Renasterea

Apogeul polifoniei vocale, sec 15-16.

Un fenomen musical artistic apărut in Italia ca urmare a dezvoltării sociale și a

progreselor din viața europeană.

În Italia umanismul a cuprins : pictura, sculptura și literature.

Îm muzică, Palestrina și Orlando di Lasso

Se impun limbile nationale în detrimental limbilor latine.

Se dezvoltă tehnica imitativa, cantabilitatea melodică.

Muzica profesională promovată de biserică.

Se dezvoltă instrumentele si mijloacele de expresie.

Se aplică utilizarea consonantelor imperfect.

Apar culturile muzicale nationale.

Se accentuiază muzica laică – aparitia de noi forme musicale.

Se diferentiază muzica religioasă cu formele ei, motet si misă de muzica laică

cu chansonul, liedul polifonic și madrigalul

Cultura muzicală franco-flamandă.

Reprezentanti culturali: Rembrant si Rubens.

Reprezentanti muzicali.

Guillame Dufay ( 1400- 1474) – Se initiază în Ars Nova.

Călătoreste  prin  Franța  și  Italia,  stabilindu-­‐se  la  Roma.  Este  cunoscut  prin  mise    (Missa  
L'homme  armé)  Missa  de  unde  foloseste  un  stil  popular  și  instrumente  de  suflat.  A  mai  scris  
si  motete  religioase  si  profane.  
 
                       Jean  Ockeghen  –  1430-­‐  1495.  
 
Maestru  de  capelă  la  curtea  lui  Carol  al  VII-­‐lea    
 Scrie  chanson-­‐uri,  canoane  motete  (  Deo  Gratias)  si  mise  (Misa  de  recviem,  Misa  
pro  defunctis).    
Foloseste  foarte  mult  tehnica  imitatiei.  
Canoanele  sale  sunt  scrise  in  difderite  forme.  
 
Josquin  du  Pres    (  1450-­‐1521)  
 
Elevul    lui  Ockeghem,  s-­‐a  stabiliti  la  Roma.  
Maestru  de  capelă  la  Capela  sixtină.  
Unul  dintre  cei  mai  mari  maestri  ai  genului    „a  cappela”.  
Scrie  mise  ,  motete  ,  chanson-­‐uri  
Scrie  Missa  L'homme  armé  ,  construită  pe  notele  ,  Ut  –  Kirie;  Re  –  Gorie;  Mi-­‐  
Credo;  sol  –  sanctus  et  benedictus  și  la  –  agnus  dei.  
 
Cultura  muzicală  franceză.    
 
Franta  avea  traditia  de  la  Notre  –  Dame.    
 
 Genul  characteristic  Frantei  :  chanson-­‐ul  (  cantec  profane  pe  mai  multe  voci)    
Există  două  tipuri  de  chanson  :  1.  D.  Amore  ;  2.Descriptiv,  ambele  abordate  in  
stil  fugat  ,  imitativ  și  in  stil  armonic.    
Chansonul  cunoaste  două  perioade:    
 
I. 1525-­‐1555  –  prin  Clement  Jannequin  
II. 1555-­‐1600  -­‐    Claude  de  Jeune  
 
Perioada  I.    
 
Chanson-­‐ul  este  scris  la  4-­‐5  voci,  notația  era  rombică,  pe    5  linii,  fără  bare  de  
măsură  iar  vocile  erau  notate  succesiv.  
Reprezentant  de  seamă  al  chanson-­‐ului  :  Clement    Jannequin,  care  este  și  
creatorul  chanson-­‐ului  descriptive.  În  lucrările  sale  imită  strigătele  și  zgomotele  străzii.  
 Piese  celebre:  Bătălia  de  la  Marignon,  Războiul  ,  Strigătele  Parisului,  
Privighetoarea,  Trăncănitul  femeilor  
 
 Perioada  a  II-­‐a    
 
-­‐ Stilul  polifonic    este  în  regres  în  favoarea  celui  armonic.    
-­‐ Se  păstrează  caracterul  modal.    
-­‐ Numărul  vocilor  crește  până  la  8    
-­‐ Cromatismele  apar  doar  accidental  (  ocazional)    
-­‐ Apare  aria,  care  va  deveni  în  secolul  următor  arie  de  curte  
-­‐ Reprezentant    :  Claude    Jeune,  compositor  si  musician  la  curtea  
lui  Henric  al  IV-­‐lea.  Este  considerat  un  maestro  al  contrapunctului  fugat,  
creația  sa  cuprinzând  psalmi,  arii,  motete,  chansoane  etc..  
 
