You are on page 1of 143

IşîA#N#U*

DAMSKIN

DESCOPERIRE
CU ANmuNTUL A
PRAVOSIAVNICII
CREDINTE

PRe»\llb-
SFÂNTUL
IOANN DAMASKIN

DESCOPERIRE CU AMĂRUNTUL
A PRAVOSLAVNICII
CREDINŢE
SFÂNTUL
IOANN DAMASKIN

DESCOPERIRE CU AMĂRUNTUL
A PRAVOSLAVNICII
CREDINŢE

Tălmăcită din limba ellinească de


Gherontie leromonahul şi Grigorie lerodiaconul
din Sfânta Mănăstire Neamt 9

şi tipărită la laşi în anul


dela Hristos

1806
d)
cP

I0AN DAMASCHIN, SF.


Descoperire cu amăruntul a
pravoslavnicii credinţe / Sfântul loan Damaschin.
trad. din lb. greacă de
Gherontie leromonahul şi Grigorie lerodiaconul.
Bucureşti : Predania, 2011.

ISBN 978-606-8195-10-0

1. Gherontie leromonahul (trad.)


11. Grigorie Dascălul (trad.)
PRC"lî®
Bucureşti
2011
###ffiffiffiJjffi#jEÎE±fîr±e+€.=a±`±fî=
A CELUI
@a5âSăsăBăsăsă%ăsăBgss&ăsaB
li;\- +:+\L
ÎNTRU SFINTI PĂRINTELUI NOSTRU
#ţ# fiT6dg ri ----- ai-H 9

Tf8 O+mri mfriHT6Agţi HOCTf8 I0ANN DAMASKIN


ήd'l]H h dd"CKriHT] DESCOPERIRE CU AMĂRUNTUL
L€oKon6Pfif6 Xţ AmifgHT-8^L
A PRAVOSLAVNICII
dnfflgooAdgHHTîri Hf6ĂfiHUS
Tx^MWAm dHHA ^ĂMgA 6A^iiHTE'f«ţ A.pgMi
CREDINŢE
d,
1 OMH l',H:ţy,ţ.A.r!t'.4g.MrHA'qg- cP

^gv 4+g^8H. H6f-nr®g 16Mm . Tâlmăcită din limba ellinească acum, întru a doao Domnie aicea
K® a prea Luminatului şi prea Înălţatului nostru Domn,
ăf83H
ALEXANDRU CONSTANTIN MURUZI VVD.
JUHÂH#H°[ţ;::{:H^n#q#;gi',.+:#;AJTEgB;:##*:;::.`;::b
Din porunca preaosfinţitului Arhiepiscop şi Mitropolit

a toată Moldaviia,

Kg ;«E'Pg^ EAnof^®EiHi.f Ua ff Ţf^qrgĂq «* KIRIU KIR VENIAMIN


' _ -+ ~ ~~ , , , ~ ,,
bîŢ=.Ţ_a_,Î_|Ţm'|m€nM+,o^di8d:*..6BTu Cu a căruia blagoslovenie şi chieltuială s'au dat şi în tipariu spre
d4EwrkH*8w ^'î cSx,oŢr4m mri 6Ait"'.t.
folosul de obşte; adăogându-se la sfârşit şi oarecare însemnări.
+'f Mm'H .

|AŢŢn?,r|?'d`i.^C4>Hrrf"mfoflo^f'Ă.f
#dA #Hg,ib , ,;wg . ASH'A ^gfi igH'.i.i . âB
iB#ăş#EiE# âBEiESS#âB În Tipografiia Sfintei Mitropolii, în laşi.
La anul 1806. Luna lui lunie.
±=#ă5#=#ă±3E=Î=5H*a*Îa5E=*
•ÎŢăftlft=*?*
@r +++ ţffiffiffi ffieEE S±ââB±:______3±ââ3±:3±4âB3:3±â±±:±âăE3:3±ââB±:3±ââB±:3±ââB3:3±4â83:3±ââ±±ş±4SB±3=â§3±±=ââE±ş±âsB±:±±â§B±ş=â§B±EfiE±gflsE±3±34st±&E4NE±ş±âsB±

E +++
a.supra Stemei prca Luminatului şi - PREAOSFINŢITULul
prea Înălţatului Şi binc:redinciosului Domn
şi de Dumnezeu alesului Arhiepiscop Şi Mitropolit
ALEXANDRU CONSTANTIN
a toată Mo]daviia
+++* MURUZI VOEVOD KIRIU KIR VENIAMIN,
++w+
al nostru preamilostiv Stăpân, Şi de obşte
Arhipăstoriu,
h'®S
pre cea de slugă plecată închinăciune aducem.

are cine iaste iconomul cel credincios şi înţălept, pre ca-


rele va pune Domnul preste slugile sale, ca să dea în vrea-
me măsura de grâu? Aceastea sânt cuvintele Domnului,
PREAOSFINŢITE STĂPÎNE, cu care închipuiaşte pre
€fiJ . Păstoriul cel adevărat, carele întru aceaiaşi dată să cuvine
a fi şi credincios cătră Stăpânul, şi înţălept cătră iconomi-
ia sufletelor, în ce chip vedem pre PREAOSFINŢIIA TA,
+LŞHL>+,.+w+L>+++,<"+++++ icoană vie a cuvintelor acestora. Că îndată ce de Dumnezeiasca Pronie pre
preaosfinţitul Scaun al Sfintei Mitropolii, ca pre un mai înalt sfeaşnic te-ai daL`M`
înălţat, ca de aicea pre toţi cu lumina faptelor bune să-i luminezi, păzind cre-
dinţa cea adevărată cătră Stăpânul, nu încetezi a metahirisi şi toate chipurile
de iconomie ceale ce pot a folosi tuma cea cuvântătoare. Căci care din ceale
Doao seamne ce în peceate s'au însemnat ce faci PREAOSFINŢIIA TA nu privesc spre folosul turinei? Sau mai bine
Domnului Alexandru i s'au încredinţat. să zicem, care din ceale ce privesc spre folosul tumei nu faci PREAOSFIN-
ŢIIA TA? Pre carele altul aicea acum au văzut soarele cu atâta râvnă aprinsă
Unul, că au domnit în ţara Rumânească îl arată, pentru podoaba bisearicilor, cu atâta grijă neadomită pentru mântuirea su-
fletelor, cu atâta silinţă fără de preget pentm folosul Patriei, precum te-ai
Iară altul în Moldova încă şi această dată.
arătat PREAOSFINŢIIA TA, cel iute de a priceape ceale bune, şi mai iute
Întărească-lDumnezeuîntrubunăliniştire, de a le săvârşi, cel dulce la cuvânt, şi mai dulce la obiceaiu? Pentru care şi,
ca magnitul pre hier, pre toţi îi tragi spre dragoste şi sfiială, carii nici pentru
Ca să stăpânească aicea în deplină bucurie. dragoste slăbesc sfiiala, nici pentm sfiială tâmpesc dragostea, ci ca pre un
Părinte de obşte cu adevărat şi Stăpân toţi cu sfiială te iubesc. Iară ceaia ce
acum ai făcut, pre toţi şi spre minune îi aduce. Că în pământul sec şi fără de
EE EE EE
apă, în limba noastră zicem, cea până acum însetată, ai izvorât apă vie Şi `-` `.-` `-` `---` ` ` ` -` `-` ` ` ` ` ` ` ` -. ` `--. ` -..-....-...--..-...,- _` -...-. :: ._J;.._=

spreviaţăveacinicăsăltătoare.CănunumaiŞcoalădeTheologhieînMănă-
stirea Socolii ai întemeiat, ci şi THEOLOGHIKON acesta, al Sfântului •_.
_------_
`` `.` ` ` ..... `.. . ` ..` ` . ``.ŢIT_` ...... `. ` . ` ..-` .` ` ..-. ` ` ...... ` .`... ``` ...... 1` `.`.`

IOANN DAMASKIN din limba ellinească ai poruncit de 1-am tâlmăcit, şi


prin Tipariu lumină ai rânduit de au dobândit. Pentru care aceastea Ctitor al
limbii noastre toţi pretutindinea propoveduindu-te, mulţămesc lui Dumne-
zeu, că în vreamea foameţii de a auzi cuvântul lui Dumnezeu, după graiul
Prorocului, au păzit dătătoriu de grâu tare şi puteamic, carele la vreame dă
fieştecăruiamăsuradegrâu.PentruaceaiafericităiasteMoldova,pentrubu-
na norocire ce au dobândit în vreamea aceasta: fericiţi sântem şi noi, carii CĂTRĂ CETITORIUL
suptacestfeliudeStăpânne-amînvrednicitafi,şilaacestfeliudeporuncia
sluji.CiDomnul,începătoriulPăstorilor,săpăzeascăprePREAOSFINŢIIA
TAîntrumulţişifericiţianipânălaadâncibătrâneaţeîntăritprepreaosfinţi-
tul Scaun, pre carele Duimezeiasca lui Pronie te-au înălţat, ca în viaţa
aceasta să străluceşti întru dregătoriia cea păstorească, povăţuind turma şi los iaste Filosofiia, pentru că prin aceasta cunoaşte omul, pre
Oile ceale încredinţate PREAOSFOSFINŢIEI TALE la păşunile ceale de cât iaste cu putinţă, ceale de pre pământ, priveaşte ceale de pre
suflet folositoare şi mântuitoare ale Dogmelor celor evangheliceşti şi Pă- Hare lucru Ceriu,
cu adevărat, şi minunat,
ştie ceale şi vieţii
trecute, semuiaşte omeneşti
ceale viitoare.prea demult
Dară fo-
rinteşti.Iarădupăslobozireaceadeaiceasăteînvredniceştiafiîmpreunăcu mai mare şi mai minunat lucru, şi oamenilor pentru mântuire prea de nevoe,
Hristos,priiminddeladânsulCununadreptăţiiceagătităPREAOSFINŢIEI măcar de şi nu toată tuturor, iaste Theologhia, pentru că prin aceasta cunoaş-
TALE şi îndulcindu-te de bunătăţile lui ceale veacinice. te [omul] tainele lui Dumnezeu, ajunge la vârftil doririlor, pentru carele zice
David: Săf%rcz-m6-voz.24 cG7cc7 mz. s6 vcz czrGfcz s/ovcz fcz; dobândeaşte fericirea
cea vea,clric-a... Că aceasta iaste viaţa cea veacinică, hotitxraşte Domnul, ca să
te cunoască pre tine, unul adevăratul Dumnezeu, şi pre carele ai trimis în
Ai Preaosfinţiei tale /c/7%c, pre /j.s'#s f7rz.s'fos'. Şi, ca să zicem în scurt, pre cât ceale Dumnezeeşti
sânt mai înalte decât ceale omeneşti, pre atâta ştiinţa cea theologhicească
covârşaşte pre cea filosofească, pentru că aceaia să îndeletniceaşte pentru
preaplecate slugi
Dumnezeu şi pentru ceale Dumnezeeşti, iară aceasta pentru ceale ce sânt
dela Dumnezeu Şi după Dumnezeu. Pre această dară ştiinţă a Theologhiei,
Gherontie şi Grigorie carea atâta de mult iaste mai înaltă decât a Filosofiei, Preaosfinţitul nostru
din Sfânta Mănăstire Neamtul Stăpân, ca un iubitoriu de folosul Patriei, şi râvnitoriu de ceale Dumneze-
eşti, prea de nevoe socotind a fi ca să o dobândească neamul nostru şi în
limba sa, Şi să fie cunoscută nu numai celor învăţaţi în limba ellinească, ci şi
celor ce să slujesc cu limba cea părintească, după ce au aşăzat Şcoală pentru
dânsa în Mănăstirea Socolii, ne-au poruncit de am tâlmăcit şi pre acest
Dogmaticesc THEOLOGHICON al Sfântului IOANN DAMASKIN, carele
şi ellineaşte mai nainte aicea în laşi s'au tipărit.] Pentru că Dumnezeescul
acesta Părinte, pre ceale ce de ceialalţi Sfinţi Theologhi şi Purtători de Dum-
nezeu Dâscali semănate în multe şi deosebite Cărţi s'au scris, în scurte şi
puţine Capete cuprinzindu-1e, la bună rânduială le-au aşăzat, întru cât cei ce
vor ceti numai pre acesta, pentru toate ceale Dumnezeeşti pot a avea ştiinţa

1 iaşi, |715. 0+. ed.)


10
EE EE H
cea cuviincioasă. Iară la sfârşitul Cărţii am adaos şi oarecare însemnări, une- ±ÎîâE±ÎEâEÎîff±±ÎjâEαÎâE±±±âE±±ââ±±±±â=±Î±Îfâî±Î±fiî±±±âE±±=fiE±Î±fi:±±±âE±Î±â±±±±fiE±Î±âE±Î±âE±±±âE±±±âEαÎfi:±Î±â±±±±fiî±

le, spre mai multă luminare, avându-1e dela Dâscalii noştri, când ne-am pa-
radosit;iarăaltele,pentruvreoneabătutăînţăleagere,adunânduLledincărţile ARĂTARE
Sfinţilor şi Apărătorilor Dogmelor celor dreapte ale Bisearicii Răsăritului. A CAPETELOR CELOR CE SĂ CUPRIND
Deci rugăm pre mulţămitorii Cetitori, ca unde noi vreun cuvânt potrivit nu
ÎN TOATĂ CARTEA
vom fi nemerit, sau întunecos vom fi tâlmăcit, ei, mai bine nemerind, şi
aceaiaşi râvnă spre împlinirea lipsii noastre arătând, pre ceale nenemerite să
le îndrepteaze, iară pre ceale întunecate să le lumineze, pomenindu-ne la A celor ce în Cartea întâi.
rugăciunile lor şi pre noi, carii la ceale preaosfinţite şi de obşte folositoare Capul Foaia
porunci, pre cât ne-au fost putearea, nu am pregetat osteneala. 1. Cum că necuprins de minte iaste Dumnezeu, şi cum că nu să cuvine să
căutăm şi să cercăm ceale ce nu s'au dat noao de Sfinţii Proroci, şi de Apostoli, şi
de Evanghelişti
Tâlmăcitorii 2. Pentm ceale ce să pot grăi şi ceale ce nu să pot grăi, şi pentni ceale ce să
pot cunoaşte şi ceale ce nu să pot cunoaşte
3. Dovedire cum că iaste Dumnezeu
4. Ce iaste Dumnezeu, şi cum că iaste neajuns de minte
5. Dovedire cum că unul iaste Dumnezeu, şi nu mulţi
6. Pentru cuvântul şi Fiiul lui Dumnezeu, siloghisticească dovedire
7. Pentru Duhul cel sfânt, siloghisticească dovedire
8. Pentru sfântaTroiţă
9. Pentru ceale ce săzic laDumnezeu
10. Pentru Dumnezeiasca unire şi deosebire.
1 1. Pentm ceale ce trupeaşte să zic la Dumnezeu.
12. Pentru acealeaşi.
Încă pentm Dumnezeeştile numiri mai cu deadinsul.
13. Pentm locul lui Dumnezeu, şi cum că numai Dumnezeu iaste nescris-
împrejur.
14. Însuşirile firii c6iI Dumnezeeşti.

A celor ce întru a doao Carte

1. Pentru veac.
2. Pentru zidire.
3. Pentru îngeri.
4. Pentm diavolul, şi pentru demoni.
5. Pentru zidirea cea văzută.
6. Pentru Ceriu.
7. Pentru lumina, focul, luminătorii: Soarele adecă, şi Luna, şi stealele.
8. Pentru aer, şi pentru vânturi.
12
Ei E EE •*,.&,.*, 13
9. Pentru ape.
8. Cătră cei ce zic: Oare supt câtăţimea cea necumată să aduc firile Domnului,
Pentru noianuri.
sau supt cea deosebită?
10. Pentm pământ şi pentru ceale de pre dânsul.
Cătră cei ce întreabă: Oare supt câtăţimea cea necurmată să aduc, sau supt cea
1 1. Pentru Raiu. deosebită ceale doao firi?
12. Pentru om. 9. La întrebarea aceaia, adecă „De iaste fire fără ipostas?", răspuns.
13. Pentru dulceţui. 10. Pentm Cântarea cea Întreit Sfantă.
14. Pentru mâhnire. 11. Pentm firea ceaia ce în feliu, şi ceaia ce în netăiat să socoteaşte, şi pentru
15. Pentru frică. deosebirea, unirea, şi întruparea; şi cum să cuvine a înţăleage o fire a lui Dumnezeu
16. Pentru mânie. Cuvântul întrupată.
17. Pentru putearea cea nălucitoare. 12. Cum că Născătoare de Dumnezeu iaste Sfânta Fecioară, împrotiva Nesto-
rianilor.
18. Pentru simţire.
13 . Pentru însuşirile amândurora firilor.
19. Pentru cugetare.
14. Pentm voile şi stăpânirile de sineşi ale Domnului nostm lisus Hristos.
20. Pentru pomenire.
15. Pentni lucrările care sânt în Domnul nostru lisus Hristos.
21 . Pentru cuvântul cel înlăuntru în minte, Şi pentru cel vorbitoriu.
16. Cătră cei ce zic: Deaca iaste omul de doao firi şi lucrări, nevoe iaste ca la
22. Pentru patimă şi lucrare.
Hristos trei firi şi [tot] atâtea lucrări a zice.
23. Pentru Lucrare.
17. Pentru aceasta, că s'au îndumnezeit firea trupului Domnului, şi voia.
24. Pentm cea de voe, şi pentm cea fără de voe.
18. Încă pentm voile şi stăpânirile de sineşi, şi minţile, şi socotealele, şi înţălep-
25. Pentru ceaia ce iaste întru putearea noastră, adecă pentru stăpânirea-de- ciunile.
sineşi.
19. Pentru lucrarea cea theandricească, adecă Dumnezeiască-bărbătească.
26. Pentru ceale ce să fac.
20. Pentru patimile ceale fireşti şi neprihănite.
27. Pentru carea pricină ne-am făcut de-sineşi-stăpânitori.
21. Pentm neştiinţă şi robie.
28. Pentru ceale ce nu sânt în stăpânirea noastră.
22. Pentru sporire.
29. Pentru Pronie.
23. Pentru teamere.
3 0. Pentru mai-nainte-cunoştinţa şi mai-nainte-hotărârea.
24. Pentru Rugăciunea Domnului.
25. Pentm aceaia, a face al său.
A celor ce întru a treia Carte.
26. Pentm patima trupului Domnului, şi nepătimirea Dumnezeirii lui.
1. Pentru Dumnezeiasca rânduială, şi pentru purtarea de grijă cea cătră noi şi 27. Pentru aceasta, cum că Dumnezeirea Cuvântului nedespărţită au rămas de
mântuirea noastră. suflet şi de trup, şi la moartea Domnului, şi cum că un ipostas au rămas.
2. Pentru chipul zemishrii lui Dumnezeu Cuvântului, şi pentru Dumnezeiasca 28. Pentru stricăciune şi răsipire.
lui Întrupare.
29. Pentru pogorârea cea în iad.
3. Pentm ceale doao firi, împrotiva Monofisiţilor.
4. Pentru chipul dării şi împărtăşirii c6il deopotrivă a însuşirilor. A celor ce întru a patra Carte.
5. Pentru numărul firilor.
1. Pentru ceale după înviiare.
6. Cum că toată firea cea Dumnezeiască întru una din ipostasurile eiî s'au unit
cu toată firea cea omenească, nu parte cu parte. 2. Pentru şădearea cea de-a dreapta Tatălui.

7. Pentru cel unul alcătuit ipostas al lui Duimezeu Cuvântul. 3. Cătră cei ce zic: Deaca doao firi are Hristos, [atunci] sau şi fapturii slujiţi, în-
chinându-vă la fire zidită, sau ziceţi, că o fire iaste închinată, iară una neînchinată.
14
Ei Ei EE
4. Pentru ce Fiiul lui Dumnezeu s'au făcut om, iară nu Tatăl, nici Duhul, şi ce
au isprăvit după ce s'au făcut om?
5. Cătră cei ce întreabă: De iaste zidit ipostasul lui Hristos, sau nezidit.
6. Când s'au numit Hristos.
7. Cătră cei ce întreabă: De au născut sfânta Născătoarea de Dumnezeu doao
firi, şi de s'au răstignit pre Cruce doao firi.
Îfiîîg±gîflaE±Îîa=ααÎîâEÎîffE±ÎjffiîfiâEÎÎEâEÎααâî±Î=fiE±Î±fi±±Î±âEαÎâE±Î±fiî±Î±âEαÎâE±Î±fiE±Î=a=±=fl=α±==±±
8. Cum întâi-născut să numeaşte cel Unul-născut Fiiul lui Dumnezeu.
9. Pentru credinţă Şi pentm Botez.
10. Pentru credinţă. Cununile de laudă care Sfântul Sobor al 7|lea împleteaşte
1 1 . Pentru Cruce, întm carele iarăşi şi pentru credinţă. Sfântului loann Damaskin
12. Pentm închinarea spre răsărit.
13. Pentru sfintele şi preacuratele Taine ale Domnului.
14. Pentru neamul Domnului şi pentru SfaŢnta Născătoarea de Dumnezeu.
15. Pentru cinstea Sfinţilor şi a moaştelor lor.
16. Pentru lcoane. Ioam aucarele
Luminătoriu umat luminează
lui Hristos,în
mai marecuvânt
lume, bogăţie socotind,
al vieţii decât
ţiind. vistie-
Şi iarăşi:
17. Pentru Scriptuă. riile ceale din Araviia, pre ocara lui Hristos. Şi au ales mai bine a pătimi cu
18. Pentru ceale ce să zic la Hristos.
norodul lui Dumnezeu, decât vremealnică îndulcire a păcatului a avea. Şi
19. Cum că Dumnezeu nu iaste pricinuitoriu al celor reale.
20. Cum că nu doao începătorii sânt. iarăşi: Deci el, crucea sa luând, şi umând Lui, i)entm cei ai lui Hristos dela
21. Pentru carea pricină Dumnezeu, mai nainte cunoscând pre cei ce vrea să răsărituri prin Hristos au trâmbiţat, nesuferită socotind pre deşarta cuvântare
greşască şi să nu să pocăiască, i-au zidit.
ce s'au făcut în pământul cel strein, şi pre vicleşugul cel fără de leage, şi pre
22. Pentru leagea lui Dumnezeu şi pentru leagea păcatului.
23. Pentru sâmbătă, împrotiva ludeilor. nebuniia cea turbată asupra Sfintei Bisearicii lui Dumnezeu c6iî Sobomi-
24. Pentru feciorie. ceşti, ci pre aceasta vădindu-o, pre toţi cu sfătuiri şi cu învăţături îi întăriia.
25. Pentru tăiarea împreju.
26. Pentru Antihrist.
27. Pentru Înviiare.
#'iffi##:Îfîs:ffi±eE#±eE=F==±e=Î==

A CELUI ÎNTRU SFINŢI PĂRINTELUI NOSTRU


I0ANN DAMASKIN
Descoperire cu deamăruntul a
Pravoslavnicii Credinţe

CARTEA ÎNTÂI

CAPI
Cum că necuprins de minte iaste Dumnezeu, Şi cum că nu să
cuvine să căutăm şi să cercăm ceale ce nu s'au dat noao de
Sfinţii Proroci, şi de Apostoli, şi de Evanghelişti

re Dumnezeu nimene nu l-au văzut niciodinioară,


(1) cel Unul-născut Fiiul, carele iaste în sânurile
Tatălui, (2) acela au spus"]. Deci nespus de cu-

rEfi: vânt iaste Dumnezeu şi necuprins de minte. Pen-


tru că „nimene nu ştie pre Tatăl, fără numai Fiiul,
nici pre Fiiul, fără numai Tatăl"2. Încă şi Duhul
cel Sfânt aşa ştie pre ceale ale lui Dumnezeu, precum duhul omu-
lui ştie pre ceale ce sânt într'însul3. Iară după firea cea întâi şi fe-
ricită, nimene n'au cunoscut vreodată pre Dumnezeu, fără numai
acela căruia el i-au descoperit, nu numai din oameni, ci nici din
9* as5**±W=# ă5#ÎB ÎE=q=±ÎEg|Î îhgFsgF # puterile ceale mai presus de lume, şi din însuşi Heruvimii, zic, şi
Serafimii.

