţinându-l de supapa
buteliei sau împingerea.

Exercitiul 3-15: Acordarea ajutorului uinui scafandru care are o probleme

1. Primul lucru pe care trebuie să-l faci când acorzi ajutor unui scafandru este:
a) îi iei masca pentru ca să poată respira pe nas;
b) îi dai detentorul tău;
c) îi stabileşti flotabilitatea pozitivă.

2. Al doilea pas este:

a) îi iei masca pentru a putea să respire pe nas;
b) îi arunci centura cu greutăţi;
c) vorbeşti cu el peutru a-l linişti şi a-l face să se relaxeze;
d) strigi după ajutor.

Răspunsuri: 1. c 2.c

3.4.4. Rezolvarea problemelor care apar sub apă

Obiective:
După parcurgerea acestei secţiuni, vei putea:
1. Să enumeri trei moduri de a preveni şi a rezolva cele mai multe probleme care pot să apară
sub apă;
2. Să enumeri patru probleme care pot să apară sub apă;
3. Să pui în ordinea importanţei cele cinci proceduri de urgenta in cazul in care mai ai puţin aer
sau ai rămas fără aer;
4. Să explici cum se respiră printr-un detentor defect;
5. Să explici ce trebuie să facă un scafandru care s-a agăţat sub apă.

Sub apă apar relativ puţine probleme şi acestea pot fi evitate dacă se ţine cont de următoarele:
1. Să fii tot timpul relaxat;
2. Să urmăreşti cu atenţie cantitatea de aer din butelie;
3. Să nu îţi depăşeşti limitele fizice.

Problemele care apar sub apă sunt:

1. Extenuarea;
2. Terminarea aerului sau împuţinarea lui;
3. Defectarea detentorului;
4. Agăţarea.

Extenuarea - Ai învăţat că extenuarea poate fi prevenită dacă eşti liniştit şi respiri rar şi
profund. De asemeni, ai învăţat că dacă eşti extenuat trebuie să încetezi orice activitate, să te
odihnesti şi să te relaxezi astfel încât să-ţi restabileşti ritmul normal de respiraţie.
Sub apă, extenuarea îţi produce o senzaţie de sufocare, deoarece detentorul opune rezistenţă tot
mai mare la respirat pe măsură ce cobori mai adânc. Deşi extenuarea este cea mai frecventă
problemă care apare sub apă, o poţi evita uşor dacă nu faci activităţi energice şi dacă eşti relaxat.
Terminarea aerului - Aceasta este problema cel mai uşor de evitat, iar terminarea aerului din
cauza unei defecţiuni a echipamentului este aproape imposibila. Pentru a evita o astfel de problema,
trebuie sa îţi formezi obiceiul de a-ti consulta permanent manometrul. Trebuie să nu uiţi:
manometrul îţi este folositor numai dacă te uiţi la el.

74
 Chiar şi în cazul în care nu mai ai aer sau acesta se opreşte brusc, nu este o problemă cu
adevărat gravă dacă stai să te gândeşti un moment şi apoi acţionezi inteligent. Cele cinci măsuri ce
pot fi luate în această situaţie, în ordinea priorităţii, sunt:

1. Urci normal spre suprafaţă. În cazul în care butelia nu este chiar goală, poţi să urci normal şi
pe măsură ce te vei apropia de suprafaţă, vei putea să respiri tot mai uşor, deoarece presiunea apei
scade.
2. Urci folosind o sursă de aer suplimentară. Cea mai usoara procedura de urgenta este aceea
in care folosesti o sursa de aer suplimentara: octopusul coechipierului sau propia butelie ponei. Dar
pentru aceasta trebuie să ştii unde găseşti o astfel de sursă, cum o recunoşti şi cum se foloseşte. Nu
trebuie să neglijezi exersarea acestei tehnici în timpul antrenamentelor.
3. Efectuezi o urcare de urgenţă controlată. Dacă nu ai o sursa de aer suplimentară sau
coechipierul este prea departe pentru a oferi ajutor şi eşti la o adâncime de maxim 9 metri, poţi să
urci spre suprafaţă în mod controlat. Aceasta însemnă să înoţi spre suprafaţă expirând continuu prin
detentor si emitand sunetul aaaahhh pentru ca aerul care se destinde să poată să iasă şi să eviţi astfel
apariţia suprapresiunii în plămâni. Cand ajungi la suprafata trebuie sa iti umfli DCF-ul cu gura pana
cand ajungi intr-o flotabilitate pozitiva. Această tehnică este uşor de executat şi vei avea ocazia să o
exersezi în timpul antrenamentului în piscină de după acest modul.
4. Respiri în tandem cu coechipierul dintr-un singur detentor. Respiratia in tandem cu
coechipierul inseamna impartirea unei singure trepte a doua intre doi scafandrii. În cazul în care eşti
la o adâncime mai mare de 12 metri si nu există o sursă de aer suplimentară, va trebui sa respiri in
tandem cu coechipierul, adica sa imparţiţi aerul din singura butelie existentă, cea a partenerului.
Această tehnică este mai complicată decât folosirea unei surse de aer suplimentare, dar se poate
stăpâni dacă amândoi sunteti calmi şi v-aţi familiarizat cu ea. După ce v-aţi găsit ritmul, începeţi să
urcaţi spre suprafaţă, nu aşteptaţi să se termine aerul şi din această butelie. Instructorul vă va ajuta să
exersaţi această tehnică în timpul antrenamentului de după modulul patru. Oricum, este de preferat să
foloseşti o sursă de aer suplimentară.
5. Efectuezi o urcare de urgenţă in flotabilitate pozitiva Cand esti la o adancime prea mare ca
sa poti face o urcare de urgenta controlata si coechipierul e prea departe sa te poata ajuta, poti totusi
sa ajungi la suprafata, desi situatia nu este tocmai ideala. Trebuie sa faci o urcare de urgenta in
flotabilitate pozitiva, care este asemanatoare cu urcarea de urgenta controlata, numai ca de data asta
iti vei arunca lestul. Privesti spre in sus si expiri continuu in detentor emitand sunetul aaaahhh tot
timpul urcarii spre suprafata. Veti depasi viteza normala de urcare, lucru ce te va supune unor riscuri
serioase – deci foloseste aceasta tehnica doar daca esti sigur ca nu poti ajunge la suprafata in nici un
alt mod. Poti sa departezi bratele si picioarele pentru a crea o rezistenta si a incetini urcarea, daca
realizezi ca urci mai repede decat ar fi nevoie pentru a ajunge la suprafata in deplina siguranta.

Trebuie să stabileşti cu coechipierul ce metode veţi adopta în cazul în care unul rămâne fără aer,
înainte de începerea scufundării, iar sub apă trebuie să staţi aproape unul de altul pentru a vă putea
vedea şi ajuta la nevoie, mai ales în cazul unei scufundări de adâncime. Trebuie să consideri că sursa
de aer suplimentară este o piesă standard a echipamentului de scafandru şi deci trebuie să fie
prezentă la toate scufundările, la ambii coechipieri. De asemeni trebuie să vă amintiţi reciproc
limitele de adâncime, si sa va verificati des aerul din butelie. Fiind vigilenţi şi urmărind cantitatea de
aer fiecare pentru el însuşi şi pentru celălalt veţi evita să rămâneţi fără aer.

Defectarea detentorului - Detentoarele moderne sunt mult mai sigure decât cele mai vechi.
Este extrem de neplăcut să te trezeşti dintr-o dată că nu mai ai aer deoarece s-a stricat detentorul. De
aceea, defectarea detentoarelor moderne se manifestă prin faptul că aerul iese în şuvoi şi nu prin
oprirea lui. În cazul în care se întâmplă aşa ceva, poţi să respiri din acest şuvoi dacă ţii cont de câteva
lucruri. Întâi nu trebuie să ţii detentorul băgat complet în gură, deoarece aerul cu presiune foarte
mare poate sa producă leziuni în plămâni. De aceea, trebuie să ţii detentorul în gură numai
pejumătate, sprijinindu-l cu mâna. Astfel vei putea să respiri cât ai nevoie, în timp ce surplusul de aer
iese pe alături. În acest timp, trebuie să apleci capul într-o parte pentru ca şuvoiul de aer sub presiune
să nu-ţi smulgă masca. Trebuie să încerci să urci spre suprafaţă imediat ce detentorul se defectează,
75
deoarece aerul din butelie se va termina foarte repede. Când ajungi la suprafata trebuie să închizi
supapa buteliei şi să nu mai foloseşti detentorul respectiv până când nu l-ai reparat. Dacă ai grijă ca
detentorul să nu se înfunde cu nisip sau altceva şi îi faci revizia tehnică anual, probabil nu vei avea
probleme cu el.

Agăţarea - După cum ai văzut deja, se întâmplă destul de rar să te agăţi, de obicei atunci când
sunt plante marine, năvoade, sau alte obiecte de acest gen. Pentru a evita agăţarea, trebuie să te mişti
cu grijă, să te uiţi pe unde treci şi să ai tot echipamentul bine fixat, să nu atârne.
Agăţarea nu este o situaţie de urgenţă atât timp cât ai aer şi nu eşti rănit. Pentru a te elibera,
trebuie să te opreşti, să te gândeşti şi să acţionezi cu calm. Solicită ajutorul coechipierului şi evită să
te răsuceşti, deoarece astfel te încurci şi mai tare. Dacă s-a prins numai aparatul scuba, îl scoţi şi, cu
detentorul în gură, îl desprinzi, după care îl pui înapoi. Vei exersa scoaterea si repunerea aparatului
scuba sub apă după modulul cinci. Agăţarea nu este o problemă serioasă dacă îţi păstrezi calmul.

Exerciţiul 3-16: Rezolvarea problemelor care apar sub apă

1. Una din metodele prin care poţi să eviţi să ai probleme sub apă este respectarea propriilor
limite.
Adevărat
Fals

2. Alege din afirmaţiile de mai jos pe cele care numesc cele câteva probleme care pot să apară
sub apă:
a) Agăţarea;
b) Atacul unui ţipar;
c) Terminarea aerului;
d) Defectarea detentorului.

3. Dacă rămâi fără aer la o adâncime de 10 metri şi coechipierul nu este prin preajmă, trebuie:
a) Să faci o urcare de urgenţă in flotabilitate pozitiva;
b) Să faci o urcare de urgenţă controlată.

4. Pentru a respira cu un detentor defect:

a) łii detentorul pe piept şi respiri din şuvoiul de aer care îţi loveşte faţa;
b) Scoţi detentorul din gură pe jumătate şi respiri din şuvoiul de aer care se formează.

5. Dacă te agăţi sub apă, te eliberezi folosind cuţitul.

Adevărat
Fals

Răspunsuri: 1.Adevărat 2.a,c 3.b 4.b 5. Fals. Daca te agăţi sub apă trebuie să îţi păstrezi
calmul şi să te eliberezi cu mişcări lente şi calculate.

3.4.5. Asistenţa acordată unui scafandru care şi-a pierdut cunoştinţa

Obiective:
După parcurgerea acestei secţiuni, vei putea:
1. Să enumeri patru moduri de a ajuta un scafandru care şi-a pierdut cunoştinţa în apă.

Pericolul înecului apare atunci când un scafandru este în stare de inconştienţă şi nu mai respiră.
Această situaţie poate avea mai multe cauze: apa înghiţită în cantitate mare, oboseala extrema,
agăţarea şi suprapresiunea în plămâni. La cele de mai sus se adauga panica, respiraţie agitată,
blocarea gâtului, oprirea inimii şi inconştienţa.
Când ai de-a face cu un scafaudru care şi-a pierdut cunoştinţa, primul lucru pe care trebuie să-l
faci este să te asiguri că respiră. Dacă acest lucru nu se întâmplă, trebuie sa îi faci respiraţie
76
artificiala. Dacă scafandrul este sub apă, trebuie să-l scoţi la suprafaţă imediat. Este posibil să fie
nevoie de respiraţie artificială. În cazul în care inima s-a oprit, trebuie resuscitat si, pentru aceasta,
trebuie scos pe mal.
Etapele care trebuie urmărite atunci când ai de ajutat un scafandru care şi-a pierdut cunoştinţa
sunt:
1. Aduci scafandrul repede la suprafaţă şi verifici dacă respiră;
2. Stabilesti o flotabilitate pozitiva ampla atat pentru tine cat si pentru victima,
3. Apelezi la ajutor pentru a proceda la respiratie artificiala;
4. Ajuti la scoaterea lui din apa.
Primul ajutor trebuie acordat în continuare şi după ce l-ai scos pe mal. Aceleaşi proceduri
trebuie aplicate şi în cazul unui scafandru care îşi pierde cunoştinţa după ce şi-a terminat
scufundarea, sau are simptome de leziuni ale plămânilor cauzate de suprapresiune. Aceste simptame
sunt: respiraţie greoaie, confuzie, dificultate de mişcare, ameţeală, imposibilitate de a se concentra,
probleme de vedere, dureri de piept.
În această situaţie, trebuie să respecţi următorii paşi:
1. Să ai grijă să-i fie căile respiratorii libere şi scafandrul să respire; dacă este necesar, îi faci
respiraţie artificiala şi resuscitare cardio-pulmonară;
2. Să-l ţii sub observaţie coutinuu verificand daca respira si are puls;
3. Dacă nu este nevoie de resuscitare şi respiraţie artificială, îl aşezi pe partea stângă,
susţinându-i capul. Nu trebuie ca aceasta pozitie sa impiedice transportarea scafandrului, si nu
trebuie aplicată atunci când este necesară resuscitarea sau respiraţia artificială;
4. Să îi administrezi oxigen dacă este posibil;
5. Trebuie să ai grijă să stea nemişcat şi să-i menţii temperatura normală a corpului protejându-l
de frig şi de căldură;
6. Să ceri asistenţă medicală de urgenta;
7. Dacă nu poţi sa-l însoţeşti până la spital, trebuie să scrii cât mai multe amănunte despre el şi
despre primul ajutor pe care i l-ai aplicat şi să atasezi hârtia de el, la vedere.

Exercitiul 3- 17: Ajutorul acordat unui scafandru care şi-a pierdut cunoştinţa

1. Ce trebuie sa faci mai întâi când găseşti sub apă un scafandru care şi-a pierdut cunoştinţa?
a) Verifici starea în care se găseşte;
b) Îl duci la suprafaţă imediat şi verifici dacă respiră;
c) Îi scoţi butelia.

Răspuns: l.b

Sumar
Scufundarea este sigură şi plăcută atunci când respectăm regulile. Cu toate acestea, oamenii
încalcă regulile uneori şi atunci au probleme şi au nevoie de ajutor. Pentru a putea să acorzi ajutorul
necesar unui scafandru care are probleme, trebuie să te pregăteşti special. Acest lucru este posibil în
cadrul cursului “Medic First Aid” (prim ajutor), care îţi foloseşte oriunde şi oricând, şi în cadrul
cursului “Rescue Diver”, în timpul căruia te familiarizezi cu metodele de ajutor pe care îl acorzi
scafandrilor, cursuri puse la dispoziţie de şcoala PADI.

3.5. ANTRENAMENTUL ÎN PISCINĂ - MODULUL TREI

În timpul primelor antrenamente în piscină te-ai obişnuit cu apa şi ai căpătat primele deprinderi
care au devenit deja automatism.
În timpul acestui antrenament vei exersa ceea ce ştii deja şi vei învăţa lucruri noi, cum ar fi
respiraţia cu un detentor defect sau folosirea unei surse de aer suplimentare. Vei constata că aceste
noi exerciţii sunt uşoare, distractive şi te fac să devii mai încrezător în capacităţile tale de scafandru.
Lista următoare cuprinde performanţele pe care va trebui să le atingi în timpul acestui
antrenament. Ca şi până acum, citeşte-o cu atenţie pentru a şti ce te va învăţa instructorul.

77
 Performanţele de atins în timpul antrenamentului - modulul trei
La sfârşitul acestui antrenament, vei reuşi:
1. Să îţi stabileşti flotabilitatea neutră sub apă umflând vesta cu gura sau cu inflalorul şi să
verifici aceasta balansându-te pe vârful labelor;
2. Să înoţi sub apă 10 metri fără mască;
3. Sa demonstrezi tehnica de inlăturare a cârceilor
4. Sa demonstrezi tehnica de transportare a unui scafandru obosit
5. Sa inoti timp de un minut sub apa in timp ce respiri prin sursa alternativa de aer a
coechipierului;
6. Să respiri dintr-un detentor defect timp de 30 de secunde;
7. Să simulezi o urcare de urgenţă controlată în timp ce înoţi orizontal pe sub apă o distanta de
cel putin 9m. expirind continuu si emitand sunetul aaaahhh.

3.5.1. Flotabilitatea neutră sub apă

După cum ai văzut, este foarte important să îţi controlezi flotabilitatea în timp ce înoţi, pentru a
nu atinge fundul, pentru a putea să fii relaxat, să manevrezi uşor echipameutul şi să poţi preveni
urcările şi coborârile rapide, necontrolate. În timpul antrenamentelor precedente, ai învăţat cum să te
lestezi astfel încât să ai flotabilitatea neutră.
În timpul coborârii trebuie să adaugi aer în vestă, deoarece pe măsură ce cobori aerul deja
existent se contractă sub influenţa presiunii apei. În timpul urcării trebuie să scoţi aer din vestă,
deoarece aerul deja existent aici se dilată şi vei urca prea repede. Indiferent ce operaţiune faci,
introduci sau scoţi aer din vestă, trebuie să acţionezi lent.
Adăugarea aerului în vestă se poate face prin inflator sau cu gura. În acest ultim caz, trebuie să
ţii detentorul în mâna dreaptă şi inflatorul în cea stângă. Inspiri odată din detentor, apoi îl inlocuieşti
cu inflatorul, în care expiri, aşa cum ai făcut la suprafaţă. Trebuie să nu expiri tot aerul astfel încât să
îţi rămână destul să poţi goli detentorul când îl pui la loc în gură, Faci această operaţiune până când
vesta este umflată suficient pentru a avea flotabilitatea neutră.
Dacă foloseşt înflatorul, trebuie să nu ţii butonul apăsat continuu, ci să introduci aerul în reprize.
Pentru a scoate aerul din vestă în timpul urcării, trebuie să ţii inflatorul într-o mână, ridicat
deasupra capului şi apeşi butonul de la supapa de evacuare în reprize scurte, din când in când.
În cadrul acestui antrenament vei exersa şi balansul pe vârful labelor. Pentru aceasta vei
respecta următorii paşi:
1. Te întinzi cu faţa în jos pe fundul apei;
2. Respiri rar si adânc;
3. Adaugi aer în vestă, în cantităţi mici, până când reusesti să te balansezi în sus când inspiri şi
în jos când expiri, păstrând vârfurile labelor pe fundul apei. Trebuie să ai grijă să nu-ţi reţii respiraîia
în timpul exerciţiului. Dacă reuşeşti să execuţi corect acest exerciţiu înseamnă că ai flotabilitate
neutră.
Cu timpul, această manevră va deveni uşor de făcut, chiar dacă pare dificil la început.
Deoarece apa are densitatea mai mare ca a aerului, inerţia este mare şi mişcările vor fi lente.
Aceasta înseamnă că schimbările de flotabilitate se vor face lent. De aceea trebuie să introduci aer în
vestă în reprize mici şi să aştepţi să se răspândească peste tot.
Trebuie să nu uiţi că volumul aerului din vestă variază odată cu modificarea adâncimii. La
adâncime mică, unde aerul se comprimă şi se destinde mai repede, este mai greu de controlat
flotabilitatea. Trebuie să ai grijă să îţi ajustezi flotabilitatea tot timpul, când variezi adâncimea, altfel
rişti să te trezeşti urcând fără să vrei. Dacă se întamplă aceasta, trebuie să expiri, să înoţi în jos şi să
scoţi aer prin supapa de evacuare a vestei. Dacă nu reuşeşti să faci acest lucru, trebuie sa adopţi o
poziţie orizontală în apă pentru a încetini urcarea şi să respiri continuu pentru a păstra volumul
plămânilor constant. Cu oarecare practica vei reuşi să-ţi controlezi flotabilitatea de fiecare dată şi să
eviţi urcările şi coborârile necontrolate.
În timpul urcării normale trebuie să ţii mâna pe butonul de evacuare tot timpul şi să evacuezi
aerul în reprize scurte şi repetate. Imediat ce ajungi sus, trebuie să umfli vesta pentru a-ţi stabili
flotabilitatea pozitivă. Trebuie să exersezi până când aceste manevre devin automatism.
78
 3.5.2. Înlăturarea cârceilor
Cârceii sunt contracţii dureroase, necontrolate ale muşchilor de la picioare. Cauzele sunt :
suprasolicitarea muşchilor, oprirea circulaţiei şi frigul. Chiar şi labele pot produce cârcei dacă sunt
prea mari faţă de mărimea corpului. Dacă ai labe pe măsură, costum de protecţie şi te relaxezi în
timpul înotului, vei evita apariţia cârceilor.
Dacă totuşi accsl lucru se întâmplă, trebuie să masezi locul pentru a intensifica circulaţia
sângelui, până la dispariţia durerii. În cazul în care o labă cste cauza, o scoţi şi o pui din nou. După
dispariţia cârcelului, trebuie să-ţi odihneşti puţin muşchiul înainte de a înota mai departe, cât mai
relaxat. În timpul acestui anirenament vei exersa simularea unui cârcel.