 Cultura  muzicală  italiană  
 
-­‐ Spre  sfârsitul  secolului  16,  câștigă  supremația  Stradivarius,  
Ameti  și  Guarnieri  
-­‐ Se  dezvoltă  stiluri  specific,  madrigalul,  villanela,  și  frottola  
-­‐ Se  perfecționează  instrumentele,    se  dezvoltă  creația  pentru  
orgă,  cu  genurile  specific  orgii:  ricercarul,  toccata,  fantezia.  
-­‐ Primul  centru:  Veneția  cu  Adrian  Willaert,  de  origine  flamandă.  
-­‐ El  este  întemeietorul  scolii  venețiene  
-­‐ Promovează  arta  corală  
-­‐ Maestro  de  capelă  sa  San  Marco  
-­‐ Elevul  lui  Josquin  du  Pres  
-­‐ Scrie  :  madrigal  ,  mise,  motete  si  ricercare  
-­‐  
Reprezentanti  în  Italia  :  Andrea  Gabrielli  si  Giovani  Gabrielli  (  creatorul  fugii,  el  
pune  bazele  concertului  grosso  ,  scriind  pentru  un  ansablu  de    17  instrumente  (  Ex.  
Sonata    pian  e  forte  )  
   
 
 Roma  .  –  traditia  cântuliu  Gregorian  la  Capela  Sixtină  inaugurate  în  1473  
Aici  activază  Palestrina  și  Orlando  di  Lasso  
 
 
Palestrina:    
-­‐ melodia,  este  elemental  essential  
-­‐ scrie  in  character  popular  
-­‐ polifonia  lu  se  baza  pe  imitatie  
-­‐ stăpâneste  la  perfectie  polifonia  vocală  
-­‐ Creația  sa  –  mise  (  90  de  mise)  –  Exemple:    Veni  Creator  
Spiritus,  Misa  papei  Marceli  ,  Misa  Brevis,  Laudate  Domini,    
-­‐  Motete:    Ave  Maria    
-­‐ madrigal,  imnuri,  psalmi  
 
Orlando  di  Lasso  (contemporan  cu  Palestrina)  –  închide  renasterea  muzicală    
 
Scrie  :  madrigal,  chansoane  (    Culesul  viilor)  ;  psalmi  (  Psalmi  de  penitentă);    misse    
(  Supper  Bella)  

 
Barocul  Italian  .    
 
Thomaso  Albinoni.    
Se  naste  la  Venetia    ,  studiază  vioară  si  canto.  
Prima  opera    Op.  1  dedicată  lui  Otto  Bani  :  „Zenobia”.  
După  Zenobia  ,  la  Florenta  prezintă  opera  La  Griselda.  
S-­‐au  păstrat  3  opere:  zenobia,  Engelbera,  La  Statiza.  
Mai  deosebită  este  muzica  instrumental  la  Albinoni.  
CEa  mai  mare  parte  din  creatia  sa  a  ars  in  al  II-­‐ea  război.  
A  rămas  Adagio  in  sol  minor.    
 
Domenico  Scarlati.    1689  -­‐  1757  
S-­‐a  născut  la  Neapole,  a  fost  organstul  și  compozitorul  operei  regale  din  Neapole.  A  
călătorit  in  Europa  si  a  intalnit  pe  :  Rameau,  Vivaldi,  Handel  si  Bach,  timp  în  care  scrie  
două  din  operele  sale.  
Creatia  sa  cuprine  opera  oratorii  si  cantata,  totusi  el  rămâne  celebru  pt  cele  555  de  
cantate  pentru  pian  ,  concepute  intr-­‐o  singură  miscare,  monopartite  si  monothematic  
lipsite  de  indici  dinamice  si  in  tempo  rapid.    
 
Arcangelo  Corelli.    
17.  feb  1673.  La  Fusignano  –  Ferara.    
Începe  studiile  cu  Limanelli  
Scrie  doar  musică  instrumnetală.  
Se  afirmă  prin  cele  47  de  sonate  trio,  12  sonate  pt  vioară  și  12  concerte  grosso,  cuprinse  
in  6  opusuri.    
In  opus  5vavem  cele  12  sonate  pt  vioară.Ultima,  la  Fallia,  are  o  temă  si  24  de  variatiuni.    
În  opus  6  avem  cele  12  concerte  grosso.    
Corelli  pune  bazele  dezvoltării  muicii  simfonice.      
 