1 ln.1: 18.

2 M,. 11 : 27.
3 i. Cor. 2: 11.
18 Descoperire cu amăruntul a Pravoslavnicii Credinţe Cartea întâi 19

Însă nu ne-au lăsat pre noi Dumnezeu întru cea desăvârşit ne-
Cim că ,jaste
somn, Şi mânie, Şi nepurtare de grijă, şi mâini, şi picioare, şi altele
Dlme2"" cunoştinţă. Căci cunoştinţa cum că iaste Dumnezeu, întm toţi fi-
fir# iaste ca aceastea. (3)
=:=;L^m~su~_ reaşte iaste semănată de dânsul. Incă şi însăşi făptura, şi ţinearea Deci cum că iaste Dumnezeu fără de început, fără de sfârşit, Fea:: ;âu:::e::
fleuhn". eil, şi ocâmuirea, propoveduesc mărimea firii c6iî Dumneze-
veacinic şi pururea-fiitoriu, nezidit, neschimbat, neprefăcut, sin- a ie înţeieage,
chpu şî rân. eşti.] Dară şi Prin Leage, şi Prin Proroci mai nainte, iară mai pre guratic (4), nealcătuit (5), fără de trup, nevăzut, nepipăit (6), ne. şi a le grăi.
duiaia cmoş. Urmă şi Prin Cel Unul-născut Fiiul său, Domnul şi Dumnezeu şi scris-împrejur, nemărginit, neînţeles, necuprins, neajuns de minte,
tŢdT=nMeî:uml;troăr,iautlgroesŢslais::n:;i,::iâ:2Pbee?ît,::,:o:teârep.ueti:!ăunodaa: bun, drept, al tuturor zidirilor ziditoriu, atoţputeamic, atotţiitoriu,
n°î. noao prin ieage şi prin proroci, şi prin Apostoli, Şi prin Evanghe- atoatevăzătoriu, atoatepurtătoriu de grij ă, stăpânitoriu, judecătoriu
- şi ştim, şi mărturisim. Şi cum că Unul iaste Dumnezeu, adecă o
1işti, le priimim, şi le cunoaştem, şi le cinstim, nimic mai mult de
fiinţă; şi cum că în trei ipostasuri şi să cunoaşte, şi iaste - în Tatăl
aceastea căutând. Pentru că bun fiind Dumnezeu, de tot binele
zic, şi Fiiul, şi Sfântul Duh; şi cum că Tatăl, şi Fiiul, Şi Sfântul
iaste dătătoriu, nu zavistiei sau vreunii patimi fiind supus. „Că
Duh întru toate una sânt, afară de nenaştere, şi de naştere, şi de
zavistiia departe iaste de Dumnezeiasca fire, ceaia ce iaste fără
de patimă şi singură bună"3. Drept aceaia, ca cela ce toate le ştie purceadere; şi cum că cel Unul-născut Fiiul şi Cuvântul lui Dum-
nezeu şi Dumnezeu, pentru îndurările milii sale, pentru a noastră
şi poartă grijă pentru ceaia ce iaste de folos fieştecăruia, ceaia ce mântuire, cu buna voire a Tatălui, şi cu împreună lucrarea Prea-
au fost noao de folos să ştim ne-au descoperit. Iară ceaia ce au
sfântului Duh, fără de sămânţă zămislindu-să, fără de stricăciune
fost mai presus de putearea şi înţeleagerea noastră au tăcut.
din Sfânta Fecioară şi de-Dumnezeu-Născătoarea Mariia s'au
născut prin Duhul Sfânt, şi om desăvârşit dintr'însa s'au făcut; şi
âoct:::t:%anc:iiscăe4l,en::ii:eicmâ,năipî:et=eadcue=t:2e::sştaăŢr,e:::::ând
cum că acestaşi iaste Dumnezeu desăvârşit, împreună şi om de-
săvârşit, din doao firi, a Dumnezeirii şi a omenirii, şi în doao firi
CAP2
gânditoare (7), şi voitoare, şi lucrătoare, şi de-sineşi-stăpânitoare,
Pentru cea]e ce să pot grăi Şi ceale ce nu să pot grăi, Şi pentru
şi, ca să zic în scurt, care sânt desăvârşit după hotărârea şi cuvân-
cea]e ce să pot cunoaşte şi ceale ce nu să pot cunoaşte
tul (8) cel cuviincios fieştecăriia, Dumnezeirii zic, şi omenirii, şi
întru un ipostas alcătuit (9); şi cum că au flămânzit, şi au însetat,
Trebue dară cel ce voiaşte pentru Dumnezeu a grăi, sau a au-
zi, să ştie arătat cum că nici toate sânt negrăite, nici toate pot a şi s'au ostenit, şi s'au răstignit, şi moarte şi îngropare au priimit,
să grăi, ceale ce sânt ale Bogosloviei (1), şi ceale ce sânt ale în- şi a treia zi au înviiat, şi la Ceriuri s'au înălţat, de unde la noi au
trupării, nici toate sânt necunoscute, nici toate pot a să cunoaşte.5 Şi venit, şi iarăşi va să vie mai pre umă; şi [aceasta] Dumneze-
iasca Scriptură mărturiseaşte, şi toată Ceata Sfinţilor.
Şi alt lucru iaste cela ce să poate cunoaşte, şi altul cela ce să poa-
Unele pentru te grăi. Precum altul iaste a grăi, şi altul a cunoaşte. Deci multe Iară ce iaste fiinţa lui Dumnezeu, sau cum iaste întru toate, sau care sânt cea-

pŢ=eaieu^m_ din ceale ce pentru Dumnezeu umbros să înţeleg, nu să pot spuu


ţeieage, iarăa ne chiar arătat, ci sântem siliţi la ceale ce sânt mai presus de noi
:ra:Fa]::[tcoe±E:nu[s_ânăâ:uurt]]şe]Pe:::eeşzt:,u#ăafîănfeua_g::::r:]ndeeşî::;;c[:na[::,a:[{:
legrăinu. a grăi pre ceale ale noastre (2), precum la Dumnezeu zicem
hfff: :1:iis#Z:;:#-â:,eassat:ac::i::şpt::,anriecinaeTfagt:ăia:uŢemmb.llatD:::alegrăl.
nu iaste cu putinţă, afară de ceale ce, cu însuflare Dumnezeiască,
de Dumnezeeştile cuvinte ale Aşăzământului celui Vechiu şi ale
:5niţ:i|Sl|:,5;eş,rri#:emŢr:;;a;:,mc„"e:e:,.;.,6cap.|.
::;uaipţftumsân:=ăetz::raoua:,âia?:::ă;tâet:iîfteăsl::g::!te,acuvânta
:şiil;geo2i;:Ţ3?ians,c"v.34.."
5 Dion[isie], Pe#/r# jv#m[.rz./e D%m#ezeeş/j., Cap. 1; Grigorie Nazians, Cm j4 t Dionisie, Pc#f7~# JV#77#.rz./c D#m7zezc'eşfz., Cap. 2[: 9].
şi 37. 2 La acelaşi cuvânt, Cap. 1.
Cartea întâi 21
20 Descoperire cu amăruntul a Pravoslavnicii Credinţe

CAP3 gânditoare, îngerii zic, şi sufletele, şi dracii, cu voinţa şi cu spori-


Dovedire cum că iaste Dumnezeu rea la lucrul cel bun, şi cu depărtarea dela acela, cu mai multă sau
cu mai puţină. Iară cealealalte, cu facerea şi stricăciunea, cu
Cum că iaste Deci cum că iaste Dumnezeu, cei ce priimesc Sfintele Scrip- creaşterea şi micşorarea, şi cu prefacerea dintru un fealiu în altul,
şi cu mutarea din loc în loc, schimbăcioase dară fiind, fără de în-
doială sânt şi zidite, iară zidite fiind, fără de îndoială s'au făcut de
::ţ;:t;Ţi:e;::-â:uă:uEţzîen:î:flî:.iş:.ee::ă3:::taţc,;1::â.:i;,:ăn:oăgî::d!3;S.grnelc;Î oarecine. Pentru că trebue ziditoriul să fie nezidit. Că deaca şi
me ce atâta au putut răotatea vicleanului asupra firii omeneşti, acela s'au zidit, fără de îndoială de cineva s'au zidit, până ce vom
cei fără de cât Pre oarecarii şi în cea prea fără de socoteală Şi decât toate ră- ajunge la oarece care să fie nezidit. Nezidit dară fiind ziditoriul,
Dumnezeu. otăţile mai rea prăpastie a pierzerii i-au surpat, a zice adecă că nu fără de îndoială iaste şi neschimbat, iară acesta ce alt va fi, fără
iaste Dumnezeu (pre a cărora nebunie arătându-o David, arătăto- numai Dumnezeu?
riul cuvintelor celor Dumnezeeşti, au grăit: „Zis-au cel nebui în- Încă şi alcătuirea zidirilor, şi păzirea, şi ocâmuirea ne învaţă A doao, din- _ 1_ __=_:
tru a lor păzi-
tru inima sa: Nu iaste Dumnezeu"2). Pentru aceasta ucenicii pre noi 6um că iaste Dumnezeu, cel ce pre toate le-au uzit, şi le re şi ocâmui-
Domnului şi Apostolii, de Duhul Sfânt înţălepţindu-se, şi cu pu- ţine, şi le păzeaşte, şi pururea poartă grijă de dânsele. Căci cum ar re.
tearea şi darul lui seamnele ceale Dumnezeeşti făcând, cu mreaja fi fost cu putinţă [ca] firile ceale împrotivă, a focului zic, şi a
minunilor din adâncul necunoştinţii vânându-i pre ei, la lumina apei, a aerului şi a pământului, să se adune unele cu altele spre
cunoştinţii de Dumnezeu i-au tras. Aşijderea şi diadohii darului împlinirea unii lumi şi să petreacă nerâsipite, de nu le-ar fi
şi ai dregătoriei acestora, păstorii adecă şi învăţătorii, pre darul întocmit pre aceastea vreo puteare atotputeamică, şi pururea le-ar
Duhului cel luminătoriu priimindu-1, cu putearea minunilor Şi cu păzi nerăsipite?i
cuvântul darului pre cei întunecaţi îi lumina, şi pre cei rătăciţi îi Cine iaste cel ce au pus la orânduială pre ceale cereşti şi pă- Ati.eia,dinpu-
smereniia iui întorcea. Iară noi, cei ce nici darul minunilor, nici al învăţăturii mânteşti, şi câte umblă prin văzduh, şi câte petrec în apă, iară mai raTăeaa[a[uţ#:
Damaskin. am priimit (pentru că nevreadnici pre înşine prin împătimirea cea
vârtos pre ceale mai nainte de aceastea, Ceriul, şi pământul, şi ae- ior.
spre dezmierdări ne-am făcut), veniţi, puţine din ceale ce ni-au rul, şi firea focului, şi a apei? Cine le-au împreunat pre aceastea,
dat noao prin învăţătură dela tâlcuitorii darului pentru aceasta să
şi le-au despăftit? Cine le-au mişcat pre aceastea şi le poartă cu
vorbim, chiemând întâi spre ajutoriu pre Tatăl, şi pre Fiiul, Şi pre mişcare neîncetată şi neoprită? Au nu meşterul acestora, carele au
Sfântul Duh. 3
şi pus tuturor lucrurilor firească însuşire şi urmare, după care toa-
Toate ceale ce sânt, sau zidite sânt, sau nezidite. Deci de sânt te să poartă şi să ocâmuesc? Dară cine iaste meşterul acestora?
Întâia socotea-

k=es:o:ci:::-Î.ii:itt:4aftjrîn:şpî:,d31;Îlaăss.âh:tmşjasr?htT,:ăşieoaass,ş;p.:n:Ţe;:râ,cvă::râ âuuvnoumce:ac:n:â-::|f::iŢăep-rs:niea21e;rşei;:teŢstgi:ţuăt:::guş|îîŢ;;â:i:ş:L-eanus'au
dri schimbarea supuse supt schimbare, sau stricându-se (2), sau cu voinţa prefi- Dară fie aceasta, că s'au facut, a întâmplării-de.sine: dară a cui ^incheiat din în-
lucrurilor. cându.se (3). iară de sânt nezidite, umează cu adevărat să fie şi
neschimbăcioase. Că a cărora fiinţa iaste împrotivă, a acestora şi ăaăs:e.Bua:şr:ac;:,::Îen:u]]ea;Î:e:[şîş;[per;ăazc[:âsut3,ăg%t::ăpea;:,]esg,[%Îp:::eEp[cu.
chipul cum sânt (adecă însuşirile) iaste împrotivă. (4) Deci cine cu care întâiu s'au adus întru fiinţă? A altuia cu adevărat afară de
nu să va uni la această socoteală, cum că toate ceale ce sânt, nu
numai ceale supuse simţirii noastre, ci şi Îngerii, să schimbă, şi înetuâ?Ţplarea-de-Sine.Iarăacestacealtiaste,fărănumaiDumne-
să prefac, şi în multe fealiuri să mişcă şi să primenesc? Ceale

L [vezi] mai SUs, cap. i .


[ Athan[asie], /^7npro/z.va E//!.#i./or, 35-36.
Ps.13: 1.
2 Gr. t6 Gbi6ticmos. OV. ed.)
:8::8,.dN€aî:.;L?"&3e4d..)' 3 Grig.Na;z., Cuv. 34.. 16., A;+hîm., Pentru întruparea Cuvântului.
22 Descoperire cu amăruntul a Pravoslavnicii Credinţe Cartea întâi 23

CAP4 Ci nici aceasta nu arată fiinţa] lui, precum nici aceaia că iaste A fi fără de
Ce iaste Dumnezeu, şi cum că iaste neajuns de minte nenăscut,şifărădeînceput,şineschimbat,şinestricăcios,şicâte#P^nDmDtm,mn,m:Z
să zic pentru Dumnezeu, sau cum că sânt împrejurul lui Dum- pre fiinţa lui.
Cum că iaste Deci cum că iaste Dumnezeu, iaste arătat, iară ce iaste El după
Dumnezeu
nezeu. Pentru că aceastea nu însemnează ce iaste, ci ce nu iaste.
fără de trup.
fiinţă] şi după fire, cu totul acest lucru iaste neajuns de minte şi
necunoscut. (1) Căci cum că iaste fără de trup, iaste arătat: Pen- ::::e::Luc:ev:ia]ş::t::2S5:reă:]inbauai:reezuenuu;[supcu:etrceebŢaestseăezrîcdău::
l-as"ot[eală]. tru că cum ar fi trup cela ce iaste nemărginit, şi nehotărât, şi ne- fiinţă cu neputinţă iaste. Iar mai potrivit iaste mai vârtos a face Dumnezeu
cuvântul pentru dânsul din lepădarea a toate (4): pentru că el. nu :ăaî veps°t:raîytî:
A 2-a socot. :::#2U;t]'cş:mneapr`FLă[fit;sÎ[n::ăî]Z:3a:,îds:neg8:îrc]'s.Î=::g,[:ÎŢ[]tpgti= iaste ceva din ceale ce sânt. Nu ca cum nu ar fi nicidecum, Ci Ca prin iepădare.
A 3-a socot.
mitoriu? Şi cum ar fi fost fără de patimă, cel ce ar fi fost alcătuit cela ce iaste mai presus de toate ceale ce sânt, şi mai presus şi
din stihii, şi întru acealeaşi iarăşi s'ar fi desfăcut? Pentru că alcă- decât însăşi aceasta, adecă a fi. Că deaca cunoştinţele sânt ale lu-
tuirea iaste începătură a vrajbei; iară vrajba, a despărţirii; iară crurilor celor ce au fiinţă, fără de îndoială cela ce iaste mai presus
despărţirea, a desfacerii; iară desfacerea iaste lucru cu totul strein de cunoştinţă va fi mai presus şi de fiinţă. Şi împrotivă, cela ce
de Dumezeu.3 iaste mai presus de fiinţă, va fi mai presus şi de cunoştinţă.3 (5)
A 4_a socot. Cum încă va sta şi să va păzi aceaia, adecă cum că Dumnezeu Nemărginit dară iaste Dumnezeu, şi neajuns de minte. Şi nu-
mai aceasta a lui iaste înţeleasă, adecă nemărginirea şi neajunge-
::incteor:::;:e;ş:âşj#aet:LemupŢu?l:,i.perej:=zui|c?:,4:Cpr:Pn#a:ci,î: rea de minte. Iară câte zicem la Dumnezeu cu adeverire, nu în-
neputinţă iaste trup prin trupuri să treacă, de nu va tăia, şi să va semnează firea lui Dumnezeu, ci ceale ce sânt împrejurul firii lui.
tăia, şi să va împletici, şi împrotivă aproape să va pune, precum Măcar bun, măcar drept, măcar înţelept, măcar orice alt vei zice,
toate ceale apătoase să ameastecă şi să unesc.5 (2) nu zici firea lui Dumnezeu, ci ceale ce sânt împrejurul firii lui. Adeverirea
A5.ascxx,t. Iară deaca şi oarecarii zic trup nematerialnic, precum iaste ce- Sânt încă şi oarecare ce să zic la Dumnezeu cu adeverire, dară au `a;;Vju-t-:`a:: de
Ai cinciiea tnp la ce să numeaşte de înţelepţii Ellinilor al cincelea trup (care lul
puteare de tăgăduire covârşitoare. (6) Adecă zicând noi la Dum- covârşitoare
alperipatiticilor. cru iaste cu neputinţă), mişcat va fi cu adevărat, precum iaste Ce-
nezeu întunearec, nu înţeleagem întunearec, ci cum că nu iaste |u- tăgăduire la
riul. Că acesta iaste pre carele îl numesc ei al cincelea trup. (3) mină, Ci mai Presus de lumină. Aşijderea |umină zicând, însem. Dumnezeu.
Deci cine iaste cel ce îl mişcă pre acesta? Că tot ce să mişcă, de năm că nu iaste întunearec.
altul să mişcă. Şi pre acela, cine? Şi aceasta aşa va mearge întru
nemărginire, până ce vom ajunge la oarece care să fie nemişcat.6 CAP5
Pentru că cela ce întâi mişcă, iaste nemişcat, şi acesta iaste Dum- Dovedire cum că Unul iaste Dumnezeu, şi nu mulţi
nezeu: cum încă nu va fi şi în loc scris-împrejur cela ce să mişcă?
A 6-a socot. Numai dară Dumnezeu iaste nemişcat, prin a sa nemişcare pre Cum că iaste Dumnezeu, Şi cum că fiinţa lui iaste neînţeleasă,
toate mişcândulle.7 Deci dară fără de trup trebue să socotim că din destul s'au dovedit. Iară cum că iaste un Dumnezeu, şi nu
iaste Dumezeu. mulţi, cei ce cred Dumnezeiasca Scriptură nu să îndoesc. Pentru
că zice Domnul întru începutul punerii de leage ce o au dat ls-
railtenilor: „Eu sânt Domnul Dumnezeul tău cel ce te-am scos din
' Gr. ot)otG. (N. ed.)
23Gr:ges:HŞŢ\:-ăcufy3:27ş±347 ::#î;tiuila:ăgşF:i?,eA:::il.,ă:ăls:::lţ:,fibe.ţien:1lţiDE=â2;3itaăf::ăD:em:ii
4 ier. 23: 24.
] Gr. oi)c}tc*. OJ. ed.)
2 Acestaşi, C#v. 34.. 9.
:8:]egs.taţ:,Ziă:8evi.a:î;g..
3 Dion[isie], Pe#fr# raz.nz.ccz Bogos/ov!.e, Cap. 2.
Acestaşi, la acelaşi loc. 4 Eş. 20: 2-3.

-__I_
24 Descoperire cu amăruntul a Pravoslavnicii Credinţe Cartea întâi 25

unul iaste"[. Şi prin lsaia Prorocul: „Pentru că eu", zice, „sânt CAP6
Dumnezeu întâiu, şi eu după aceastea, şi afară de mine nu iaste Pentru Cuvântul şi Fiiul lui Dumnezeu
Dumnezeu. Mai nainte de mine nu au fost alt Dumnezeu, şi după siloghisticească dovedire
mine nu va fi, şi afară de mine nu iaste"2. Încă şi Domnul în
Deosebirea şi
Sfinţitele Evanghelii aşa zice cătră Tatăl: „Aceasta iaste viaţa cea Deci acesta Unul şi singur Dumnezeu nu iaste lipsit de cuvânt. analo9hiia Cu-
veacinică, ca să te cunoască pre tine, Unul adevăratul Dumne- Iară cuvânt având, nu-1 va avea pre el neipostatnic (1), nici carele vântului lui
zeu"3. Iară cu cei ce nu cred Dumnezeiasca Scriptură, aşa vom să fi avut început de a fi, sau să va să înceteaze. Pentru că nu au -ezeu că-
vorbi: ti cel ome-
fost cândva când să fie fost Dumnezeu lipsit de Cuvânt. Ci puru- nesc.
siiog. dovedi-Dumnezeu iaste desăvârşit şi nelipsit, şi cu bunătatea, Şi cu în- rea are pre Cuvântul său carele să naşte dintr'însul, nu ca cuvân-
tul nostru cel neipostatnic, şi carele să varsă în aer, ci ipostatnic,
:::Umjîiun:: ţîlepciunea, şi cu putearea, fără de început, fără de sfârşit, veaci-
zeLL. nic, nescris-împrejur, şi, în scurt să zic, întru toate desăvârşit. viu, desăvârşit, nu afară de el depărtându-să, ci pururea întru dân-
i_asocot. Deci de vom zice mulţi dumnezei, nevoe umiează să se afle de- sul fiind.] Pentru că unde va fi, deaca afară dela el va eşi? Că de
osebire între cei mulţi. Că de nu să află nici o deosebire între vreame ce firea noastră iaste muritoare şi leasne stricăcioasă, pen-
dânşii, unul mai vârtos iaste, Şi nu mulţi; iară de să află vreo deo- tru aceasta şi cuvântul nostru iaste neipostatnic. Iară Dumnezeu
sebire între dânşii, unde iaste săvârşirea? Pentru că ori cu bună- pururea fiind, şi desăvârşit fiind, desăvârşit şi ipostatnic are şi pre
tatea, ori cu putearea, ori cu înţălepciunea, ori cu vreamea, ori cu Cuvântul său, şi pururea-fiitoriu, şi viu, şi toate având câte are
locul de va fi mai jos de săvârşire, nu va fi dumnezeu. Iară aceas- Tatăl. Că precum cuvântul nostru din minte eşind, nici cu totul
ta, a fi deopotrivă întru toate, unul mai vârtos arată, şi nu mulţi.4 acelaşi iaste cu mintea, nici cu totul deosebit de ea. (Că din minte ;prcL,4"a ='
Cum încă, de vor fi ei mulţi, să va păzi la dânşii şi aceasta, fiind el, allul
1llllu t;l, altullaDIC,
iaste,UC;lJbc;lJIL
deosebit de uC;minte,
iiiiiiic;, iară
iaicipre
i/ic;minte
iiiiiii. la
ia arătare
aiaLai. '
A 2-a socot.
adecă a nu fi scrişi împreju? Pentru că unde va fi unul, nu va fi aducându-o,cuaceastanuiastecutotuldeosebitdeminte,cidu->"6-ad`Coir"-
celalalt.5 pă fire una fiind, să deosebeaşte cu ipochimenul, adecă Cu lucrul = flLwj,.€c7-
întru care are starea sa.) (2) Aşa şi Cuvântul lui Dumnezeu, carele
A 3-a socot.
Cum să va ocâmui şi lumea de mulţi, şi nu să va râsipi, şi nu
să va strica, vrajbă între cei ce ocâmuesc aflându-să? Pentru că
iacsetieaFdîeîra['c::eîec:::t;r%ăaîî]S::îdneodsee°bsi::;toîspt3::2aî;rsăăcdue::S:[ea€:
deosebirea pricinuiaşte împrotivire.6 Iară de va zice cineva cum
arată întru sineşi acealeaşi care să văd la Dumnezeu (3), iaste
că fieştecarele stăpâneaşte câte o parte, cine i-au rânduit şi le-au
acestaşi după fiinţă cu acela. Pentru că precum săvârşirea cea în-
împărţit lor? Că acela mai vârtos va fi Dumnezeu. Unul dar iaste
tru toate să veade la Tatăl, aşa să veade şi la Cuvântul cel născut
Dumnezeu desăvârşit, nescris-împrejur, făcătoriu a toate, ţiitoriu
dintr'însul.
şi ocâmuitoriu, mai presus şi mai nainte de toată săvârşirea. (1)
A4_a socot. Deosebit de aceastea, şi nevoe firească iaste ca unimea să fie CAP7
început doimei.7 (2)
Pentru Duhul cel Sfânt. Siloghisticească dovedire

Dară trebue să aibă Cuvântul şi Duh, pentru că şi cuvântul Deosebirea


nostru nu iaste lipsit de duh. Însă la noi duhul iaste Strein de fiinţa 3=:ieu ;=:
noastră, pentru că iaste tragere şi eşire a aerului, Carele Să tra8e tră cei ome_
A 2-a Leage 6: 4. înlăuntru şi să varsă afară spre starea şi păzirea trupului, şi în nesc.
2 is. 44: 6; 43: 10ul 1.
3 In.17: 3. vreamea vorbirii să face glas al cuvântului, pre putearea cuvân-

:g:îe8[a#.]S..CC/ZĂ,Proiog ] Grig. Nis., Cczfz.Ă., Cap.1.