3.5.3. Transportarea unui scafandru obosit

Este posibil să fii pus, la un moment dat, în situaţia de a ajuta un scafandru obosit, care nu mai
are aer sau nu mai poate să înoate până la ţărm sau barcă. Peutru a face aceasta, îi stabilizezi
flotabilitatea, şi îl tractezi după tine ţinând de robinetul de la supapa buteliei sale, sau împingându-1.

3.5.4. Folosirea unei surse dc aer suplimentare

În timpul primelor doua sesiuni de exercitii in piscina ati invatat cum sa folositi o sursa de aer
suplimentara si de asemenea care este senzatia atunci cand ramai fara aer. Acum veti combina cele
doua notiuni. Veti exersa felul in care raspundeti la situatia in care ramaneti fara aer. Instructorul va
va inchide aerul de la butelie la fel ca in exercitiul din modulul 2. Cand simtiti ca nu mai puteti
respira, faceti semnele "nu mai am aer" si “da-mi aer” catre coechipier. Luati apoi sursa alternativa
de aer a acestuia si incepeti sa respirati prin ea; dupa cateva momente in care va ritmati respiratia si
stabiliti contactul cu partenerul, va trebui sa inotati impreuna cu acesta un minut, in timp ce respirati
prin sursa sa alternativa de aer. Acest lucru simuleaza o urcare spre suprafata de la 18m.
Indata ce incepeti sa respirati prin sursa alternativa de aer a partenerului, instructorul va va
redeschide aerul. In acest fel, daca va fi nevoie, veti putea oricand trece inapoi la propriul detentor.
Verificati daca valva a fost redeschisa, uitandu-va la manometrul de presiune. Acesta nu trebuie sa
indice o valoare apropiata de 0.

3.5.5. Respiraţia printr-un detentor defect

După cum stii deja, un detentor care se defectează nu se va opri să-ţi de aer, ci dimpotrivă, se va
bloca “pe deschis” adică va elibera un jet continuu de aer (“free flow”). Pentru a simula faptul că
detentorul este defect va trebui să ţii apăsat butonul de purjare. Atunci când respiri printr-un detentor
în “free flow” nu trebuie să sigilezi muştiucul în gură, pentru a da posibilitatea aerului în exces să
iasă. Trebuie să respiri prin coloana de aer ce se formează spre suprafaţă.

3.5.6. Urcarea de urgenţă controlată

Ai învăţat deja că urcarea de urgenţă controlată se face atunci când nu mai ai aer, eşti la o
adâncime de 9 metri sau mai mică şi coechipierul nu este destul de aproape pentru a-ţi da aer.
În timpul acestei manevre trebuie să ţii cont de faptul că aerul din plămâni se dilată în timpul
urcării deci, pentru a evita apariţia leziunilor, trebuie să expiri tot timpul şi să nu îţi reţii deloc
respiraţia. Manevra se face în felul următor: înoti spre suprafaţă cu tot echipamentul la locul lui,
inclusiv detentorul în gură. Te uiţi în sus în timp ce înoţi în sus. În acest timp expiri, şi, pentru a nu
expira prea mult aer, dar nici prea puţin, este bine să emiţi un sunet continuu, adică să spui a-a-a-a-h-
h. Ideea este să îţi controlezi volumul plămânilor astfel încât ei să nu fie nici plini, nici goi.
În timpul antrenamentului vei exersa această manevră întâi orizontal şi apoi vertical. Ideea de
bază este să expiri continuu, dar să nu îţi goleşti plămânii complet, ci să mai ai aer când atingi
suprafaţa. Stăpânirea acestei tehnici îţi va da un plus de siguranţă.

79
 3.6. DEPRINDERILE NECESARE ÎN TIMPUL SCUFUNDĂRII ÎN APĂ
LIBERĂ
În acest moment ştii suflcient de multe lucruri pentru a putea să faci două scufundări în apă
liberă înainte de a trece la modulul cinci, dar instructorul este cel care va decide acest lucru.
În afară de exerciţiile pe care le-ai mai făciut deja în piscină, vei face şi câteva noi, care se pot
face numai în apă liberă, cum ar fi: 1) evaluarea condiţiilor de scufundare, 2) echiparea înainte de o
scufundare în apă liberă, 3) intrarea şi ieşirea din apă printr-o zonă cu resac slab 4) înotul la suprafaţă
şi 5) coborărea în apă liberă. Toate aceste manevre vor apare mereu, la orice scufundare, de aceea
trebuie să le înveţi şi sa le exersezi de la început.

3.6.1. Evaluarea condiţiilor de scufundare

Evaluarea condiţiilor de scufundare te ajută să îţi dai seama dacă zona în care te vei scufunda
prezintă caracteristici care se inscriu în limitele date de experienţa şi antrenamentul tau. Aceasta se
face imediat după sosirea la locul de scufundare, înainte de echipare. Instructorul îţi va arăta cum să
evaluezi starea vremii, temperatura apei, compoziţia fundului, valurile, adâncimea, zonele
pcriculoase şi orice altceva care are legătură cu locul de scufuudare.
În capitolul despre planificarea scufundării ai învăţat că trebuie să-ţi stabileşti dinainte locul de
intrare şi cel de ieşire şi tehnicile pe care le vei aplica.
Împreună cu coechipierul, trebuie să decizi dacă puteţi să faceţi scufundarea în siguranţă. Daca
nu aveţi un sentiment bun despre scufundare, trebuie să verificaţi condiţiile pe care le prezintă
celelalte locuri de scufundare alese. Dacă nu aveţi condiţii bune nici acolo, mai bine renunţaţi. Nu
este de loc plăcut să te scufunzi în condiţii proaste. Scufundarea trebuie să fie o activitate plăcută, nu
generatoare de riscuri inutile.

3.6.2. Echiparea
Din materia parcursă până acum şi din experienţa acumulată la antrenamentele în piscină, ai
învăţat deja câteva lucruri despre echipare şi despre metodele care trebuie aplicate pentru a evita
supraîncălzirea.
Deoarece ai atât de mult echipament în timpul scufundării, poţi să ai probleme la echipare dacă
nu ştii cum se face aceasta. O echipare incorect executată te va obosi, te va face să respiri greu, te va
supraîncălzi şi chiar te va extenua.
Situaţia ideală este să te echipezi în aşa fel încât tu şi coechipierul tău să fiţi gata în acelaşi timp.
Pentru aceasta, trebuie să verifici, să ajustezi şi să împachetezi corect tot echiparnentul, înainte
de scufundare. Trebuie să ai destul timp pentru echipare şi să te odihneşti de câte ori ai nevoie în
timpul ei. Dacă vremea este prea călduroasă, trebuie să intri în apă şi să te răcoreşti în timpul
echipării. Trebuie ca atât echipamentul tău cât şi cel al partenerului să-ţi devină familiar.
Este bine să-ţi pregăteşti echipameutul şi să te echipezi în următoarea ordine:
1. Asamblezi aparatul scuba. Faci tot ceea ce poţi să faci fără să-ţi pui costumul de protecţie,
cum ar fi dezaburirea măştii, ajustarea unor catarame etc.
2. Îţi pui costumul de protecţie. Dacă este un costum ud, pui întâi pantalonii şi cizmulitele şi
apoi jacheta şi gluga.
3. Îţi pui centura cu greutăţi. La unele aparate scuba, trebuie să-ţi pui centura după ce ai pus
aparatul.
4. Îţi pui aparatul scuba, cu ajutorul coechipierului
5. Iti pui instrumentele de control la maini
6. Împreună cu coechipierul, faci verificarea echipamentului, după cum ai învăţat în modulul
doi.
7. Îţi pui masca şi snorkel-ul care trebuie să fie ajustate din timp.
7. Iţi pui mănuşile.
8. La sfârşit, chiar inainte de a intra in apa, sau, in unele situatii chiar in apa pana la brau, iti pui
labele
Echiparea poate fi dificilă la început, dar cu timpul va deveni o a doua natură.

80
 3.6.3. Intrările în apă liberă
Tehnicile de intrare în apa liberă variază de la o zonă la alta. Dacă trebuie să aplici o tehnică pe
care nu ai mai folosit-o, trebuie să o exersezi înainte de scufundare. Dacă antrenamentul presupune o
intrare de pe ţărm, instructorul îţi va arăta cea mai potrivită tehnică ce trebuie aplicată în locul de
scufundare în care sunteţi.
Următoarele practici sunt recomandate în general pentru cele mai multe intrări de pe ţărm.
1. Trebuie să ai tot echipamentul la locul lui înainte de a intra în apă. În funcţie de situaţie, poti
să mergi cu labele în picioare sau să le duci în mână până ajungi în apă suficient de adâncă să poţi
înota.
2. Ca regula generală, trebuie să respiri prin detentor în timp ce te duci spre apă mai adâncă.
Astfel daca te împiedici, poţi să respiri în continuare chiar dacă ajungi cu faţa în apă. După ce ai
ajuns în apă adâncă, schimbă detentorul cu snorkel-ul pentru a economisi aerul din butelie, dacă
trebuie să înoţi la suprafaţă mai mult.
3. Dacă intri în apă cu labele în picioare, trebuie să mergi cu spatele şi să îţi târăşti picioarele.
Astfel poti să descoperi obstacolele şi adânciturile, să sperii animalele care stau pe fund şi care pot să
te rănească în cazul în care calci pe ele şi te ajută să reduci la minim riscul de a cădea. Totuşi în
anumite zone este bine să eviţi să târâi picioarele pentru a nu inrăutăţi vizibilitatea. Instructorul te va
învăţa care este cea mai bună metodă pentru acest antrenament.
4. Trebuie să începi să înoţi imediat ce apa este destul de adâncă pentru aceasta. De obicei, este
mai uşor să înoţi decât să mergi.

3.6.4. Intrările şi ieşirile prin zona de resac

Intrările şi ieşirile prin zona de resac necesită o pregătire specială şi nu trebuie abordate fără
această pregatire. În timpul acestui antrenament este posibil să intri printr-o zonă cu resac slab. Iată
câteva tehnici generale simple.
Intrarea prin zona de resac - Înainte de a intra în apă, trebuie să studiezi unde se sparg
valurile şi cât de des. Este bine să faci aceasta în timp ce te echipezi şi astfel vei avea aceste
informaţii atunci când vei fi gata să intri în apă.
În timpul intrării, trebuie să respiri prin detentor. Trebuie să înaintezi cu spatele privind peste
umăr ca să vezi obstacolele şi valurile care vin. Coechipierul tău trebuie să meargă alături, iar dacă te
împiedici, trebuie să se poziţioneze între tine şi ţărm pentru ca nici un val să nu te lovească.
Când vine un val, trebuie să ţii masca la locul ei cu mâna, să te opreşti şi să te apleci până trece
peste tine. Imediat după ce trece, trebuie să te mişti repede. Imediat ce ajungi în apă destul de adâncă
trebuie să începi să înoţi, să te indepărtezi cât mai repede de zona de resac şi să-ţi aştepţi coechipierul
dacă aţi fost despărţiţi. Trebuie să-ţi ţii masca cu mâna până treci de zona de resac.
Ieşirea prin zona dc resac - Când eşti gata să ieşi din apă, trebuie să te opreşti înainte de a intra
în zona de resac şi să priveşti valurile. Trebuie să evaluezi situaţia şi să o analizezi împreună cu
coechipierul.
Întotdeauna trebuie să îţi păstrezi aer pentru ieşire, deoarece vei ieşi respirând prin detentor.
Trebuie să aştepţi până când apa se linişteşte puţin, după trecerea unui val şi apoi să înoţi cât mai
repede spre ţărm ţinând masca şi verificând la fiecare câteva secunde dacă vine şi coechipierul.
Trebuie să înoţi cu o mână întinsă înainte. Trebuie să eviţi să te opreşti în zona de resac; trebuie să
înoţi până când ajungi în apă adâncă până la genunchi. Dacă resacul este prea puternic şi eşti obosit,
poţi să înoţi până la ţărm şi să ieşi din apă în patru labe.
Trebuie să treci prin valuri în acelaşi mod ca şi la intrare: te opreşti, ţii masca bine şi te apleci în
direcţia din care vin. După ce te ridici în picioare, trebuie să mergi cu spatele şi mergi tot timpul
alături de coechipier. Dacă te ridică un val, plasează-ţi coechipierul între tine şi ţărm.
Înotul la suprafaţă - Înotul la suprafaţă în apă liberă este diferit de cel în piscină. În apă liberă
vizibilitatea poate fi diferită, se poate să ai de înotat pe distanţe lungi, sau pot fi valuri sau curenţi.
Urmând câteva recomandări simple, poţi să eviţi să te extenuezi sau să fii despărţit de coechipier.
1. Înoată cu vesta umflată pe jumătate astfel încât să stai la suprafaţă fără efort. Evită să umfli
vesta mai mult, deoarece astfel creste rezistenta apei la inaintare.
2. Trebuie să fii relaxat. Trebuie să adopţi o poziţie comodă şi stabilă în timpul înotului.
3. Trebuie să stai întins orizontal în apă, cu mâinile pe lângă corp.
81
 4. Foloseşte snorkel-ul respirând cu grijă pentru a evita să înghiţi apa care poate să intre în el
din cauza valurilor mici.
5. Trebuie să înoţi cu labele în apă tot timpul. Mişcarea de coborâre a piciorului trebuie să fie
mai lungă decât cea de urcare. Ca şi în timpul antrenamentului în piscină, poţi să înoţi pe o parte sau
pe spate dacă ai condiţii pentru aceasta.
6. Trebuie să ridici capul din apă la fiecare 30 de secunde pentru a-ţi verifica poziţia, direcţia în
care te duci şi dacă este şi coechipierul în apropiere. Dacă vizibilitatea este proastă, trebuie să înoţi
aproape de coechipier şi, eventual, să menţineţi contactul fizic. Trebuie să ai mereu un reper fix.
Coborârea în apă liberă - Ai invăţat deja despre coborâre în timpul antrenamentelor
precedente, dar trebuie să revezi câteva lucruri, deoarece în apă liberă adâncimea este mai mare şi
fundul are altă compoziţie.
Dacă eşti corect lestat, trebuie să poţi să începi coborârea numai dezumflând usor vesta şi
expirând. Este bine să cobori cu picioarele înainte pentru a te putea orienta şi pentru a menţine
contactul cu coechipierul. Trebuie să nu uiţi să egalizezi presiunea imediat ce ai început să cobori şi
cât mai des până când ajungi jos.
Trebuie să-ţi gasesti flotabilitatea neutră înca din timpul coborârii, să nu aştepţi să atingi fundul
apei. Trebuie să introduci mici cantităţi de aer în vestă în timpul coborârii, astfel încât atunci când
ajungi la fund să nu fie nevoie să dai mult din picioare şi astfel să stârneşti sedimentele.
Pentru a te putea orienta mai uşor, trebuie să foloseşti o parâmă întinsă de sus până pe fundul
apei. În cazul în care cobori pe parâma ancorei unei bărci, trebuie să te ţii de ea cu mâna întinsă,
astfel încât să nu te loveşti dacă barca este mişcată de valuri.
La fiecare coborâre, trebuie să ai o poziţie stabilă şi confortabila, şi sa îţi menţii flotabilitatea
neutră, astfel încât să te poţi opri în orice moment. De asemeni, trebuie să menţii contactul cu
coechipierul şi să te orientezi tot timpul.

3.7. ANTRENAMENTUL ÎN APĂ DESCHISĂ

3.7.1. Antrenamentul în apă liberă - primele doua seufundări - introducere
A venit momentul pentru primul antrenament în apă liberă. Acum vei vedea ce înseamnă o
scufundare cu adevărat şi vei exersa o serie de deprinderi importante. Pentru a nu pierde timp, este
bine să citeşti această introducere.
Exerciţiile care trebuie făcute sunt enumerate aici, dar instructorul va hotărî in ce ordine se vor
face. Înaintea fiecărei scufundări, el va face o scurtă prezentare a exerciţiilor pe care va trebui să le
faceţi şi vă va da toate informaţiile necesare despre locul unde vă veţi scufunda. De asemeni, vă va
da si alte informaţii, cum ar fi semnele de comunicare, o descriere a zonei, care sunt procedurile de
urgenţă, reguli de siguranţă, şi altele.
În timpul primei scufundări vei vedea care este diferenţa dintre piscină şi apă liberă şi vei
demonstra că ţi-ai însuşit o serie de deprinderi. Inainte de prima scufundare, este posibil să fii
neliniştit, lucru absolut firesc, dar vei avea de făcut numai exerciţii pe care le-ai mai făcut, iar
instructorul va fi tot timpul în apropiere pentru a te ajuta la nevoie. De vreme ce a hotarât că poţi să
ieşi în apa liberă, înseamnă că el are incredere în capacităţile tale de scafandru şi trebuie să ai şi tu.
După ce vei face această scufundare, îţi vei spune, "Este extraordinar! Să trecem la scufundarea a
doua!"

3.7.2. Antrenamentul în apă liberă - prima scufundare

Prezentare:
1. Prezentarea scufundarii
2. Asamblarea echipamentului
3. Echiparea si ajustarea echipamentului
4. Verificarea de siguranta
5. Intrarea
6. Verificarea flotabilitatii
7. Coborare controlata (max.12m)
8. Explorare subacvatica
9. Urcarea la suprafata
82
10. Iesirea
11. Analiza scufundarii si completarea jurnalului

3.7.3. Antrenamentul în apă liberă - scufundarea a doua

Prezentare:
1. Prezentarea scufundarii;
2. Asamblarea echipamentului
3. Echiparea si ajustarea echipamentului
4. Verificarea de siguranta
5. Intrarea
6. Verificarea flotabilitatii
7. Indepartarea unei crampe musculare a ta sau a partenerului
8. tractarea unui scafandru obosit pe o distanta de 25m
9. Control al flotabilitatii – pivotarea pe varful labelor folosind inflatorul de presiune joasa
10. Golirea unei masti inundata partial/total
11. Recuperarea si golirea detentorului
12. Folosirea unei surse alternative de aer in pozitie stationara si in urcare asistata
13. Explorare controlata si controlul flotabilitatii
13. Urcare
14. Eliberarea lestului la suprafata
15. Ierirea
16. Analiza scufundarii si completarea jurnalului

83
 Revizuirea cunoştinţelor - Modulul trei

1. Din lista de mai jos, alege enunţurile care denumesc factori care influenţează vizibilitatea sub
apă:
ı a) Vremea;
ı b) Cinetica apei;
ı c) Presiunea ambientala;
ı d) Particulele in suspensie.