Antonio  Vivaldi  
Se  naste  la  Venetia,  incepe  muzica  cu  tatăl  său  la  vioară.  
La  6  ani  ,  prima  aparitie  publică  la  capela  San  Marco.  
Sa  format  in  scoala  Venetiană,  alături  de  Gabrielli  și  Monteverdi.    
Scrie  peste  700  de  lucrări  :  oratorii,  cantata,  simfonii,  piese  instr.  
Cele  trei  cat  de  concerte  instrmentale:  
1.  concertul  fără  solisti  –  simfonia  concertatntă  
2.  Concertul  cu  mai  multi  solisti  si  orchestra  
3.  Concertul  cu  solist  si  orchestra.  
 
Astfel  avem  cele  mai  imp:    
Op  3  –  La  Stravaganza  
Op.  5  L,estro  armonico  
Op  8.    –  primele  4  concerte  –  Anotimpurile  –  al  5-­‐lea  furtuna,  al  6-­‐lea  plăcerea.    
Op  8  deschide  seria  concertelor  programatice,  cu  accent  pe  cadentă.    
 
Claudio  Monteverdi.    
 
S-­‐a  născut  la  Cremona.      
Maestru  de  capelă  la    Marc  Antonia.  
Scrie  9  vol  de  madrigal  pe  versuri  de  Taso.  
 (  1685-­‐1750)  
 
Se  naste  la  Eisenach  dintr-­‐o  familie  de  muzicieni,  cu  un  număr  mare  de  copii.  
La  9  ani  rămâne  orfan.  Fratele  lui  mai  mare  (  Johan  Christian  Bach)  se  ocupă  de  
educația  lui.  
Studiază  singur  lucrări  de  Scarlati  ,  Teleman,  Vivaldi.  
În  1709  se  afirmă  ca  violinist  la  Weimer.  
1708-­‐1717    muzician  de  curte  ,  capel  maestru  și  organist  la  curtea  ducelui  de  Weimer.  
1717-­‐1723    capel  maestru  și  organist  la  curtea  ducelui  de  Kothen.  
1723  se  stabileste  definitive  la  Leipzig,  cantor  si  organist  la  bis.  Sf.  Thomas.  
 
Moare  în  1750.    
 
Creația  sa  cuprinde:  
 
-­‐  Muzică  orchestrală,  instrumental,  vocal-­‐simfonică.  
 
Muzica  orchestrală.  
 
1.  Concertele  solistice  pentru  :  
 
-­‐ Clavecin  
-­‐ Vioară  și  orchestră  
-­‐ Două  clavecine  și  orchestra  
-­‐ Dintre  cele  mai  remarcate:  Concertul  Italian  în  Fa  major  ,  scris  la  Leipzig.  
 
2.Concertele  grosso:    
 
-­‐ Concertele  brandemburgice  (  6)  –  dedicate  unui  principe  german    cu  numele  de  
Brandemburg.  Au  o  structură  variată  alcătuită  din  2-­‐5  părti,  component  
intrumentală  fiind  alcătuită  din  intr.  cu  coarde,  instr  de  suflat  si  chiar  clavecin.  
-­‐  
3.  Suitele    orchestrale  (  6  )    (  numite  de  Bach  –  uverturi)  –  Ex.  Aria  din  suita  nr  3.    
 
Creația  instrumentală.    
 
Pentru  clavecin.  
 
Invențiunile  –  numite  de  Bach  -­‐    simfonii  -­‐    scrise  la  2,3  voci,  cu  scop  didactic,  creații  libere,  
clasate  după  treptele  scării  cromatice  ale  gamei.  
Clavecinul  bine  temperat  –  două  volume  de  preludii  și  fugi  (  24  fiecare)  în  toate  tonalitățile  
gamei  temperate.  Fugile  sunt  la  2,3,4  și  5  voci.  :    
– 6  sute  francize,  alcătuite  din  dansuri  de  origine  franceză  după  modelul  popular.        
–  –  6  suite  engleze  
 -­‐ 7  suite  germane  –  cunoscute  sub  numele  de  partite  
-­‐ fantezia  cromatică  și  fuga  în  Re  minor  
-­‐ Variațiunile  Goldberg  (  aria  cu  30  de  variațiuni,  scrise  într-­‐o  singură  tonalitate,  pe  
aceeași  temă  )  dedicate  unui  elev  îndrăgit.  
-­‐ Printre  ultimile  lucrări  instrumentale:    
-­‐ Ofranda  muzicală  ,care  are  o  temă  cromatică  comandată  de  Frederic  al  II-­‐lea,  al  
Prusiei,  construită  pe  o  structur  simetrică.  
-­‐ 7  ricercare  
-­‐ 5  canoane  
-­‐ 1  sonată  trio  
-­‐ Arta  fugii  –  alc  din  15  fugi  și  4  canoane,  pe  o  temă  unică.    
-­‐ Nu  se  specifică  formația  intrumentală.  
-­‐ Ultima  fugă  a  rămas  neterminată,  fiind  pe  notele  din  numele  lui    Bach.  
 