6 Grig. Naz., C%V. jj. 2 Sau şi aşa: cu aceasta că are stare a sa deosebită, să desparte de acela dela
7 D±on., Pentru Num. Dumn.,13.. 3.
carele are starea (adecă Naşterea).
26 Descoperire cu amăruntul a Pravoslavnicii Credinţe Cartea întâi 27
tului întm sine arătându-o.] Iară la firea cea Dmnezeiască, cea
şii"]. Iară cuvântul cel vorbitoriu nu să trimite, nici în veac rămâ-
singuratică2 şi nealcătuită (din ceva), cum că iaste Duh al lui ne. Iară pentru Duhul iarăşi acestaşi David zice: „Trimite-vei Du-
Dumnezeu, cu dreaptă credinţă să cuvine să mărturisim (pentru că hul tău, şi să vor zidi"2. Şi iarăşi: „Cu Cuvântul Domnului ceriu-
nu iaste Cuvântul lui Dumnezeu mai lipsit şi mai de jos decât cui rile s'au întărit, şi cu Duhul gurii lui toată putearea lor"3. Şi lov:
vântul nostru), iară a socoti cum că Duhul iaste strein oarece care
'fi?ruehau:ts:ţ[îîPo=Ţueîzîeaes::::::eacma:eţ]îenem;:eumft#,fr[earŢ[3eriş:esŢ;
de afară vine la Dumnezeu, precum la noi, cei alcătuiţi din stihii,
aceasta nu iaste a dreaptei credinţe. Ci precum, auzind noi Cuvânt trimite, şi face, şi întăreaşte, Şi ţine, nu iaste suflarea ceaia ce să
al lui Dumnezeu, nu l-am socotit neipostatnic, nici din învăţătură răsipeaşte. Precum nici gura lui Dumnezeu nu iaste mădulariu
adăogit, nici prin glas vorbit, nici în aer vărsat şi râsipit, ci fiin- trupesc. Ci amândoao să cuvine să le înţeleagem cu cuviinţă
ţeaşte având starea, Şi voitoriu, şi lucrătoriu, şi atoţputeamic - Dumezeiască.
[tot] aşa, învăţându-ne noi cum că iaste şi Duh al lui Dumnezeu, CAPS
carele umează împreună cu Cuvântul şi arată lucrarea lui, nu în-
Pentru Sfânta Troiţă
ţăleagem suflare neipostatnică (că aşa s'ar pogon^ spre micşorare
mărimea firii c6ii Dumnezeeşti, deaca după asemănarea duhului
Deci creadem (1) întru Unul Dumnezeu, o începătură5, fără de
nostni s'ar fi înţăles şi duhul cel dintru dânsa), ci puteare fiinţeas-
început, nezidit, nefăcut, neperitoriu şi fără de moarte, veacinic,
că3, carea întni al său deosebit ipostas să veade, şi din Tatăl iasă,
nemărginit, nescris-împrejur, nehotărât-împrejur (2), nemărginit
şi întru Cuvântul să odihneaşte, Şi pre el îl arată. Şi nici a să des-
întm puteare, singuratic, nealcătuit, fără de trup, fără de stricăciu-
părţi de Dumnezeu, întru carele iaste, şi de Cuvântul, cu carele ne, fără de patimă, neschimbat, neprefăcut, nevăzut, izvor al bu-
împreună umează, poate, nici spre a nu fi nicidecum să varsă, ci
nătăţii şi al dreptăţii, lumină înţălegătoare, neapropiiată; puteare
după asemănarea Cuvântului, întru al său ipostas iaste, vie fiind,
carea de nici o măsură nu să cunoaşte, numai de voia sa să măsu-
voitoare, de-sineşi-mişcată, lucrătoare, de-a pururea binele vo-
ră (pentm că toate câte voiaşte, poate), făcătoare a tuturor zidiri-
ind,4 şi, spre toate ceale ce socoteaşte, împreună-următoare cu vo-
1or celor văzute şi nevăzute, întemeitoare şi păzitoare a toate, pur-
inţa având pre puteare, nici început având, nici sfârşit. Că nu au
tătoare de grijă a toate, pre toate ţiindu-le, şi stăpânindu-le, şi îm-
lipsit vreodinioară la Tatăl Cuvântul, nici la Cuvânt Duhul.
părăţindu-le cu împărăţie fără de sfârşit şi fără de moarte, nimic
Şi aşa, prin unirea fiinţii, să stinge înşălăciunea Ellinilor cea cu protivnic având, pre toate plinindu-le, de nimic cuprinzindu-să, ci
mulţi dumnezei, iară prin priimirea Cuvântului şi a Duhului, să ea mai vârtos pre toate cuprinzindu-le, Şi ţiindu-1e, şi covârşindu-
suipă dogma ludeilor, şi dela amândoao eresurile rămâne ceaia ce le (3), fără de spurcăciune preste toate fiinţele trecând, şi mai pre-
iaste de folos. Din socoteala ludeilor adecă, unirea fiinţii; iară din sus de toate lucrurile fiind (4), şi toată fiinţa covârşind, ca ceaia
păgânătatea Ellinilor, numai despărţirea ipostasurilor. ce iaste mai presus de fiinţă, şi mai presus de toate ceale ce sânt,
Iară de va grăi împrotivă ludeul, ca să nu să priimească Cu- mai presus de Dumnezeire (5), mai presus de bunătate, mai pre-
vântul şi Duhul, de Dumnezeiasca Scriptură să se vădească şi să sus de plinire. Pre toate începătoriile şi rânduialele orânduind, Şi
să mustre, şi gura să i să astupe. Căci pentru Cuvântul zice Dum- mai presus de toată începătoriia şi rânduiala stând, mai presus de
nezeescul David: „În veac, Doamne, Cuvântul tău rămâne în Ce- fiinţă, şi de viaţă, şi de cuvânt, şi de cuget. Însăşi lumină, însăşi
riu"5. Şi iarăşi: „Trimis-au Cuvântul său, şi i-au vindecat pre dân- bunătate, însăşi viaţă, însăşi fiinţă, ca ceaia ce nu are dela altul
pre a fi, sau ceva din ceale ce sânt. Ci ea celor ce sânt iaste izvor

1 ps.106: 20.
:8::g,.fiŢîă.;^Cfia::.Ăc.;acsa]Pri3i.ă 2 ps.103: 30.
3 Gr. 8bvGHw oboLdsn. OV. ed.) 3 ps. 32: 6.
4 Acestaşi, la acelaşi loc. 4 iov 33: 4.
Ps.118: 89. 5 Gr. LLiocv dpxtiv, „principiu unic". (N. ed.)
28 Descoperire cu amăruntul a Pravoslavnicii Credinţe
Cartea întâi 29
de fiinţă, celor vii, de viaţă, celor împărtăşiţi cuvântării, de cu-
rea decât toată hula. Pentru că cu neputinţă iaste a zice cum că
vântare. Tuturor pricină a toate bunătăţile. Toate ştiindu-le mai
Dumnezeu au fost lipsit de cea firească naştere. Iară naşterea iaste
nainte de facerea lor,] o Fiinţă, o Dumnezeire, o Puteare, o Voe,
a naşte pre cel dintr'însul, adecă din fiinţa sa, aseamenea cu sine
o Lucrare, o Începătorie, o Stăpânire, o Domie, o Împărăţie, în după fire.
trei desăvârşite ipostasuri cunoscându-să, şi de toată făptura cea
Deci la naşterea Fiiului păgânească socoteală iaste a zice cum
cuvântătoare lăudată şi închinată fiind, care ipostasuri fără de a-
că au mijlocit vreame, şi după Tatăl s'au făcut estimea Fiiului.L
mestecare sânt împreunate, şi fără de despărţire despărţite (care
Pentm că dintr'însul, adecă din firea Tatălui, zicem pre naşterea
[su;a=jîs5euî:::::v;tarş::ea.îaLreşsîu;o€:zŢtî.Ftâ,ă,î:aT3toă±îF;îuu[;oş:
Fiiului. Şi de nu vom da a fi Fiiul dintm început împreună cu Ta-
tăl, din carele iaste născut, schimbare aducem a ipostasului Tată-
lui, că nefiind tată, s'au făcut pre umă tată. Pentru că faTpturile
=un::tleATpaotătl:1ii,l;:aslăF:i:i:::;iăibsiâ:înl#-i#,3.ei",Zicând"
cum să cu- Întm Unul Tatăl (creadem), începătura a toate şi pricina; nu
deşi pre umă s'au ficut, însă nu din fiinţa2 lui Dumnezeu, ci din- hq; s--o,udtk
TFt.
tru nefiinţă întru fiinţă3 s'au adus cu voia şi cu putearea lui. Pen-
Xi:ehîTC:Î:de din Cineva născut, ci nepricinuit şi nenăscut numai el fiind; făcă-
pentru Tatăl. tru aceasta nu să atinge schimbare de firea lui Dumnezeu. Pentru
toriu al tuturor, iară Tată fireaşte numai al Unuia-Născut Fiiului Deosebire a
că naşterea iaste a să scoate din fiinţa Celui Ce naşte, Cel Ce Să naş- Naşterii c6ii
său (6), Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitoriului nostiu lisus te aseamenea [cu el] după fiinţă. Iară zidirea şi facerea iaste a să Dumezeeşti
Hristos, şi Purcegătoriu al Preasfântului Duh.4 Şi întru Unul Fiiul
Cum pentru face de afară ceaia ce să zideaşte şi să face, iară nu din fiinţa ce|ui Cătră facere.
lui Dumnezeu, cel Unul-născut, Domnul nostni lisus Hristos; ca-
Fiiul. ce zideaşte şi face, şi a nu să asemăna nicidecum după fiinţă.
rele din Tatăl s'au născut mai nainte de toţi veacii; lumină din lu-
Deci la Dumnezeu, cel ce numai el iaste firă de patimă, şi ne-
mină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu
făcut, deofiinţă cu Tatăl, prin carele toate s'au făcut. Pre carele prefăcut, şi neschimbat, şi pururea întm un chip să află, şi naşte-
rea şi zidirea iaste fără de patimă.4 Pentru că fireaşte fiind el fără
mai nainte de toţi veacii zicându-l, arătăm cum că naşterea lui
de patimă şi fără de stricăciune, ca cela ce iaste singuratic şi neal-
iaste fără de ani, şi fără de început. Pentru că nu s'au adus dintru
cătuit din ceva, nu are fire să sufere patimă sau stricăciune nici
când naşte, nici când zideaşte, nici are trebuinţă de ajutoriul cui-
fpeofisîtnaţsău|î::Ţa:]i:j:,Eiîţ:ie[pu;îpnueŢŢş:z;:;e:raezaacse[aavveî]:,(57tuş*ip:i
va. Ci naşterea adecă, lucru fiind al firii şi scoţind din fiinţa lui,
cel ipostatnic, Icoana cea fiinţească şi desăvârşit şi vie a lui
iaste fără de început şi veacinică, ca să nu sufere schimbare cel ce
Dumnezeu celui nevăzut.6 Ci pururea au fost împreună cu Tatăl,
naşte, şi ca să nu fie Dumnezeu întâi, şi Dumnezeu pre umă, şi
şi întru Tatăl, veacinic şi fără de început dintr'însul născut. Pen-
adăogire să priimească. Iară zidirea la Dumnezeu, lucru fiind al
tru că nu au fost cândva Tatăl când să nu fie fost Fiiul. Ci întru
voinţii, nu iaste împreună-veacinică cu Dumnezeu. Pentm că cea-
ia ce să aduce dintni nefiinţă întni fiinţă nu are fire a fi împreună-
g::.9î:şeîntd=tăcăTta:tă:'fa:gŢdeacf[eî:îanşjş:t5o:::ui:`î.n[ăasrcăuăedîanutriî::
veacinică cu cel ce nu are început şi pururea iaste. 5Deci precum
cândva neavând fiiu, nu au fost tată. Şi deaca pre urmă au avut
fiiu, pre umă s'au făcut tată, nefiind mai nainte tată, şi s'au mu- nu aseamenea face omul şi Dumnezeu - pentru că omul nimic
dintru nefiinţă întru fiinţă aduce, ci ceaia ce face, din materie pu-
tat dintru a nu fi tată întru a să face tată. Carea aceasta iaste mai
să înainte face, nu numai voind, ci şi mai întâi socotind, şi în min-
te închipuind ceaia ce va să facă, apoi şi cu mâinile lucrând, şi
\2_Gr:8e:NmşŢA:.E:Vu:];,3'33:40. osteneală suferind şi trudă, iară de multe ori şi nu nemerind, neîn-
3 Mt. 28: 19.
] Acestaşi, la acelaşi loc. Grig. Naz., C%v. 29.
2 Gr. oboiG, esenţa. av. ed.)
:S:Ţ.iŢ;#i.3iJ5.;icor.|:24. 3 Gr. i6 cîvcm, fiinţarea, existenţa. (N. ed.)
4 Grig. Naz., C#v. 29 şi 3J.
;8=g:#:Z:;g%;:ş;Kirill,încomorz.
5 Grig. Naz„ C%v. 29. Kirill, în Comorz..
30 Descoperire cu amăruntul a Pravoslavnicii Credinţe Cartea întâi 31

tâmplându-să a să face lucrul precum voiaşte; iară Dumnezeu,


petrecând, nu are al său ipostas deosebit de al focului. Pentni că
nţiŢai voind, dintm nefiinţă întru fiinţă pre toate le-au adus - aşa iaste feliurime firească a focului. Iară Fiiul lui Dumnezeu cel
nici aseamene naşte Dumnezeu şi omul. ]Pentru că Dumnezeu, Unul-născut, din Tatăl născându-să fără de despărţire, şi fără de
fără de ani fiind, şi fără de început, şi fără de patimă, şi fără de
stricăciune, şi fără de trup, şi Unul, şi fără de sfârşit, aşa fară de g::::bŢteăeşi[îîtaŢă#SU] Pururea Petrecând, are al său ipostas
ani, şi fără de început, şi fără de patimă, şi fără de stricăciune
Deci Cuvânt şi Strălucire să numeaşte pentru că fără de înso- pentiu ce să
naşte, Şi fără de însoţire. Şi nici început are naşterea lui cea necu-
ţire, şi fără de patimă, şi fără de ani, şi fără stricăciune, şi nedes. numeaşte Fiiul
prinsă cu mintea, nici sfârşit. Şi fără de ani adecă naşte, pentru că
iaste neschimbat; iară fără de stricăciune, pentru că iaste fără de părţit s'au născut din Tatăl; iară Fiiu şi Chip al ipostasuiui Tată- ŞriueY€kps.m"
lui, pentru că iaste desăvârşit şi ipostatnic, şi întru toate aseame-
patimă şi fără de trup; iară fără de însoţire - şi pentru că iaste nea cu Tatăl, afară de nenaştere. (8)
fără de trup iarăşi, şi pentm că iaste Unul numai Dumnezeu,
neavând trebuinţă de altul. Iară fără de sfârşit şi fără de încetare, Iară Unul-născut, pentru că Unul din Unul Tatăl întru un chip pentruceunui-
S'au născut. Căci nici să asemenează altă naştere cu naşterea Fi- născut.
pentru că iaste fără de început, şi fără de ani, şi fără de sfârşit, şi
iului lui Dumnezeu, că nici iaste alt Fiiu al lui Dumnezeu. (9) Că
pururea întru un chip să află. Că cel fără de început iaste fără de
sfârşit. Iară cel ce după daru iaste fără de sfârşit (adecă nemui- măcar de Şi Duhul Sfânt dela Tatăl să purceade, dară nu cu chip
toriu), nu cu adevărat iaste fără de început, precum Îngerii.2 de naştere, ci de purceadere. (10) Alt chip de estime iaste acesta,
necuprins de minte şi necunoscut, precum şi naşterea Fiiului.
Deci Dumnezeu cel ce pururea iaste, pre Cuvântul său cel ce
Pentni aceaia şi toate câte are Tatăl ale lui sânt, afară de nenaş-
iaste desăvârşit îl naşte fără de început şi fără de sfârşit, ca nu în
tere, carea nu însemnează deosebire a fiinţii, nici dregătorie, ci
vreame să nască Dumnezeu, cel ce are mai presus de vreame şi
chip de estime. Precum şi Adam nenăscut fiind (pentru că iaste
firea, şi estimea.3 Iară omul arătat iaste că împrotivă naşte, fiind
zidit de Dumnezeu), şi Sith născut (pentm că iaste fiiu al lui
supus supt facere şi stricăciune, şi curgere, şi înmulţire, şi îmbră-
Adam), şi Eva din coasta lui Adam purceasă fiind (pentru că nu
cat cu trup, şi pre partea bărbătească şi pre partea muerească în
s'au născut ea), nu să deosebesc ei unul de altul cu firea, pentru
fire având, pentru că are trebuinţă partea bărbătească de ajutoriul
că oameni sânt, ci cu chipul estimei (adecă cum sânt).2 (11)
părţii muereşti. Ci milostiv fie cel ce iaste mai presus de toate Şi
covârşaşte toată gândirea şi înţăleagerea. Deci să cuvine a şti că graiul acesta, CZ8ĂG7#.fo# (dY€Vntov)9 Aita însem.
când să scrie cu un „n", însemnează „nezidit, nefăcut", iară Când nează ogĂG-
Învaţă dară Sfânta Sobomicească şi Apostolească Bisearică
Penm Tatăl şi să scrie cu doi „n", czgĂ67!#z.fo# (dy6wiiiov), însemnează „nenăs- n!./on, şi alta
pentru Fiiul.
întru aceaiaşi dată Tată, Şi întru aceaiaşi dată cel Unul-născut Fi-
cut". Deci, după însemnarea cea dintâi, să deosebeaşte fiinţă de agĂG##J./o#.
iul lui, dintr'însul născut fără de ani, şi fără de stricăciune, Şi fără
fiinţă, pentru că alta iaste fiinţa cea nezidită, pre carea o însem-
de patimă, şi neînţăles de minte, în ce chip singur ştie Dumnezeul
tuturor. Precum întru aceaiaşi dată focul, şi întru aceaiaşi dată
nează graiul czgĂG#!.fo# cu un „n", şi alta cea zidită, pre carea o a- •:.Fu:`#
rată graiul gĂe#z./z'. Iară după însemnarea cea de-a dooa nu să
lumina cea dintr'însul, Şi nu mai nainte focul, şi după aceaia lu-
ă~e';se°6;ă;;e6iŢĂ.ţ.ă..d:~i]"inŢăŢr5e=;iă--;-ă~ă'ŢotY-fi=ai~iăi~d;~d~o~bi;ăaă; ('nu
2^l s ~--
mina, ci împreună întru aceaiaşi dată. Şi precum lumina din foc
ipostasul dobitocului celui dintâi iaste czgĂG#7cz.fo7!, adecă „nenăs-
pururea născându-să, pururea întru dânsul iaste, nicidecum des-
părţindu-să de dânsul, aşa şi Fiiul din Tatăl să naşte, nicidecum
de dânsul despărţinduLsă, ci pururea întru dânsul fiind. Însă lumiL
cut", dară nu a!gĂG#z./o#, adecă „nezidit". Pentru că s'au zidit de
Făcătoriul, cu Cuvântul 1ui fiind aduse spre facere, dară nu s'au
i\"\"J
născut, nefiind mai nainte altul de acelaşi fealiu, din care să se
na din foc născându-să fără de despărţire, şi întru dânsul pururea
nască.

] Kirill, în Comorg.. Grig. Naz., C%v. jJ.