2. Pentru a evita problemele care pot să apară în apa prea limpede, trebuie să ai un manometru
submersibil bun, să îl cousulţi des şi să foloseşti un reper la coborâre şi la urcare.
ı Adevărat
ı Fals

3. Explică ce trebuie să faci dacă eşti prins într-un curent la suprafaţă.

____________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________

4. Este mai uşor să înoţi împotriva unui curent moderat pe la fundul apei, deoarece acolo este
mai slab decât la suprafaţă.
ı Adevărat
ı Fals

5. Dacă este prezent un curent, trebuie să începi scufundarea:

ı a) În sensul curentului;
ı b) Perpendicular pe el;
ı c) Impotriva curentului.

6. Aproape toate incidentele legate de animalele subacvatice sunt provocate de reacţia

________ a animalelor.
ı a) Imprevizibilă;
ı b) Neprovocată;
ı c) De apărare.

7. Descrie ce trebuie să faci dacă întâlneşti un animal agresiv sub apă.

____________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________

8. Pentru a face o scufundare plăcută şi în siguranţă atunci când eşti într-o zonă necunoscută,
trebuie să aduni inainte căt mai multe informaţii.
ı Adevărat
ı Fals

9. Un curent de golf este un şuvoi de apă înspumată care se mişcă _________

ı a) Spre ţărm;
ı b) Spre larg;
ı c) Paralel cu ţărmul.

10. Descrie trei moduri de a preveni şi a rezolva cele mai multe probleme care apar la
suprafaţă, în timpul scufundării.
1___________________________________________________
2___________________________________________________
3___________________________________________________
84
 11. Primul lucru pe care trebuie să-l faci pentru a ajuta un scafandru care are o problemă la
suprafaţă este să-i vorbeşti şi să-l încurajezi, pentru a-l linişti.
ı Adevărat
ı Fals

12. Pune în ordinea importanţei procedurile de urgenţă pentru cazul în care ai aer puţin sau nu
mai ai deloc.
___ Urcarea de urgenţă in flotabilitate pozitiva;
___ Urcarea de urgenţă controlată;
___ Urcarea normală;
___ Urcarea respirand în tandem cu coechipierul;
___ Urcarea cu o sursă de aer suplimentară.

13. Dacă te agăţi sub apă, trebuie:

ı a) Să te agiţi pentru a te elibera;
ı b) Să te opreţti, să te gândeşti şi apoi să acţionezi cu calm.

14. Primul lucru pe care trebuie să-l faci ca să ajuţi un scafandru care şi-a pierdut cunoştinţa este
să-l scoţi imediat din apă.
ı Adevărat
ı Fals

15. După ce ai scos din apă un scafandru care şi-a pierdut cunoştinţa, trebuie să-i administrezi
oxigen dacă ai.
ı Adevărat
ı Fals

Declaratia studentului scafandru: Orice intrebare la care am raspuns incorect sau incomplet
mi-a fost explicata si am inteles ce am gresit.

Nume _________________________________________________Data_________________

85
 MODULUL 4

4.1 ACCESORIILE ECHIPAMENTULUI DE SCAFANDRU

4.2 SĂNĂTATEA ŞI SCUFUNDĂRILE
4.3 RESPIRAłIA LA ADÂNCIME
4.4 TABELELE DE SCUFUNDARE - INTRODUCERE
4.5 FOLOSIREA TABELELOR DE SCUFUNDARE PENTRU SCUFUNDAREA SPORTIVĂ
4.6 ANTRENAMENTUL ÎN PISCINĂ

4.1. ACCESORIILE ECHIPAMENTULUI DE SCAFANDRU

A sosit momentul să analizăm mai amănunţit echipamentul de scufundare si vom începe cu cele
mai folosite accesorii. Dacă până acum ai învăţat despre piesele principale ale echipamentului, în
continuare se va discuta despre accesoriile care aduc un plus de siguranţă şi confort scufundărilor. Pe
măsură ce vei lua celelalte brevete PADI, vei învăţa şi despre alte accesorii.

4.1.1. Geamandurile
Obiective:
După parcurgerea acestei secţiuni, vei putea:
1. Să enumeri cinci moduri în care se pot folosi geamandurile;
2. Să explici cum se poate evita agăţarea în cablul unei geamanduri.

Geamandura este un obiect plutitor pe care îl remorchează scafandrii pentru a-l folosi în scopuri
ca odihna, marcarea unei zone, acordarea de asistenţă unui alt scafandru, transportul unor obiecte,
susţinerea unui steag pentru scufundari. Obiectele folosite ca geamauduri sunt foarte variate; pot fi
bucăţi de cauciuc, de plută sau alte materiale care plutesc.
În funcţie de zona în care te scufunzi şi de planul de scufundare, vei ancora geamandura sau o
vei tracta după tine; în ambele cazuri ai nevoie de o sfoară de minim 15 metri lungime. Peutru a evita
să te agăţi în sfoară, trebuie să foloseşti un mosor pe care să o înfăşori atunci când nu o foloseşti la
lungime maximă. Când tractezi o geamaudură, trebuie să ţii mosorul în mână, pentru siguranţă.
Niciodată nu trebuie să legi sfoara geamandurii de echipament sau de tine, ci întotdeauna, trebuie să
o ţii în mână.

Exerciţiul4-l: Geamandurile

1. Alege din lista de mai jos afirmaţiile care descriu scopurile în care pot fi folosite
geamandurile:
a) Marcarea unei zone;
b) Susţinerea unui steag pentru scufundari;
c) Acordarea de asistenţă unui alt scafandru;

2. Pentru a evita să te agăţi în sfoara unei geamanduri, trebuie:

a) Să foloseşti un mosor pe care să stochezi sfoara nefolosită la un moment dat;
b) Să legi sfoara direct de vestă.

Raspunsuri: l.a,b,c 2. a

4.1.2. Steagurile pentru scufundari

Obiective:
După parcurgerea acestei secţiuni, vei putea:
1. Să explici de ce trebuie să fie folosite steaguri la fiecare scufundare;

86
 2. Să explici la ce distanţă de un steag trebuie să stea un scafandru şi la ce distanţă trebuie să se
apropie bărcile şi practicantii altor sporturi nautice, în cazul în care nu există legi locale care să
stipuleze acest lucru.

Locurile în care se fac scufundări sunt, în general, folosite şi pentru alte sporturi acvatice, cum
ar fi plimbările cu barca şi schiul pe apă. Deoarece este imposibil de reperat de la suprafaţă un
scafandru în submersie, pentru a evita accidentele, este necesară folosirea steagurilor de semnalizare.
Există zone unde folosirea steagurilor este stipulată prin lege. Un steag de siguranţă se foloseşte
pentru a alerta căpitanii vaselor despre prezenţa scafandrilor în zonă.
Conform standardelor internaţionale, steagurile de semnalizare sunt de doua feluri: bicolore, cu
alb înspre catarg şi albastru în exterior, cu două varfuri (steagul Alfa), sau dreptunghiulare, de
culoare roşie avand pe mijioc o bandă albă din colţul superior stânga până în colţul inferior dreapta..
Stegurile trebuie să fie destul de mari pentru a putea fi vizibile de la minim 100 de metri şi trebuie să
respecte normele locale. În unele zone este obligatoriu sa arborezi ambele steaguri, mai ales atunci
cand faci scufundari de pe o barca.
Când se fac scufundări din barcă, steagurile se pun pe un catarg, pe o antenă radio sau un alt loc
înalt şi deci vizibil de la distanţă. Când se fac scufundări de pe ţărm sau se înoată departe de barcă,
sunt necesare geamanduri pentru a susţine steagurile care se fixează cu o sârmă pe un catarg, la
înălţime de minim un metru pentru a fi vizibile de la dislanţă.
În general, există legi care stipulează cât de departe de steag te poţi duce şi cât se pot apropia
bărcile. Când astfel de legi nu există, regula generală este ca scafandrul să nu se îndepărteze la mai
mult de 15 metri de steag, iar bărcile să nu se apropie la mai mult de 30-60 de metri. De asemeni,
steagurile se pun imediat după ce scafandrii au intrat în apa, nu înainte.
Cu toate acestea, trebuie să nu uiţi că este posibil ca o barcă să vină prea aproape deoarece
steagul nu a fost văzut sau recunoscut, De aceea, pentru a evita accidentele, trebuie să urci cu grijă şi
dacă auzi zgomotul bărcii tare şi foarte aproape, trebuie să rămâi sub apă suficient de adânc pentru a
fi în siguranţă pâna când suprafaţa este liberă. De asemenea, trebuie să nu te îndepărtezi de zona
marcată.

Exerciţiul 4-2: Steagurile pentru scufundari

1. Steagurile trebuie folosite la fiecare scufundare:
a) Pentru a semnala autorităţilor că sunt scafandri în zonă;
b) Pentru a semnala conducătorilor bărcilor ca sunt scafandri în zonă;

2. Suprafaţa zonei demarcată de steaguri poate să varieze în funcţie de ţară.

Adevărat
Fals

Răspunsuri: l.b 2.Adevărat

4.1.3. Genţile pentru colectare

Obiective:
După parcurgerea acestei secţiuni, vei putea:
Să enumeri trei proprietăţi ale genţilor pentru colectare şi să explici utilitatea lor.

În timpul scufundării este posibil să găseşti obiecte pe care doreşti să le iei sus cu tine. Dar nu
este deloc uşor să ai mâinile ocupate atunci când trebuie să manevrezi echipamentul. Pentru a rezolva
această situaţie, trebuie să foloseşti genţi în care poţi să colectezi şi să transporţi obiectele.
Genţile se găsesc într-o mare varietate de forme şi mărimi. În general, sunt făcute din nylon
astfel încât să se usuce repede şi sunt prevăzute cu un cadru de sârmă care ţine gura genţii închisă sau
deschisă. Unele au şi un dispozitiv de blocare în poziţia închis.
Când foloseşti o geantă pentru colectare, nu trebuie să uiţi că atunci când este plină devine grea
şi că trebuie să o transporţi într-o singură mână pentru a o goli uşor; de aceea, nu trebuie să o prinzi
de costum.
87
 Exercitiul 4-3: Genţile pentru colectare

1. Alege răspunsul corect. Genţile pentru colectare sunt:

a) Făcute din nylon pentru a se usca repede;
b) Disponibile într-o mare varietate de forme si mărimi;
c) Ataşate de vestă în timpul scufundării;
d) Utile pentru a transporta mai multe obiecte în acelaşi timp.

Răspuns: l.a,b,d

4.1.4. Sursele de lumină artiticială sub apă

Obiective:
După parcurgerea accstei secţiuni, vei putea:
1. Să enumeri două motive pentru care se foloseşte sub apă o sursă de lumină arlificială, în
timpul zilei.

Lanternele se folosesc şi în timpul zilei pentru a lumina obiectele aflate la adâncime, unde este
mai întuneric şi culorile sunt denaturate, şi pentru a lumina peşterile şi crevasele subacvatice.
Lanterna subacvatică trebuie să fie etansă şi să reziste la presiune mare. Etanşeizarea se face cu
o garnitură o-ring care trebuie verificată periodic. Lanternele se găsesc într-o mare varietate de
mărimi şi modele cu puterea şi strălucirea variabile. Alegerea se face în funcţie de necesităţi. Ca
orice alte lanterne şi cele subacvatice se depozitează fără baterii deoarece este posibil ca acestea să
curgă. Instructorul te va ajuta să alegi lanterna potrivită cu scopul urmărit.

Exercitiul 4-4: Lanternele subacvatice

1. Lanternele subacvatice sunt utile numai în scufundările de noapte.

Adevărat
Fals

Răspuus: l.Fals. Lanternele subacvatice sunt folosite şi ziua pentru a lumina peşterile şi
crevasele şi a reda culorile obiectelor la adâncime mare.

4.1.5. Tăbliţele subacvatice

Obiective:
După parcurgerea acestei secţiuni, vei putea:
1. Să enumeri două motive peutru care este util să ai o tabliţă de fiecare dată când te scufunzi.

Tăbliţele subacvatice sunt nişte obiecte cu ajutorul cărora poţi să comunici sub apă sau să notezi
informaţii referitoare la scufundare. Tăblitele sunt mici, nu costă mult şi trebuie considerate ca
făcând parte din echipameutul standard. De obicei sunt făcute din plastic şi au un creion prins cu o
sfoară scurtă pentru a nu se pierde. În cele mai multe cazuri, mărimea tăbliţei permite să o porti în
buzunarul vestei, sau agăţată de consola cu instrumente sau de încheietura mâinii. PADI oferă o
tăbliţă specială care se livrează împreună cu roata pentru planificarea scufundării şi cu jurnalul
special. Indiferent ce tip de tăbliţă alegi, trebuie să te asiguri că este bine fixată, că nu împiedică
înaintarea şi că nu prezintă riscul agăţării.

Exercitiul 4-5: Tablitele subacvatice

1. Tăbliţele sunt o modalitate de a comunica sub apă şi un mijioc de a avea la îndemână o serie
de informaţii cum ar fi adâncimea şi timpul.
Adevărat
Fals
Răspuns: 1.Adevărat
88
 4.1.6. Trusa cu accesorii de rezervă
Obiective:
După parcurgerea acestei secţiuni, vei putea:
1. Să explici de ce este necesară o trusă cu accesorii la orice scufundare;
2. Să pregăteşti o trusă cu accesorii pentru scufundare.

Nimic mai frustrant decât să ratezi o întreagă zi de scufundare din cauză că s-a rupt o bretea şi
nu ai cu ce s-o înlocuieşti. De aceea este util să ai o trusă cu accesorii de rezervă, care trebuie să se
gasească în geanta cu echipameutul pentru scufundare, de fiecare dată. Iata câteva obiecte care
trebuie să fie în trusa cu accesorii de rezervă:
1. bretea pentru mască;
2. bretea pentru labe;
3. o-ringuri;
4. lubrifiant pentru silicon;
5. bretea peutru snorkel;
6. adeziv pentru a repara găurile din costumul de neopren;
7. bandă impermeabilă;
8. buclă pentru desfacere rapidă a unei legături;
9. cuţit;
10. cleşte;
11. cheie franceză;
12. şurubelniţa.
Se mai pot pune şi alte accesorii în această trusă. La început, cere ajutorul instructorului.

Exercitiul 4-6: Trusa cu accesorii

1. Dacă verifici echipamentul cu grijă, nu ai nevoie de o trusă cu accesorii.

Adevărat
Fals

Răspuns: l.Fals. Chiar si cel mai bine verificat echipament poate să se defecteze inopinat.
Deci trusa cu accesorii de rezervă, scade riscul de a fi obligat să renunţi la o scufundare din cauza
unei bretele rupte.

4.1.7. Jurnalul de scufundări

Obiective:
După parcurgerea acestei secţiuni, vei putea:
1. Sa enumeri trei motive pentru care este bine să ţii un jurual de scufundare.

Jurnalul este documentul din care oricine îşi poate da seama care este experienţa unui scafandru,
cât de des s-a scufundat şi ce tipuri de scufundări a făcut, ceea ce nu se vede din brevet. De aceea
trebuie să îţi faci un obicei din a scrie în jurnal toate detaliile necesare, imediat după fiecare
scufundare şi a-l prezenta la contrasemnat instructorului sau coechipierului. Astfel, vei avea
amănunte despre toate scufundările efectuate.
Există mai multe tipuri de jurnale, de la cele simple în care notezi doar o scurtă descriere a
scufundării, până la cele complete care conţin multe amănunte, cum ar fi echipamentul folosit,
documentaţia, hărţile, chiar informaţii personale. Există chiar şi unele jurnale, cum sunt cele puse la
dispoziţie de PADI, care au părţi rezistente la apă astfel încât pot fi luate în submersie pentru a face
însemnări la faţa locului.

89
 Exercitiul 4-7: Jurnalul pentru scufundări

1. Alege răspunsul corect. Jurnalul îţi permite:

a) Să îţi aminteşti experienţele de scafandru;
b) Să ai nişte însemnări cronologice despre scufundările efectuate;
c) Să notezi detalii despre scufundări, detalii care altfel pot fi uitate;
d) Să comunici sub apă cu partenerul.

Răspunsuri: l.a,b,c

4.2. SĂNĂTATEA ŞI SCUFUNDĂRILE

Obiective:
După parcurgerea acestei secţiuni, vei putea:
1. Să enumeri trei substanţe pe care nu este bine să le foloseşti înainte de o scufundare,
2. Să explici de câte ori trebuie să faci vizita medicală, în calitate de scafandru;
3. Să enumeri două vaccinuri pe care trebuie să le aibă la zi orice scafandru;
4. Să explici cum poţi să ai mintea limpede în timpul scufundării;
5. Să descrii ce efect are menstruaţia asupra scufundărilor;
6. Să explici de ce femeile însărcinate nu trebuie să facă scufundări.

Scufundarea este o activitate relaxantă şi lipsită de riscuri atunci când sunt respectate regulile.
Cu toate acestea, pot apărea situaţii solicitante. Peutru a le putea face faţă, trebuie să ai o sănătate şi
o formă fizică bune. Pentru un om sănătos scufundarea este o activitate sigură.
În general, recomandările referitoare la regimul alimentar şi la programul de odihnă sunt
aceleaşi ca şi pentru viaţa de zi cu zi. Nu trebuie să consumi alcool şi medicamente înainte de a
începe scufundarea, deoarece cantităţile care la suprafaţă sunt inofeusive la adâncime pot să afecteze
judecata, având efecte periculoase. De asemeni, alcoolul consumat imediat după ieşirea din apă
creşte riscul apariţiei bolii de decompresie. Dacă eşti sub tratament, trebuie să discuţi cu medicul
despre efectele pe care le pot avea medicamentele în timpul scufundării, iar dacă nu ştii sigur acest
lucru, este indicat să eviţi scufundările până când termini tratamentul.
Fumatul este de asemeni dăunător pentru sănătate şi deci trebuie evitat. Cine este totuşi fumător,
trebuie să se abţină să fumeze cateva ore îninte si dupa scufundare deoarece fumatul îngreunează
funcţionarea sistemelor circulator şi respirator.
Nu trebuie să te scufunzi dacă nu te simti bine şi, mai ales, dacă eşti răcit, pentru a evita
problemele de egalizare şi a blocajului invers. In nici un caz nu trebuie să iei medicamente pentru a
face posibilă scufundarea.
Pentru a nu avea probleme sub apă trebuie să te menţii într-o bună formă fizică şi să ai o
sănătate perfectă. Trebuie să te supui unui examen medical înainte de prima scufundare şi apoi odată
la flecare doi ani. Ideal ar fi ca acest examen să fie făcut de un medic specializat în problemele
scafandrilor. De asemeni trebuie să-ţi faci la timp vaccinurile, mai ales antitetanosul si vaccinul
antitifoid. Trebuie să ai un regim alimentar echilibrat, să te odihneşti suficient, să faci exerciţii fizice
în mod regulat, pentru menţinerea formei fizice şi să nu lipseşti de la antrenamente, deoarece în acest
fel îţi continui educaţia şi progresezi. Dacă ai posibilitatea, este bine să te antrenezi regulat în piscină
şi, după o perioadă de inactivitate, să frecventezi cursul de recapitulare PADI.
Femeile au probleme fiziologice specifice. In mod normal, menstruaţia nu trebuie să afecteze
activitatea de scufundari a femeilor, in aceeasi masura in care nu le impiedica nici la alte activităţi
recreationale active. In ceea ce priveşte graviditatea, deoarece nu se cunosc încă toate implicaţiile
scufundarilor asupra dezvoltarii fetusului, recomandarea generala este să se renunţe la scufundări în
perioada de sarcină sau in perioada in care o persoana incearca sa ramana gravida.
În concluzie, pentru a te putea bucura de plăcerile scufundărilor, trebuie să îţi menţii o bună
stare fizică şi mentală, să te odihneşti suficient, să eviţi obiceiurile dăunătoare şi să te antrenezi în
mod regulat.