Creația  vocal  –  simfonică.  
 
1.  Cantatele.  
-­‐  religioase    peste  300-­‐  scrise  pentru  toate  duminicile  si  sărbătorile  anului  liturgic.  
 
Ex.      Hristos  este  în  mormânt.  
Trezeste-­‐te  
Reformata  
Aveam  o  mare  supărare  
 
-­‐ Laice  –  scrise  în  diferite  perioade,  cu  dedicații  diferite.  
-­‐  
-­‐ Drama  per  musica  
-­‐ Cantata  tarănească  
-­‐ Cantata  cafelei  –  drama  comică  
2.  Motetele  .  Scrise  pentru  serviciul  divin  de  dimineață  și  de  seară,  după  marele  preludiu  
pentru  orgă.  Toate  sunt  scrise  în  limba  germană,  pt  orgă  ,  orchestra,  coruri  duble,  fără  solisti.  
Libretistul  lui  Bach  se  numea  Picander.  
 
3.  Oratoriile  ,  create  pe  texte  latine.    
 
-­‐ Magnificant  
-­‐ Înălțării  
-­‐ De  Paste  
-­‐ De  Crăciun,    suită  de  6  cantate,  provenite  din  surse  diferite,  in  care  sunt  illustrate  
marile  sărbători  dintre  Crăciun  și  bobotează.  
-­‐  
 4.  Pasiunile  –  scrise  după  textul  evangheliilor  ,  textile  fiind  commentate  prin  ariii  corale,  
recitative  și  coruri,  atingând  dimensiuni  neîntâlnite  ,  fiecare  pasiune  cuprinzând  două  părți.  
 
-­‐ Marcu  Passion  
-­‐ Lucas  Passion  
-­‐ Johanes  Passion  –  alc  din  68  de  numere  cu  tema    judecății  ,  suferintei  și  mortii  lui  
Iisus.    
-­‐ Matteus  Pasion  –  libretul  bazat  pe  aceeași  ist  biblical,  orchestrații  fiind  mult  
amplificată:  două  orchestra,  două  orgi,  solisti,  coruri  duble  s  coruri  de  copii.  
 
 Misa  in  Si  minor,  numită  Marea  Missă.  
  
 
 
 
 
 
 
 
   J.  F.  Handel.  (n.  23  februarie  1685,  Halle  -­‐  d.  14  aprilie  1759,  Londra)  
 
 Compozitor  german,  care  a  trait  mai  mult  in  Anglia.    
 
La  9  ani  are  primul  mare  success  improvizând  la  orga  din  catedrala  din  Halle.    
La  17    ani  devine  organistul  acestei  catedrale.  
În  1712  se  stabileste  la  Londra,  devenind  directorul  Academiei  Regale.  
 
Muzica  instrumentală:  suite,  fantezii,  fugi,  capricii,  pascaglia.Concertele  grosso  –  sintetizează  
muzica  italiană,  apropiat  de  suită.  
-­‐ Suitele  :  (  2)  Muzica  apelor;  Muzica  focurilor  de  artificii.  Ambele  sunt  lucrări  
ocazionale  cu  character  programmatic.  
Muzica  apelor  –  scrisă  cu  ocazia  unei  sărbători  cu  scopul  de  a  alina  plictiseala  regelui.  Printre  
primele  creații  cantata  in  aer  liber.    
Muzica  focurilor  de  artificii-­‐  scrisă  cu  ocazi  sărbătorii  care  punea  capăt  războiului  pentru  
succesiunea  la  tronul  Angliei.  
A  fost  concepută  pentru  120  de  suflători,  dinte  care  40  sunt  trompete.  
 
Muzica  vocal  simfonică.    
 
Oratoriile  bazate  pe  drame  religioase:    
 
-­‐ Israel  în  Egipt  
-­‐ Messiah  
-­‐ Samson  
-­‐ Judas  Macabeus  
-­‐  
Oratoriul  Mesiah    cuprinde    o  suită  de  meditații,  în  care  sunt  povestite,  toate  marile  fapte  
creștine,  de  la  profeție  pînă  la  judecata  de  apoi.    
Creația  de  scenă.  Handel  unul  dintre  cei  mai  mari  comp  de  opera  a  timpului  său.  A  scris    40  
de  opera.