2 [Vezi] mai nainte, Cartea a 2-a, Cap. 3.
'2Gvra\sg;iL#S:cK=±:L=^'an2%Ţ:%'4_a.ÎmprotiuiEvn.,Grig.Naz.,CuV.36,37.
3 Grig. Naz., C#v. 47.
32 Descoperire cu amăruntul a Pravoslavnicii Credinţe Cartea întâi 33

Deci după însemnarea cea dintâi, la câte treale preaînalte nează, şi iarăşi grăim că lumina focului luminează, aşa toate câte
Dumnezeeştile ipostasuri ale Dumnezeirii c6ii sfinte să potriveaş- face Tatăl, aseamenea şi Fiiul face. Însă lumina nu are al său
te graiul czgĂG#z./os, pentru că sânt deofiinţă şi nezidite. Iară după ipostas deosebit de al focului. Iară Fiiul iaste ipostas desăvârşit,
însemnarea cea de-a dooa, nicidecum. Că numai Tatăl iaste năs- qlc despărţit de ipostasul Tatălui, precum mai sus am arătat. Căci cu
cut. Pentru că nu are el dela alt ipostas pre a fi. Şi numai Fiiul neputinţă iaste a să afla în lucrurile ceale zidite icoană şi asemă-
iaste născut, pentru că s'au născut din fiinţa Tatălui fără de înce- nare carea să arate întm sine fără de schimbare chipul Sfintei
put şi fără de ani. Şi numai Duhul cel Sfânt iaste purces, din fiin- Troiţe. Pentru că lucrul cel ce iaste zidit, şi alcătuit, şi trecătoriu,
ţa Tatălui nu născându-să, ci purcegându-să. Că aşa ne învaţă şi schimbăcios, şi scris-împrejur, şi cu fomă închipuit, Şi strică-
cios, cum va arăta curat pre Dumnezeiasca Fiinţă ceaia ce iaste
PeuaŢunneszâ:a:ciantş::1;:eŢlră. Iară chipul naşterii şi al puceaderii mai presus de fiinţă şi slobodă de toate aceastea? Iară cum că
Să cuvine încă a şti şi aceasta, că nu dela noi s'au mutat la toată zidirea iaste supt ceale mai multe dintni aceastea, şi toată,
Fericita Troiţă numele Părintimei, şi al Fiimei, şi al Purceaderii, după firea eiI, iaste supusă stricăciunii, arătat iaste. (12)
ci împrotivă, de acold s'au dat noao.2 Precum zice Dumnezeescul Aseamenea creadem şi întru unul Duhul Sfânt, Domnu| de via_ Cum pentru
Sfântul Duh.
Apostol: „Pentru aceasta plec genunchiile meale cătră Tatăl, dela tă făcătoriul, carele din Tatăl să purceade Şi în Fiiul să odihneaşte;
îcarele împreună cu Tatăl Şi cu Fiiul iaste închinat şi slăvit, ca ce-
carele iaste toată părintimea în Ceriu şi pre pământ".3
Iară de zicem că Tatăl iaste începătură a Fiiului şi mai mare4, 1a ce iaste deofiinţă şi împreună-veacinic; Duhul cel din Dum-
Cum iaste Ta-
tăl mai mare nu însemnăm cum că el iaste mai întâi decât Fiiul cu vreamea sau
decât Fiiul. cu firea (că „printr'însul au făcut veacurile"5), nici cu altceva, fă- ;îe:]e:'îecţ:i,Ţîe:]t's:[enLţ:iăî:î;n2î:°:[±L:2[e:eîias::j::°c:[Tî:tţ:]LeşŢCcî:nFîîî:
ră numai cu pricina, adecă cum că Fiiul s'au născut din Tatăl, iul fiind, şi numindu-să; nezidit, plin, ziditoriu, atotţiitoriu, atotlu-
iară nu Tatăl din Fiiul, şi cum că Tatăl iaste pricinuitoriu al Fiiu- crătoriu, atoţputeamic, nemărginit întm puteare; carele stăpâneaş-
lui fireaşte.6 Precum zicem că nu din lumină iase focul, ci lumina te toată zidirea, [dar] nu să stăpâneaşte; îndumnezeiaşte, nu să în-
mai vârtos din foc. Deci când auzim că Tatăl iaste începătură, şi dumnezeiaşte; împlineaşte, nu să împlineaşte; împărtăşaşte, nu să
mai mare decât Fiiul, să înţăleagem că iaste cu pricina. Şi precum împărtăşaşte (13); sfinţeaşte, nu să sfinţeaşte; Mângâitoriu, ca ce-
la ce priimeaşte rugăciunile tuturor; întru toate aseamenea cu Ta-
| nu zicem că de altă fiinţă iaste focul, şi de alta lumina, aşa nu ias-
te cu putinţă a zice că de altă fiinţă ia[s]te Tatăl, şi de alta Fiiul, tăl şi cu Fiiul; carele dela Tatăl să purceade, şi prin Fiiul să dă, şi
f:uvântul nu ci de una şi aceaiaşi. 7Şi precum zicem cum că focul luminează să face împărtăşit de toată zidirea (14); şi singur zideaşte, şi dă
iaste unealtă a fiinţă tuturor, şi sfinţeaşte, şi ţine; ipostatnic, adecă întm al său
Tatălui. pre lumina ceaia ce iasă dintr'însul, şi nu socotim cum că lumina
aceaia a focului iaste vreo unealtă slujitoare a lui, ci mai vârtos deosebit ipostas fiind, nedespărţit şi nedepărtat de Tatăl şi de Fi-
iul, şi toate având câte are Tatăl şi Fiiul, afară de nenaştere şi de
::|teua:euf`:::::i,|:şfa:::en::ăŢr::ă:t:=:ea|:ît:|:;|F,:,a::!:c:i::lpsr:: naştere. Pentru că Tatăl iaste nepricinuit şi nenăscut, că nu iaste
din cineva (că dela cine are pre a fi?) (15), nici ceva din ceale ce
puteare firească şi ipostatnică. Şi precum zicem că focul lumi-
are, dela altul are. Ci el mai vârtos iaste începătură şi pricină tu-
turor de a fi, şi de aşa a fi fireaşte. Iară Fiiul din Tatăl Cu Chip de rasebcunno°:Că;.
] Max[im], în Dj.a/og#/ c€/ z^mprof. j4#.e7]z./or; Kirill, în Comorz.; Grig. Naz.,
naştere, iară Duhul Sfânt şi el din Tatăl, dar nu Cu Chip de naştere, pui cum să de.
Cuv. 35. ci de purceadere. Şi cum că iaste deosebire a naşterii şi a purcea- osebeaşte ia
2 Kirill, în Comorz.; Dion., Pe7cf7" jv#mj.r. Dctmn., Cap. 1.
3 Efes. 3: 14-15. derii ne-am învăţat; iară carele iaste chipul deosebirii, nicicum. Domnul Naşte-
rea şi Pucea-
4 in. |4: 28.
derea.
5 Evr.1: 2.

] Grig. Naz., C#v. 49.


:Îi:egcăNc3uZ;mge;fsîi,î;tth:i:3:Î:;ea],f"pro-e-,caftl 2 Acestaşi, C%v. 49.
34 Descoperire cu amăruntul a Pravoslavnicii Credinţe Cartea întâi 35

Însă împreună întru aceaiaş dată iaste şi naşterea Fiiului din Ta- ]Şi să cuvine a şti că alta iaste a să vedea cu lucrul, Şi alta a să
Alta iaste a să
tăl, şi puceaderea Sfântului Duh. (16) vedea cu mintea şi cu cugetul. Deci la toate zidirile despărţirea vedea cu lu-
crul şi alta cu
Deci toate câte are Fiiul, şi Duhul dela Tatăl le are, şi pre în- ipostasurilor să veade cu lucrul. Pentru că cu lucrul să veade des-
săşi a fi. Şi de nu ar fi Tatăl, nici Fiiul ar fi, nici Duhul; şi de nu
ar avea Tatăl ceva, nici Fiiul ar avea, nici Duhul. Şi pentm Tatăl,
părţit Petru de Pavel, iară împărtăşirea, şi împreunarea, şi unimea
cu mintea să veade şi cu cugetul. 2Pentm că socotim cu mintea
-2j?"
mintea.

Însuşiriie Fea- adecă pentru că iaste Tatăl, iaste Fiiul şi Duhul; şi, pentm Tatăl, cum că Petru şi Pavel de aceaiaşi fire sânt, şi o fire de obşte au.
ţelor are Fiiul şi Duhul toate ceale ce are, adecă pentru că le are Tatăl Că fieştecarele dintru dânşii iaste jivină cuvântătoare muritoare, -ku`o, cA.
pre iale, afară de nenaştere, şi de naştere, şi de purcedeare. Că
numai întm aceaste însuşiri ale ipostasurilor să deosebesc între
şi fieştecarele iaste trup însufleţit cu suflet cuvântătoriu şi gân-
ditoriu. Deci această fire de obşte cu mintea iaste văzută. Pentru
~./
dânsele ceale trei Sfinte lpostasuri: nu cu fiinţa, ci cu semnul cel că nici ipostasurile nu sânt unele întru altele, c,i fieştecarele deo-
închipuitoriu al lpostasului său nedespărţit despărţindu-se ele. sebit şi de o parte, adecă singu stă despărţit, multe având pre
Troiţa iaste [Şi zicem că fieştecare din ceale trei desăvârşit ipostas are, ca ceale ce îl despărţesc pre el de celalalt. Pentru că şi cu locul sânt
alcătuită. depărtaţi, şi cu vreamea să deosebesc, şi cu socoteala să despăr-
nu din trei nesăvârşite să înţelea[ge]m o fire alcătuită desăvârşit,
ci în trei ipostasuri desăvârşite să cunoaştem o fiinţă singuratică ţesc, şi cu putearea, şi cu faţa, adecă cu chipul, şi cu deprinderea,
mai presus şi mai nainte de toată săvârşirea. 2Că lucrul cela ce să şi [cu] aşăzarea trupului, şi cu vredniciia, şi cu dregătoriia, şi cu
închiae din nesăvârşite, fără de îndoială iaste alcătuit, iară din toate însuşirile ceale închipuitoare, iară mai mult decât cu toate să
desăvârşite ipostasuri cu neputinţă iaste a face alcătuire. Pentru deosebesc cu aceasta, că nu sânt unele întru altele, ci despă[r]ţite
aceaia nici zicem că neamul iaste din ipostasui, ci în ipostasuri. ipostasuile, pentru aceasta să zic şi doi oameni, şi trei, şi mulţi.
3Şi aceasta iaste cu putinţă a o vedea la toate lucruri|e cea|e zi. Unimea firii
(17) 3Iară nesăvârşite zicem pre ceale ce nu păzesc chipul lucru- • c6ii Dumne-
dite, iară la Sfânta şi cea mai presus de fiinţă, şi decât toate mai zăeşti.
:i,c:,leu?i,::a::sdăev.âsreşbaiştâe:l;nvtâ;î?Ţtseiies.tecăup:1;atf|:,eâis1:.|'E::ăş:ăhtie; înaltă şi necuprinsa Troiţă, împrotivă. Că acold obştimea şi uni-
-4"`Q4~
casa ceaia ce să săvârşaşte dintr'însele nu iaste desăvârşit. Că mea cu lucrul să veade, pentm cea împreună pururea-vecuire, Şi
nici iaste deosebit fieştecare dintm aceastea casă. aceaiaşi fiinţă, şi lucrare, şi voinţă, şi unire a socotelii, şi aceaiaşi
stăpânire, şi puteare, şi bunătate, şi o pomire a mişcării. 4Nu am
ES::"mcei=:)a|c=::răevî:şi;eu±rez`:ciâ:cacăfirseâ.ntp::::a::ri:Î3ăcmairseăani:s:eocî:tci: zis asămănare, ci aceaiaşi. Pentru că o fiinţă, o bunătate, o putea-
re, o voinţă, o 1ucrare, o stăpânire, una zic iaste şi aceaiaşi, nu trei
pătură şi pricină a despărţirii. Şi iarăşi unele întru altele zicem că
sânt ceale trei ipostasuri, ca nu mulţime şi gloată de Dumnezei să asemenea una cu alta: ci una şi aceaiaşi mişcare a câte treale ipos-
aducem. Şi aşa, prin ceale trei ipostasuri adecă, înţeleagem cum tasurilor. „Pentru că fieştecarele dintr'însele nu mai puţin are uni-
că nu iaste nici o alcătuire sau amestecare. Iară prin aceasta, că me cătră celalalt, decât cătră sine"5: adecă întru toate una sânt Ta-
sânt ceale trei ipostasuri deofiinţă, şi unele întru altele, şi au tăl, şi Fiiul, şi Sfântul Duh, afară de nenaştere, şi de naştere, şi de
aceaiaşi voinţă, şi lucrare, şi puteare, şi stăpânire, şi mişcare, ca purceadere. Iară despărţirea cu cugetul să veade. Pentru că un eaţele Tro-
să zic aşa, cunoaştem cum că nu iaste nici o despărţire, şi cum că Dumnezeu cunoaştem, şi numai întru însuşiri, a părintimii zic, şi despărţite.
iaste un Dumnezeu. Că un Dumnezeu cu adevărat iaste: Dum- a fiimii, şi a purceaderii, după pricină şi pricinuit şi desăvârşirea
nezeu, şi Cuvântul, şi Duhul lui. ipostasului, adecă după chipul estimii, pre deosebire o înţelea-

;g:îegs.trş:z6'Uş.";2:7
;g:#E;raasz;'],Cj%r]o3fş#.cuv5. 3 Grig. Naz., C%v. 49.
3 Va;s., Cuv. împrot. Sav., Ar. şi Evn. 4 Acestaşi, Cuv. 40.
4 Grig. Naz., Czw. 29, 34 şi 40. 5 [Grig. Naz., C#v. 36.. /6.]
Cartea întâi 37
36 Descoperire cu amăruntul a Pravoslavnicii Credinţe
- căci cum poate fi aceasta? - nici Duhul sau în Tată, sau în Fiiu
gem.] Că nici depărtare a locului, precum la noi, nu putem zice la
Dumnezeirea cea nescrisă-împrejur, că ipostasurile sânt unele în- mutându-să, pentru că s'au purces şi pentni că iaste Dumnezeu.
tru altele, nu întrucât să se ameastece iale, ci întrucât să se ţie Că însuşirea iaste nemişcată, pentru că în alt chip cum va rămâ-
unul de altul (18), după cuvântul Domnului carele au zis: „Eu nea însuşire, de să va mişca şi să va muta în alta? Că de ar fi Fiiu
întru Tatăl, şi Tatăl întni mine"2. Nici [putem zice] deosebire a Tatăl, nu ar fi Tată cu adevărat, pentru că unul iaste cu adevărat
voinţii, sau a socotelii, sau a lucrării, sau a puterii, sau a altceva, Tată; şi de ar fi Tată Fiiul, nu ar fi cu adevărat Fiiu, pentru că
care aceastea nasc întru noi pre despărţirea cea cu lucrul şi cu to- unul iaste cu adevărat Fiiu, şi unul iaste Duhul Sfânt.
tul desăvârşit. Pentru aceaia nici trei Dumnezei zicem pre Tatăl, Însă trebue a şti cum că pre Tatăl nu-l zicem din cineva, ci îl
zicem pre el Tată al Fiiului, iară pre Fiiul nu-1 zicem pricină, nici
FllulşlDu_\
SlftŢnr,eaFii:i,tăş;ipcrăe|şfâ:mplri?i:ţ,it%iri:afi.yuâ|ftş:SDuunhupŢaedzuecŢ3:: Tată, ci îl zicem pre el şi din Tatăl, şi Fiiu al Tatălui. Iară pre
LL`i";fâl;t ra"o nu să alcătuesc, nici să ameastecă după amestecarea lui Sav6lie.
începătuă să (Că să unesc, precum am zis, nu întru cât să se ameastece, ci întni Pa:#Ţ,]d:ne[F:[|â|Ţ.tbî:d5:hTuîtăiî:Z:şS=;::B:##]::ă|:u[[îÎ]nnJL=LŢ:/
aduc
cât să se ţie unul de altul. Şi pre încăpearea cea întru sine (19), „Că deaca cineţa Duhul lui Hristos nu are", zice Dumnezeescul
adecă a unuia în altul o au fără de nici o amestecare sau tur- Apostol, „acesta nu iaste al Lui".2 Şi cum că prin Fiiul s'au arătît
burare.) Nici unul de altul să depărtează, sau cu fiinţa să tae, după şi să dă noao, mărturisim. Că „au suflat", zice, „şi au zis uceni- #.""#L4
despărţirea lui Arie. Pentru că neîmpărţită întm despărţite, ca să cilor săi: Luaţi Duh Sfânt"3. Precum din Soare iaste raza şi stră- BHn
zic în scurt, iaste Dumnezeirea, şi ca în trei sori ce să ţin unul de 1ucirea; pentru că el iaste izvorul razei şi al strălucirii, dar prin
altul, şi cu nici o depărtare de loc sânt despărţiţi, una iaste ames- rază să dă noao strălucirea, şi aceasta iaste ceaia ce ne luminează
tecarea şi împreunarea luminii.4 Deci când căutăm la Dum- pre noi şi să împărtăşaşte de noi.4 Iară pre Fiiul nici al Duhului
nezeire, şi la pricina cea întâi, Şi la singură-stăpânirea, şi la una şi nu-1 zicem, nici iarăşi din Duhul. (21)
aceaiaşi a Dumnezeirii, ca să zic aşa, mişcare şi voinţă, Şi la 0,TQdoi rL7;Ly
aceaiaşi fiinţă, şi puteare, şi lucrare, şi domnie, una iaste ceaia ce
să veade de mintea noastră. Iară când (1uom aminte) 1a acealea
CAP9 - ^,+-
Pentru ceale ce să zic la Dumnezeu
întru care iaste Dumnezeirea, sau, ca să zic mai cu deadinsul, care d,+ a pj?c;oo
iaste Dumnezeirea, şi la ceale ce din pricina cea întâi fără de ani Dumnezeu iaste singuratic şi nealcătuit din ceva. Iară ce să
de acold sânt, şi cu aceaiaşi slavă, şi fără de depărtare, adecă la
ipostasurile Fiiului şi a Duhului, trei sânt ceale ce de noi sânt
încheae din multe şi deosebite, iaste alcătuit. Deci deaca aceasta,
a fi nezidit, şi fără de început, şi fară de trup, şi fără de moarte, şiFŢ.--#`ă
închinate (20).5 Unul iaste tată, Tatăl, şi fără de început, adecă ne- veacinic, şi bun, şi ziditoriu, şi câte ca aceastea, am fi zis la Dum- df 4 o/Ţy.
pricinuit (că nu iaste din cineva); unul iaste fiiu, Fiiul, şi nu fără nezeu că sânt osebiri fiinţeşti (1), [atunci], fără de îndoială, ca 4^ 3:c,c, ®
de început, adecă nu nepricinuit (că din Tatăl iaste), iară de vei cela ce ar fi încheiat dintru atâtea, nu va fi singuratic, ci alcătuit rL: L ~c4h
lua şi vei socoti începutul dela vreame, iaste Şi fără de început din multe, carea iaste cea mai de pre umă păgânătate. Pentru
®entru că făcătoriul vremilor nu iaste supt vreame); unul iaste aceaia dar trebue a socoti cum că toate ceale ce să zic la Dumne- + -ft'l/ f -o
duh, Duhul Sfânt, carele iasă din Tatăl, însă nu cu chip de fiime, zeu nu însemnează ce iaste el după fiinţă, ci arată sau ce nu iaste, Ldod o4`
ci de puceadere. Nici Tatăl depărtându-să de nenaştere, pentm că sau aducere (2) oarecarea cătră ceva dintru acealea ce împrotivă 7;e + a4l
au născut, nici Fiiul de naştere, pentru că s'au născut din nenăscut să deosebesc, sau ceva din ceale ce urmează firii, sau lucrare. (3)

[ Grig. Naz„ C#v. j7; Grig. Nis. Epz.s. că/rd 4v/c}v; Vasil., Epz.s. 43.
#J4`
": `^uo;uqz oL
2 in. |4: 11. ' Mîix., Epis. cătră Mar[in] .
3 Grig. Naz., Cuv. 29., Dion., Pentm Numir. Dumn. , Cap. 2. 2 Rom. 8: 9.
4 Grig. Naz., C%v. 36.. /4. 3 In. 20: 22. vt Zm
5 Acestaş C%v. 36. 4 Grig. Naz., C%v. 36.

::s#L;;:,Î:`i;Jîk!ffă
38 Descoperire cu amăruntul a Pravoslavnicii Credinţe Cartea întâi 39
Caie iaste nu- Deci decât toate numirile ceale ce să zic la Dumnezeu mai

pentru DumnezeiacsîapuLn°ire şi deosebire (i) 4#44


;ei?rităLDm= P9triTită S.ă. P?r.e 6 d}V (adecă „Cel Ce laste"), precum însuşi, cu
Moisi vorbind în munte, zice: „Spune fiilor lui lsrail: Cel ce iaste

=;a:etrf]Ţn]ţs:':ecmăă::]en::ăt;[reneah:t;:aŢî:3:e:[u:2Uîz;r::iăc,ap::c:°ri
[Deci toate aceastea de obşte la toată Dumnezeirea să cuvine a //ftff
le lua, şi cu acelaşi chip, şi deopotrivă, şi fără de împăfteală, şi cu
#-:`?â4i/V Sfantul Dionisie zice, cel întâi nume iaste „Bun"; că nu iaste cu unire. Iară cu deosebire aceastea, adecă Tată, şi Fiiu, şi Duh, şi
putinţă a zice la Dumnezeu întâi a fi, şi atuncea a fi bun.3 nepricinuit, şi pricinuit, şi nenăscut, şi născut, şi purces. Care nu
Iară al doilea nume iaste O€6e, adecă Dumnezeu, care graiu să însemnează fiinţă, ci aducerea (2) ipostasurilor a unuia cătră altul
zice dela cuvântul grecesc O€€Lv şi 7t€pL€7t€w, adecă „a alerga" şi şi chipul estimii (adecă cum sânt).
„a încungiura pre toate".4 Sau dela GL'08tv, adecă „a arde", pentru Deci aceastea ştiindu-le, şi dela aceastea la Dumnezeiasca fiin-
că Dumnezeu iaste foc carele mistuiaşte toată răotatea. Sau dela
O€âo0GL, carele va să zică „a vedea pre toate"; pentru că nimic
ţă povăţuindu-ne, nu înţeleagem pre însăşi fiinţa, ci pre ceale ce
sânt împrejurul fiinţii. Precum nici de vom cunoaşte cum că su-
`#,,4J
de ochii lui nu iaste tăinuit, ci a toate iaste văzătoriu. Că au văzut fletul iaste fără de trup, şi fără de câtăţime, şi fără de fomă, am
pre toate până a nu fi iale, mai nainte de toată vreamea avându-le înţeles atuncea şi fiinţa lui, nici pre a trupului, de-l vom cunoaşte

r# în minte, şi fieştecare în vreame rânduită să face după gândirea


lui cea voitoare, carea nu iaste supusă vremii, carea iaste mai-
nainte-hotărâre, şi icoană, şi pildă. (5)
că iaste alb sau negru, ci ceale ce sânt împrejurul fiinţii. Iară cu-
vântul cel adevărat învaţă cum că Dumnezeu iaste singuratic, şi o

-`:#'
lucrare are singuratică, bună, şi carea tuturor toate lucrează, pre-
5Deci numele cel dintâi arată cum că iaste, dar nu şi ce iaste,
cum raza soarelui carea pre toate le încălzeaşte, şi în fieştecarele
iară cel de-al doilea însemnează lucrare. Iară acealea, adecă fără lucrează după îndemânarea lui cea firească Şi putearea cea priimi-
de început, şi fără de stricăciune, şi nefăcut, adecă nezidit, şi fără toare, dela ziditoriul Dumnezeu pre o puteare ca aceasta având. ^ht®3s?
de trup, şi nevăzut, şi câte ca aceastea, însemnează ce nu iaste, Să despart însă Şi câte sânt ale întrupării c6iI Dumnezeeşti şi iubi- Ceaie aie ^mtru-
_tpw adecă cum că nu au avut început de a fi, nici să strică, nici s'au toare de oamenii a lui Dumnezeu Cuvântului. Că la aceastea nici 3giîtes,ânşt. f::
zidit, nici iaste trup, nici să veade. Iară aceastea, adecă bun, Şi Tatăl, nici Duhul nici întm un chip nu S'au împărtăşit, fără numal mai aie Fiiuiui.
drept, şi cuvios, şi câte sânt aseamenea ca aceastea, sânt următoa- cu buna-voinţă, şi cu facerea de minuni cea negrăită, pre carea,
re firii, dar nu pre însăşi fiinţa însemnează. Iară Domn, Împărat, măcar de şi ca noi s'au făcut om Dumnezeu-Cuvântul, o lucra ca
şi ceale ca de acest fealiu, însemnează aducere cătră acealea care un Dumnezeu neschimbat şi Fiiu al lui Dumnezeu. /,.^/^' h„-.
împrotivă să deosebesc. Pentru că al acelora preste carii dom-
neaşte să zice Domn, şi al acelora preste carii împărăţeaşte să nu- cAP11 h+.`` şe:ucj_g,#i.JJ'ţft:# J*.o',

meaşte Împărat, şi al celor zidite Ziditoriu, şi al celor ce să pasc Pentru ceale ce trupeaşte să zic la Dumnez.eu i c~ + - a4\ c
di
Păstoriu. -.L-u.
Du2:anreăze:];:g:ăscŢi:[ieră]acuDî:#:3#e3Ţfec:ş;:nea#cZ:S:aine:
fiind noi, Şi cu acest trup gros îmbrăcaţi, cu neputinţă iaste a în-
ţăleage sau a grăi pre lucrările Dumnezeirii ceale Dumnezeeşti, şi
înalte, şi nemateriialnice, de nu vom unelti seamne şi arătări şi

1 Eş. 3: 14.
' Dion., Pc#f7" jv%7%. D%mn., Cap. 2; Grig. Naz., C#v. 37 şz. 4J; Grig. Nis.,

:8::gn.,Npaez„'„%3m6D„m"ap2,3şi4. Epist. cătră Avlav.