90
 Exercifiul 4-8: Sănătatea şi scufundările

1. Alege răspunsul corect. Inainte de scufundare nu trebuie să cousumi:

a) Alcool;
b) łigări;
c) Medicamente;

2. În calitate de scafandru, trebuie să faci un control medical înainte de prima scufundare şi apoi
odata la flecare __ ani.
a) 2
b) 3
c) 5

3. Este foarte important pentru scafandrii să fie la zi cu vaccinurile împotriva tetanosului si

tifoidei.
Adevărat
Fals

4. Completează propoziţia următoare. Pentru a fi în formă după o perioadă de inactivitate,

trebuie să te antrenezi ____________________
a) Urmând un curs recapitulativ al PADI;
b) Citind reviste de specialitate;

5. Femeile nu trebuie să faca scufundări în timpul menstruaţiei.

Adevărat
Fals

6. Femeile însărcinate pot să se scufunde numai până la 9 metri adâncime.

Adevărat
Fals

Răspunsuri: l.a,b,c 2.a 3.Adevărat 4.a 5.Fals. În mod normal, menstruaţia nu trebuie să
afecteze activitatea de scafandru a femeilor. 6.Fals. Este bine ca femeile gravide să evite complet
scufundările.

4.3. RESPIRAłIA LA ADÂNCIME

Pana acum ai invatat despre efectele directe ce decurg din respirarea aerului sub apa si masurile
ce trebuie sa le iei: reducerea volumului si nevoia de a egaliza; densitatea crescuta a aerului si faptul
ca trebuie sa respiri rar si adanc; cresterea volumului si faptul ca nu trebuie niciodata sa-ti retii
respiratia.
Pe langa aceste efecte directe, respirarea aerului sub presiune are si efecte indirecte, mai greu de
sesizat. Din fericire, aceste efecte sunt destul de previzibile si uşor de înţeles. Îvăţând despre aceste
efecte şi folosind anumite tehnici, vei fi capabil să eviţi cu uşuriuţă problemele care ar putea să apară.

4.3.1. Aerul pe care îl respirăm

Obiective:
După parcurgerea acestei secţiuni, vei putea:
1. Să enumeri cele mai importante doua gaze care intră in compoziţia aerului.

Aerul pe care îl respiri la adâncime are aceeaşi compoziţie cu cel pe care îl respiri acum, adică
21% oxigen şi 79% azot. Oxigenul este folosit de organism pentru întreţinerea vieţii, în timp ce
azotul este un gaz inert din punct de vedere fiziologic (organismul nu il foloseste). Deşi nici unul din

91
aceste gaze nu au efecte nocive asupra organismului în mod normal, pot să apară probleme sub apă,
din cauza presiunii ridicate.

Exerciţiul 4-9: Aerul pe care îl respirăm

1. Principalele componente ale aerului sunt:

a) Oxigen si azot;
b) Oxigen si dioxid de carbon.

Răspuns: l.a

4.3.2. Aerul contaminat

Obiective:
După parcurgerea acestei secţiuni, vei putea:
1. Să enumeri cinci posibile simptome ale respirarii uni aer contaminat;
2. Să descrii tratamentul care trebuie aplicat unui scafandru care a respirat aer contaminat;
3. Să explici cum se pot preveni problemele cauzate de respirarea aerului contaminat.

Buteliile se umplu cu aer prin intermediul compresoarelor. Acestea trebuie să nu introducă, în

mod accidental, în aerul de respirat alte substanţe, cum ar fi monoxid de carbon sau vapori de
benzină. În general, aerul contaminat are gust şi miros rău, dar se poate întâmpla şi să fie incolor şi
inodor. Un scafaudru care a respirat aer contamiuat prezintă dureri de cap, senzaţia de greaţă,
ameţeală şi poate chiar să-şi piardă cunoştinţa; poate avea buzele şi paturile unghiilor anormal de
roşii.
În cazul în care un scafandru a respirat aer contaminat, trebuie să fie scos la aer curat, să i se
administreze oxigen, dacă aveţi, iar în cazuri de intoxicaţie severă e posibil chiar sa fie nevoie de
respiratie artificiala. De asemeni, asitenţa medicală este necesară în toate cazurile.
Din fericire, se întâmplă foarte rar să te trezeşti cu aer contaminat în butelie, mai ales dacă o
umpli la centrele specializate unde aerul este expertizat permanent.
Cu toate acestea, dacă ai impresia ca aerul din butelie are gust sau miros neplăcut, nu trebuie să
foloseşti acea butelie, ci trebuie să o duci la analiză. Dacă in timpul unei scufundari te simţi rău sau
te doare capul, inchei imediat acea scufundare si iesi la suprafata.
În concluzie, pentru a nu avea probleme trebuie să te asiguri că aerul pe care îl ai în butelie a
fost uscat, filtrat, şi comprimat la o staţie specializată. De asemeni trebuie să ai grijă să nu inspiri aer
cu noxe în timpul călătoriei cu barca deoarece şi aceasta poate să fie o cauză de intoxicaţie si deci,
generatoare de probleme.

Exercitiul4-10: Aerul contaminat

1. Alege din lista de mai jos propoziţiile care descriu simptome ale intoxicării cu aer
contaminat:
a) Euforia;
b) Durerea de cap;
c) Buzele si paturile unghiilor anormal de roşii;

2. O persoană care s-a intoxicat cu aer contaminat trebuie tratată astfel:

a) Este scoasă la aer şi i se administrează oxigen;
b) I se dă o pungă de hârtie pentru a respira în ea;

3. Pentru a evita apariţia problemelor cauzate de aerul contaminat trebuie să te asiguri că ai în

butelie numai aer curat, uscat si filtrat, provenind de la o staţie specializată.
Adevărat
Fals
Răspunsuri: l.b,c 2.a 3.Adevărat
92
 4.3.3. Oxigenul
Obiective:
După parcurgerea acestei secţiuni, vei putea:
1. Să enumeri două moduri în care se pot preveni problemele care pot fi cauzate de oxigen.
Oxigenul este gazul care întreţine viaţa. Paradoxal, dar în cantităţi şi la presiuni mari, el este
toxic. De fapt, dacă îţi umpli butelia cu oxigen pur în loc de aer comprimat, poţi avea probleme chiar
şi în apă cu o adâncime de 6m. De aceea niciodata nu iti umpli butelia cu oxigen pur.
Chiar şi în amestecul de gaze pe care îl formează aerul, oxigenul începe să fie toxic la adâncimi
foare mari, ce depasesc cu mult limita maxima admisa in scufundarile sportive. Deci, folosirea
aerului in limitele de adancime ale scufundarilor sportive nu ridica problema intoxicarii cu oxigen.
In scufundarile sportive se mai foloseste si aer imbogatit (nitrox), adica aer ce contine mai mult
de 21% oxigen. Aerul imbogatit prezinta anumite avantaje referitoare la cat de mult poti sa stai sub
apa la o anumita adancime dar poate deveni toxic in limitele de adancime ale scufundarilor sportive.
Din acest motiv scufundarile cu aer imbogatit necesita o pregatire speciala si folosirea unui
echipament special. Centrele de scufundari respectabile nu iti vor pune la dispozitie aer imbogatit
fara sa faci dovada unui certificat in acest sens. Deci, pentru a evita problemele legate de intoxicarea
cu oxigen, nu iti umple (nu incerca sa-ti umpli) butelia cu aer imbogatit si nu folosi o butelie marcata
ca fiind umpluta cu aer imbogatit, decat daca esti antrenat si certificat in acest sens.

Exercitiul 4-11: Oxigenul

1. Pentru a preveni problemele date de toxicitatea oxigenului trebuie:

a) să nu umpli niciodată butelia cu oxigen pur
b) să nu depasesti limitele de adancime stabilite pentru scufundarile sportive
c) să nu folosesti aer imbogatit (nitrox) decat daca esti antrenat si certificat in acest sens
d) să folosesti aer din care s-a extras tot oxigenul

Răspuns: l.a,b,c

4.3.4. Narcoza provocată de azot

Obiective:
După parcurgerea acestei secţiuni, vei putea:
1. Să enumeri cinci simptome ale narcozei provocată de azot;
2. Să descrii ce măsuri trebuie luate în cazul intoxicării cu azot;
3. Să explici cum se poate preveni narcoza provocată de azot.

Efectele negative ale oxigenului şi ale aerului contaminat sunt rare, dar cele provocate de azot
trebuie luate în considerare la fiecare scufundare.
La adâncimi de aproximativ 30 de metri, începe să se facă simţit efectul narcotic pe care îl are
azotul sub presiune, efect care creşte odată cu adâncimea. Un scafaudru afectat de narcoza provocata
de azot, se simte ca si cum ar fi intoxicat. Ii sunt alterate facultatile de judecata si de coordonare,
uneori poate să aibă un sentiment de falsă securitate, ceea ce il face să se poarte prosteşte şi să nu
mai ţină cont de reguli. Alteori poate să simtă anxietate si frică riscând să intre în panică. Scăderea
capacităţii de decizie poate avea efecte dezastruoase.
Fiecare persoana este afectata diferit de acest fenomen, deoarece fiecare are altă sensibilitate şi
chiar se întâmplă ca aceeasi persoană să fie afectată diferit de la o scufundare la alta.
Dacă te simţi intoxicat, trebuie să urci la adâncimi mai mici pentru a îndepărta narcoza. De
obicei fenomenul dispare repede. Dacă coechipierul prezintă simptome de narcoză, trebuie să-l asişti
în timpul urcării spre o adancime mai mică. Pentru a preveni apariţia acestui fenomen, trebuie să
eviţi scufundările la adâncime mare.
Narcoza provocată de azot nu este periculoasă prin ea însăşi, dar este riscanta prin faptul că
produce pierderea capacităţii de coordonare.

93
 Exercitiul 4-12: Narcoza provocată de azot

1. Alege din lista de mai jos enunţurile care denumesc simptome ale narcozei provocate de azot:
a) Dificultăţi de coordonare si judecată;
b) Buzele şi paturile unghiilor nefiresc de roşii;
c) Indiferenţa faţă de propria siguranţă;

2. Dacă simţi că încep să apară efectele narcozei provocate de azot, trebuie:

a) Să urci spre adâncimi mai mici;
b) Să cobori mai încet;

3. Pentru a preveni narcoza dată de azot, trebuie:

a) Să eviti scufundările la adâncime mare;
b) Să cobori foarte încet.

Răspunsuri: l.a,c 2.a 3.a

4.3.5. Boala dc decompresie

Obiective:
După parcurgerea acestei secţiuni, vei putea:
1. Să enumeri cei doi factori principali care favorizează absorbţia şi eliminarea azotului din
organism
2. Să explici ce se întâmplă atunci când se depăşeşte adâncimea şi/sau timpul stabilite şi se
produc bule de azot în corp în timpul urcării;
3. Să enumeri factorii secundari care influentează absorbţia şi eliminarea azotului din organism;
4. Să identifici opt simptome ale formelor mai puţin severe ale bolii de decompresie;
5. Să explici care este tratamentul care trebuie aplicat unui scafandru care suferă de boala de
decompresie;
6. Să explici care sunt procedurile de prim ajutor care trebuie aplicate unui scafandru care suferă
de boala de decompresie;
7. Să explici cum se poate preveni boala de decompresie.

După cum ai învăţat deja, într-o scufundare, limitele de timp pe care trebuie să le respecţi nu
sunt stabilite numai în funcţie de cantitatea de aer şi momentul în care apare oboseala sau senzatia de
frig. Aceste limite sunt stabilite in functie de adancimea la care mergi si rezulta din cantitatea de azot
care se dizolva in organism in timpul unei scufundari. Acesta este probabil cel mai important efect al
faptului ca respiri aer sub presiune.
În timpul fiecărei scufundări, din cauza presiunii crescute, azotul conţinut în aerul pe care il
respiri se dizolvă în ţesuturi. Cantitatea de azot dizolvată este direct proportională cu adâncimea la
care ajungi şi cu timpul pe care îl petreci sub apă. Cu cât te scufunzi mai adânc şi cu cât stai mai
mult, cu atât corpul tau absoarbe mai mult azot in exces.
În timpul urcării, presiunea mediului înconjurător scade, iar azotul in exces nu mai poate
ramane dizolvat in organism si incepe sa iasa din starea de solutie. Organismul nu utilizeaza azotul,
deci ceea ce ai absorbit prin dizolvare trebuie sa elimini. Cât timp cantitatea de azot în exces este
menţinută în limite rezonabile, organismul o elimină, fără complicaţii. Pentru a respecta aceste limite
foloseşti tabele şi computere pentru scufundări, care îţi arată timpul maxim pentru o anumită
adâncime, bazându-se pe cantitatea de azot pe care teoretic, organizmul o absoarbe şi o elimină.
Dacă stai sub apă peste aceste limite, organizmul absoarbe atât de mult azot în exces, încât
atunci când urci spre suprafaţă nu-l mai poate elimina proporţional (la fel de repede) cu ieşirea sa din
starea de soluţie. Când iese din starea de solutie şi nu este eliminat, azotul în exces acumulat în
organism formeaza bule în sânge şi în ţesuturi, ca o sticlă cu apă minerală imediat după ce a fost
deschisă. Aceste bule dau ceea ce se numeşte boală de decompresie (BDD)– “the bends”.
În afară de adâncime şi timp, mai sunt şi factori secundari care influenţează absorbţia şi
eliminarea azotului şi apariţia bolii de decompresie. Aceştia sunt oboseala, deshidratarea, efortul
94
susţinut (înainte, în timpul sau după scufundare), frigul, vârsta înaintată, prezenţa unei alte boli,
rănirile, consumul alcoolului înainte sau după scufundare şi obezitatea. De asemenea, efectuarea de
scufundări la altitudine fără a se urma proceduri speciale sau creşterea altitudinii după scufundării (ca
în cazul în care se zboară cu avionul sau când se merge cu maşina la munte) pot să favorizeze
apariţia bolii de decompresie. Veţi învăţa mai multe despre acest subiect în modulul cinci.
Trebuie să faceţi scufundări mult în interiorul limitelor afişate de tabelele şi computerele de
scufundări şi să luaţi precauţii suplimentare dacă unul din factorii secundari va este aplicabil. Pentru
a reduce riscul apariţiei bolii de decompresie este bine să păstraţi întotdeauna o marjă de siguranţă
între timpul real de scufundare şi timpul maxim autorizat de tabela sau computerul de scufundari pe
care îl folosiţi.

Semne şi simptome ale bolii de decompresie

Din cauză că bulele se formează în diferite locuri în corp, simptomele variază foarte mult.
Printre simptome se numără: paralizia, starea de şoc, slăbiciunea, ameţeala, amorţeala, furnicăturile,
dificultatea în respiraţie, şi diferite grade de durere în încheieturi şi în membre. În formele grave,
apare inconştienţa şi chiar moartea.
Boala de decompresie poate avea şi manifestări mai subtile. Simptomele pot include apariţia
unei dureri surde de intensitate slabă sau moderată, de obicei, dar nu obligatoriu, în încheieturi.
Boala de decompresie poate să producă şi senzaţie de amorţeală slabă sau moderată, de obicei dar nu
întotdeauna în membre. Alte simptome ale bolii de decompresie sunt slăbiciunea si oboseala
persistentă. Simptoamele acestei boli pot să apară împreună sau separat, oriunde în corp, şi pot fi
însoţite de o stare de confuzie.
Simptomele bolii de decompresie pot să apară în orice moment după 15 minute până la 12 ore
de la încheierea scufundării, uneori chiar si mai târziu. Cele mai multe simptome apar gradat şi sunt
persistente, dar uneori pot să se manifeste intermitent. Indiferent de cât de severe sunt simptomele,
toate cazurile de boală de decompresie trebuie tratate cu maximă seriozitate.

Primul ajutor şi tratamentul

Dacă un scafandru prezintă simptome ale bolii de decompresie sau le suspectează, trebuie să:
1. întrerupă scufundarea,
2. să solicite imediat asistenţă medicală şi apoi să consulte un medic specializat în medicina
hiperbară.
În unele zone există servicii speciale pentru situaţiile de urgenţă ale scafandrilor.
Dacă asişti un scafandru care este suspect de a avea boala de decompresie, trebuie să-i acorzi
primul ajutor pentru a-i stabiliza starea şi a-l transporta până la o cameră de recompresie. Primul
ajutor în această situaţie include ferirea de şocuri, administrarea de oxigen, şi, dacă este necesar,
masaj cardiac. Dacă scafandrul este inconştient, dar respiră, trebuie să-l întinzi pe partea stângă, cu
capul sprijinit, şi să acţionezi cum este descris în modulul trei în paragraful "Scafandrul inconştieut”.
Cu cât începe mai repede tratamentul, cu atât scade mai mult riscul de a rămâne sechele. Deşi boala
de decompresie este o boală gravă, dacă se aplică un tratament adecvat, rar se întâmplă să fie fatală,
în cazul scufundărilor de agrement.
Pentru a evita apariţia bolii de decompresie şi chiar a riscului de a-ţi pierde viaţa, trebuie să
respecţi timpul şi adâncimea stabilite cu ajutorul tabelelor de scufundare. De asemeni este important
sa urci încet spre suprafaţă, şi să respecţi oprirea de siguranţă la 5m. pentru 3 minute. Vei învăţa mai
multe despre această oprire de siguranţă în modulul 5.

