CUVINTUL 1 Despre credin Domnul impreund-lucrind si intarind cuvintul, incepem prin a grai despre credinfd, dupa care vom trece la urmitoarele, Mai intii se cuvine a crede in Dumnezeu, cé este si cd celor care il cauté détdtor de platii se face (Evr. 11, 6); si: Dreptul din credinja va fi viu (Avac. 2, 4; Rom. 1, 17). Tar cel cu adevarat drept din credin{a are credinfa lucratoare, credina ce sporeste, credinta intaritd, credin}& ce lumineaza prin faptele cele bune, ca si Se prosliveasc’ Dumnezeul tuturor. inceputul credinjei este lipirea de Dumnezeu, Cel desavirsit credincios este piatra a bisericii lui Dumnezeu, gititi spre zidirea lui Dumnezeu-Tatil, ridicatd intru indljimi cu scripetele lui Tisus Hristos, care e crucea Lui, iar fringhia e Sfintul Duh. Credinta omului este ciliuza, iar dragostea este drumul care duce la Dumnezeu, Unul ca acesta se face purtitor de Dumnezeu, adic& purtitor de Hristos, si bisericd a lui Dumnezeu, si alergator in alergarea cea sfinti, si in toate privinfele impodobit prin implinirea poruncilor lui lisus Hristos. $i obirsia vietii este cea prin credinta si prin dragoste, decit care nimic nu e mai presus'. Vorbesc ins de credinta cea lucritoare, deoarece credinta fara fapte moarta este in sine insdsi. lar faptele credinfei sint dragostea, bucuria, pacea, indelunga-rabdare, vrednicia, bundtatea, smerita cugetare si lauda cea in Domnul, increderea in Dumnezeu, rastignirea trupului, de toate lucrurile cu odihna cu care S-a odihnit de lucrurile Sale Dumnezeu, luarea crucii si urmarea Lui, vierea in Duhul, impartasirea de Duhul: aceasta se va socoti intru dreptate. Acestea sint faptele credinfei, Cel ce cu credinfa alearga pe calea poruncilor jos, primeste Ierusalimul cel de Sus. Daci avem credin{%, sintem intru credin(a, gi cu tarie stim intr-insa, si intru Domnul bine silasluim, Zice si Domnul prin Prorocul: Ochii Mei sint peste credinciosit pamintului, ca sd sada ei impreund cu Mine (Ps. 100, 8). Asijderea si leremia: Jat, Doamne, ochii Tai - spre credinja (ler. 5,3). Zive si Petru: Sporiti cu eredinga voastra virtutea (II Pt. 1, 5), precum si: Zidindu-va pe voi insiva pe temelia credinei, trezviti-va, privegheati, fiindcé vréjmasul vostru, diavolul, ca un leu racnind umbla, céutind pe cine va inghiti, céruia stati impotriva intemeiati cu credinta (luda 1, 20; 1 Pt. 5, 8-9). $i Pavel: fntru care crezind v-ati pecetluit cu Duhul Cel Sfint al fagdduintei (Efes. 1, 13), si: Peste toate luind paviza credingei, cu care veri putea stinge toate sdigetile cele arzitoare ale vicleanului (Efes. 6, 16), si: Credinta este fiinya celor nidajduite’, cétci intru ea au fost marturisiti cei de demult... dupa credinf& au murit acestia tofi (Evt. 11, 1,2,13), si: Dreptatea lui Dumnezeu prin credin{a s-a ardtat la tofi ceia ce cred (Rom. 3, 22), si: Ca sd primim fagdduinfa Duhului prin credint& (Gal. 3, 14), si altundeva: $i a crezut Avraam lui Dumnezeu, si s-a socotit lui intru dreptate... iar celui care nu face fapte, ci crede in Cel ce indrepteazi pe cel picitos, credinta lui i se socoteste ca dreptate (Rom. 4, 3, 5) - si adaugi: (Mostenirea fagiduita) este din credinfa ca sa fie dupi har, incit sd fie nestramutaté fagaduinta la toatd semingia - nu numai celei din Lege, ci si celei din credinja lui Avraam. $i nu s-a scris numai pentru el cd s-a socotit lui, ci $i pentru noi, care cdrora va sd ni se socoteascé, celor ce credem intru Cela ce a sculat din morti pe lisus Hristos, Domnul nostru. Asadar, indreptiitindu-ne din credinti, pace avem catre Dumnezeu prin Domnul nostru lisus Hristos (Rom. 4, 16, 23-24; 5, 1). $i catre Timotei: Urmeaza dreptatea, eredinta, dragostea, pacea cu tofi cei ce cheama pe Domnul (Il Tim.), si: Fara credinga, cu neputinga este a placea lui Dumnezeu (Evr. 11, 6). $i loan zice: Aceasta este porunca Lui: sé credem in numele Fiului Lui, lisus Hristos, si crezind sé avem viata vesnica (I In 3, 23; In 20, 31). lar Domnul nostru Tisus Hristos, Adevaratul Dumnezeul nostru, zice: ,,Cel ce crede in Mine, riuri de apa vie din pintecele lui vor curge" — iar aceasta a zis-o despre Duhul, pe Carele aveau sa il primeasca cei care cred in El (In 7, 38-39), si: Cine este sluga credincioasd si injeleapta? (Mt. 24,43), si in alta parte: Credinta ta te-a mintuit; mergi in pace (Le. 7, 50), iar edtre Marta: Cel ce crede in Mine, si de va muri, viu va fi (In 11, 25), iar cdtre ucenici: Amin, amin zic voud: cel ce crede in Mine, lucrurile carele Eu le fac, si acela le va face, si mai mari decit acestea va face (In 14, 12) , si: Cel ce crede in Mine are viatét vesnicé (In 6,47), si: Credei in Dumnezeu, si in Mine credeti (In 14, 1). 2 Veni IanatieTeoforul, Epistota tre Magnesien, 1.24 (mar) Pentr a impeziingoesul acest Toe biblic, iat cum il euieste Sfntl Toan Gusd de Aut: wntrucit cele ndajduite par fi lipsite de substan (any postata), credits le diruieste substan (hypostasis)- mai bine zs mu le dewey, ci ea ins este Fina (ous) lor, De pil, favierea ra Inptit, cf nddejdea ida substan (hyphistesin) in sufletul nos” (nt)