2 Dion., Pe#fr?/ jv%m. D%mn., Cap.1, şi PG#f7`w Cereczsccz /erfl7-Ăz.e, [Cap] 15.
4 Kiri||, în Comori..
5 Grig. Naz., Cuv. 37 şi Max., la acelaş loc. Grig. Naz., Cuv. 37.
3 Gr. GOHPo^Ltcâs, în chip simbolic. (N. ed.)
40 Descoperire cu amăruntul a Pravoslavnicii Credinţe
Cartea întâi 41

închipuiri de ale noastre. Câte dar s'au zis la Dumnezeu mai tru-
nezeu Cuvântului. Pentru că el pre tot omul întreg pentru mântu-
peaşte, cu închipuire sânt zise, însă au înţeleagere mai înaltă. irea noastră l-au luat, suflet adecă gânditoriu, şi trup, şi însuşirile
ochiiiuiDum. Pentm Că Dumnezeu iaste singuratic şi fără de fomă. Deci ochi firii omeneşti, şi patimile ceale fireşti şi neprihănite.
nezeuce sânt. ai lui Dumezeu, şi geane, şi vedeare să înţeleagem pre putearea
lui cea atoatevăzătoare şi pre cunoştinţa lui cea neamăgită, de ca- CAP 12

urech]ie =:LndLe=Lăcv=ruş]Stă :::toeşta]Sn:=nş::L::ez::;a:::a[S::ăsLu::L;:LLŢ]°amuzş,] n°L Pentru acealeaşi


]Aceastea ne-am învăţat din sfinţitele cuvinte, precum zice Numirile lui
pre îmblânzirea lui şi pre priimirea rugăciunii noastre. Pentru că
şi noi, cătră cei ce ne aduc noao rugăciuni, prin această simţire ne Dumnezeescul Dionisie Areopaghitul, cum că Dumnezeu iaste =U:a::e:îddî:
Gura ;:CgerŢ.rt:â;rzel, aŢăat|arceua dvrâ.gnot:|te|uP|:e;Îen.duui|eş.|onr.T.erc.:..:ur|ârşă. î::ă pricină şi începătură a toate, a celor ce sânt fiinţă2, a celor vii via- te.
ţă, a celor cuvântători cuvânt, a celor gânditori minte, şi a celor ce
Mânc. şi bău, grăire arătăm gânduile inimii. Iară mâncare şi băutură, pre pleL cad dela dânsul, chiemare Şi sculare; şi a celor ce au stricat cea
tura. cîrea noastră la voia lui. Că şi noi prin simţirea gustului împliL
dupre fire, înnoire şi prefacere; iară a celor ce să mişcă cu vreo
Mirosirea nlm pofta cea de nevoe a firii. Iară mirosire, pre priimirea cea cu turburare necurată, sprijineală şi întemeiare sfântă; şi a celor ce
bine a cugetării, şi a dragostii c6il cătră dânsul, precum şi noi stau, întărire; şi a celor ce să sue la dânsul, cale şi povăţuire prin
Fata.
pr.in această simţire priimim pre buna mireazmă. Iară faţă, pre
ivirea şi arătarea lui cea prin lucruri, dintru a să face prin faţă şi âârnes:i,îŢ3:Î:.3YeoiŢmad.ăăofiaîin:ăcaŢŢvş:aî`Daucioerz::Si'aasŢefaTcau,tădaî
TaL
arătarea noastră. Iară mâini, pre săvârşirea lucrării lui, pentru că nostru, cel ce dintru nefiinţă întru fiinţă4 ne-au adus, decât cei ce ElzzE
şi noi pre ceale de trebuinţă, şi mai ales mai cinstite, cu mâinile ne-au născut, carii au luat dela dânsul şi pre a fi, şi pre a naşte;
noastre le săvârşim. Iară dreaptă, pre ajutoriul lui la lucruile acelor ce umează şi de dânsul să păstoresc, păstoriu; acelor ce să
ceale bune, precum şi noi, 1a lucrurile ceale cu bună rânduială şi luminează, strălucire; acelor ce să săvârşesc, începătorie a săvâr-
tocmire, şi mai cinstite, şi care au trebuinţă de mai multă puteare, şirii; acelor ce să îndumnezeesc, începătorie a Dumnezeirii; ace-
Pipăirea pre dreapta mai vârtos o uneltim. Iară pipăire, pre cea cu deamă- lor despăftiţi, pace; şi a celor ce să fac singurateci, singurime; şi a
runtul a lui şi la ceale foarte supţiri şi ascunse cunoştinţă şi cea- celor ce să unesc, unime; a toată începătoriia, începătorie mai pre-
rere de seamă, dintru a nu putea ascunde ceva de noi cei ce să pi- sus de fiinţă şi mai înaltă decât toată începătoriia; Şi a ascunsului
Picioarele păe. Iară picioare şi umblare, pre venirea şi aflarea de faţă spre său, adecă a cunoştinţii sale, după cât iaste cu cuviinţă şi cu pu-
ajutoriul celor ce să roagă, sau spre izbândirea vrăjmaşilor, sau tinţă fieştecăruia, bună împărtăşire. (1)
spre alta oarecarea lucrare, dintru a să săvârşi de noi meargerea
Jurământul prin uneltirea picioarelor. Iară jurământ, pre neschimbarea sfatu- Încă pentru Dumnezeeştile Numiri mai cu deadinsul
lui său, dintru a să întări la noi tocmealele între noi prin jură-
Urgiia mânt. 'Iară urgie şi mânie, pre întoarcerea şi urâciunea cătră răo- Dumnezeu, fiindcă iaste neînţăles de minte, cu adevărat iaste Firip iui m_
tate, că şi noi spre ceale împrotiva socotealii noastre uându-le ne şi fără de nume. Neştiind dar noi fiinţa lui, să nu căutăm nume a| n®u iaste ne-
mâniem. Iară uitare, şi somn, şi domitare, pre îndelungarea iz- fiinţii lui. Că numirile sânt arătătoare ale lucruri|or. 5Pentru că =Ţ:#tişîne
Uitarea'
somnul' bândirii vrăjmaşilor şi pre întârziiarea ajutoriului celui obicinuit bun fiind Dumnezeu, Şi spre împărtăşirea bunătăţii lui aducându-
domitarea. cătră priiateni. Şi, în scurt să zic, toate ceale ce trupeaşte sânt ne pre noi dintru nefiinţă întru fiinţă, şi cunoscători făcându-ne,
grăite la Dumnezeu au oarecarea înţăleagere ascunsă, carea ne
învaţă prin ceale ale noastre pre ceale ce sânt mai presus de noi,
\ D.ion., Pentru Numir. Dumn., Ca;p. L .
afară de nu iaste ceva zis pentru venirea cea cu trup a lui Dum- 2 Gr. ottotG, esenţă. (N. ed.)
3 Athan., /^mpro/. 4rz.cz#., Cuv. 2; Kirill, în Comorz..
4 Gr. i6 €îvcH, fiinţare. (N. ed.)
` Grig. Naz., C#v. 37.
5 D.ion., Pentru Num. Dumn., Ca;p.1.

iil
42 Descoperire cu amăruntul a Pravoslavnicii Credinţe Cartea întâi 43

precum nu ne-au împărtăşit pre noi de fiinţa lui, aşa nici de cu- estime, şi pricinuitoriu de estime. Iară răul iaste lipsă a bunului,
noştinţa fiinţii lui. Că cu neputinţă iaste firii cu totul a cunoaşte adecă a estimii. Şi aceastea sânt tăgăduirile şi adeveririle. Dară Numîrî]e iui
pre firea cea mai presus de dânsa. Iară deaca Şi cunoştinţele sânt preadulce încă iaste şi împreunarea cea din amândoao, Precum Dumnezeu
ale lucrurilor celor ce au fiinţă, cela ce iaste mai presus de fiinţă „fiinţa cea mai presus de fiinţă", „Dumnezeirea cea mai presus de ceaie împreu-
Numirile lui cum să va cunoaşte? Dar, pentru bunătatea lui C-ea negrăită, au
Dumnezeire", „începătoriia cea mai presus de începătorie", şi câ- nate.
Pei=c3Z:: zi_ binevoit a să numi din ceale ale noastre, ca să nu fim cu totul ne- te ca acest fealiu. Sânt încă şi oarecare ce să grăesc la Dumnezeu
d.ite, ei dela împărtăşiţi de cunoştinţa lui, ci să avem măcar umbroasă pricea- cu adeverire, însă au puteare de tăgăduire covârşitoare, precum
sine fiind ne- pere a |ui. Deci ca cela ce iaste neînţăles, iaste şi nenumit. Iară Ca
numit. „întunearec" - nu cum că Du]mezeu iaste întunearec, ci pentru că
cela ce iaste pricinuitoriu a toate, şi chipurile şi pricinile tuturor nu iaste lumină, ci mai presus de lumină.]
lucrurilor celor ce sânt întru sine le are, din toate lucrurile ceale
Deci să zice Dumnezeu Minte, şi Cuvânt, şi Duh, şi Înţe|ep- Tu,Ţi=i|:+^cea-
le de obşte.
ce sânt, [chiar] şi din ceale împrotivitoare între dânsele să nu-
ciune, şi Puteare, ca un pricinuitoriu al acestora, şi ca un nema-
meaşte, adecă dela lumină Şi dela întunearec, dela apă şi dela foc,
terialnic, şi ca un atoatelucrătoriu şi atotputeamic. Şi aceastea de
ca să cunoaştem că nu iaste el aceastea după fiinţă, ci iaste mai
obşte să zic la toată Dumnezeirea, şi ceale ce cu tăgăduire şi ceale
presus de fiinţă, pentru aceasta şi nenumit. Dară, ca cela ce iaste ce cu adeverire să grăesc. Şi la fieştecarele din ipostasurile Sfintei
pricinuitoriu a toate ceale ce sânt, din toate ceale pricinuite să nu- Troiţe aseamenea, şi cu acelaş chip, şi fără de nici o scădeare.
meaşte.
Căci când voi gândi la unul din ipostasuri, desăvârşit Dumnezeu
Numiriie cea. Pentru aceasta, din numirile ceale Dumnezeeşti, unele să zic pre dânsul îl ştiu, desăvârşită fiinţă. Iară când voiu uni Şi împre-
ie tăgăduitoa- cu tăgăduire (2), prin care să arată că Dumnezeu iaste mai presus ună voiu număra pre ceale trei, un Dumnezeu ştiu desăvârşit. Că
re. de fiinţă, adecă când să zice fără de fiinţă, fără de ani, fără de în-
nu iaste Dumnezeirea ceva alcătuit, ci în trei desăvârşite unul de-
ceput, nevăzut: nu cum că iaste mai jos decât ceva sau iaste lipsit săvârşit, neîmpărţit şi nealcătuit. Iară când voiu gândi la aducerea 1 Însuşiriie fie.
de ceva, că ale lui sânt toate, şi dintr'însul şi printr'însul s'au ipostasurilor între dânsele a unuia cătră altul, ştiu că iaste Tatăl ştecăriia Fea-
făcut, şi întru dânsul stau, ci pentru că cu covârşire covârşaşte pre Soare mai presus de fiinţă, izvor al bunătăţii, Noian al fiinţii, al ţe.
toate ceale ce sânt. Că [el] nimic din ceale ce sânt nu iaste, ci mai Cuvântului, al Înţălepciunii, al Puterii, al Luminii, al Dumnezei-
Ceaie adeve- presus de toate iaste. Iară altele cu adeverire grăindu-se să zic la rii; Izvor născătoriu şi purcegătoriu al bunului celui ascuns întru
ritoare. dânsu|, ca la cela ce iaste pricinuitoriu a toate. Căci, ca cela ce
sine. Şi aşa el iaste Minte, Noian al Cuvântului, Născătoriu al Cu-
iaste pricinuitoriu a toate ceale ce sânt, şi a toată fiinţa, să zice şi vântului, şi, prin Cuvântul (3), purcegătoriu al Duhului celui ară-
„Cel ce iaste", şi „Fiinţă". Şi ca cela ce iaste pricinuitoriu a tot tătoriu. Şi ca să nu zic multe, nu iaste la Tatăl Cuvânt, Înţălepl
cuvântul şi al înţelepciunii, al cuvântării şi al înţeleptului, să zice ciune, Puteare, Voinţă, fără numai Fiiul, carele iaste Putearea cea
cuvânt şi cuvântătoriu, înţelepciune şi înţelept, aseamenea minte una a Tatălui, cea întâiu începătoare a Facerii tuturor. Aşa ca un
şi gânditoriu, viiaţă şi viu, puteare şi puteamic. Şi la toate cealea- ipostas desăvârşit din ipostas desăvârşit năs`cându-să, precum în-
1alte aseamenea. Iară mai vârtos dela ceale mai cinstite Şi aproape suşi ştie, carele şi iaste şi să numeaşte Fiiu. Iară Duhul cel Sfânt
care numiri să de dânsul mai potrivit să va numi. Iară mai cinstite sânt ceale ne- iaste Puteare a Tatălui, arătătoare a ascunsului Dumnezeirii, din
zic la lhe- materiia|nice decât ceale materiialnice, şi ceale curate decât ceale
Zeu ma[ P°ti- întinate, şi ceaie Sfinte decât ceale spurcate, şi mai mult Sânt aL Tatăl prin Fiiul purcegându-să (4), precum ştie însuşi, însă nu cu
vit. chip de naştere. Pentm aceaia şi Duhul Sfânt iaste săvârşitoriu al
proape de dânsul, pentru că şi mai mult să împărtăşesc de el. facerii tuturor. Deci câte să potrivesc la pricinuitoriu, la Tată, la
Deci cu mult mai potrivit să va numi soare şi lumină, decât în- lzvor, la Născătoriu, aceastea numai la Tatăl să cuvine să le dăm.
tunearec; şi zi, decât noapte; şi viaţă, decât moarte; şi foc, Şi duh, Iară câte la pricinuit, născut, la Fiiu, la Cuvânt, la Puteare întâiu-
Bunui iaste Şi apă, ca ceale ce pricinuesc viaţă, decât pământ. Şi mai întâiu începătoare, 1a Voinţă, la Înţălepciune, acealea la Fiiul. Iară câte
estime şi lu- de toate, şi mai mult, bunătate, decât răotate. Care totuna iaste a
Cru. îară rău[ zice „iucru ce iaste", decât „ce nu iaste". Pentru Că Bunul iaste
nimică. + D±on., Pentru Num. Dumn., Cw. 5.
Cartea întâi 45

fac voia lui şi pururea îl slăvesc pre el. Că aceasta iaste lui odih-
nă. Şi pământul aştemut picioarelor lui, că pre dânsul cu trup îm-
preună cu oamenii au petrecut. Iară Picior al lui Dumnezeu, sfân-
tul lui trup în multe locuri s'au numit.
Chip al Tatălui şi din Tatăl. Iară Duhul cel Sfânt nu iaste Fiiu al Să zice încă loc al lui Dumnezeu şi bisearica, că pre aceasta ca
Tatălui, ci Duh al Tatălui (5), ca cela ce din Tatăl să purceade.
pre oarecare loc sfinţit 1-am deosebit spre slavosloviia lui, întru
tă nici o pornire nu iaste fără de Duh. Dară şi Duh al Fiiului, nu carele şi rugăciunile cătră dânsul le facem. Aşijderea şi locurile
cela ce dintr'însul, ci ca cela ce printr'însul din Tatăl să pur- întiu care arătată s'au făcut lucrarea lui, sau prin trup, sau fără de
f; ade. Că numai Tatăl iaste pricinuitoriu. trup, locuri ale lui Dumnezeu să zic.
Să cuvine însă a şti că Dumnezeu iaste nedeosebit şi fără de
CAP 13
părţi, tot cu totul pretutindenea fiind, şi nu parte în parte ca trupu-
Pentru locul lui Dumnezeu, şi cum că numai
rile despărţindu-se, ci tot întru toate, şi tot mai presus de toate.
Dumnezeu iaste nescris-împrejur
Iară Îngerul, măcar de şi nu trupeaşte în loc împrejur să cuprin- Ingerul cu lo-
[Loc trupesc iaste sfârşitul (adecă faţa cea din lăuntru) a celui de, ca să se închipuiască şi să priimească fomă, dară însă să zice cul iaste scris
Locul cel tru- împrejur.
Pesc. ce cuprinde, cu care să cuprinde cel ce să cuprinde: adecă aerul că iaste în loc pentru că vine gânditoriu, şi lucrează după firea sa,
cuprinde, iară trupul să cuprinde. Dară nu tot aerul cel ce cuprin- şi nu iaste aiurea, ci acold gânditoriu împrejur să scrie, unde şi
de iaste loc al trupului celui ce să cuprinde, ci sfârşitul aerului ce- lucrează. Că nu poate întru aceaiaşi dată în deosebite locuri să
1ui ce cuprinde, care să atinge de trupul cel ce să cuprinde. (1) Şi lucreaze. Că numai a lui Dumnezeu iaste aceasta, adecă pretutin-
cu adevărat, pentru că cela ce cuprinde nu iaste în cela ce să cu- denea întru aceaiaşi dată a lucra. Căci Îngerul, pentru grăbniciia
prinde.
firii, şi pentru că gata, adecă degrab, să mută, 1ucrează în deose-
bite locuri. Iară Dumnezeu, pretutindenea fiind şi mai presus de
Iaste încă Şi loc ce cu mintea să gândeaşte, unde să înţeleage
toate, întru aceaiaşi dată, cu o lucrare sânguratecă în multe chi-
:u°C±în::; :: şi iaste firea cea înţălegătoare şi fără de trup; unde cu adevărat
înţăleage. iaste de faţă, Şi lucrează, Şi nu trupeaşte să cuprinde, ci gândito- puri şi pretutindenea lucrează. (3)
Iară sufletul iaste legat împreună cu trupul tot cu totul, şi nu
Dumnezeu în riu. Că nu are fomă, Ca Să Se Cuprinză trupeaşte. 2Deci Dumne_
ioc nu iaste. Zeu, nemateriialnic fiind şi nescris-prejur, nu iaste în loc, pentru parte cu parte. Însă nu să cuprinde împrejur de dânsul, adecă de
că el iaste luişi loc, toate plinindu-le, şi mai presus de toate fiind, trup, ci îl cuprinde pre dânsul, precum focul pre her, şi întru el
fiind lucrează lucrările sale.
I,c"1 1ui m- şi el pre toate ţiindu-le. Dară să zice că iaste şi în loc, şi să zice
nezeu după meL loc al lui Dumnezeu [acolo] unde să face arătată lucrarea lui. Împrejur-scris iaste cela ce împrejur să cuprinde cu locul, sau
taforâ. Pentru că el prin toate curat şi fără de amestecare străbate, Şi pre cu vreamea, sau cu priceaperea. Iară nescris-împrejur, cela ce nici
toţi îi împărtăşaşte de lucrarea sa, după îndemânarea fieştecăruia cu una dintru aceastea nu să cuprinde. Deci nescris-împrejur iaste
şi putearea cea priimitoare, zic adecă după curăţeniia cea firească numai singur Dumnezeu, fără de început fiind, şi fară de sfârşit, şi
şi cea din voinţă. Pentru că mai curate sânt ceale nematerialnice toate cuprinzându-le, şi de nici o priceapere cuprinzindu-să. Pen-
decât ceale materialnice, şi ceale cu fapte bune decât ceale înju- tru că numai el iaste nepriceput, şi nehotărât, de nimenea cunos-
gate cu răotatea. Deci să zice loc al lui Dumnezeu (2) cela ce mai cându-să, şi numai el luişi fiindu-şi privitoriu. Iară lngerul şi cu
mult să împărtăşaşte de lucrarea şi de darul 1ui. Pentru aceasta vreamea să scrie împrejur, pentru că are început de a fi, şi cu lo-
Ceriul să zice Scaun al lui3, pentru că într'însul sânt îngerii cei ce cul, măcar de şi gânditoriu, precum am zis, şi cu priceaperea,
pentru că şi ei unii altora oareşcum îşi ştiu firea, şi de Ziditoriul
] Aristotel, Fz.s., Cartea a 4-a, Cap. 4.
desăvârşit să hotărăsc. (4) Iară trupurile - şi cu începutul, Şi cu
:]gŢgă:N[:Z.9C%v.24. sfârşitul, şi cu locul cel trupesc, şi cu priceaperea.
46 Descoperire cu amăruntul a Pravoslavnicii Credinţe Cartea întâi 47

Dumnezeu dară cu totul iaste neschimbat şi neprefăcut. Pentru Fiiul iaste chip
că cu mai-nainte-cunoştinţa pre toate ceale ce nu sânt în voia Şi Hr[;::h±:::::]ă:!:e]O;=j::|]E:[eT[l;(Îa}jt:c]::[îF=;;[:[c:i=ir:(h:u:]i::inăscca:te[ş:) Im al Fiiului.
al Tatălui şi Sf.

putearea noastră mai nainte le-au hotărât şi le-au orânduit, Şi


fieştecare adecă întru a sa cuviincioasă vreame şi loc. Şi cu aceas-
între cel născut, şi prin Fiiul cu Tatăl împreunându-să. Duh al lui
ta Tatăl pre nimenea nu judecă, ci toată judecata o au dat Fiiului.]
Dumnezeu să zice, Duh al 1ui Hristos, minte a lui Hristos, Duh al
Pentru că au judecat Tatăl adecă, şi Fiiul ca un Dumnezeu, Şi
Domnului, Însuşi Domn, Duh al punerii de fii, al adevărului, al
Duhul cel Sfânt. Dară însă însuşi Fiiul ca un om să va pogorî cu
slobozeniei, al înţălepciunii. Pentru că iaste făcătoriu al tuturor
trupul, şi va Şădea pre Scaunul Slavei (pentru că pogorârea şi
acestora. Toate cu fiinţa umplându-le, pre toate ţiindu-1e, lumea
şădearea pre Scaun iaste a trupului celui scris-împrejur). Şi va cu fiinţa umplându-o, şi în lume cu putearea neîncăput fiind.
judeca toată lumea întru dreptate. (5)
Duimezeu iaste fiinţă pururea-vecuitoare şi neschimbată, zidi-
Toate sânt departe de Dumnezeu, nu cu locul, ci cu firea. La
toare a celor ce sânt, cu gând blagocestiv închinată fiind.
noi înţăleagerea, şi înţălepciunea, şi sfatul ca o deprindere să în-
tâmplă de vine şi să duce, dară la Dumnezeu nu aşa, pentru că la Dumnezeu şi Tată iaste, cel ce iaste pururea nenăscut, ca cela
ce nu s'au născut din cineva, ci au născut Fiiu împreună-pururea-
dânsul nimic nu să face şi să desface. Că iaste neprefăcut şi ne-
vecuitoriu. Dumnezeu iaste şi Fiiul, cel ce iaste pururea împreună
schimbat, Şi nu să cuvine a zice la el întâmplare. Pentru că pre bu-
nătate următoare o are fiinţii. (6) Cela ce pofteaşte de-a pururea cu Tatăl, fără de ani, şi veacinic, şi fără de stricăciune, Şi fără de
patimă, şi fără de despărţire dintr'însul fiind născut. Dumnezeu
pre Dumnezeu, acesta îl veade pre el, pentru că întru toate iaste
iaste şi Duhul cel Sfânt, puteare sfinţitoare, ipostatnică, din Tatăl
Dumnezeu. Că de cela ce iaste toate ceale ce sânt să ţin. Şi nu
iaste cu putinţă a fi ceva, de nu va avea întru cela ce iaste pre a fi. fără de despăftire purcegându-să, şi întru Fiiul odihnindu-să,
deofiinţă cu Tatăl şi cu Fiiul.
Că întru toate cu adevărat iaste Dumnezeu amestecat, ca cela ce
ţine firea. Dară Dumnezeu Cuvântul cu sfântul său trup după Cuvânt iaste cela ce fiinţeaşte împreună Cu Tatăl iaste Pururea. cuvântui în
ipostas s'au unit, şi s'au împreunat fără de amestecare cu firea Cuvânt iarăşi iaste şi mişcarea minţii cea firească, cu carea să muite feaiiuri
noastră. mişcă, Şi gândeaşte, şi socoteaşte, ca o lumină şi strălucire a eiî săia.
fiind. Cuvânt iarăşi iaste cel ce iaste înlăuntru în minte, carele să
Nimene nu veade pre Tatăl, fără numai Fiiul şi Duhul.2 2)4-&,
grăiaşte în inimă. Şi iarăşi, cuvânt iaste cel ce să vorbeaşte cu
Voinţa şi înţălepciunea şi putearea Tatălui iaste Fiiul. Că nu să
cuvine a zice la Dumnezeu feliurime, ca să nu-l zicem pre el
gura, vestitoriu al gândirii. Deci Dumnezeu Cuvântul iaste înfiin- H]E tiîc.uJy`
ţat şi ipostatnic. Iară cealealalte trei cuvinte sânt puteri ale su- ; \ ;L,u-,
alcătuit din fiinţă Şi din feliurime.
fletului, întru al 1or deosebit ipostas necunoscându-se, din care cel ^iţ[I
Fiiul iaste din Tatăl, Şi toate câte are, dela dânsul le are. Pentru dintâiu iaste naştere a minţii firească, dintr'însa pururea fireaşte
aceaia nici poate să facă dela dânsul nimic.3 Că nu are lucrare a sa izvorând. Iară cel de-al doilea să zice înlăuntru în minte. Iară cel
deosebită de Tatăl.4 Iară cum că din fire nevăzut fiind Dumnezeu, de-al treilea, vorbitoriu.
prin lucrări să face văzut, din alcătuirea Şi ocârmuirea lumii cu- Duhul să înţăleage în multe fealiuri. Că cu acest nume Să Duhui iarăşi,
noaştem.5
numeaşte Şi Sfântul Duh. Încă şi puterile (9) Sfântului Duh să zic în multe fea-
duhuri. Duh şi îngerul cel bun, duh şi demonu|, duh şi sufletui. `îurîsăîa.
Uneori şi mintea duh să zice. Duh şi vântul, duh şi aerul.