Exercitiul 4-13: Boala de decompresie

1. Cei doi factori principali care influenţează absorbţia şi eliminarea azotului în timpul
scufundării, sunt:
a) adâncimea şi timpul;
b) cantitatea de aer şi reglarea temperaturii;

95
 2. Când nu se respectă limitele de adâncime şi timp stabilite, se pot forma ______ în timpul
urcării, fenomen cunoscut sub numele de boală de decompresie.
a) bule de azot în corp;
b) stare de euforie;

3. Din cei opt factori secundari care influenţează absorbţia şi eliminarea azotului din corp,
alege-i pe cei care apar în lista de mai jos:
a) oboseala;
b) consumul de alcool;
c) frigul;
d) vârsta;

4. Din cele saşe simptome ale bolii de decompresie alege-le pe cele care apar în lista de mai jos:
a) confuzie şi ameţeală;
b) ochi injectaţi;
c) durere de articulaţii şi extremităţi;

5. Un scafandru suspect de a avea boala de decompresie trebuie:

a) Să aştepte cel putiu şase ore înainie de a face o nouă scufundare;
b) Să întrerupa scufundarea imediat, să solicite asistenţă medicală şi să se adreseze unui medic
specializat în medicină hiperbară;

6. Primul ajutor ce trebuie acordat unui scafandru care are boala de decompresie trebuie să
cuprindă ferirea de şocuri, administrarea de oxigen şi, dacă este necesar, masaj cardiac.
Adevărat
Fals

7. Boala de decompresie poate fi prevenită prin respectarea limitelor de timp si adâncime afişate
de tabelele şi computerele pentru scufundări.
Adevărat
Fals

Răspunsuri: l.a 2.a 3.a,b,c,d 4.a,c 5.b 6.Adevărat 7.Adevărat

4.4. TABELELE ŞI COMPUTERELE PENTRU SCUFUNDĂRI – INTRODUCERE

Obiective:
După parcurgere acestei secţiuni, vei putea:
1. Să explici cum se folosesc tabelele şi computerele pentru scufundări;
2. Să explici ce înseamnă scufundare fără decompresie si scufundare cu decompresie;
3. Să explici ce este o limită de nedecompresie
4. Să explici de ce nu trebuie atinse limitele maxime afişate de tabele şi computere
5. Să explici în ce măsură tabelele distribuite de PADI diferă de alte tabele;
6. Să explici de ce cantitatea de azot din corpul unui scafandru este mai mare după o scufundare
repetată;
7. Să defineşti azotul rezidual
8. Să defineşti scufundările repetate;
9. Să cunoşti şi să aplici regulile generale când te scufunzi după tabelele de scufundare
10. Să defineşti timpul de fund
11. Să cunoşti limita maximă de adâncime pentru toate scufundările recreaţionale

După cum ai văzut deja, corpul tău absoarbe azot în timpul unei scufundări; după scufundare
poate tolera o anumită cantitate de azot în exces fără să se declanşeze boala de decompresie. Tabelele
şi computerele de scufundare se folosesc pentru a şti cât azot în exces ai în corp la un moment dat şi
astfel să poţi determina timpul maxim admis la anumite adâncimi.
96
 Deşi tabelele prezintă limitele maxime, trebuie să fii atent şi să eviţi să le atingi, mai ales dacă
eşti în situatâţia în care există factori secundari care măresc riscul apariţiei a bolii de decompresie,
cum ar fi munca fizică susţinută, frigul, vârsta înaintată. Trebuie să iei precauţii suplimentare să eviţi
acolo unde este posibil factorii secundari. Nu îţi poţi schimba vârsta, dar poţi de exemplu să eviţi
deshidratarea. Deoarece oamenii sunt diferiţi în ceea ce priveşte apariţia bolii de decompresie,
folosirea tabelelor nu garantează că această boală nu va apare niciodată, chiar daca se respectă
limitele date de tabele. Pentru a minimiza riscul, trebuie să planifici scufundarea în limitele
indicate de tabele şi să respecţi planificarea, mai ales dacă apar factori care favorizează apariţia
bolii.
Tabelele şi computerele de scufundare stabilesc limitele în care trebuie să se încadreze
scufundarea ţinând cont nu numai de cantitatea de azot care se absoarbe în organism în timpul unei
scufundări, ci si de cea pe care ai absorbit-o în scufundările anterioare. Şi asta deoarece azotul
absorbit în organism are nevoie de câteva ore (câteodată mai mult de o zi) pentru a fi eliminat.
Azotul rămas în organism după o scufundare se numeşte azot rezidual Dacă planifici două
scufundări la mai puţin de şase ore una de alta, trebuie să ţii cont de efectul azotului rezidual
acumulat în timpul celei dintâi. O scufundare făcută înainte ca tot azotul rezidual de la o scufundare
anterioară să se fi eliminat din organizm se numeşte scufundare repetată.
Pentru a înţelege ce se întâmplă, să parcurgem următorul raţionament: înainte de prima
scufundare, nivelul azotului din organism este normal. După revenirea la suprafaţă, cantitatea de azot
din organism a crescut, dar este încă în zona de siguranţă. După ce ai stat o oră afară, cantitatea de
azot scade, dar nu are timp suficient să ajungă la normal. Atunci când faci a doua scufundare, se mai
absoarbe o cantitate de azot, care se adună la cea care a rămas de la scufundarea precedentă. Este
foarte important să iei în calcul tot azotul acumulat când stabileşti limitele pentru o nouă scufundare.
Aceste acumulări si eliminări continue de azot se pot contoriza numai prin folosirea corectă a
tabelelor sau computerelor de scufundare. Tabelele de scufundare distribuite de PADI folosesc un
sistem de calcul mai simplu. Ele sunt unice deoarece sunt primele tabele gândite si testate special
pentru scufundările recreaţionale şi nu pentru alte tipuri de scufundări. Aceste tabele au fost
elaborate de specialişti în domeniu, fiziologi, medici si instructori de scufundări.
Aceste tabele au fost create numai peutru cazul scufundărilor care nu necesită decompresie,
adică acele scufundări în timpul cărora, dacă te situezi în limitele de siguranţă, poţi să urci la
suprafaţă în orice moment, fără să rişti apariţia bolii de scufundare. Scufundările de agrement sunt
întotdeauna scufundări care nu necesită decompresie.
Tabelele de scufundare pentru alte tipuri de scufundări sunt diferite de cele PADI deoarece ele
prevăd şi decompresia. Aceasta constă în efectuarea unor opriri complexe şi destul de dificile, în
timpul urcării, numite paliere de decompresie, cu scopul de a evita apariţia bolii. Scufundările care
necesită decompresie presupun o susţinere logistică importantă de la suprafaţă şi o pregătire specială
pentru cazurile de urgenţă. Pot fi destul de periculoase şi de aceea nu sunt recomandate
începatorilor. Tabelele pentru scufundări cu decompresie pot fi folosite şi în cazul celor fără
decompresie, dar oricum, scufundările de agrement trebuie să fie întotdeauna din a doua categorie.

4.5. Reguli generale privind folosirea Tabelei pentru Scufundări de Agrement (TSA)
Există două versiuni ale tabelelor penru planificarea scufundărilor de agrement: tabelul şi roata.
Indiferent de versiunea pe care o foloseşti, trebuie să respecţi câteva reguli generale. Trebuie sa
aplici următoarele reguli ori de câte ori planifici o scufundare.
1. Timpul de fund este timpul total, în minute, calculat de la începutul coborârii şi până la
începutul urcării finale către suprafaţă sau către oprirea de siguranţă.
2. Pentru orice scufundare la 10 metri sau mai puţin, calculele se vor face ca pentru una la 10
metri.
3. Se foloseşte valoarea exactă a adâncimii sau pe cea imediat superioară.
4. Se foloseşte valoarea exactă a timpului, sau pe cea imediat superioară.
5. În cazul oricărei scufundări, trebuie să urci încet, cu maxim 18 metri pe minut. Mai lent e
posibil.
6. Întotdeauna trebuie să ai grijă să nu atingi limitele maxime admise.

97
 7. Când planifici o scufundare în apă rece sau în condiţii ce ar putea fi stresante, ia în calcul o
adâncime mai mare cu 4 metri decât cea la care vei coborî de fapt.
8. Planifică scufundările repetate în aşa fel încât fiecare scufundare succesivă să fie la o
adâncime mai mică decât precedenta.
9. Limitează toate scufundările repetate la o adâncime de 30 de metri sau mai puţin.
10. Întotdeauna, stabileşte adâncimea maximă a unei scufundări în funcţie de nivelul tău de
antrenament şi experienţa din acel moment. Ca scafandru în apă liberă, adâncimea maxim admisă
este de 18 metri. Scafandrii cu experienţă mai mare pot să coboare, în general, până la 30 de metri.
Scafandrii cu antrenament pentru scufundări de adâncime pot să coboare până la 40 de metri. Toate
scufundările trebuie să fie planificate astfel încât să nu necesite decompresie, şi să nu depăşească
limita maximă admisă pentru scufundările de agrement - 40 de metri. Scufundările care necesită
decompresie sunt peste capacitatea unui scafandru sportiv.
11. Niciodată nu trebuie să te scufunzi dincolo de limitele unei scufundări de agrement şi, în
general evită să atingi limilele stabilite. 42 de metri apare pe tabele doar pentru cazuri de urgenţă –
nu te scufunda atăt de adânc.

LIMITELE DE ADÂNCIME:
• 18 de metri - începător
• 30 de metri - recomandată
• 40 de metri - absolută

Urcă încet în cazul oricărei scufundări

Ai învăţat deja cum trebuie să-ţi adaptezi corpul ca să reziste la cresterea presiunii prin
egalizarea cavităţilor cu aer din corp. Şi la urcare organismul are nevoie de timp pentru a se adapta,
la o presiun în scădere acum. De asemeni, ai nevoie de timp pentru a-ţi stabili flotabilitatea necesară
pentru a păstra legătura cu coechipierul şi pentru a depista la timp obiectele ce ar putea fi în cale. Din
aceste motive, este necesar să urci încet, cu maxim 18 metri pe minut, ceea ce este mai puţin decât
pare.
Este mai dificil să-ţi apreciezi viteza când eşti scafandru începător. întotdeauna începe urcarea
cu plămânii umpluţi cu aer pentru a putea urca încet până la suprafaţă. Este bine să foloseşti un reper
vizual cum ar fi o parâmă sau linia ţărmului pe care ai coborât. Aceasta te va ajuta să controlezi
permanent viteza. Trebuie să foloseşti batimetrul pentru a-ţi supraveghea viteza, mai ales atunci când
nu ai reper. Trebuie să poţi să parcurgi cam 3 metri în 10 secunde, dar nu este necesar să fii foarte
exact atât timp cât nu depăşeşti această viteză. De fapt, pentru un surplus de siguranţă, este bine să
urci cu mai puţin de 3 metri în 10 secunde.
Atunci când este posibil, opreşte-te timp de 3 minute când ajungi la adâncimea de 5 metri, mai
ales în cazul scufundărilor de adâncime sau dacă ai stat aproape timpul maxim calculat. Aceasta se
numeste oprire de siguranţă vei învăţa mai multe despre ea în modulul cinci.
De fiecare dată trebuie să ţii cont că viteza de 18 metri pe minut este limita maximă admisă,
deci este bine să nu o atingi ci să urci mai încet la fiecare scufundare.

Exercitiul 4-14: Tabela pentru Scufundări de Agrement (TSA)

1. TSA este folosită pentru:

a) A calcula cât azot este absorbit în organism în timpul unei scufundări şi, în funcţie de aceasta,
peutru a determina limitele de timp şi adâncimea pe care trebuie să le respecţi pentru a fi în
siguranţă;
b) A calcula cantitatea de aer consumată în timpul unei scufundări, în funcţie de adâncime şi
timp;

2. Trebuie să eviţi să atingi limitele stabilite de TSA:

a) Astfel nu rişti să rămâi fără aer;
b) Întotdeauna, mai ales când sunt prezenţi factori de risc secundari (munca fizică susţinută,
frig, vârstă înaintată, etc.);
98
 3. O scufundare repetată este:
a) O scufundare care are loc la mai puţin de 10 minute de precedenta;
b) O scufundare care are loc la mai puţin de 6 ore de precedenta;

4. Scufundarea care nu necesită decompresie este acea scufundare în timpul căreia:

a) Nu rămâi fără aer;
b) Dacă respecţi limitele slabilite cu ajutorul tabelelor, poţi să urci direct la suprafaţă în orice
moment al scufundării, fără riscul de apariţie a bolii de decompresie;

5. În cazul unei scufundări repetate, cantitatea de azot rămasă în organism de la scufundarea

precedentă se adaugă la cea asimilată în timpul acesteia.
Adevarat
Fals

6. TSA este diferită de cele pentru alte tipuri de scufundări, deoarece:

a) Este gândită pentru scufundări care nu necesită decompresie;
b) Este gândită special pentru scufundări care necesită decompresie;

7. Timpul de fund se calculcază:

a) De la începutul coborârii până la părăsirea fundului pentru a urca direct la suprafaţă;
b) Din momentul în care atingi fundul şi până când îl părăseşti.

Răspunsuri: 1,a 2.b 3.a,b 4.b 5.Adevarat 6.a 7.a

NOTĂ: Dacă ai învăţat să foloseşti roata pentru planificarea scufundării, citeşte primele cinci
capitole din pliantul cu instrucţiuni, după care este bine să faci exerciţiile propuse. După aceasta, poţi
să citeşti numai sumarul exerciţiilor de piscină de la acest modul.

4.5. ANTRENAMENTUL ÎN PISCINĂ - MODULUL PATRU

În cadrul antrenamentelor anterioare s-au exersat numai deprinderi legate de echipamentul
SCUBA, dar în acesta se vor exersa şi deprinderi ale scufundărilor în apnee. Acestea sunt utile atunci
când se doreşte explorarea unor ape mai puţin adânci sau a unui loc în care urmează să se efectueze o
scufundare cu SCUBA. În plus, unele activităţi sub apă, cum ar fi pescuitul şi fotografia subacvatică,
necesită uneori scufundarea în apnee.

Performanţele de atins în timpul antrenamentului în piscină, modulul patru

1. Să stăpâneşti şi să foloseşti hiperventilaţia în timpul scufundării în apnee;
2. Să cobori vertical cu capul în jos, în apa adâncă, fără să faci mişcări inutile;
3. Să goleşti snorkel-ul şi apoi să respiri prin el după ieşirea la suprafaţă;
4. Să înoţi sub apă fără mască o distanţă de cel puţin 15m, să repui masca pe faţă şi să o goleşti
de apă;
4. Să-ţi controlezi flotabilitatea fără să dai din mâini şi din picioare, minim 30 de secunde;
5. Să respiri în tandem cu coechipierul pe o distanţă de minim 15 metri, ca donor şi ca primitor.

4.5.1. Hiperventilaţia
Pentru a putea intra în submersie fără echipament de respirat este necesară reţinerea respiraţiei.
Cei mai mulţi oameni nu reuşesc să-şi reţină respiraţia mai mult de un minut, mai ales dacă trebuie să
facă activităţi care solicită mullă energie.
Pentru a prelungi timpul în care îţi reţi respiraţia, se foloseşte o tehnica numită hiperventilaţie,
care inhibă temporar centrul respiraţiei. Hiperventilaţia nu este altceva decât trei-patru respiraţii
adânci şi rapide înaintea unei scufundări în apnee. În acest fel, senzatia de lipsă de aer apare mult mai
târziu şi se poate sta sub apă mai mult. În nici un caz nu se hiperventilează de mai mult de trei-patru
99
ori, deoarece mai multe respiraţii inhibă centrul respirator atât de mult, încât organismul rămâne fără
oxigen înainte de a simţi nevoia de a respira. Astfel, scafandrul poate să leşine fără avertisment, deci
hiperventilaţia excesivă este periculoasă.
Între două coborâri în apnee trebuie să se aştepte minim un minut pentru a permite organismului
să-şi refacă nivelul normal de oxigen. În cazul în care apar senzaţii de ameţeală, oboseală sau
confuzie, se întrerupe scufundarea.
Hiperventilaţia poate să aibă loc şi neintenţionat, în caz de stres sau oboseală, când se respiră
repede si scurt. În acest caz apar dificultăţi în respiraţie. Pentru a le evita, trebuie să aplici corect
tehnicile de scufundare şi să-ţi păstrezi permanent controlul asupra respiraţiei. Trebuie să respiri
încet până când îţi recapeţi ritmul normal.

4.5.2. Scufundarea în apnee

În cazul scufundărilor cu SCUBA, când ai aer permanent, şi porţi butelia în spate, coborârea se
face în picioare. În cazul scufundării în apnee, când scafandrul este mult mai uşor, se alege coborârea
cu capul în jos.
Când este executată corect, coborârea cu capul în jos te va duce la fund rapid şi cu minim de
efort. Pentru aceasta, se face hiperventilaţie de 3-4 ori, se reţine respiraţia şi se face o aplecare în faţă
pentru a ajunge cu capul în jos. Apoi se ridică picioarele alăturate deasupra apei, astfel încât
greutatea lor să împingă corpul spre fundul apei. În momentul în care labele intră în apă incepi să
înoti cu ele pentru a înainta spre fund, având grijă să egalizezi presiunea tot timpul. În cazul
scufundării în apnee, ca şi în cazul celei cu scuba, se folosesc la înot numai picioarele, nu şi mâinile.
În timpul scufundării în apnee, coechipierul trebuie să rămână la suprafaţă şi să te privească.
Întotdeauna aceste scufundări se fac cu rândul, o data unul, o data celălalt. În acest fel, dacă unul din
scafandri are nevoie de ajutor, coechipierul poate să intervină.
În timpul înotului sub apă în apnee trebuie să faci mişcări lente pentru a conserva cât mai mul
oxigenul din plămâni. Dacă ceva îţi va atrage atenţia, vei fi uimit cât de mult poţi să stai sub apă.
Când simţi nevoia să respiri, trebuie să începi urcarea, cu o mână întinsă înainte şi executând o
miscare de rotaţie pentru a putea vedea complet zona de suprafaţă în care vei ieşi. Odata ajuns sus,
goleşte snorkel-ul suflând în el sau scurgându-l.

4.5.3. Golirea snorkel-ului prin metoda scurgerii

Dacă ai un snorkel fără valvă de purjare, cea mai uşoară metodă de a-1 goli este să-l scurgi. În
cazul unei urcări efectuate corect, te uiţi spre suprafaţă. În acest fel, deschizătura snorkel-ului este
mai jos decât muştiucul. În timpul urcării, trebuie să ţii capul pe spate şi să sufli puţin aer în snorkel;
acest aer se va destinde odată cu scăderea adâncimii şi deci şi a presiunii, şi va obliga apa să iasă din
tub. Dacă priveşti în sus shorkel-ul va fi golit de apă până când ajungi la suprafaţă, datorită aerului
prins înăuntru.
După atingerea suprafeţei, expiră în continuare în timp ce capul ia poziţia obişnuită peutru înot
la suprafaţă. Snorkel-ul va fi golit de apă, dar oricum, prima respiraţie trebuie făcută cu atenţie,
pentru cazul în care au mai rămas câteva picături de apă în el.
Metoda scurgerii este mult mai uţor de aplicat decât suflarea, în cazul unui snorkel fără valva de
purjare, dar poate fi adoptată numai când se face o urcare de la adâncime. Din această cauză trebuie
să goleşti snorkel-ul tot prin suflare atunci câud înoţi cu scuba şi deci eşti la suprafaţă.

4.5.4. Intrarea în apă

Până acum ai învăţat intrarea cu pasul gigant si intrarea din sezând. În cadrul acestui
antrenament se vor învăţa şi alte tehnici de intrare, deoarece fiecare tip de zonă în care se fac
scufundări necesită un anumit tip de intrare şi, respectiv, ieşire.
Una din noile tehnici de intrare este rostogolirea înapoi din şezând, utilă în cazul intrării de pe
platforme joase şi instabile, cum ar fi o barcă mică sau o plută.
Pentru a executa această intrare, trebuie să te asiguri că tot echipamentul este la locul lui, bine
fixat, şi nici un tub nu se agaţă în marginea bărcii sau în altceva de pe punte. Apoi te asiguri că nu
este nimeni în zona unde vei intra. Te aşezi pe marginea platformei cu vesta umflată pe jumătate şi
cu detentorul în gură. łii masca şi detentorul cu mâna dreaptă şi consola cu instrumente cu mâna
100
stânga, apoi te rostogoleşti pe spate. Trebuie să ţii picioarele strânse lângă corp, în poziţia ghemuit,
în timpul intrării pentru a nu agăţa cu ele marginea platformei. Imediat după intrarea în apă te poţi
simţi dezorientat, dar vesta te va aduce imediat în poziţie verticală.

4.5.5. Înotul fară mască

În cadrul antrenamentelor în piscină anterioare ai exersat respiraţia sub apă fără mască pentru a
fi pregătit în cazul în care în timpul unei scufundări masca ţi se va desprinde de pe faţă. Întrucât e
posibil ca într-o astfel de situaţie să fi nevoit să înoţi până la suprafaţă fără mască, în cadrul acestui
antrenament vei exersa înotul fără mască pe o distanţă de 15m. Adu-ţi aminte că trebuie să respiri
doar pe gură nu şi pe nas, şi că poţi doar expira pe nas, atunci cănd vrei să împingi apa afară. În
timpul înotului ţine ochii deschişi, deoarece chiar dacă nu ai masca, poţi să vezi destul de bine pentru
a determina direcţia în care te deplasezi. Dacă poprţi lentile de contact e mai bine să ţii ochii închişi
şi să-l laşi pe coechipier să te ghideze. În situaţia reală în care ţi-ai pierdut masca în timpul unei
scufundări poţi risca să pierzi lentilele de contact, dar pentru exerciţiu din piscină e mai bine să ţii
ochii închişi.