1 ln. 5: 22.

In. 6: 46.
3 In. 5: 3o.

:ş:îi..Ţ:az6.CW.36. ' Va;s., Împrot. Evnomiia[nilor] , Ca;rtea, a, 5-a;, Grig. Na;z., Cuv. 36.
48 Descoperire cu amăruntul a Pravoslavnicii Credinţe Cartea întâi 49

CAP 14 Încă şi a străbate prin toate, curat şi fără de amestecare (3), iară Toate sânt de
faţă la Dum-
Însuşirile firii c6iî Dumnezeeşti printr'însa nimic. Însă şi a şti pre toate cu ştiinţă singuratică, Şi
nezeu.
pre toate cu ochiul său cel Dumnezeesc şi atoatevăzătoriu şi ne-
7:i--::-;---- A fi nezidită, fără de începtit, fără de moarte, şi fără de sfârşit, materialnic deopotrivă a le vedea, şi pre ceale ce sânt acum, şi pre
ceale ce au trecut, Şi pre ceale ce vor să fie mai nainte de facerea
ţJ 4 *04J
şi veacinică, nematerialnică, bună, ziditoare, dreaptă, luminătoa-
re, neschimbată, fără de patimă, nescrisă-împrejur, neîncăpută, lor. A fi fără de păcate, şi a erta păcate, şi a mântui, şi cum că toa- rjdri`~
necuprinsă-împrejur, nehotărâtă, nevăzută, nesemuită de orice te câte voiaşte, poate: dară nu câte poate, voiaşte, că poate să /*, 44`'`
JĂIJJ. .1 C.. supţire cugetare a minţii, de nimic lipsită, de-sineşi-ţiitoare şi de- piarză lumea, dară nu voiaşte. [
sineşi-stăpânitoare, atotţiitoare, de viaţă dătătoare, atotputeamică,
4r\ .4, . 4
cu nemărginire puteamică, sfinţitoare şi împărtăşitoare, a cuprin-
de şi împreună a ţinea pre toate, şi a purta grijă de toate - toate c©`%,©
!,r,r.u.ţ-) aceastea, şi ceale aseamenea acestora fireaşte le are, nu de aiurea
luându-le, ci ea de tot binele pre făpturile sale împărtăşindu-le du-
c.k mcpk rrh d„ u cj{ 7d T*$4 .'
pă putearea cea priimitoare a fieştecăruia.
Petreacerea şi starea ipostasurilor întru sine (1), a unuia adecă
întru altul. Că nedepărtate sânt aceastea şi nedespărţite unul de
altul, neamestecată având pre încăpearea cea întru sine, adecă a
unuia întru altul. Nu întru cât să se ameastece, sau să schimbe, ci
întru cât să se ţie unul de altul. ]Că Fiiul iaste întm Tatăl şi Du-
hul, şi Duhul întru Tatăl şi Fiiul, şi Tatăl întru Fiiul şi Duhul, nici

OC.
wi"~ o amestecare, sau încucare, sau schimbare făcându-să. Şi una şi
aceaiaşi mişcare. Pentru că o săltare şi o mişcare iaste a câte trea-
le ipostasurilor, care la firea cea zidită a să vedea iaste cu nepu-
tinţă.

Şi cum că Dumnezeiasca strălucire Şi lucrare una fiind, şi sin-


guratică, şi fără de pă4i, Şi cu chip de bunătate, întru ceale împăr-
ţite şi deosebite în multe fealiuri făcându-să, şi tuturor pre ceale
ce alcătuesc şi păzesc firea lor dându-1e, rămâne singuratică, în-

:e:iţeînîîup-â#gescpăreînst]:g::]aiee::fîăariăî:enâfi::ău.î:fieî:tăo#;râeridşj.Per.?
(2) Că toate pre ea o doresc şi întru dânsa au pre a fi. Şi ea pre
toate le împărtăşaşte de a fi precum sânt după fire. Şi ea iaste fiin-
ţa celor ce au fiinţă, şi a celor vii viaţă, şi a celor cuvântători cu-
vânt, şi a celor gânditori minte, ea mai presus de minte fiind, şi
mai presus de cuvânt, şi mai presus de viaţă, şi mai presus de fiin-
ţă.
ŢiJlt#'u
[ Grig. Naz., C%v. 2, /3 Şi 40.
2 D|orL., Pentru Num. Dumn., Ca,P. 2. ] Grig. Naz., C%t;. 40.
Cartea a doao 51
şsâg±ş±4BE±±±âse±±±â§s±±±âBE±±±â§E±E±â§t±±sâ±±±±âBα±±gBg±EŞBÎp±____±±ââB±_____±±âăaî_____±±âB±î_____s±âe±±±@±=?±âiB±.____±±âge±__e±as±±__==âB±__=±ââB±__e±â±±___3±4E=±.___e±âi±±.____±±4E±.___ş±4E:î__

carea să zice şi Dumnezeu veacinic, încă şi mai nainte de veaci,


şjiFÎpFiFihi5:+iii5ŞEir!+iF:{*E=EiFi`ii=şii=E*faF;iiŢv+jEaiîiiffiiiiîE5FiiiFţiiTrE*i:`ii*ţEiiîEii5iiiii5Eiiiiî
pentru că şi pre veacul acesta 1-au făcut. Că numai Dumnezeu
fiind fără de început, el iaste făcătoriul tuturor, şi al veacurilor, şi
al tuturor celor ce sânt. Iară Dumnezeu zicând, arătat că pre Tatăl @
CARTEA A DOAO zic,şipreFiiulluicelunul-născut,DomulnostmlisusHristos,u##=#;f4
şi pre preasfântul lui Duh, pre unul Dumnezeul nostru.
CAPI Să zic încă şi veacurile veacurilor, fiindcă cea|e şapte veacurfpveacurile vea-
Pentru veac
:Leea::ŢLCLeîc:ătjiaL:sŢ:tec:;:]Cnuzr::oar?:Că::eaţtLed:e°a:Ţr::eLC;Pr;:::::4±=~"drw#.
1 au făcut veacurile, cel ce iaste mai nainte de veacu-
ri. Cătră carele zice Dumnezeescul David: „Din veac Leua:::utesaăc::::ac[en[s:=ce:Ţăşcîuc:[cvăîî:%raî:L]]:reî:î:tţoăryueî:;Ţeîcfarş#o~a,„#L.
de sfârşit. Pentru că nici să va număra după înviiare vreame cu zi- = ta* + h`4

i:i± şi până în veac tu eşti"]. Şi Dumnezeescul Apostol:


„Prin carele şi veacurile au făcut"2. le şi cu nopţi, ci va fi mai vârtos o zi neînserată (Soarele Dreptăţii h%3#:i
Ce iaste vea- Deci trebue a şti cum că numele veacului are multe celor drepţii strălucind luminat). Iară păcătoşilor noapte adâncă
cul. , însemnări, pentru că însemnează multe. 3Căci veac să zice şi via- fără de sfârşit. Cum dară să va număra vreamea cea de o mie de Starea cea din-
- h`+ t,âr ţa fieştecăruia om. Veac iarăşi să zice şi vreamea cea de o mie de ani a lui Origh6n, întru carea să va face întoarcere la starea cea tâi a lui Ori-
gh6n lpădată.
ani. Iarăşi veac să zice toată viaţa cea de acum, şi veacul cel vii- dintâiu? (1) Deci al tuturor veacurilor unul iaste făcătoriul Dum-
_ 'o®od^O"
toriu, viaţa cea după înviiare fără de sfârşit.4 Să zice iarăşi veac nezeu, cela ce şi pre toate le-au zidit, carele iaste mai nainte de
jJ. nu vreamea, nici oarecarea parte a vremii, carea să se numere cu "UCL pe:,:uPE2Hdrre h::"."G : ^`##
J-`h,"ti curgerea şi călătoriia soarelui, adecă carea să se încheae prin zile
şi prin nopţi, ci ceaia ce ca o mişcare a vremii şi prelungire îm-
preună să întinde cu cei pururea-vecuitori. Pentru că ceaia ce ias-

t"#lă?l
17r Şapte veacuri
te vreamea celor supuşi vremii, aceasta iaste veacul celor puru-
rea-vecuitori.5
Să zic dară şapte veacuri ale lumii aceştiia, adecă dela zidirea
Deci fiindcă Dumnezeu, cel ce iaste bun şi mai presus de toată
bunătatea, nu s'au îndestulat cu privirea sa, ci, pentru mulţimea
bunătăţii, au binevoit să fie oarecare să priimească facerile de
ceriului şi a pământului până la sfârşitul cel de obşte al oamenilor bine dela el şi să se împărtăşască de bunătatea lui, pentru aceasta
(}WuO„`J}ăi~eFrietii'ă;;;=
tiia, şi al optu-
din nefiinţă întru fiinţă aduce şi zideaşte pre toate ceale nevăzute
h*wî\ `;gfi:i;"aiY`c;L-;:.Ja
h C6U.Ce va şi înviiarea. Pentru că iaste sfârşit din parte şi deosebit, moartea
fieştecăruia, dară iaste şi sfârşit de obşte şi cu totul desăvârşit, şi ceale văzute şi pre omul cel alcătuit din fire văzută şi nevăzută.
când să va face înviiarea cea de obşte a oamenilor. Iară veac al Iară zideaşte gândind, şi gândirea lucru să face, cu Cuvântul g#îdri:a P:Ţ:
optulea iaste cel viitoriu. împlinindu-să, şi cu Duhul săvârşindu-Să. Dumnezeu.
6Iară mai nainte de alcătuirea lumii, când nici soarele nu era,
CAP3
carele desparte zioa de noapte, nu era veac numărat, ci ceaia ce
ca o mişcare a vremii şi prelungire împreună să întinde cu cei pu- Pentru îngeri ( 1 )
rurea-vecuitori. Şi, după această socoteală, un veac iaste: după [Acesta iaste făcătoriul şi ziditoriul îngerilor, dintru nefiinţă Zidirea şi fi-
1 ps. 89: 3. întru fiinţă aducându-i pre ei, şi după chipui său zidindu_i fire fără rea în8erilor.
2 Evr. 1 : 2. de trup, ca oarecare duh şi foc nematerialnic, precum zice Dum-
3 Arist., Pe#Zrc/ cerz.#, Cartea 1.
nezeescul David: „Cel ce faci pre îngerii tăi duhuri şi pre slugile
4 Mt. |2: 32, Lc. 20: 34-35, Şi aiuea.
5 Grig. Naz., C%v. 3J, 38, 42.
6 Grig. Naz., C#v. 44. ] Grig. Naz., C#v. j8, 42.
Cartea a doao 53
52 Descoperire cu amăruntul a Pravoslavnicii Credinţe

tale pară de foc"[. Însemnând cum că sânt uşori, Şi înfocaţi, şi îdnur:,eşludeD:rş:,nş:âăei::ăurătsocrlî,mşŢrâg:u;j:gt:l:ăp::.iă:gr:â::::hzj:l


fierbinţi, şi străbătători, şi iuţi spre slujirea şi dorinţa cea Dumne-
uqL3;Â,.
zeiască, şi cum că să înalţă cătră ceale de sus, şi sânt slobozi de
toată gândirea cea materialnică.
Deci îngerul iaste fiinţă gânditoare, pururea mişcătoare, de-
sineşi-stăpânitoare, fără de trup, lui Dumnezeu slujind, pre ne- reaşte şi cu adevărat nehotărât iaste numai cel nezidit. Pentru că
murire în fire după dar avându-o: ai căriia fiinţă chipul şi hotărâ- tot ce iaste zidit iaste hotărât în hotarăle sale de Dumnezeu, cel ce
rea numai Ziditoriul le ştie. Iară fără de trup să zice, şi nemate- l-au zidit.
Ingerul iaste
Afară de fire pre sfinţenie o au, adecă dela Duhul. Prin
făr-ă de trup. rialnic, cât cătră noi asemănându-să. Pentru că tot ce să aseme-
nează cătră Dumnezeu, cel ce unul iaste carele nu să poate ase- cel Dumezeesc prorocesc. De nuntă nu au trebuinţă, pentru iaŢi\ S/4`-
măna cu ceva, să află gros şi materialnic. Că numai Dumnezeu nu sânt muritori. ]
iaste cu adevărat nematerialnic şi fără de trup. Iară minţi fiind, întru acest fealiu de locuri şi sânt, care cu min- Locul îngeru-
Iaste dară îngerul fire cuvântătoare, gânditoare şi de-sineşi- tea Să înţăleg, nu ca nişte trupuri scriindu-se împrejur (pentru că [Uî.
De-sine-stă-
pânitoriu. stăpânitoare, schimbăcioasă cu socoteala, adecă de voe schimbă- nu fireaşte cu trupuri să închipuesc, nici au trei depărtări) (2), ci
cioasă. Că tot ce iaste zidit iaste şi schimbăcios, Iară numai cel fiindcă gânditori sânt de faţă, şi lucrează unde li să va porunci, Şi .
nezidit iaste neschimbat. Şi tot ce iaste cuvântătoriu iaste de-si- nu pot întru aceaiaş dată aicea şi acol6 să fie şi să lucreaze.
neşi-stăpânitoriu. Deci firea Îngerului, ca ceaia ce iaste cuvân- Sau de sânt întocma cu fiinţa, sau să deosebesc unii de alţii, nu
tătoare şi gânditoare, iaste de-sineşi-stăpânitoare; iară ca ceaia ce ştim. Numai Dumnezeu, cel ce i-au făcut pre ei, ştie aceasta, care-
iaste zidită, iaste schimbăcioasă, având stăpânire şi să petreacă, şi le şi pre toate le ştie. Dară cu luminarea şi cu starea să deosebesc AA A04-
să sporească întru cel bun, şi să se schimbe cătră cel rău. unii de alţii, sau după luminare având pre stare, sau după stare
Nu priimeaşte Nu priimeaşte pocăinţă, pentru că iaste şi fără de trup. Că împărtăşindu-se de luminare, şi unii pre alţii luminând, pentru co-
pocăinţă. vârşirea rânduelii sau a firii. Însă arătat iaste cum că cei ce sânt
omul pentru neputinţa trupului au dobândit pocăinţă.2 Nemurito-
Nemuritoriu
riu nu din fire, ci după Daru. Că tot ce au avut început, fireaşte mai sus dau celor mai de jos şi luminarea şi cunoştinţa.2
nu din fire, ci
după daru. va avea şi sfârşit. Pentru că numai unul Dumnezeu iaste pururea- Tari sânt şi gata spre împlinirea voii c6iî Dumnezeeşti, şi, pen-
c`Âda---Ei

fiitoriu, iară mai vârtos şi mai presus de pururea, Că nu iaste supt tru grăbniciia firii, pretutindinea îndată să află unde va porunci >~p4 "
vreame făcătoriul vremilor, ci mai presus de vreame.
A doao lumini gânditoare, dela lumina cea dintâi Şi fără de
Dumnezeiasca amelinţare; şi păzesc părţile pământului, şi apără #::.doQ"4"
neamuri şi locuri, precum s'au rânduit de Ziditoriul. Şi lucrurile Lucririle ome-
A doao lumini.
început având luminarea. Nu de limbă şi de auz având trebuinţă, noastre ocâmuesc, şi ne ajută noao. Şi cu adevărat, fiindcă după neşti le "âr-
ci fără de cuvânt vorbitoriu dând unul altuia pre înţăleagerile şi voia şi porunca cea Dumnezeiască sânt mai presus de noi, muesc.
\ sfaturile sale. pururea stau împrejurul lui Dumnezeu. Cu anevoe mişcaţi sânt
Deci prin Cuvântul s'au zidit toţi îngerii, şi de Duhul Sfânt
âî:ril::'C=ld:;lără:=:a?riăc:ustnăemmiişecaaiiLia:1?lâc::âlu::3mişcaţi'nu
1 Desratareaîn-
3:îŢusmf]î:ţaerneî;îS;%Ud;ă:âîr:î#:şîăn3:::îeŢgvrednicieişiarândueiii, Văd pre Dumnezeu, după cât iaste cu putinţă lor, şi această
gerilor.
Scrişi-împre-
Scrişi-împrejur sânt, pentru căci când sânt în Ceriu, nu sânt desfătare au.
jur.
pre pământ. Şi pre pământ de Dumnezeu trimiţindu-se, nu rămân

1 ps.103: 4. [ Theodorit, în scrierea cea pre scurt a Dumnez. Dogm„ Cap. 50.
2 Nemes[ie], Cap.1. 2 Dion., Pe#frw Cer. Jercirti., Cap.3; Grig. Naz., Cuv. 34.
3 Grig. Naz., C#v. 38. 3 Dion., Pe#f7~# Cer. JerorĂ., Cap. 6; Grig., întru acelaşi loc.
54 Descoperire cu amăruntul a Pravoslavnicii Credinte Cartea a doao 55

Mai presus de noi sânt, ca cei ce sânt fără de trupuri, şi izbă- credinţat dela Dumnezeu păzirea pământului, nu fireaşte rău fiind
viţi de toată patima trupească, dară nu nepătimaşi, că numai zidit, ci bun fiind, şi spre bine făcut, şi nicidecum întru sine
Dumnezeu iaste nepătimaş. umbră a răotăţii dela Ziditoriul având, nesuferind strălucirea şi
Arătările înger- Şi să prefac spre orice le-ar porunci Stăpânul Dumnezeu, Şi cinstea carea i-au dăruit-o lui Ziditoriul, din voinţă slobodă şi de-
eşti.
aşa să arată oamenilor, şi le descopăr lor Dumnezeeştile Taine. sineşi-stăpânitoare s'au mutat din cea după fire la cea afară de
În ceriu petrec, şi o lucrare au, a lăuda pre Dumnezeu şi a sluji fire (1) şi s'au înălţat împrotiva lui Dumnezeu, Făcătoriului său,
voii lui c6il Dumnezeeşti. vrând să se scoale asupra lui. Şi el întâiu, depărtându-să dela bine,
s'au făcut rău.
Rânduialele Şi precum preasfântul Şi preasfinţitul şi mai-marele întru bo-
îngerilor. Că nici iaste altceva răul, fără numai lipsire a binelui, precum Răui iaste iip-
goslovie Dionisie Areopaghitul zice, toată bogosloviia, adecă
Dumnezeiasca Scriptură, pre fiinţele ceale cereşti noao le numă- şi întunearecul lipsire a luminii. Că bunătatea iaste |umină de sire abinelui.
ră. Pre aceastea, dumnezeescul acela săvârşitoriu de ceale sfinte minte înţăleasă; aseamenea şi răotatea, întunearec de minte înţă-
în trei întreite rânduiale le împărţeaşte. Şi întâi zice că iaste ceaia les. Deci lumină fiind zidit de Ziditoriul şi bun făcut (că „au văzut
ce pururea stă împrejurul lui Dumnezeu, şi [la] carea s'au dat că Dumnezeu toate câte au făcut, şi iată era bune foarte"]), de voe
iaste unită de aproape Şi fără de nici o mijlocire, adecă a Serafi- slobodă şi de-sineşi-stăpânitoare s'au făcut întunearec. Şi s'au
milor celor câte cu şase aripi, Şi a Heruvimilor celor cu mulţi tras împreună cu el, şi au umat lui, şi au căzut împreună mulţime
ochi, şi a Scaunelor celor preasfinte. Iară a doao, a Domniilor, şi nenumărată de îngeri carii era rânduiţi supt dânsul. Deci de acea- Îngerii şi de-
iaşi fire fiind ei cu ceialalţi îngeri, s'au făcut răi din voinţă, şi de| :ş°Îmieîe acea-
:e:::â:ii`i::i,Ş;iaasÂÎÎÎ::iioe:illoar:ă?iaatrîeniâeîil:rŢlidepreu-ă,aîn- bunăvoe s'au abătut dela bine la rău.2
Deci nu au stăpânire asupra Cuiva, nici Puteare. de nu dela Nîmîca nu pot
Când s'au zi- Şi unii zic cum că mai nainte de toată zidirea s'au făcut, pre-
dit îngerii. cum Bogoslovul Grigorie zice: „Întâi [El] gândeaşte pre puterile Dumnezeu cu iconomie pentru oarecare Pricini li Să Va da Voe, dem[onii] fără
ceale îngereşti şi Cereşti, şi gândirea lucru au fost"; iară alţii, precum la lov3, şi precum la porci, pentru carii iaste Scris în de slobozirea
cum că după ce s'au făcut Ceriul cel dintâi. Iară cum că mai na- Evanghelie4. Iară slobozirea lui-Dumn-ezeu făcându-să, Şi pot,şi\lul Imezeu.
inte de zidirea omului, toţi mărturise[s]c. Iară eu mă unesc la so- să prefac, Şi să închipuesc ori în ce chip vor voi, după nălucire.
coteală cu Bogoslovul. Că trebuia să se zidească întâi fiinţa cea
Cu ce chip pro-
gânditoare, şi aşa cea simţitoare, şi atuncea din amândoao omul [eşştiu:eîa::ăc:pVuonr:ăaf[:'a:i:j.îT#îÎî[uaîdpcuăŢŢDeuziun'e:[:Cuî8:%Ş[:pneŢ rocesc.
acesta. rindu-1e lor şi poruncindu-le să vestească mai nainte. Pentru acea-
Iară câţi zic pre îngeri ziditori ai vreoarecăriia cândvaşi fiinţe, ia câte zic, să fac. Dară spun mai nainte şi dracii, uneori pre ceale
ce să fac departe văzindu-le (2), iară alteori semuindu-le, pentru
aceaia şi mai de multe ori mint. Cărora nu să cuvine a creade, mă-
Îvăa:::Gîţs;.ă:gâ::t2iadlstâ.::gI:::;1ta:ă::::ofăc:tglrî:O?11u;uuiftş,:r::dăr::1:::;:,pnăŢ
lor. zitoriu iaste Dumnezeu, cel unul nezidit, carele în Tată şi în Fiiu car de şi adevărate vor eşi ale lor de multe ori, după chipul carele
am zis. Ştiu încă şi Scripturile .
şi în Duh Sfânt să laudă şi să proslăveaşte.
Deci toată răotatea, şi patimile ceale necurate dela dânşii s'au
A sili pre om
CAP4 aflat. Şi a bântui pre om li s'au dat voe, iară a sili pre cineva nu h-uUp`;i.
Pentru Diavolul şi pentru Demoni pot. Că întru noi iaste a priimi bântuiala sau a nu o priimi. Pentru

Dintru aceaste îngereşti puteri, cel mai întâiu stătătoriu al cea-


tii c6il mai de jos şi aproape de pământ, şi căruia i s'au fost în- 1 Fc.1: 31.

2^ Dion., Pentru Num. Dumn., Ca,P. 4.


3 iov 1: 12.
' Dion., Pentru Cer. Ierarh., C"p. 3 . 4 Mc. 5: 13,
56 Descoperire cu amăruntul a Pravoslavnicii Credinţe Cartea a doao 57

aceaia diavolului şi demonilor lui li s'au gătit focul cel nestins, şi fiimul, din Dunmezeiasca Scriptură fiind învăţat[; iară alţii apă-
munca cea vecinică, şi celor ce umiează lui. toasă, ca ceaia ce s'au făcut în mijlocul apelor; alţii, din patru
ceaiaceiasteia Trebue însă a şti că ceaia ce la oameni iaste moartea, aceasta stihii; alţii, al cincelea trup, şi deosebit de ceale patru.
om moarteft a- |a îngeri iaste cădearea. Că după cădeare nu iaste lor Pocăinţă,
Şi unii au socotit cum că Ceriul să învârteaşte împrejurui iu. Figura ceriului
^=ckas±ftit:;aprecumnicioamenilordupămoarte. mii, şi Cum Că iaste rătund ca ghemul, şi despre toate părţiie ei rătmdă.
iaste partea cea mai de sus, iară mijlocul locului celui ce să cu-
CAP5
prinde de el iaste partea cea mai de jos. Şi cum că trupurile ceale
Pentru zidirea cea văzută uşoare şi lesnicioase spre mişcare au luat dela Ziditoriul starea
cea mai de sus, iară ceale greale şi care să trag în jos, pre laturea
Acesta Dumnezeul nostru, carele în Troiţă şi în unime să pro- cea mai de jos, carea iaste mijlocul. Deci stihiia cea mai uşoară şi
slăveaşte, au făcut Ceriul, şi pământul, şi toate ceale ce sânt în- carea în sus mai mult să trage iaste focul, carele zic că s'au aşăzat
tr'însele, dintru nefiinţă întru fiinţă aducându-le pre toate: pre îndată după Ceriu, şi pre acesta îl numesc ethir, după carele mai
unele adecă nu din materie carea să fi ,fost mai nainte, precum
jos iaste aerul. Iară pământul şi apa, ca ceale ce sânt trupuri mai
Ceriul, pământul, aerul, focul, apa; iară pre altele dintru aceastea
greale şi să trag în jos, s'au spânzuat în mijloc. Întrucât sânt îm-
ce s'au făcut de dânsul, precum dobitoacele, pomii, seminţele.
protivă, jos adecă pământul şi apa (însă apa iaste mai uşoară decât
Că aceastea din pământ, şi din apă, şi din aer, şi din foc, cu po-
pământul, pentru aceaia şi mai leasne să mişcă decât el). Iară în
runca Ziditoriului s'au făcut. sus pretutindinea, ca un acoperemânt împrejur, aerul, şi împreju-
rul aerului pretutindinea ethirul: iară deasupra tuturor împrejur,
CAP6 Ceriul.
Pentru Ceriu
Şi zic că împrejur să învârteaşte Ceriul, şi strânge pre ceale Mişcarea ce-
dinprejurul lui, şi aşa stau iale întărite şi nerăsipite. riuiui ^mprejur.
Ceriul iaste îngrădire a zidirilor celor văzute şi nevăzute. Că

Î#:'#Ţ:u:, înlăuntrul 1ui şi puterile ceale înţălegătoare ale îngerilor, şi toate


ceale simţite să cuprind şi împrejur să hotărăsc. Iară numai Dum-
nezeu iaste nescris-împrejur, toate plinindu-1e, şi toate cuprinzin-
Şi şapte sfere spun că sânt ale ceriului, una decât alta mai înal- Şapte pianite
tă, şi Zic Cum că iaste el de fire preasupţire, aseamenea cu fiimu|. şi sferile lor.
Şi cum că la fieştecarea sferă iaste una din planite. Că şapte plani-
du-le, şi pre toate împrejur hotărându-le, ca cela ce iaste mai pre- te au zis că sânt, Soarele, Luna, Dia, Emis, Âris, Afi.odita şi
sus de toate şi au zidit toate. Kron. Şi Afrodita zic că iaste steaoa ceaia ce să face uneori Lu-
ceafăr de dimineaţa, iar alteori Luceafăr de seara. Iară planite
Deci fiindcă Scriptura zice Ceriu`, şi Ceriu al Ceriului, şi Ce-
riuri, şi Ceriuri ale Ceriurilor2, Şi fericitul Pavel zice că s'au răpit (adecă steale rătăcite) le-au numit pre aceastea pentru că împro-
tiva ceriului îş fac mişcarea. Că ceriul şi cealealalte steale dela
până la al treilea Ceriu3, zicem că la facerea lumii am luat că s'au răsărit la apus merg, iară numai aceastea dela apus la răsărit au
făcut Ceriul acela4 pre carele filosofii cei de afară îl numesc Sfe-
meargerea. Şi aceasta o vom cunoaşte dela Lună, carea câte puţin
ră (1) fără de Steale, luând Dogmele lui Moisi şi făcându-le ale
în fieştecarea sară pâşaşte înapoi.
lor. Însă şi pre tărie o au numit Dumnezeu Ceriu, carele au po-
Deci toţi câţi au zis că ceriul iaste rătund spun că deopotrivă să
socoteaie pen_ runcit Să Se facă în mijlocul apei, .puindu-l ca să desparţă între
tru firea Ceriu- apa carea iaste deasupra tăriei, Şi între apa carea iaste supt tărie. depărtează el dela pământ, şi în sus, şi în laturi, şi în jos. Iară în |#:]ede #ii
Pre firea acestuia Dumnezeescul Vasilie o zice că iaste supţire ca jos şi în laturi zic eu, cât cătră simţirea noastră, fiindcă, Precum ceaiedejos.
urmează din ceale ce s'au zis, despre toate părţile ceriul ţine locul
Ps.113: 11.
cel de sus şi pământul cel de jos. Şi zic cum că ceriul încdnjură
Ps. 148: 4. pământul de jur împrejur şi poartă cu meargerea sa cea foarte iute
3 2 Cor. 12: 2.
4 Fac.1: 8. ' Vor[o]ava l-a la Excw.mero#, 8; Is. 51 : 6.
58 Descoperire cu amăruntul a Pravoslavnicii Credinţe Cartea a doao 59

şi Soarele, şi Luna, şi stealele. Şi cum că deasupra pământului Deci toate ceale ce au facere sânt supuse stricăciunii, după
fiind Soarele, să face aicea zioă iară supt pământ noapte. Iară de- urmarea firii, Şi ceriurile. Dară cu Darul lui Dumnezeu să ţin. ş± să =tî:ec%c:oeans::Uî
desuptul pământului pogorându-să Soarele, aicea noapte, iară
1

păzesc.] Că numai Dumnezeu iaste din fire fără de început şi fără


acold zioă. de sfârşit. Pentru aceaia s'au şi zis: „Acealea vor peri, iară tu vei
unora s.au lară alţii au nălucit cum că ceriul iaste ca ojumătate de sferă, rămânea"2. Dară însă nu cu totul vor peri ceriurile: „Că să vor
părut a nu fi luând pricină a aceştii socoteli din ceaia ce au zis grăitoriul de învechi, şi ca o haină să vor învălui şi să vor schimba"3; şi va fi
ceriul rătund. cea|e dumnezeeşti David: „Cel ce întinzi ceriul ca o piiale"], Prin ceriu nou şi pământ nou4.
care cuvânt să însemnează Cortul; şi fericitul lsaia: „Cel ce ai
Şi cu multe părţi ceriul iaste mai mare decât pământul. Dară
pus ceriul ca o cămară"2. Şi cum că apuind Soarele, şi Luna, Şi fiinţa lui nu să cade a o cerca, neştiută noao fiind.

:::#1i,eîrngcfanJi:::rŢtîŢîânnsŢ:rdieî|:,=p::ecsă,t:ăh|î.Ţi.ar:ăî-nn:g|pat.ea,|,şicâ:3
de ar fi, toate cu porunca cea Dumnezeiască s'au făcut, şi s'au în-
tărit, şi pre Dumnezeiasca voe şi sfat o au temelie neclătită: „Că
el au zis, şi s'au făcut, el au poruncit, şi s'au zidit; pusu-le-au pre
iale în veac şi în veacul veacului. Poruncă au pus, şi nu va
treace»4.

® OMJ âMLAJJ .-,, Deci Ceriul Ceriului iaste Ceriul cel mai întâi, deasupra tăriei

:1ei:d6::::.5[dî:r.]ădâî|Pceca::iT:'::,ecăa|şiDPur#:rzişe;ti:us::i#rpu?T;::
®ti#-fvv. aer a-l numi Ceriu, pentru că să veade sus. Că „binecuvântaţi",
zice, „toate pâserile ceriului"6, ale aerului adecă. Că aerul iaste
călătorie a pâserilor, iară nu Ceriul. Iată trei Ceriuri pre care le-
au zis Dumnezeescul Apostol.7 Iară deaca şi pre ceale şapte brâe
vei voi să le înţălegi şapte Ceriuri, nimic nu vatămă pre cuvântul
®#L,/„ , adevărului. Încă obiceaiu iaste şi al limbii evreeşti pre Ceriu a-l
numi Ceriui, cu nume de multe. Deci Ceriul Ceriului vrând să
5Şi nimene Să nu Socotească că ceriurile şi |uminătorii au su_ Ceriurile ne-

flet. Pentru că sânt neînsufleţite şi nesimţitoare. Că măcar de şi


c\__ __ _ JI J_L?L _
însufleţite.

zică, Ceriurile Ceriurilor au zis, care însemnează pre Ceriul Ce-


riului, carele iaste deasupra tăriei. Încă şi apele ceale mai presus :=ŢŢp:z:;ans,cuÎ-%,crîinpst:r5rzic:L#::::e:::::::ac;rrieurîi:::ii:ăc::#:
de Ceriuri8, sau mai presus de aer şi de tărie, sau mai presus de ceriui şi pre oamenii cei de pre pământ îi chiamă spre veselie. Că
ceale şapte brâe ale tăriei, sau mai presus de tărie, carea Ceriuri, obicinuiaşte Scriptura a face şi prosopopiia (2), şi pentru ceale prosop[opiia]
cu număr de multe, şi aceasta să numeaşte, după obiceaiul limbii neînsufleţite ca pentru ceale însufleţite a vorbi. Precum iaste obicinui!F
evreeşti. aceaia: „Marea au văzut şi au fiigit, |ordanu| s'au întors înapoi»7. Scrîptur``.
Şi: „Ce îţi iaste ţie, mare, că ai fiigit, şi ţie, Iordane, că te-ai întors
1 ps.103: 2.
2 Is. 40: 22. [ Vas., Voroava 1-a şi a 3-a la E:x.oz.m.; Iustin, f#/reb. 9j.
3 Gură de Aur, Voroava a 14-a şi a 17-a cătră Evrei. 2 ps.101: 27.

Ps. 148: 5-6. 3 Ibid.


5 Fac. 1 : 8.
4 Apoc. 21: 1.
6 Cânt. celor Trei Tineri 1 : 57. 5 Vas., Vor. a 3-a la Exoz.77..
7 2 Cor. 12: 2. 6 ps. 95: 11.
8 ps. |48: 4. 7 ps. | 13: 3.
60 Descoperire cu amăruntul a Pravoslavnicii Credinţe Cartea a doao 61

Deci întiu ceale trei zile, săvârşindu-să şi adunându-să lumina Ceaie dintâi
î:îtpă:Îî:;,[prşeîcummuşîîăoşîîoŢîăc##î[:ăăzrîcnetr,:sa,baă:â:enaatî%:tteatg:;,:î=: Cu Porunca cea Dumnezeiască, s'au făcut şi zioa şi noaptea. iară trei zile când
în Zioa a Patra au făcut Dumnezeu pre |uminătoriui cei mare, ade. nuem S°are[e.
Pi:3:;dj:i=ăâ:feâă|î:SE:=Ţzecul„P:ren|ăcgT;tsor.iir:::ă:i:.sşei;,uczeeriă: că pre Soare, spre începătoriia şi stăpânirea zilii (că printr'însul să
urechi simţite slobozind, ci din mărirea lor pre putearea Zidito- face zioa, căci zioă iaste când iaste soarele deasupra pământului;
şi lungime a zilii iaste drumul Soarelui cel deasupra pământului,
;îrueLUzîiâi:::ua]r:taâ:feu-u°riireeştaerc:::::ufi#cmus[eaauţăepîr]î::gvâînmdŢ°n°î9 dela răsărit până la apus)]. Şi pre luminătoriul cel mic, adecă pre
Lună, şi pre steale, spre începătoriia şi stăpânirea nopţii, ca să o
CAP7 lumineaze pre ea. Iară noapte iaste când iaste Soarele supt pă-
Pentru lumina, focul, Iuminătorii: Soare]e adecă, mânt, şi lungime a nopţii iaste drumul Soarelui cel de supt pă-
şi Luna, şi stealele mânt, dela apus până la răsărit. Deci Luna şi stealele s'au rânduit
ca să lumineaze noaptea: nu cum că sânt iale totdeauna zioa supt
Focul iaste sti- Focul iaste una din ceale patru stihii, uşoară, şi carea să trage pământ, căci sânt şi zioa steale deasupra pământului pre ceriu; ci
hie. în sus mai mult decât cealealalte, arzătoare împreună şi lumină- Soarele, pre aceastea, împreună şi pre Lună, cu strălucirea sa cea
toare, în zioa cea dintâiu de Ziditoriul zidită. Căci zice Duinneze- mai mare acoperindu-le, nu le lasă să se arate.

:a:::Îuc±Pnţ,:ş.:fişuîîaaust:îsa[Pc::%:ş:],săfasreăf:;ă;TŢj=ăî,nâ;;,raeŢ zîdîFăt,mnuaş:ş:îc[gŢ,î:ătoarvîeâua,Ţ#ÎuZ,q#cîr[cap:â:uu=;nmaâşe[auînîtnâ:LEti=c^:s^ޱ
L#bcd[=î Cum Zic unii. Iară alţii zic că focul cel lumesc iaste mai presus de aceaia nelucrătoare. Căci luminătoriu iaste nu însăş lumina, ci pus.
etirirui. aer, pre carele îl numesc ethir. Deci întru început au făcut Dum- Vasul luminii.2
nezeu lumina, adecă în zioa cea dintâi. Înfrumseţare şi podoabă
Dintru aceşti luminători zic că sânt Şapte planite (1). Şi spun că Şapte pianite.
fiind a toată zidirea cea văzută. Căci rădică lumina, şi toate întru
să mişcă iale cu mişcare împrotiva ceriului. Pentru aceaia şi pla-
întunearec necunoscute rămân, neputând iale să-şi arate podoaba
nite le-au numit pre iale. Că zic cum că Ceriul să mişcă dela ră-
sa. Şi au numit Dumnezeu lumina zi, iară întunearecul l-au numit
sărit cătră apus, iară planitele dela apus către răsărit, dară cum că
Întunearecui noapte. Iară întunearecul nu iaste vreo fiinţă, ci întâmplare, pen- împreună cu sine le poartă ceriul pre aceaste şapte planite cu miş-
E||pfiatiŢ:i=.cDăei:istae.lei:sS,i:,eaairŢei:ii.|:păs::â:ţ[:Ţnîă:t=:1i:ţaar::::e::=i:
M:ril â3:ea?,gâ:cÎ:npa:eaE±ties.,IÂrfiî.ad`ie,a:e;o.rarşeal::eÂprliasŢit2e::ms:`ue3âi::
Dumnezeu. Şi nu fiinţa aerului iaste întunearec, ci lipsirea lumi-
Kr6nul. Şi cum că iaste la fieştecarele brâu al ceriului una dintm
nii, carea însemnează mai vârtos întâmplare decât fiinţă. Şi nu
aceaste planite.
s'au numit întâi noaptea, ci zioa. Deci umează pre urmă după
zioă noaptea. Şi dela începutul unii zile până la ceaialaltă zi iaste La cel dintâi, adecă la cel mai de sus, Kr6nul
o zi împreunată cu noaptea. Că au zis Scriptura: „Şi s'au făcut La cel de-al doilea, Dia
seară, şi s'au făcut dimineaţă, zi una"6. La cel de-al treilea, Âris
La cel de-al patrulea, Soarele
La cel de-al cincelea, Afrodita
La cel de-al şaselea, Emis
Ps.113: 5.
2 [cf. Ps.113: 6]. La cel de-al şaptelea, şi mai jos, Luna
3 ps.18: 2.

Vas., Vor. 1-a şi a 3-a la Excu.m.


5 Fac.1: 3. ] Vas., Vor. a 6-a la Ex-oz.me7~o#.
6 Fac. 1 : 5. 2 Vas., Vor. a 6-a la Exc#.mero7!, 2-3.

=_- Ţ_-= -------


62 Descoperire cu amăruntul a Pravoslavnicii Credinţe

Şi aleargă iale cu călătorie neîncetată, pre carea Ziditoriul o au


Cartea a doao

preamare, fiindcă iaste de cincisprezeace ceasui. Şi creaşte ea


63
`,-o lfl-
rânduit lor, şi precum le-au întemeiat pre iale, după cum zice flegma. Şi ţine şi aceasta dela 25 ale lui Dechemvrie până la 21
Dumnezeescul David: „Luna Şi stealele care tu ai întemeiat"]. Că ale lui Martie. Că cu înţălepciune Ziditoriul mai nainte au socotit
zicând „ai întemeiat", au însemnat pre întărirea şi neschimbarea ca nu din cea mare răceală, sau fiebinţeală, sau umezeală, sau
aşăzării şi a rânduelii carea s'au dat lor dela Dumnezeu. 2Că le- uscăciune, la cea mare împrotivă-feliurime viind noi, în cumplite
au pus pre iale spre vremi, şi spre seamne, şi spre zile, şi spre ani.
ceaiepamtim- Că prin Soare să fac ceale patru timpuri şi întoarceri. Şi întâi cea ::31:s:: l:ă?dt:emc.u;âăn#ejduicioase pre schimbările ceale de
purialeanului. primăvăratecă, că întru aceasta au făcut Dumnezeu Pre toate. Şi
Primăvara s'au arată aceasta că şi până acum întru dânsa să face odrăslirea flo- Şi întru acest chip Soarele pre ceale patm întoarceri, şi prin-
făcut lumea. .. ~. tr'însele pre an face; încă şi pre zile şi pre nopţi alcătuiaşte: pre
rilor. Şi aceasta iaste şi întoarcere potrivitoare zilii cu noaptea, că zile adecă răsărind, şi deasupra pre pământ fiind, iară pre nopţi,
W uA' ,. de doaosprezeace ceasuri şi zioa şi noaptea o face. Aceasta să supt pământ apuind; şi pre ceialalţi luminători, pre Lună adecă şi
înceape din răsăritul cel din mijloc al Soarelui, cu bună linişte şi
pre steale, ca să lumineaze lăsind.
r.LL6- ` # întocmire fiind, sângele crescând, fierbinte şi umedă aflându-să,
Şi zic cum că sânt pre ceriu doaosprezece zodii din Steale, Care Doaospre.
şi ea între iamă Şi între vară mijlocind, decât iama mai fierbinte
să mişcă împrotiva Soarelui, şi a Lunii, şi a celoralalte cinci pla- zeace zodii.
şi mai uscată fiind, iară decât vara mai reace Şi mai umedă. Şi
nite, şi cum că prin aceaste doaosprezeace zodii trec ceale şapte.
ţine acest timp dela 21 a lui Mart[ie] până la 24 ale lui lunie.
Deci Soarele în fieştecarea zodie săvârşaşte o lună, şi în doao-
Apoi, după ce să sue răsăritul Soarelui cătră părţile miezii-nopţi,
sprezeace luni treace ceale doaosprezeace zodii. Iară ale celor
umează timpul şi întoarcerea cea văratecă, între primăvară şi
doaosprezeace zodii numile sânt aceastea, şi lunile lor:
între toamnă fiind, dela primăvară având fierbinţeala, iară dela
Berbeacele `Y` în luna lui Martie în 21 priimeaşte pre Soare.
`` îHu.` toamnă uscăciunea, pentru că iaste fierbinte şi uscată şi creaşte
#h veninul cel galben. Aceasta are zioa preamare, de cincisprezeace
ceasuri, iară noaptea foarte mică, de noao ceasui fiindu-i lungi-
Taurul
Geamenii
tJ în luna lui Aprillie în 23.
H în luna lui Mai în 24.
mea eil. Şi ţine şi aceasta dela 24 ale lui lunie până la 25 ale lunii Racul S înlunaluilunieîn24.
lui Septem[vrie]. Apoi iarăşi, după ce să întoarce Soarele la răsă- Leul JZ în luna lui lulie în 25.
ritul cel din mijloc, întoarcerea cea tomnatecă schimbă pre cea
Fecioara m) în luna lui Avgust în 25.
7zowu 4 ut..` văratecă, de mijloc oarecum aflându-să cu răceala şi cu fierbin-
Cumpăna ± în luna lui Septem. în 25.
Yu. ţeala, cu uscăciunea şi cu umezeala, şi în mijloc fiind între timpul
Scorpiia W| în luna lui Octov. în 25.
cel de vară Şi între cel de iamă, dela cel de vară având uscăciu-
nea, iară dela cel de iamă răceala. Pentm că iaste reace şi uscată, Săgetătoriul * în luna Noemv. în 25.
şi creaşte veninul cel negru. Aceasta iaste iarăş întoarcere potri- Comul caprii % în luna lui Dechemv. în 25.
vitoare zilii cu noaptea, de doaosprezeace ceasuri şi zioa şi noap- Vărsătoriul de apă # în luna lui lanuarie în 25.
tea având. Şi ţine aceasta dela 25 ale lui Septemvrie până la 25 Peştii X în luna lui Fevruar. în 24.
ale lui Dechemvrie. Iară după ce să pogoară Soarele la răsăritul
cel mai mic şi mai de jos, adecă cel despre amiază-zi, apucă în-
Iară Luna C în fieştecarea lună treace pre ceale doaosprezeace
zodii, fiindcă iaste ea mai jos, şi mai curând pre aceastea le pe-
4"
toarcerea cea ematecă, reace şi umedă fiind, şi între timpul cel de
treace. Că precum de vei face un rotocol înlăuntrul altui rotocol,
toamnă şi între cel de primăvară locul ţiind, dela cel de toamnă
rotocolul cel dinlăuntru să va afla mai mic, aşa şi drumul Lunii,
răceala ţiind, iară dela cel de primăvară umezeala având. Aceasta
fiincă iaste ea mai jos, iaste mai puţin, şi să săvârşaşte mai cu-
preamică are zioa, fiindcă iaste de noao ceasuri, iară noaptea rând.
1 ps. 8: 4.
2 Vas., Vor. a 6-a la E:x:az.m. ' Adică raţiunea. OJ. ed.)
64 Descoperire cu amăruntul a Pravoslavnicii Credinţe Cartea a doao 65