4.5.6. Controlul flotabilităţii (Hovering)

La fiecare antrenament vei învăţa tot mai mult despre controlul flotabilităţii, deoarece stăpânirea
acestei tehnici te va ajuta să nu atingi fundul apei, să nu deranjezi vieţuitoarele subacvatice şi să-ţi
conservi energia.
În timpul acestui antrenament vei învăţa să-ţi ajustezi flotabiliatea cu ajutorul exercitiului
“hovering”. Întâi cobori pe fund şi îţi stabileşti flotabililatea neutră cum ai învăţatg deja, apoi te ridici
usor deasupra fundului şi, fără să-ţi reţii respiraţia, stai cât mai nemişcat, ajustând flotabilitatea cu
ajutorul plămânilor. Va apare o mişcare de urcare şi de coborâre. Pentru ca amplitudinea ei să fie cât
mai mică, trebuie să începi să expiri înainte de a ajunge în punctul cel mai de sus şi să începi să
inspiri înainte de a ajunge în punctul cel mai dejos. Este util să-ţi iei un punct de reper fix peutru a-ţi
da seama cât de bine execuţi exerciţiul.
Cu puţină practică, acest exerciţiu va părea uşor. În timp, vei observa că îţi controlezi automat
flotabilitatea şi astfel poţi să stai deasupra fundului fără efort.

4.5.7. Respiraţia în tandem

Ai învăţat deja care sunt tehnicile care trebuie aplicate în cazul în care rămâi fără aer. Pe
primele două, urcarea de urgenţă controlată şi folosirea unei surse de aer suplimeutare, le-ai exersat
în cadrul antrenamentelor precedente, iar pe a treia, respiraţia în tandem, o vei exersa acum.
Aceasta tehnică este mai puţin recomandată decât celelalte două, deoarece este mult mai
complexă şi de aceea pot să apară erori mult mai uşor. Dacă stai aproape de coechipierul tău şi vă
asiguraţi că aveţi amândoi surse de aer secundare, nu va fi nevoie să apelaţi la această tehnică. Cu
toate acestea, în anumite momente poate să fie utilă.
În general, această tehnică se aplică atunci când:
1. coechipierul nu are sursă de aer suplimentară;
2. eşti aproape de el;
3. eşti la adâncime prea mare să faci o urcare de urgenţă controlată (peste 12 metri);
4. ai exersat suficient de mult această manevră cu coechipierul tău pentru a fi sigur pe ea.
Etapele acestei tehnici sunt: te apropii de coechipier şi îi semnalezi nu am aer şi dă-mi aer. Vă
ţineţi unul de altul şi coechipierul îţi dă detentorul lui, ţinându-l cu mâna dreaptă de furtun, pentru a
evita să apese pe butonul de purjare, şi fără să-l lase din mână. În plus, dacă butonul este liber, tu poţi
să-l foloseşti pentru a goli de apă a doua treaptă. În acest timp staţi faţă în faţă pentru a avea
stabilitate. Fiecare inspiră de două ori, apoi dă detentorul celuilalt. În timpul în care detentorul nu
este în gură fiecare trebuie să scoată bule, emiţând sunetul aaaahhh. Continuaţi exerciţiul pâna când
deveniţi relaxaţi şi face mişcarea uşor. La început veţi exersa stând pe loc, apoi în mişcare.

101
 Revizuirea cunoştinţelor - Modulul patru

1. Un jurnal detaliat este un document care arată experienţa scafandrului şi îi este cerut în multe
situaţii
Alege din lista de mai jos:
ı a) Pentru a beneficia de antrenament suplimentar;
ı b) La magazinele de specialilate când cumperi echipament;
ı c) Când faci scufundări la centre de scufundări si de pe bărci.

2. Explică cum se pot preveni problemele legate de folosirea aerului contaminat.

____________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________

3. Enumeră cele două modalităţi de a evita problemele datorate oxigenului:

a) ___________________________________________________________________________
b) ___________________________________________________________________________

4. Alege din lista de mai jos enunţurile care denumesc simptome ale intoxicaţiei cu azot:
ı a) coordonare defectuoasă;
ı b) purtare prostească;
ı c) durere în încheieturi şi în membre.

5. Alege un răspuns. Pentru a preveni narcoza cu azot:

ı a) respiră repede;
ı b) egalizează presiunea tot timpul;
ı c) evită scufuudarile la adâncimi mari.

6. Alege enunţurile care descriu simptome ale bolii de decompresie:

ı a) purtare prostească;
ı b) mâncărimi moderate;
ı c) buze roşii;
ı d) slăbiciune şi oboseală prelungită.

7. Descrie tehnicile de prim ajutor care se aplică unui scafandru care are boala de decompresie:
____________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________

8. Indiferent ce metodă de planificare a scufundării foloseşti, trebuie să urci cu o viteză care să

nu depăşească 18 metri pe minut.
ı Adevărat
ı Fals.

9. Completează spaţiile libere de mai jos.

_____ Adâncimea maximă admisă pentru Scafandri în Apă Liberă.
_____ Adâncimea maximă admisă pentru Scafandri Avansaţi în Apă Liberă.
_____ Adâncimea maximă admisă pentru nivelul Sscafandru de Adâncime.
ı a) 18 metri
ı b) 40 de metri
ı c) 30 de meiri

102
 10. Conform cu tabelele, limita de ne-decompresie peutru 18 metri este _______ minute.

11. Care este grupa de presiune după o scufundare la 12 metri timp de 24 de miunte?
grupa de presiune _______

12. După o scufundare grupa de presiuue este K. Care va fi noua valoare după un interval de
suprafaţă de 34 de minute?
grupa de presiune _______

13. Un scafaudru care este în grupa de presiuue G planifică o scufundare la 17 metri. Care este
timpul de fund maxim admisă?
timp de fund maxim admis _______

14. Care este valoarea flnală pentru grupa de presiune după următoarea serie de scufundări?
Prima scufundare: 16m/23min; iutervalul de suprafaţă: 1:30. A doua scufundare: 10m/46min.
grupa finală de presiune_______

15. Care este valoarea flnala pentru grupa de presiuue după următoarea serie de scufundări?
Prima scufundare: 18m/15min; intervalul de suprafaţă: 1:00. A doua scufuudare: 12m/30min.
grupa finală de presiune _______

Declaratia studentului scafandru: Orice intrebare la care am raspuns incorect sau incomplet
mi-a fost explicata si am inteles ce am gresit.

Nume _________________________________________________Data_________________

103
 MODULUL 5

5.1 Planificarea scufundării - situaţii speciale

5.2 Folosirea unui computer pentru scufundări
5.3 Orientarea cu busola
5.4 Continuarea studiilor
5.5 Antrenamentul în piscină
5.6 Antrenamentul în apă deschisă - scufundarea 4 si 5
5.7 Epilog
5.8 Practicile care conferă siguranţă scufundărilor - Recapitulare

5.1. PLANIFICAREA SCUFUNDĂRII - SITUAłII SPECIALE

În modulul patru ai învăţat cum să foloseşti tabelele şi roata pentru a calcula timpul limită
pentru o scufundare, pentru o scufundare repetată şi pentru mai multe scufundări repetate. În acest
modul vei învăţa cum să aplici aceste sisteme pentru situaţii speciale: opriri de siguranţă, opriri
pentru decompresie, limite de altitudine, recomandări pentru cazul în care trebuie să zbori cu avionul
dupa scufundare şi tehnici speciale pentru scufundările în ape reci sau în condiţii dificile.

5.1.1. Oprirea de siguranţă

Obiective:
După parcurgerea acestei secţiuni, vei putea:
1. Să stabileşti adâncimea şi timpul pentru o oprire de siguranţă;
2. Să explici utilitatea unei opriri de siguranţă;
3. Să enumeri cele trei situaţii în care este obligatoriu să efectuezi o oprire de siguranţă.

Deşi scufundările pentru care te pregăteşti în cadrul acestui curs sunt scufundări de agrement şi
nu presupun decompresie, (poţi să urci direct către suprafaţă în orice moment al scufundării), totuşi
sunt cazuri când este indicat să faci cate o oprire de siguranţă. Aceasta este o staţionare de trei
minute la adâncimea de cinci metri. În timpul acestei opriri de sigurantă, corpul elimină din azotui
excedentar, scăzând astfel riscul apariţiei bolii de decompresie. De asemeni, acum ai răgaz să-ţi
reglezi flotabilitatea pentru a parcurge ultimii cinci metri până la suprafaţă.
Este recomandat să faci o oprire de siguranţă la sfârşitul fiecărei scufundări. În orice caz,
este obligatoriu să faci o astfel de oprire dacă:
1. Scufundarea a avut loc la 30 de metri sau mai mult;
2. Grupa ta de presiune la sfârşitul scufundării este una dintre cele trei grupe de presiune de
deasupra unei limite de nedecompresie de pe TSA;
3. Ai atins oricare din limitele de pe TSA sau de pe computerul de scufundări. Pentru
computere, limita este atinsă atunci când timpul afişat până la limita de nedecompresie este zero.
După cum am văzut, timpul scufundării se calculează din momentul începerii coborârii şi până
în momentul începerii urcării finale. Timpul de oprire nu trebuie adunat cu acest timp al scufundării,
atunci când se face planificarea scufundării.
Deşi oprirea de siguranţă este recomandată în toate cazurile, sunt totusi situaţii când nu se
aplică: când mai ai aer putin, când asişti un alt scafandru în dificultate sau când se anunţă înrăutăţirea
vremii.

Exercitiul 5-1: Oprirea de siguranţă

1. O oprire de siguranţă este o oprire în timpul urcării, pentru __ minute, la __ metri.

a) 5, 3
b)10, 5

104
 2. Oprirea de siguranţă este utilă deoarece:
a) Ajută organismul să elimine încet excesul de azot;
b) Oferă răgazul necesar pentru a verifica timpul scufundării înainte de a termina scufundarea;

3. Alege răspunsul corect. Oprirea de siguranţă este obligatorie atunci când:

a) Ai coborat la 30 de metri sau mai mult;
b) Scufundarea a avut loc în apă cu vizibilitate redusă;
c) La sfârşitul scufundării, grupa de presiune este una dintre cele trei grupe de presiune de
deasupra unei limite de nedecompresie de pe TSA.

Raspunsuri: l.a 2.a 3.a,c

5.1.2. Decompresia de urgenţă

Obiective:
După parcurgerea acestei secţiuni, vei putea:
1. Să explici ce trebuie făcut dacă s-a depăşit limita de nedecompresie sau limita de
nedecompresie ajustată cu mai puţin de 5 minute;
2. Să explici ce trebuie făcut dacă s-a depăşit limita de nedecompresie sau limita de
nedecompresie ajustată cu mai mult de 5 minute.

După cum ai învăţat deja, scufundările de agrement nu trebuie să implice decompresie, iar
tabelele, ambele versiuni, sunt făcute în acest scop. Cu toate acestea, se poate întampla, în mod
accidental, să se depăşeasca limitele stabilite în timpul planificării scufundării, şi, în acest caz trebuie
să ştii cum să faci o oprire pentru decompresie de urgenţă, pentru a putea să urci în siguranţă.
Dacă ai depăşit limita de nedecompresie sau (în cazul unei scufundări repetate) limita de
nedecompresie ajustată cu mai puţin de 5 minute, trebuie să urci încet, într-un ritm ce nu depăşeşte
18 metri pe minut până la adâncimea de 5 metri şi să te opreşti acolo timp de 8 minute. După ieşire,
nu poţi să mai faci altă scufundare timp de 6 ore, deoarece ai un nivel foarte ridicat de azot rezidual
în organism.
Dacă ai depăşit limita de nedecompresie sau limita de nedecompresie ajustată cu mai mult de 5
minute, este necesară o oprire de decompresie la 5 metri pentru nu mai putin de 15 minute (cu
condiţia ca rezerva de aer să-ţi permită acest lucru). Este obligatorie o pauză de minim 24 de ore
înainte de următoarea scufundare.
Când faci o oprire de decompresie de urgenţă stai cît mai aproare posibil de adâncimea de 5
metri. Dacă nu ai destul aer pentru a face oprirea de decompresie, stai atât cât poţi, păstrând totuşi
suficient aer pentru a putea ieşi la suprafaţă în siguranţă. Apoi, întrerupe scufundările pentru cel
puţin 24 de ore. Dacă ai disponibil, respiră oxigen pur şi monitorizează-te pentru apariţia
simptomelor bolii de decompresie.
Opririle de decompresie de urgenţă se deosebesc de opririle de siguranţă prin aceea că trebuie
facute pentru a reduce un risc excesiv al apariţiei bolii de decompresie şi că reprezintă o procedură
de urgenţă doar în scufundările de agrement. TSA a fost concepută numai pentru scufundări de
agrement fără decompresie. Nu poate fi folosită în scufundările comerciale/militare/tehnice care
necesită decompresie.

Exercitiul 5-2: Oprirea de decompresia de urgenţă

1. Dacă depăşeşti, în mod accidental o limită de nedecompresie cu mai putin de 5 minute,

trebuie:
a) Să urci încet până la cinci metri, să te opreşti acolo timp de opt minute şi să nu te mai
scufunzi în urmăloarele sase ore;
b) Să urci direct la suprafaţă, cu o viteză care să nu depăşească 18 metri pe minut;

2. Dacă depăşeşti, în mod accidental o limită de nedecompresie cu mai mult de 5 minute,

trebuie să urci încet până la 5 metri, iar acolo trebuie să te opreşti cel puţin 15 minute.
105
 Adevarat
Fals

Raspunsuri: l.a 2.Adevarat

5.1.3. Scufundarea la altitudine, Zborul după o scufundare, Frigul şi condiţiile dificile

Obiective:
După parcurgerea acestei secţiuni, vei putea:
1. Să stabileşti altitudinea, în metri, dincolo de care nu trebuie făcute scufundări fără o pregătire
specială;
2. Să stabileşti intervalul de suprafaţă minim, în ore, după care poţi să zbori cu un avion de
pasageri, fără să rişti apariţia simptoamelor bolii de decompresie;
3. Să stabileşti regulile generale privitoare la momentul în care poţi să zbori cu un avion de
pasageri după ce ai efectuat scufundari multiple timp de mai multe zile;
4. Să explici în ce constau procedurile care se aplică în cazul scufundărilor in apă rece sau în
condiţii dificile.

5.1.3.1. Scufundarea la altitudine

În modulul unu ai invăţat despre presiunea atmosferică. Ai văzut că pe masură ce te ridici la
altitudine, presiunea scade, aşa cum se întâmplă şi în apă pe masură ce urci spre suprafaţă. TSA
despre care ai învăţat în modulul precedent este valabilă la nivelul mării şi nu se poate folosi în cazul
scufundărilor care au loc la o altitudine mai mare de 300 de metri. Pentru aceste cazuri sunt necesare
proceduri speciale, pe care le poţi învăţa în cadrul unui curs special.

5.1.3.2. Zborul cu avionul după scufundare

Presiunea joasă de la altitudine trebuie luată în considerare dacă intentionezi să zbori dupa o
scufundare. Regulile care trebuie urmate sunt:
• intervalul de suprafaţă minim necesar este de 12 ore înainte de a zbura cu un avion de pasageri
pentru a evita apariţia bolii de decompresie;
• în cazul în care faci scufundări repetate timp de mai multe zile, trebuie să-ţi iei măsuri de
precauţie suplimentare şi să aştepţi minim 18 ore înainte de zbor;
• în cazul în care faci o scufundare care necesită decompresie, trebuie să aştepţi mai mult de 18
ore înainte de zbor.
Nu există nici o recomandare care să elimine total riscul apariţiei bolii de decompresie, dar
acestea sunt cele mai bune recomandări estimative, cunoscute în prezent, pentru marea majoritate a
scafandrilor. Se poate totusi întâmpla să apară boala de decompresie la anumite persoane sau după
anumite scufundări, în ciuda faptului că sunt urmate toate recomandările.
Eşti responsabil pentru propria siguranţă şi conduită. Recomandările privitoare la zbor după
scufundări, se schimbă o dată cu apariţia de noi cunoştinţe în domeniul efectelor schimbărilor de
presiune asupra organismul uman. De aceea trebuie să fi la curent şi să urmezi cele mai noi
recomandări.
În prezent nu există recomandări privind mersul cu maşina la altitudine după scufundări, de
aceea, cel mai prudent ar fi să rămâi conservativ. Cu cât este mai mare intervalul de timp dinaintea
urcării la altitudine, cu atât este mai mic riscul apariţiei bolii de decompresie.

5.1.3.3.Frigul şi condiţiile dificile

Frigul si condiţiile dificile pot produce o acumulare de azot suplimentară în organism, astfel
încât la sfârşitul scufundării concentraţia de azot din corp este mai mare decât în mod normal, De
aceea, în astfel de cazuri, planificarea scufundării se face ca şi cum adâncimea maximă ar fi cu 4
metri mai mare decât este de fapt.

Exerciţiul 5-3: Scufundările la altitudine, Zborul după o scufundare, Frigul şi condiţiile

dificile

106
 1. TSA este gândită pentru scufundări la altitudini de maxim ____ metri fără să necesite
precauţii speciale.
a)300
b)2400

2. Ai făcut o scufundare la adâncime mică de dimineaţă. Conform regulilor generale, care este
timpul minim ce trebuie să treacă, înainte de a putea zbura cu avionul.
a) 4 ore;
b) 12 ore;

3. Care este timpul minim care trebuie să treacă înainte de a putea zbura cu avionul după ce ai
făcut câte trei scufundări pe zi timp de cinci zile.
a) 12 ore;
b) 18 ore; cu cât mai lung cu atât mai bine;

4. În apă rece sau în caz de conditii dificile planificarea scufuudarii se face ca si cum adâncimea
maximă ar fi mai mare cu _____ decat este de fapt.
a) 5m
b) 4m

Răspunsuri: l.a 2.b 3.b 4.b

5.2. Folosirea computerelor pentru scufundări.

Astăzi a devenit un obicei folosirea computerelor pentru măsurarea adâncimii şi a timpului
scufundării. Deşi sunt scumpe, computerele oferă o serie de avantaje. Ele calculează scufundările
repetate, ceea ce face să creasca timpul în care scafandrul se mişcă la adâncime mică, unde
asimilarea de azot se face mult mai lent. În plus, cele mai multe computere conţin toate instrumentele
necesare în timpul scufundării într-o singură consolă.
Cu toate acestea, chiar şi în cazul în care foloseşti un computer, este necesar să nu renunţi la
tabele, deoarece nici un computer nu este infailibil; poate să dea erori din cauza mânuirii
necorespunzătoare sau dacă rămâne fără baterii. Într-o astfel de situaţie, dacă ai ţinut minte
adăncimea la care ai fost şi timpul petrecut sub apă, poţi continua scufundarea folosind informaţiile
date de tabele. Altfel, va trebui să renunţi la scufundări timp de 12 sau 24 de ore, după cum scrie în
manualul de folosire al computerului.
Când foloseşti un computer, trebuie să nu uiţi:
1. Fiecare scafandru dintr-o echipă trebuie să aibă propriul său computer. În nici un caz nu este
posibil ca doi coechipieri să împartă acelaşi computer.
2. Trebuie să urmaţi cel mai conservativ computer dintre cele două existente în cadrul echipei.
3. Nu trebuie să opreşti computerul între scufundări. Cele mai multe dintre ele oricum nu pot fi
oprite, dar totuşi, dacă îi scoţi bateria sau îl opreşti, va pierde informaţiile referitoare la scufundările
tale anterioare şi la azotul rezidual pe care îl ai în organism. Va trebui să aştepţi până când
organismul va elimina tot azotul rezidual şi abia apoi vei putea folosi din nou acel computer.
4. Trebuie să începi cu cea mai adâncă scufundare şi să le planifici pe următoarele la adâncimi
progresiv mai mici, iar în cadrul aceleiaşi scufundări, trebuie să începi cu cel mai adânc punct şi să
continui progresiv spre adâncimi mai mici.
5. Trebuie să rămâi departe de limitele computerului. Păstrează întotdeauna cinci sau mai multe
minute până la limita de nedecompresie.
6. Dacă se defectează computerul în timpul scufundării, trebuie să urci imediat şi să faci o oprire
de siguranţă la 5 metri pentru 5 sau mai multe minute, înainte de a ieşi la suprafaţă. S-ar putea să fi
nevoit să renunţi la scufundări pentru o perioadă cuprinsă între 12 şi 24 de ore în funcţie de
instrucţiunile din careta sa tehnică. Nu poţi folosi alt computer pentru a continua scufundările
deoarece acesta nu deţine informaţii privitoare la azotul rezidual pe care l-ai acumulat în organism.
7. Chiar dacă foloseşti computerul, e bine să ai la tine ca rezervă şi TSA. Dacă computerul s-a
defecta şi ai urmărit adâncime şi timpul scufundării în concordanţă cu TSA vei putea continua
107
scufundările folosindu-te de tabele. În caz contrar va trebui să aştepţi probabil până a doua zi pentru
a da timp organismului să elimine azotul rezidual.

5.3. ORIENTAREA CU BUSOLA

Obiective:
Dupa parcurgerea acestei sectiuni, vei putea:
1. Să enumeri trei motive pentru care trebuie să foloseşti busola la fiecare scufundare;
2. Să enumeri patru proprietăţi ale unei busole clasice pentru scufundări;
3. Să explici care este poziţia corectă pe care trebuie să o aibă mâna şi braţul atunci când
foloseşti o busolă aşezată pe antebraţ;
4. Să explici care este poziţia în care trebuie ţinută o busolă montată pe consolă atunci când este
folosită;
5. Să explici folosirea unei busole pentru a naviga în linie dreaptă.

În modulele 1-4 ai învăţat că orientarea sub apă este foarte importantă deoarece te ajută să ştii în
orice moment unde eşti, unde ai fost şi unde trebuie să te duci. O bună orientare îţi dă posibilitatea,
de exemplu, să planifici scufundarea în aşa fel încât să ieşi la suprafaţă acolo unde ţi-ai propus, cu o
amplă rezervă de aer în butelie. Dacă ştii tot timpul unde te afli, te poţi îndrepta direct spre vapor sau
spre ţărm atunci cînd apare vreo problemă sau poţi să-ţi dai seama ce porţiuni ale ariei respective nu
le-ai explorat încă. Folosirea unei busole sub apă te ajută să te orientezi mai uşor şi să fii mai sigur pe
tine.
Cele patru proprietăţi pe care trebuie să le aibă orice busolă sunt:
1. Linia de referinţă: Aceasta este o linie fixă care indică direcţia pe care vrei să mergi. Poate
să fie poziţionată în centrul busolei sau jos într-o parte. Totdeauna când te orientezi cu busola,
trebuie să urmezi direcţia arătată de linia de referinţă.
2. Acul magnetic ce indică nordul: În centrul busolei se găseşte un ac ce se mişcă liber în
capsula ermetică a busolei. Acesta este acul busolei, care arată întotdeauna nordul magnetic. Datorită
acestui fapt, se formează un unghi între acul busolei şi linia de referinţă, care indică direcţia dorită şi
te ajută să păstrezi linia dreaptă în timpul înotului.
3. Cadranul: Cele mai multe busole au cadranul rotativ. Pentru a calibra busola, se aliniază cele
două semne paralele de pe cadran peste acul busolei. Aceasta te va ajuta să menţii linia dreaptă în
timpul deplasării sub apă.
4. Gradaţie de referinţă: Cele mai multe busole au numere pentru a putea să înregistrezi
direcţia de mişcare, exprimată în grade. Altele au numai marcaje pentru punctele cardinale.
Înainte de a folosi efectiv busola, trebuie să ştii cum se ţine. Se aliniază linia de referinţă cu axa
corpului; dacă busola este fixată pe mână, se ţine mâna cu busola perpendicular pe cealaltă, sprijinită
pe ea; dacă busola este pe consolă, se ţine consola în faţă, perpendicular pe axa corpului. În ambele
cazuri, linia de referinţă trebuie să fie aliniată cu axa corpului, iar busola să se găsească în faţa
ochilor.
Pentru deplasarea într-o auumită direcţie se orientează linia de referinţă în direcţia respectiva şi
apoi se aliniază axa corpului cu această linie. Busola se ţine la acelaşi nivel pentru a evita alunecarea
acului şi pentru a-i permite să se aşeze. Apoi se roteşte cadranul astfel încat marcajele să se aşeze
peste ac. Pentru a menţine linia dreaptă în timpul înotului nu este necesar să se ţină cont de punctele
cardinale. În continuare, se urmăreşte direcţia dorită care este dată de linia de referinţă, având grijă să
se păstreze busola la acelaşi nivel şi acul să fie mereu între marcaje. Dacă acul se deplasează dintre
marcaje, se corectează direcţia. Deoarece acul arată mereu nordul, cauza deplasării lui dintre marcaje
este părăsirea direcţiei alese.
Pentru a calibra busola şi a te întoarce în direcţia din care ai venit, întâi se răsuceşte cadranul
până când marcajele se găsesc diametral opus de locul în care se găseau la început. Apoi se întoarce
corpul pâna când acul se poziţionează între marcaje. Acum vei fi cu faţa în direcţia din care ai venit
şi te poţi întoarce la punctul de intrare pur şi simplu înotând.
Cu puţin exerciţiu, vei constata că folosirea busolei este un lucru tot atât de simplu pe cît este de
folositor. Busola este foarte importantă deoarece uşurează mult orientarea. Poţi să înveţi mai mult
despre busolă în cadrul cursului de avansaţi şi în cadrul cursurilor de specializare.
108
 Exercitiul 5-3: Orientarea cu busola

1. Alege răspunsul corect. O busolă trebuie folosită la fiecare scufundare deoarece:

a) Îţi permite ţie şi coechipierului tău să vă îndepărtaţi unul de altul şi să vă regăsiţi mai târziu;
b) Te ajută să găseşti sub apă zona unde vrei să ajungi;
c) Te ajută să găseşti punctul de ieşire fără să fii nevoit să ieşi la suprafaţă.

Raspuns: l.b,c

5.4. CONTINUAREA STUDIILOR

Nu eşti departe de momentul în care vei obţine brevetul PADI de Scafandru în Apă Liberă, şi,
de-abia de-acum începe adevărata descoperiree a adâncurilor. Ca scafandru în apă liberă te vei
scufunda în condiţii similare cu cele în care te-ai antrenat în timpul cursului.
Dar nu după mult timp vei dori să înveţi mai mult despre scufundări, să cunoşti şi alţi scafandrii
şi să participi la scufundări specializate. Devenind scafandru în apă liberă PADI, deschizi o uşă către
o lume noua şi astfel vei constata că mai ai foarte multe de iuvăţat.

5.4.1. Programul PADI dc continuare a studiilor

Obiective:
După parcurgerea acestei secţiuni vei putea:
1. Să explici rolul programului PADI de continuare a studiilor;
2. Să enumeri trei motive pentru care o persoană care a obţinut brevetul PADI “Open Water”
trebuie să-şi continue pregătirea în domeniu.

Programul PADI de continuare a studiilor îţi oferă accesul către noi aspecte ale scufundării. Sub
îndrumarea unui instructor PADI, vei câştiga experienţă şi îţi vei dezvolta deprinderile învăţate.
Cursurile următoare sunt chiar mai plăcute decât cel de “Open Water”. Cele mai multe dintre
ele prevăd dezvoltarea deprinderilor în mod practic în apă liberă, alocând un timp minim pentru
antrenamentele în piscina şi pentru teorie. În majoritatea cursurilor vei învăţa să te scufunzi şi să
explorezi zone noi şi vei avea ocazia să-ţi faci noi prieteni.
Dupa ce vei absolvi cursurile următoare, vei putea:
1. Să participi în multe scufundări interesante specializate, cum ar fi scufundări de noapte,
scufundări la epave, să faci fotografii sub apă şi multe altele;
2. Să te scufunzi în condiţii mai dificile decât cele în care te-ai antrenat pentru primul brevet;
3. Să te scufunzi într-o mai mare varietate de zone.

Pasul următor: cursul “Advanced Open Water”.

5.4.2. Cursul “Advanced Open Water”

Obiective:
După parcurgerea acestei secţiuni, vei putea:
1. Să enumeri două motive pentru care cursul “Advanced Open Water” trebuie urmat imediat
după obţinerea brevetului de “Open Water”.
2. Să enumeri două scufundări de specialitate obligatorii pe care le introduce cursul “Advanced
Open Water”.

După obţinerea brevetului “Open Water”, următorul pas este cursul “Advanced Open Water”.
Acest curs continuă instruirea începută în cursul precedent cu un minim de ore de piscină şi de
teorie. În plus, îţi oferă posibilitatea să te scufunzi mai mult, să-ţi dezvolţi deprinderile şi să câştigi
experienţă beneficiind de îndrumare calificată. Este, de asemeni, o cerinţă pentru a putea urma
celelalte cursuri PADI.
În cadrul acestui curs vei face cinci scufundări: două scufundări obligatorii şi trei la alegere.
Cele două scufundări obligatorii sunt: scufundare de orientare subacvatică şi scufundare de
109
adâncime. Pentru cele facultative poţi alege, sub îndrumarea instructorului, dintre: scufundare de
noapte, scufundare la epave, scufundare la altitudine, scufundare din barca, scufundare cu costum
uscat, scufundare multinivel, scufundare de căutare şi recuperare, scufundare pentru studii
naturaliste, scufundare pentru fotografiere sau filmare subacvatică.

5.4.3. “Discover Local Diving” (scufundarea de recunoaştere)

Obiective:
După parcurgerea acestei secţiuni, vei putea:
1. Să explici rolul programului “Discover Local Diving”
Ai învăţat în timpul cursului “Open Water” că este foarte important, indiferent de nivelul
brevetului pe care îl ai, să faci o scufundare de recunoaştere atunci când urmează să te scufunzi într-
un loc unde nu ai mai fost niciodată. Programul “Discover Local Diving” îţi dă posibilitatea să afli o
serie de informaţii despre zone în care nu ai mai fost, într-o singură scufundare supervizată de o
persoană atestată.
Această scufundare presupune o recapitulare a condiţiilor specifice din zona respectivă, a
factorilor de risc şi a punctelor de interes, ca şi informarea asupra tehnicilor şi procedurilor specifice
zonei. În timpul scutundării îţi vor fi arătate câteva din punctele de interes, ca şi factorii de risc de
care trcbuie să ţii seama. După scufundare are loc o discuţie despre ceea ce ai vazul şi despre
tehnicile pe care le-ai folosit: Scufundarea de recunoaştere nu presupune o evaluare a deprinderilor
de scufundare pe care le ai, ci are rolul de a te asigura că ai deprinderile necesare în zona respectivă.

5.4.4. Programul "Scuba Review”

Obiective:
După parcurgerea acestei secţiuni, vei putea:
Să explici când un scafandru trebuie să participe la programul “Scuba Review”.
Dacă nu ai mai făcut scufundări timp de câteva luni sau mai mult, vei avea nevoie sa-ţi
împrospătezi cunoştinţele în domeniu. Programul “Scuba Review” iţi oferă posibilitatea să faci acest
lucru uşor, rapid şi în mod plăcut. Este gândit să te ajute să-ţi aduci la zi cunoştinţele şi deprinderile
legate de scufundări.
În timpul acestui program studiezi singur partea teoretică şi faci o serie de teste pe cere le
corectezi apoi împreună cu un instructor PADI. După aceea, participi la o serie de scufundări în
piscină în timpul carora instructorul te va ajuta să-ţi recapeţi deprinderile de scufundare. După
terminarea cu succes a acestui program, instructorul îţi va marca brevetul pentru a atesta faptul că ţi-
ai împrospătat cunoştinţele şi deprinderile.

5.4.5. Cursul de “Rescue Diver”

Obiective:
După parcurgerea acestei secţiuni, vei putea:
Să explici ce conţine cursul de “Rescue Diver”.

Ai învăţat în modulul trei, în capitolul despre rezolvarea problemelor, că pentru a le face faţă,
cursul de “Rescue Diver” este foarte important. Acest curs se poate urma dupa obţinerea brevetului
de “Advanced Open Water”.
După cum ai aflat şi în modulul trei, acest curs te ajută să-ţi dezvolţi deprinderi necesare pentru
a preveni problemele şi peutru a face faţă urgenţelor în cazul în care apar. Cursul de “Rescue Diver”
este una din cele mai importante etape din evoluţia ta ca scafandru.

5.4.6. MEDIC FIRST AID (curs de prim ajutor)

Obiective:
După parcurgerea acestei secţiuni, vei putea:
Sa enumeri cele doua discipline pe care le conţine cursul de prim ajutor.

110
 Ai învăţat de asemenea în modulul trei cât este de important să ştii să faci resuscitare cardio-
pulmonară şi să acorzi primul ajutor. Acest curs conţine ambele discipline şi te învaţă, la nivel
neprofesionist, tehnicile de prim ajutor folosite de medici şi cadrele paramedicale.
Cursul de prim ajutor te învaţă lucruri care te pot ajuta să salvezi vieţi. El poate fi urmat şi de
persoane care nu doresc să devină scafandri, deoarece aceste cunoştinţe sunt folositoare în orice
împrejurare.

5.4.7. Cursurile “Specialty Diver” (scafandru specializat)

Obiective:
După parcurgerea acestei secţiuni, vei putea:
Să enuimeri cel puţin două cursuri PADI standard care pot fi abordate în viitorul apropiat

Urmând cursurile “Specialty Diver” PADI vei avea parte de scufundări distractive şi
interesante. Există o mare varietate de cursuri de specializare PADI standard, ca şi unele pe care le
poate oferi instructorul tău sau centrul de scufundări pe care îl frecventezi.
Cele mai potrivite specializări pe care le poţi urma în viitorul apropiat sunt cele care te
interesează cel mai mult. Iată cursurile “Specialty Diver” PADI standard:

• Altitude Diver • Underwater Naturalist

• AWARE Fish Identification • Underwater Navigator
• Boat Diver • Underwater Photographer
• Propulsion Vehicle Diver • Underwater Videographer
• Drift Diver • Deep Diver
• Dry Suit Diver • Wreck Diver
• Enriched Air Diver (Nitrox Diver) • Cavern Diver
• Equipment Specialist • Ice Diver
• Multilevel Diver • Search and Recovery Diver
• Night Diver • Semiclosed Rebreather – Dolphin
• Peak Performance Buoyancy • Semiclosed Rebreather – Ray

5.4.8. Cursul “Master Scuba Diver”

Obiective:
După parcurgerea acestei secţiuni, vei putea:
Să explici care sunt cerinţele pentru a deveni “Master Scuba Diver”.
Pe masură ce vei invăţa mai mult şi îţi vei dezvolta deprinderile, vei putea să devii “Master
Scuba Diver”. Acesta este cel mai înalt nivel pe care îl poţi atinge ca scafandru sportiv, deci
neprofesionist. Acest titlu atestă faptul că ţi-ai dezvoltat o serie de deprinderi şi ai o serie de
experienţe într-un mare număr de scufundări de specializare în medii diferite.
Titlul de “Master Scuba Diver” este o distincţie care atestă un înalt nivel de pregătire. Pentru a
putea avea acces la acest titlu, trebuie să îndeplineşti câteva condiţii:
1. să devii PADI “Advanced Open Water Diver”, PADI “Rescue Diver” si să ai cinci brevete de
PADI “Specialty Diver”, sau
2. să devii PADI Divemaster, primul pas pentru a deveni profesionist, şi să ai cinci brevete de
PADI “Specialty Diver”.

5.4.9. Devenind profesionist

Obiective:
După parcurgerea acestei secţiuni, vei putea:
1. Să enumeri patru scopuri ale cursului de “Divemaster”;
2. Să explici cum poţi deveni “Open Water Scuba Instructor” PADI.

Este posibil ca într-o zi să-ţi doreşti să faci din scufundare o profesie. Atunci vei dori să ştii care
sunt avantajele pe care ţi le oferă PADI în accst domeniu.
111
 După obţinerea brevetului “Rescue Diver” PADI, următorul pas este să devii “Divemaster”.
Cursul de “Divemaster” iţi va şlefui deprinderile de scafandru aducându-le la nivel de demonstraţie,
te va ajuta să atingi nivelul de profesionist privind teoria scufundării, te va învăţa cum să organizezi
şi să couduci scufundări şi cum să supervizezi antrenamentul celor care vor să devină scafandri.
După ce ai devenit “Divemaster”, următorul pas este să te înscrii la un curs de “Assistant
Instructor” PADI. Cursul de “Assistant Instructor” te va ajuta să câştigi experienţă în instruirea
scafandrilor, sub îndrumarea directă a unui instructor PADI. Cunoştinţele practice pe care le vei
câştiga în calitate de instructor secund te vor ajuta in pregătirea ta viitoare.
Apoi vei urma un curs de Instructor PADI. În timpul acestui curs vei învăţa cum să-i înveţi să se
scufunde pe cei care doresc acest lucru. După absolvirea acestui curs, vei trece printr-un examen de
doua zile coudus de PADI HEADQARTERS. După ce ai trecut acest examen, vei primi brevetul
PADI de “Open Water Scuba Instructor” cel mai căutat profesionist din industria scufundărilor.
Deşi este nevoie de multă muncă să ajungi “Open Water Scuba Instructor”, fiecare pas este
plăcut si oferă satisfacţii atunci când iţi doreşti să practici această meserie.

5.5. ANTRENAMENTUL ÎN PISCINĂ - MODULU CINCI

Acesta este ultimul antrenament în piscină din cadrul acestui curs. Ca şi în cele precedente, vei
învăţa lucruri noi şi le vei exersa pe cele deja învăţate. Înainte de a intra în piscină este bine să te
familiarizezi cu ceea ce vei avea de făcut. După acest antrenament vei fi gata să treci la cel în apă
deschisă şi apoi să-ţi dai examenul pentru a fi atestat ca scafandru în apă deschisă.

Performanţele de atins în timpul acestui antrenament:

1. Scoaterea, punerea, reglarea şi asigurarea echipamentului scuba şi a sistemului de greutăţi la
suprafaţă, în apă adâncă, cu minim de asistenţă.
2. Scoaterea, punerea, reglarea şi asigurarea echipamentului scuba pe fundul apei, cu minim de
asistenţă.
3. Scoaterea, punerea, reglarea şi asigurarea sistemului de greutăţi pe fundul apei, cu minim de
asistenţă.

5.5.1 Mânuirea centurii cu greutăţi

Pot să apară situaţii în care să fie nevoie să scoţi sau să înlocuieşti centura cu lest, la suprafaţa
apei sau la fund. Dacă centura se agaţă în alte piese din echipament trebuie să o descurci şi să o
ajustezi, iar în cazuri de urgenţă trebuie să o abandonezi. Atunci ieşi din apă intr-o ambarcaţiune sau
pe o platformă înaltă care nu este prevăzută cu o scară, trebuie să-ţi scoţi centura înainte de a urca.
Pentru a scoate centura, se desface închizătoarea, se ţine de capătul liber şi se îndepărtează de
corp. Dacă vrei să arunci centura, trebuie să o ţii departe de corp înainte de a o arunca, pentru a te
asigura că nu este prinsă în echipament. Dacă vrei să ajustezi centura, trebuie să o ţii aproape de corp
deoarece altfel te vei dezechilibra. Trebuie să nu uiţi că în momentul în care ai pierdut lestul iţi creşte
flotabilitatea şi te ridici. Când lucrezi cu lestul nu trebuie să uiţi să ţii centura de capătul liber, nu de
cataramă, pentru a evita alunecarea greutăţilor. Pentru a evita să-ţi intre apă în snorkel, chiar şi atunci
când faci acest exerciţiu la suprafaţă, trebuie să respiri prin detentor. Există două metode pentru a
scoate şi repune centura cu greutăţi.
Pentru prima metodă aşează-te orizontal, cu faţa în sus. łine capătul liber al centurii în mâna
dreaptă, lipeşte-l de şoldul drept şi roteşte-te spre stânga până ajungi cu faţa în jos. Acum centura
este la locul ei şi poate fi încheiată după ce ai verificat dacă este dreaptă şi dacă greutăţile sunt la
locul lor.
Pentru a doua metodă, trebuie să iei ambele capete ale centurii în aceeaşi mâna, astfel încat să se
formeze o buclă. Duci centura în spate şi iei în fiecare mână câte un capăt, astfel încât capătui liber
să fie în mâna dreaptă pentru a o putea încheia. Apoi te roteşti orizontal cu faţa în jos, astfel încat
centura să vină peste şolduri, apoi o închizi.
Indiferent ce metodă vei folosi, vei constata că nu reuşeşti să vezi ce faci în timpul acestor
manevre, de aceea trebuie să te obişnuieşti să lucrezi fără să te uiţi la ceea ce faci.

112
 5.5.2. Scoaterea şi repunerea aparatului scuba
Sunt câteva situţii când ai nevoie să scoţi şi să pui la loc aparatul scuba. La fundul apei se poate
întampla să te agăţi sau să trebuiască să ajustezi vesta. La suprafaţă poţi să-ţi pui scuba după ce ai
intrat sau să o scoţi înainte de a iesi din apă. În timpul acestui antrenament vei exersa punerea şi
scoaterea aparatului scuba atât la suprafaţă cât şi la fundul apei.
Sub apă, cel mai uşor ţi se va părea să scoţi şi să repui echipamentul scuba aşa cum ai face cu o
jachetă fără mâneci. Întâi trebuie să te asiguri că ai desumflat complet vesta, astfel încât să nu urce
spre suprafaţă datorită flotabilităţii pozitive. Apoi, desfăcând conexiunile din faţă, scoţi mai întâi
braţul stâng din vestă, o răsuceşti prin spate şi o scoţi pe partea dreaptă. Trebuie să începi cu braţul
stâng deoarece altfel vei trage de furtunul detentorului şi acesta poate să-ţi cadă din gură. Nu e
nevoie ca în timpul acestui exerciţiu să scoţi detentorul din gură.
Odată scos, aparatul este uşor de mânuit deoarece butelia este mult mai uşoară în apă decăt în
aer. Pentru a pune la loc aparatul, trebuie să-l ţii în picioare, să te asiguri că furtunele sunt libere şi să
bagi întâi mâna dreaptă, ca într-o haină. După ce ai pus aparatul, ajustează bretelele şi încheie
cataramele.
Se poate aplica aceeaşi tehnică şi în cazul exerciţiului la suprafaţă. Aici vesta trebuie să fie
parţial umflată pentru a avea o flotabilitate pozitivă. Este mai uşor să se aplice această metodă cu
ajutorul coechipierului care să ţină butelia în poziţie verticală.
O altă metodă mai uşoară este următoarea: te aşezi pe aparat cu butelia între picioare; fundul
buteliei trebuie să fie în faţa, supapa în spate, iar deschizătura vestei dedesubt. Bagi mâinile în vestă
de o parte şi te laşi pe spate. Vesta va intra la locul ei fără efort.
Instructorul îţi va arăta practic cea mai buna metodă care trebuie adoptată pentru modelul de
echipament pe care îl foloseşti la antrenamente.

5.6. ANTRENAMENTUL ÎN APĂ DESCHISĂ – SCUFUNDĂRILE 3 ŞI 4

Antrenamentele în apă deschisă 3 şi 4 marchează sfârşitul cursului de scafandru în apă liberă,
dar şi începutul activităţii tale ca scafandru atestat. Ca şi antrenamentele anterioare, şi acestea vor fi
plăcute şi vei exersa o serie de deprinderi învăţate în piscina, dar şi unele specifice apei deschise.
Acest capitol va descrie tehnicile pe care le vei exersa în timpul acestor două antrenamente.
Instructorul va decide ce anume se va face în fiecare, în funcţie de condiţiile locale. Înainte de fiecare
scufundare, instructorul te va informa în legătură cu toate exerciţiile care se vor face, precum şi în
legatură cu alte detalii importante, cum ar fi semnalele pentru comunicare sub apă, orientarea în zonă
şi procedurile în caz de urgenţă.
Devenind familiar cu ceea ce ai de făcut, scufundarea va decurge bine şi plăcut. łi se va cere să
execuţi numai tehnici pe care le-ai mai făcut în timpul antrenamentelor în piscină şi al celor în apă
liberă precedente. După aceste scufundări vei fi scafandru PADI în apă liberă.

5.6.1. Antrenamentul în apă liberă - scufundarea 3

Prezentare:
1. Prezentarea scufundarii;
2. Asamblarea echipamentului
3. Echiparea si ajustarea echipamentului
4. Verificarea de siguranta
5. Intrarea
6. Verificarea flotabilitatii
7. 50 de metri înot în linie dreaptă la suprafaţă cu busola;
8. Coborâre liberă, cu referinţă, până la o adâncime de 6-9m
9. Controlul flotabilităţii – flotabilitate neutre sub apă prin metoda pivotării pe vârful labelor;
10. Umplerea şi golirea completă a măştii;
11. Urcare de urgenţă controlată
12. Respiraţie în tandem cu coechipierul – pe loc şi în urcare de la 6-9m (opţional);
13. Explorare subacvatică
14. Urcare
15. Scoaterea şi repunerea sistemului de greutăţi la suprafaţă
113
 16. Scoaterea şi repunerea echipamentului scuba la suprafaţă
15. Ieşirea
16. Analiza scufundării si completarea jurnalului

5.6.1. Antrenamentul în apă liberă - scufundarea 4

Prezentare:
1. Prezentarea scufundarii;
2. Asamblarea echipamentului
3. Echiparea si ajustarea echipamentului
4. Verificarea de siguranta
5. Intrarea
6. Verificarea flotabilitatii
7. Coborâre liberă fără referinţă până la o adâncime de maxim 18m
8. Controlul flotabilităţii – “hovering”;
9. Scoaterea şi repunerea măştii sub apă;
10. Navigare subacvatică cu busola
11. Explorare subacvatică
12. Urcare
13. Ieşirea
14. Analiza scufundării si completarea jurnalului

5.7. EPILOG
Prin faptul că ai absolvit cursul PADI “Open Water Diver” ţi-ai demonstrat competenţa de
scafandru începător. Pentru a-ţi aminti cele mai importante lucruri pe care le-ai invăţat în acest curs
citeşte paragraful următor care este o recapitulare a regulilor care trebuie respectate pentru a face
scufundări în siguranţă. Paragraful este împărţit în mai multe secţiuni; proiectarea scufundării,
înaintea începerii scufundării, scufundarea propriu-zisă şi proceduri generale pentru a face scufundări
în siguranţă.
Atunci cand vei începe cursul “Advanced Open Water Diver”, vei descoperi că scufundarea
poate fi o aventură de-o viaţă, aşa cum este pentru milioane de scafandri. Scufundarea le-a schimbat
multora cursul vieţii deoarece experienţele lor subacvatice le-au dezvăluit o nouă lume fascinantă şi
plină de aventuri. Scufundarea îţi va aduce şi ţie distracţie, satisfacţie, noi prieteni şi amintiri de
neuitat.

5.8. PRACTICILE CARE CONFERĂ SIGURANłĂ

SCUFUNDĂRILOR - RECAPITULARE

Recapitularea următoare te va ajuta să-ţi aminteşti cele mai importante informaţii pe care le-ai
învăţat în acest curs. Este bine să consulţi acest sumar din când în când pentru a-ţi împrospăta
memoria.

Pregătirea
1. Trebuie să ai grijă să fii mereu sănătos. Trebuie să ai un regim alimentar corespunzător, să
faci exerciţii în mod regulat şi să te odihneşti suficient.
2. Trebuie să consulţi un medic odata la doi ani şi să ai acordul lui pentru a face scufundări.
3. Este bine să fi învăţat procedeele de prim ajutor şi resuscitare cardio-pulmonară. Pentru a
beneficia de îndrumare în acest domeniu este bine să urmezi cursul PADI “Medic First Aid” (curs de
prim ajutor)
4. Trebuie să-ţi menţii deprinderile de scufundare făcând scufundări cât mai des posibil şi
continuând studiile în domeniu. Este bine să consulţi “Scuba Review“ după perioade lungi în care nu
te-ai scufundat.

114
 5. Trebuie să participi la o scufundare de recunoaştere de fiecare dată când planifici să te
scufunzi în zone necunoscute. Trebuie să nu uiţi niciodată că ai nevoie de o anumită pregătire pentru
anumite genuri de scufundări.
6. Întotdeauna trebuie să ai şi să foloseşti tot echipamentul necesar pentru condiţiile şi mediul în
care te scufunzi.
7. Trebuie să verifici tot echipamentul scuba în fiecare an. Trebuie să efectuezi inspecţia vizuală
a buteliilor şi testul hidrostatic la intervalele de timp indicate. Trebuie să păstrezi echipamentul în
condiţii bune şi să-l verifici înainte de scufundare.
8. Buteliile trebuie umplute numai cu aer curat, uscat şi comprimat, de la staţii specializate.

Înainte de scufundare
1. Trebuie să începi scufundarea numai dacă te simţi bine, atât fizic cât si mental. Trebuie să ai
un sentiment bun în legălură cu scufundarea. Trebuie să te asiguri că ceea ce vei face se înscrie în
posibilităţile tale. Nu uita - scufundarea trebuie să fie o activitate plăcută. Dacă tu ai sentimentul că
nu va fi sigur şi plăcut, nu trebuie să faci scufundarea.
2. Trebuie să cunoşti zona în care te vei scufunda. Trebuie să evaluezi condiţiile pe care le vei
întâlni şi mai ales trebuie să ştii care sunt factorii de risc specifici.
3. Trebuie să consulţi bulelinul meteo înainte de a pleca. Trebuie să evaluezi condiţiile de mediu
aşa cum se prezintă şi cum se presupune că vor evolua. Nu trebuie să începi scufundarea decât dacă
aceste condiţii sunt la fel de bune sau mai bune decât cele în care te-ai antrenat. Trebuie să amâni
scufundarea atunci când coudiţiile de mediu nu sunt favorabile.
4. Nu trebuie să consumi alcool, medicamente, sau să fumezi înainte sau imediat după
scufundare.
5. Trebuie să-ţi planifici scufundarea împreună cu coechipierul. Trebuie să stabiliţi de comun
acord obiectivul de urmărit, direcţia, timpul şi adâncimea maxime. Trebuie să recapitulaţi semnele şi
metodele de comunicare sub apă, procedurile de urgenţă şi ce anume veţi face în cazul în care veţi fi
separaţi unul de altul.
6. Întotdeauna trebuie să planificaţi numai scufundări care nu necesită decompresie. Foloseste
tabelele peutru scufundare şi lasă mereu intervale de siguranţă. Evită să atingi limita maximă de
timp. Fă cea mai adâncă scufundare în prima zi. Trebuie să ştii cum se face o oprire de decompresie
de urgenţă, dar evită să ai nevoie s-o aplici. Planifică-ţi să faci opriri de siguranţă de câte ori este
posibil. Trebuie să ai grijă la efectele zborului de după scufundare sau la cele ale scufundărilor în
zone cu altitudini mai mari de 300 de metri.
7. Trebuie să verifici echipamentul, atât pe al tău cât şi pe al coechipierului. Trebuie ca fiecare
din cei doi coechipieri să ştie cum se manevrează echipamentui celuilalt. Întotdeauna trebuie să
efectuezi verificarea dinaintea scufundării.
8. Trebuie să fii pregătit pentru urgenţe. Trebuie să ai la îndemână informaţii privind instituţiile
locale la care se poate apela în caz de urgenţe, pentru orice eventualitate.

În timipul scufundării
1. Trebuie să te lestezi bine astfel încât să poţi să-ţi stabileşti uşor flotabilitatea neutră. Trebuie
să-ţi verifici flotabilitatea la suprafaţă, inainte de a începe scufundarea, şi să eviţi să fii supralestat.
2. Întotdeauna trebuie să ai o vestă potrivită. Foloseşte vesta pentru a-ţi controla flotabililatea.
Evită contactul cu fundul apei păstrând flotabilitatea neutră, în interesul tău şi al mediului acvatic. La
suprafaţă, trebuie să-ţi umfli pentru a avea flotabilitatea pozitivă amplă.
3. Trebuie sa arborezi steagul de semnalizare pentru scufundări propriu zonei respective şi să nu
ieşi din zona regulamentară.
4. Începe scufundarea împotriva curentului sau ţine cont de efectele pe care le pot avea curenţii
în timpul scufundării. Planifică scufundarea în aşa fel încât să nu fie nevoie să te lupţi cu curentul
pentru a putea ajunge la punctul de ieşire din apă.
5. Egalizează presiunea des în timpul coborârii, începând imediat după ce ai intrat în apă. Dacă
ai o senzaţie de disconfort într-una din cavităţile cu aer din corp, urcă până când senzaţia dispare,
egalizează, apoi continuă scufundarea. Dacă nu poţi să egalizezi, întrerupe scufundarea.

115
 6. Trebuie să ai contact vizual permanent cu coechipierul tău în timpul scufundării. Stabiliţi ce
veţi face dacă veţi fi despărţiţi în mod accidental.
7. Nu trebuie să depaşeţi adâncimea de 18 metri în timpul unei scufundări. Nu trebuie să uiţi că
aceasta este limita recomandată pentru scafandrii începători. În timpul scufundărilor în apă mai mica
se consumă mai puţin aer, creşte timpul scufundării şi se reduce riscul apariţiei bolii de decompresie.
8. Consideră că harpoanele sunt arme periculoase. Trebuie să le încarci întotdeauna după ce ai
intrat în apă şi să le descarci înainte de a ieşi. Mânuieştele ca şi cum ar fi tot timpul încărcate. Nu
îndrepta niciodată harponul către o altă persoană, fie el chiar şi descărcat.
9. Evită contactul cu plantele şi animalele pe care nu le cunoşti.
10. Fii pregătit pentru posibilele probleme, dar evită-le. Verifică-ţi des echipamentul când eşti
sub apă, mai ales instrumentele: batimetrul, ceasul şi manometrul.
11. Ieşi din apă astfel încât să mai rămână în butelie 20-40 de bari.
12. Relaxează-te. Evită extenuarea şi apariţia respiraţiei greoaie. Dacă acestea apar, opreşte-te,
odihneşte-te şi revino-ţi înainte de a merge mai departe.
13. Respiră corect: rar, profund şi coutinuu. Niciodată nu trebuie să-ţi reţii respiraţia când te
scufunzi cu scuba. Expiră încet si continuu când detentorul nu este în gură. Evită hiperventilaţia
excesivă atunci când te scufunzi în apnee (reţinând respiraţia).
14. În cazul apariţiei unei probleme, opreşte-te, gândeşte, recapătă-ţi controlul şi apoi
acţionează. Acţionează bazându-te pe antrenamentul pe care îl ai, nu pe instinct.
15. Urcă la suprafaţă corect şi cu grijă. În timpul urcării, ţine mâna întinsă şi uită-te în sus. Nu
trebuie să ai o viteză de urcare mai mare de 18 metri pe minut. Planifică-ţi o oprire de 3 minute la 5
metri ori de câte ori este posibil. În timp ce urci, ascultă cu atenţie pentru a putea identifica
eventualele bărci aflate în zonă şi stabileşte-ţi flotabiliatea pozitivă imediat ce ai ajuns la suprafaţă.
16. Întrerupe scufundarea când îţi este frig sau eşti obosit. Nu trebuie să te extenuezi.
17. Urmează-ţi întocmai planul după ce ai intrat sub apă. Nu trebuie să îl revizuieşti când eşti în
submersie.
18. Nu întreprinde scufundări în medii închise decât dacă eşti pregatit şi echipat corespunzător
pentru o astfel de scufundare.

Practici generale pentru o scufundare sigură

1. Fii un scafandru activ. Scufundă-te des pentru a-ţi menţine deprinderile.
2. Dezvoltă-ţi deprinderile şi experienţa gradat, în condiţii de siguranţă maximă.
3. łine un jurnal al scufundărilor pe care le faci. Această înregistrare a antrenamentului şi
experienţei tale este foarte importantă pentru scufundările viitoare.
4. Nu permite persoanelor neantrenate să-ţi folosească echipamentul. Nu ai voie să înveţi pe
altcineva cum să se scufunde. Pentru acest lucru este nevoie de pregătire şi cunoştinţe specializate.
Lasă acest lucru în seama profesioniştilor.
5. Continuă-ţi studiile în domeniu. Nu uita că un scafandru bun nu încetează niciodată sa înveţe.

116
 Revizuirea cunoştinţelor - Modulul cinci

Rezolvă toate exerciţiile următoare, indiferent de ceea ce foloseşti pentru planificarea

scufundării, tabelele de scufundare sau roata.

1. Descrie trei situaţii în care este recomandat să se facă o oprire de siguranţă.

a. __________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
b. __________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
c. __________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________

2. Alege un răspuns corect. Dacă depăşeşti în mod accidental limita de nedecompresie sau
limita de nedecompresie ajustată cu nu mai mult de 5 minute, trebuie să urci încet, cu o viteză nu mai
mare de 18 metri pe minut, până la cinci metri de suprafaţă şi să rămâi acolo timp de __ minute
înainte de a ieşi. După ieşirea din apă, nu trebuie să te mai scufunzi cel puţin __ ore.
‫) ٱ‬a 8 ,etunim 6 ;ero
‫) ٱ‬b 51 ,etunim 42 ;ero

3. Exprimă altitudinea, în metri, dincolo de care nu trebuie folosite tabelele de scufundare fără
precauţii speciale.
_____ metri.

4. Pentru a fi sigur că nu vor apare simptomele bolii de decompresie, nu trebuie să zbori cu

avionul timp de 12 ore după scufundare.
‫ ٱ‬tarăvedA
‫ ٱ‬slaF

5. Explică procedura pe care trebuie să o aplici atunci când planifici o scufundare în apă rece
sau în condiţii dificile, folosind tabelele de scufundare.
____________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________

6. Care este intervalul minim de suprafaţă necesar între o scufundare la 18 metri cu durata de 40
de minute, urmată de o scufundare la 14 metri cu durata de 60 de minute?
Interval minim de suprafaţă = _______

7. Care este intervalul minim de suprafaţă necesar între o scufundare la 20 metri cu durata de 29
de minute, urmată de o scufundare la 14 metri şi durata de 39 de minute?
Interval minim de suprafaţă = _______

8. Având în vedere direcţia indicată de busola din Figura 1, alege dintre figurile alăturate pe cea
care indică direcţia inversă.

Figura 1 a. b. c.

9. Care este scopul sistemului PADI de continuare a educaţiei ?

__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________

117
 10. Care sunt avantajele programelor PADI Adventure Dives şi PADI Advenced Open Water ?
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________

11. Care este scopul programului PADI Discover Local Diving ?

__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________

12. Când ar trebui să participi la cursul PADI Scuba Review ?

__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________

13. Care este relaţia între cursurile PADI Adventure Dives, Advanced Open Water Diver şi
Specialty Diver ?
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________

Declaratia studentului scafandru: Orice intrebare la care am raspuns incorect sau incomplet
mi-a fost explicata si am inteles ce am gresit.

Nume _________________________________________________Data_________________

118