Cărora lucrui Deci Ellinii prin răsăritul şi apusul şi întâlnirea stealelor aces- trup cu iubire de oameni şi mântuitoare, nu au fost din stealele
sânt seamne tora, şi a Soarelui, şi a Lunii, zic că să ocâmiuesc toate lucrurile
stealele.
ceale ce s'au făcut înt" început. Şi arătat iaste dintru aceasta că
noastre. (Că întru aceastea să îndeletniceaşte astrologhia.) Iară uneori făcea călătoriia dela răsărit cătră apus, iară alteori dela
noi zicem cum că seamne de ploae şi de seacetă, de răceală şi de amiază-noapte cătră amiază-zi; şi uneori să ascundea, iară alteori
rv uJu :
căldură, de umezeală şi de uscăciune şi de vânturi, şi altele ca să arăta. Că aceasta nu iaste a rânduelii sau a firii stealelor.]
md`-tiQ aceastea să fac dintru aceastea, iară vreo semuire a faptelor noas-
Şi să cuvine a şti că Luna să luminează dela Soare, nu cum că pentru cama
tre nicidecum.] Că noi, de-sineşi-stăpânitori făcuţi fiind de Zi-
7a#ti.Q ditoriul, v61nici sântem preste faptele noastre. Că deaca toate din
nu au avut Dumnezeu să-i dea eil deosebită lumină, ci ca să se pricină Dumn-
pue întm lucrurile ceale zidite aşăzare şi orânduiaiă de stăpânito_ :aze[UL:U [V;::::
mişcarea stealelor le-am fi făcut, de nevoie am fi făcut ceale ce riu şi de supus, şi să ne învăţăm şi noi să împărtăşim unii pre alţii, din soare.
am fi făcut. 2 Iară ceaia ce de nevoie să face, nici faptă bună nu
şi să dăm unii altora, şi să ne supunem, întâi adecă făcătoriului şi
iaste, nici răotate. Iară deaca nici faptă bună nici răotate nu am fi ziditoriului Dumnezeu şi Stăpânului, iară după aceaia şi stăpâni-
avut, nici de laude şi de cununi, nici de prihane şi de munci nu torilor celor puşi de dânsul. Şi să nu cercăm pentru carea pricină
am fi fost vreadnici. Să va afla încă şi Dumnezeu nedrept, unora acesta stăpâneaşte, iară eu nu, ci să priimim toate ceale dela
dând bunătăţi, iară altora necazuri. Ci nici ocârmuire, nici purtare Dumnezeu cu mulţămire şi cu bună cunoştinţă.
de grijă pentru zidirile sale nu va face Dumnezeu deaca de nevo-
ie toate să poartă şi să aduc. Încă şi partea cea cuvântătoare de Şi pătimeaşte lipsire2 Soarele şi Luna, mustrând nebuniia ce|or Pricina întune-
Ce Să închină zidirii, iară nu Ziditoriului, şi învăţind cum că sânt :#+::me[U[ ş'
prisosit va fi întru noi. Că nefiind noi v61nici preste nici o faptă, schimbăcioase şi premenicioase.3 Iară tot ce iaste schimbăcios nu
în deşărt ne sfătuim. Iară partea cea cuvântătoare fără de îndoială
iaste Dumnezeu. Că tot ce iaste schimbăcios, după a sa fire, iaste
pentru sfătuire noao s'au dat; pentru aceaia tot ce iaste cuvântă- stricăcios.
toriu iaste şi de-sineşi-stăpânitoriu.
Iară noi zicem cum că acealea nu sânt pricini ale vreunui lucru Şi pătimeaşte lipsire Soarele când trupul Lunii să pune ca un /44+ 44w
din ceale ce să fac, nici ale facerii celor ce să fac, nici ale strică- păreate în mijloc, şi face umbră, şi nu lasă ca să se dea la noi lu-
mina. Deci pre cât să va afla trupul Lunii că acopere Soarele, pre
ciunii celor ce să strică, ci seamne mai vârtos ale ploilor şi ale
. ^kv d` ®c*, schimbării aerului. Poate încă va zice cineva cum că şi ale răz-
atâta să face şi lipsirea. Iară de iaste mai mic trupul Lunii să nu te
minunezi. Că şi Soarele unii Zic Că iaste CU multe Părţi mai mare Mărimea
( u r.tiw. / boaelor, nu pricini, ci seamne să fac. Dară şi feliurimea aerului
decât pământul: iară Sfinţii Părinţi, cum că iaste deopotrivă cu soareiui.
feliurindu-să de Soare, şi de Lună, şi de steale, întru un fealiu şi
în alt fealiu, deosebite întocmeale ale trupurilor, şi aşăzări, şi ple- pământul, şi de multe ori un nor mic îl acopere pre el, sau şi un
deal mic, sau zid.
cări3 face. Iară aşăzările sânt din ceale ce sânt întru putearea
noastră, pentru că să stăpânesc de cuvânt, şi să poartă, şi să Iară lipsirea Lunii să face din umbra pământului, când iaste
schimbă. 6+,
rA- Comtţii. Să fac încă de multe ori şi comiţi4, semne oarecare ce însem-
±eŢnndamd[ec:inî:îtsopcrizae4a=es3];[:3[:îaăăecvăad:gss^:;:ri°;î:ăâî:Îji,d]Pa::
4 ~
4,
Luna deasupra pământului. Căci atuncea face umbră pământul şi
nează moarte a împăraţilor, care nu sânt din stealele ceale ce s'au
+f3;.Om„ll făcut dintru început, ci cu Dumnezeiasca poruncă în vreamea
nu ajunge lumina Soarelui ca să lumineaze Luna, şi dintru această

La naşterea lui aceaia să fac, şi iarăşi să răsipesc. Pentru că şi steaua ceaia ce pricină pătimeaşte lipsire.
Hristos, stea s'au arătat Mâghilor la naşterea Domnului cea pentru noi după
noao.
\ Va;s., La Naşt. lui Hristos.
] Vas., Vor. a 6-a la Exc#.m. 2 Sau întunecare [eclipsă -n. ed.].
2 Nem., Pentru firea omului, Ca;p. 36 . 3 Ecc|is.12: 1-2.
3 „Întocmeale ale trupurilor, şi aşăzări, şi plecări" (tcpdo€te iccxi  Le Kcxi
„...Şi să va afla împrotivă, drept după k6ndrul cel întocma" (Kcxi €bp€Of\ â€
8"0€o€ts) : temperamente, deprinderi şi dispoziţii. (N. ed.) âvcwticts Kcmd t6 ăi<pov K€wpov) : şi se află exact în partea opusă, în punc-
4 Adecă steale păroase, pre care noi le zicem steale cu coadă.
tul cel mai înalt. OV. ed.)
` ădlri -
riwd*dj;.}ywJ,,;U!24.&_~(..Jri~:*Sk~\
66 Descoperire cu amăruntul a Pravoslavnicii Credinţe Cartea a doao 67

Luna s'au zi- Trebue a şti că Luna s'au zidit de Ziditoriul plină, adecă de Case ale planitelor
dit de Zidito- cincisprezeace zile, că să cuveniia să fie ea desăvârşit. Iară întm
r]U]P[înă. a patra zi, precum am zis, s'au zidit soarele. Deci au apucat mai Berbeacele şi Scorpiia, ale lui Aris; Taurul şi Cumpăna, ale
naintea Soarelui cu unsprezeace zile. Că dela zioa a patra până la Afi.oditei; Geamenii şi Fecioara, ale lui Emis; Racul, a Lunii; Le-
zioa a cincisprezeacea unsprezeace sânt. Pentni aceasta şi în fie- ul, a Soarelui; Săgetătoriul şi Peştii, ale lui Zevs; Comul-caprii Şi
Vărsătoriul-de-apă, ale lui Kron.
Luniie Lunii Ştecare an Ceale doaosprezeace luni ale luminii Lunii sânt mai
şi aie soare- mici cu unsprezeace zile decât ceale doaosprezeace luni ale Soa-
Luî. relui. Că lunile Soarelui au trei sute şasezeci şi cinci de zile şi a Suişuri sau înă|ţăriL

patra parte din zi. Pentru aceasta a patra parte aceaia, alăturându- Berbeacele, a Soarelui; Taurul, a Lunii; Racul, a lui Zevs; Fe-
să Şi împreunându-să în patru ani, să face o zi, carea să numeaşte
cioara, a lui Ăris; Cumpăna, a lui Kron; Comul-caprii, a lui Er-
A, #„J bisect. Şi anul acela are trei sute şasezeci şi Şase de zile. Iară anii
mis; Peştii, a Affoditei.
Lunii sânt de trei sute cincizeci şi patru de zile. Că lumina Lunii,
după ce să naşte, adecă să înnoiaşte, creaşte până să face de pa- Chipurile2 Lunii
trusprezeace zile şi jumătate şi a patra parte. (2) Şi înceape a scă-
dea până la doaozeci şi noao de zile şi jumătate, şi cu totul să fa- Întâlnire3 a Lunii să zice când să întâmplă ea întru acelaşi grad
ce fără de lumină. (3) Şi iarăşi întâlnindu-să cu Soarele, să naşte întru carele iaste Soarele; naştere, când să depărtează de Soare
de iznoavă şi să înnoiaşte, pomenire aducând a învierii noastre.
Pentm aceasta în fieştecarele an pre ceale unsprezeace zile le dă
cincisprezeace graduri; răsărit, când să arată; în chipul seacerii, de
doao ori să zice că iaste, când să depărtează şasezeci de graduri; -:::::::-i-:ii:i:.
Soarelui. Deci la trei ani să face la Evrei luna cea adăogită, şi să jumătate, de doao ori, când să depărtează noaozeci de graduri;
u_u» L află anul acela de treisprezeace luni, din adăogirea acestor un- L f --10` ... _1
gârbovă, de doao ori, când să depărtează o sută doaozeci de gra-
uvui d+ sprezeace zile. duri; ştirbă sau pişcată, de doao ori, când să depărtează o sută
Şi arătat iaste cum că şi Soarele, Şi Luna, şi stealele sânt alcă- cincizeci de graduri; plină, când să depărtează o sută optzeci de
19 Lu. Fi:S(ri*a,)^L
tuite din părţi, Şi după firea lor sânt supuse stricăciunii. Iară firea graduri. Iară de doao ori am zis, pentru că o dată când creaşte şi o
lor nu o ştim. Şi unii zic cum că focul fără de vreo materie iaste ăLaî;UcL;LLduLs"c;jeu;ăwvînvtLâJm";'LJă4;U5era=:L;:WŞ?Wînvă;;"o';îLi;;i'jLyri'ă;;t:p&`u~.//o.
treace Luna pre fieştecarea zodie.
::'ivci:h:ş:t=inagcee,a::5iecfiî::î:ăa%tri.Tge,Piiare;iarăalţiiziccum
CAPS
Mişcarea zo-
Chiclul zodiacul să mişcă pieziş2, împărţit fiind în doaospre-
diacului. zeace părţi care să numesc zodii; iară zodiia are trei decanus, Pentru aer şi pentru vânturi
treizeci de graduri (4); iară gradul are şasezeci de minuturi. Deci
Aerul iaste stihie foarte supţire, umedă şi fierbinte, decât focul
are Ceriul trei sute şasezeci d6 graduri: jumătatea de sferă cea Scriere a ae-
mai grea, iară decât pământul şi apele mai uşoară, de răsuflare şi i']'jr.
deasupra pământului, o sută optzeci de graduri, şi cea de supt
de grăire pricinuitoare, fără de nic-i un feliu de floare4, adecă din
pământ, o sută optzeci.
fire nu are vreun feliu de floare de văpseală; limpede, şi prin ca-
rea să poate privi (pentru că iaste priimitoare de lumină); şi slu-
jaşte la ceale trei simţiri ale noastre (că printr'însa vedem, auzim,
mirosim); priimitoare de căldură şi de răceală, de uscăciune şi de

[ Ascendenţi. 0{. ed.)


2 Fazele. OV. ed.)
] Nem., Cap. 5. 3 Conjuncţie. 0{. ed.)
2 Sau: Crugul Zodiilor să mişcă cu chip câmit în laturi. 4 Gr. dxpa)Hdi`cHov, fără culoare. (N. ed.)
68 Descoperire cu amăruntul a Pravoslavnicii Credinţe Cartea a doao 69

umezeală. Ale căriia sânt toate mişcările ceale de loc: Etheopeânii şi Apuseanii cei preanegri; cătră Z6fir, Stâlpii lui
sus, jos, înlăuntru, afară, de-a dreapta, de-a stânga, şi lrăclie şi începuturile Liviei şi ale Evr6pii; cătră Argh6stis, Iviria,
Aeruidinsine mişcarea Cea împrejur. Din sine nu are lumina, ci de carea acum să numeaşte lspania; cătră Thraskia, Franţ6zii şi
nuareiunină. Soare, şi de Lună, şi de steale, şi de foc să luminează. neamurile ceale megiiaşe; cătră Aparktias, Skithii cei de preste
Şi aceasta iaste ceaia ce au zis Scriptura: „Şi întunearec Thrâkia; cătră Crivăţ, Pontul, Me6tis şi Samâtii; către Kekia,
era deasupra adâncului", vrând să arate că aerul nu are Marea Kaspia şi sâkii. Af4ak7]4's
lumina din sine, ci alta iaste fiinţa luminii. TURhs ri4 S
Iară vântul iaste mişcare a aerului. Sau vântul iaste EE_....
Ce iaste vân- §€tiu'kŢ
-sff v;cirs.„c (ri65`'S) (y 44r]
tul. pomire a aerului, schimbându-şi numirile după deose- u 4ftĂ.) mctiGS„ ..,..,, „::%
birea locurilor de unde să pomeaşte. Încă şi locul al ae-
Aerul iaste lo ţL`"``".
cul lucririlor. rului iaste. Pentm că locul fieştecăruia trup iaste cu-
prinderea lui. Şi ce cuprinde pre trupuri, fără numai C3i--"„rGti,p ..,ti- m„. flp;io7is (ti-Jo.p7t`
aerul? Şi sânt locuri multe şi deosebite de unde să face
mişcarea aerului, dela care locuri şi vânturile au luat apo,`.
Lip3 .`b,ft
Numărui vân- numirele. Pentm că doaosprezece sânt toate. Şi zic cum EylpJ)S
turilor. că aerul iaste stingere a focului sau abur de apă (i-4-) (i^aw4)
fierbinte. Deci aerul după firea sa iaste fierbinte, dară,
pentru vecinătatea cea cătră apă şi cătră pământ, să LI V 0 N OTOS

:ă:ăe::t:i'epdeentsŢsafi::rabs#ftî]e]Uicealedejossântreci
Numile vân- Vânturi suflă, dela răsăritul de vară, Kekias, carele
tuilor. Pentru ape
şi M6sis să numeaşte. Dela răsăritul cel potrivitoriu
zilii cu noaptea, Apili6tis. Dela răsăritul de iamă, Ev-
Încă şi apa, una din ceale patru stihii iaste, făptură a lui Dum- scrierea apei.
ros. Dela apusul de iamă, Lips. Dela apusul cel potri-
nezeu preabună. Apa iaste stihie umedă şi reace, grea, şi carea să
vitoriu zilii cu noaptea, Z6firos. Dela apusul de vară,
trage în jos, leasne curgătoare. De aceasta pomeneaşte Dumneze-
Argh6stis, adecă Olimbias, carele şi lâpix şi Ergastis să
numeaşte. Apoi Austrul şi Aparktias, carii suflă unul
împrotiva altuia. Şi iaste în mijloc între Aparktias Şi ba:chau|S|curiip.muriz:2::ds:ă-.Şjfgţ:â=;:aeă;eîî:.sE:rna,:dâ:caud`;i,.:i
nimic alt nu iaste, fără numai apă multă, a căriia sfârşitul necu-
între Kekias, Crivăţul. Iară în mijloc între Evru şi între
noscut iaste de oameni. Deci întru început apa plutea preste tot
Austru, Finix, carele să numeaşte Evr6notos. În mijloc
între Austru iarăşi Şi între Lips, Liv6notos, carele să pământul. Şi întâi au făcut Dumnezeu tăriia, carea despărţiia între
apa ce era deasupra tăriei şi între apa ce era supt tărie, că în mijlo-
numeaşte şi Levk6notos. Iară în mijloc între Aparktias
cul adâncului apelor s'au întărit, cu porunca cea Stăpânească.
şi între Argh6st, Thraskias sau K6rkios, de lăcuitorii cei
Pentru aceaia şi tărie au zis Dumnezeu să se facă, şi s'au făcut. pricina apeior
de prin prejur aşa numindu-să.
Dară Pentm carea pricină deasupra tăriei au pus Dumnezeu apă? celor mai pre-
Iară neamuri care lăcuesc margenile lumii aceastea
I _, _ L=__: _
sus de tărie.
Pentm arşiţa cea preafierbinte a soarelui şi a ethirului. Că îndată
sânt: cătră Apili6t, Vactriănii; cătră Evros, Indiănii;
după tărie ethirul iaste întins, încă şi Soarele împreună cu Luna şi
cătră Finix [să află] Marea Roşie şi Ethe6piia; cătră Li- cf*
lu
#.
v6notos, Garamântii, carii sânt preste Sirtin; cătră Lips, tpt,r,
.î4-Q`c- cl
' Nem., Pentru firea omului, Ca,p. 5 . 1 Fac.1: 2. ^Pe
9ĂhÂHr
70 Descoperire cu amăruntul a Pravoslavnicii Credinţe Cartea a doao 71

cu stealele pre tărie sânt. Şi de nu ar fi fost acold deasupra apă,


s'ar fi aprins tăriia de arşiţă.]
i:::răăi°;Lt?::taŢa::îsnăd::::Ca::er.ÎŞîSăScurgeapaceademare
Marea re2.A[::j :Uzî::Ţî::::Ua::::eŢ, Snăusîensaed=:aazpăe:euin: s?aaud:::: Şi deaca locul de unde izvorul izbucneaşte să va întâmpla amar
sau serat, după feliurimea pământului aşa izvoraşte şi apa. Şi de

f.artiâ|âuîn:=m:tniouci:::s:ăf::iş,3:C:|:Sat:Zircă%,şi:â::ir.;1::pce; :|uă|t::r;,âăt:â:grsâănî:::Îzg:;tep,r|?:âgrâ|?Caerâi`ZovC::isîcng:%t|ee,cş:ac|:â.:e::neş|C?:||:
s'au făcut apele întru una împreună, deosebite şi despărţite de din sineşi calde. Pentm aceasta, cu Dumnezeiasca poruncă, s'au de.
pământ. Căci s'au adunat apele întru adunările lor, şi s'au arătat făcut în pământuri văi, şi aşa s'au adunat apele întru adunările lor;
uscatul. De aicea s'au făcut ceale doao mări care sânt împrejurul de aicea s'au făcut şi munţii. Deci întâi apei au poruncit Dumne-
Eghipetului (că iaste el între doao mări), care au noianuri, şi zeu ca să scoaţă suflet viu. De vreame ce prin apă şi prin Sfântul De unde peş-
munţi, şi ostroave, şi coturi, şi limanuri, şi cuprind sânuri4 multe, Duh, carele întru început să purta pre deasupra apelor, era să în- tii şi paserile.
şi ţămuri, şi prunduri. Pentm că ţărmuri să numesc ceale năsi- noiască pre om; că aceasta au zis Dumnezeescul Vasilie.2 Şi au
poase, iară prunduri ceale pietroase şi adânci, care îndată întru scos jivini mici şi mari, chiţi şi bălauri, peşti ce să târăsc în ape şi
început au adâncime. Aşijderea şi marea cea despre răsărit, carea paseri zburătoare. Deci prin paseri să uneaşte apa şi pământul şi
să numeaşte lndicească, Şi cea despre Crivăţ, carea să numeaşte
Kaspia, încă şi bălţile, de aicea s'au adunat. ;ie:`;gre:f=a:ă.gi:rg:5us:3us,fî::ti:sc,eeaătpeaa,,?şii:rue|,P,Î:bâu:Lgie.t::ş;
ocheanui îm-Deci iaste ocheânul ca oarecarele râu ce încunjuă tot pămân- şi curăţitoare nu numai de întinăciunea cea trupească, ci şi de cea
E:;e:e,*{„/L#„
sufletească, după ce va lua la dânsa Darul Duhului.
JP#ŢiâcmT-Ţr;,upieanstămd|şnar:laeiuŢj,scăa:.a|reeacrăeaau.ZiâuE:ŢŞ::1ta;|%uS|?reiŢZ::s::
pricina seră- dă mărilor apa carea, zăbovind în mări şi stând nemişcată, să face Pentru Noianuri
turiimării. amară, soarele şi sif6nii6 totdeauna trăgând în sus pre cea mai
supţire, de unde şi norii să alcătuesc, şi ploile să fac, prin strecu- Pre noianul Egh6u îl priimeaşte Ellispondul, carele să sfârşaşte Măriie.
rare îndulcindu-să apa. în Ăvido şi Sist6n. Apoi Propontis, carele să sfârşaşte în Halkid6-
na şi Vizântiia, unde sânt ceale înguste4 dela care să înceape
ceaie patru Aceasta şi în patru începături, adecă în patru râuri să despăr- P6ntul; apoi Balta Meotis. Şi iarăşi, dela începutul Evr6pii şi al
râuri aie Ra- ţeaşte. Numele unuia Fis6n, adecă Gângul cel indicesc. Şi nume-
iului. le celui de-al doilea, Gheon; acesta iaste Nilul, carele dela Ethe- Liviei iaste noianul Viric6sc, carele curge dela Stâlpii lui lraclie
spre Muntele Pirinin. Iară Lighistic6sc, cel ce să întinde până la
6piia să pogoară în Eghipet. Şi numele celui de-al treilea, Tigru.
margenile Tiriniei; iară Sardonic6sc, cel ce preste Sardiniia să
Şi numele celui de-al patrulea, Evfrat. Sânt Şi alte râuri preamulte
pleacă în jos spre Livia, adecă Africa; iară Tirinic6sc, cel ce să
şi preamari, din care unele curg în mare iară altele să mistuesc în înceape dela margenile Ligtiiei şi să sfârşaşte până la Sikeliia;
Apeie izvoa- pământ. Pentru aceaia tot pământul iaste găurit şi găvăonoşit, ca
rălor din ma- oarecare vine având, prin care, priimind apele din mare, scoate în apoi Livic6sc; apoi Kritic6sc, Şi Sikel6sc, şi lon6sc, şi Adri6sc,
re. sus izvoarăle. Deci după feliurimea pământului să face şi apa carele să răvarsă din noianul Sikel6sc, pre carele îl numesc Sân
Corinthiac6sc, adecă Marea Alkionida. Iară noianul cel ce să cu-
prinde de Sdnie şi Skil6ul să numeaşte Saronic6[s]c. Apoi Mir-
t6ul, Şi lcâriul, întru care sânt Kiclâdele; apoi Carpâthiul, Şi Pam-
filiul, şi Eghiptul. Iară preste lcâriul încolo să răvarsă Egh6ul. Ias-
Vas., Vor. a 3-a la Ejx.o!.m., 7.
2 Fac.1: 9.
3 Fac.1: 10.
Vas., Vor. a 4-a la Exa3.m., 6.
Golftiri. OV. ed.) Vas., Vor. a 2|a la Exczz.m., 6.
Fac. 2: 10. 3 Vas., Vor. a 8-a la Exc#.m„ 2.
Trombele de apă. OV. ed.) 4 „Ceale înguste": strâmtorile. OV. ed.)
72 Descoperire cu amăruntul a Pravoslavnicii Credinţe
Cartea a doao 73
te încă şi călătoriia pre mare a Evropii, dela gura râului Tanais Ziditoriul, au scos şi tot fealiul de neamuri de jivini, de târâtoare, Şi ceaie însu-
până la Stâlpii lui lrâclie, stadii 609 709. Iară a Africii, dela Tin- şi de hiară, şi de vite, toate spre trebuinţa cea în bună vreame a fleţite] şi Sa-
ghis până la Gura Canovească, stadii 209 252. Iară a Asiei, dela omului. Însă, dintru aceastea, unele ad;că spre hrană, precumdurile, pentru
Om.
Canov până la râul Tanais, împreună cu sânurile, călătoriia pre cerbi, oi, căprioare şi ceale de acest feliu; iară altele spre slujbă,
mare iaste stadii 4 111. Şi aşa Marea lumii c6iî lăcuite de noi, cu
precum cămile, boi, cai, măgari, şi ceale de acest feliu; iară altele
sânurile ce are, să întinde până la 1 309 072 de stadii. [ spre veselie, precum maimuţe şi, din paseri, mierle Şi papagali şi
ceale de acest feliu. Încă şi din saduri şi din erburi, unele roditoa-
CAP 10 re şi hrănitoare, iară altele binemirositoare şi cu flori împodobite,
Pentru pământ şi pentru ceale dintr'însul spre veseliia noastră dăruite, precum trandafirul şi ceale de acest
feliu; iară altele spre vindecarea boalelor. Pentru că nu iaste nici o
Pământul iaste una din ceale patru stihii, uscat, şi reace, şi
jivină, nici sad, întru care Ziditoriul n'au pus lucrare oarecarea fo-
greu, şi nemişcat, de Dumnezeu adus fiind dintru nefiinţă întru 1ositoare spre trebuinţa oamenilor. Pentru că cel ce ştie toate mai
fiinţă în zioa cea dintâiu. Că „întru început", zice, „au facut nainte de facerea lor, cunoscând cum că omul, prin stăpânirea-de-
Temeliia pă- Dumnezeu ceriul şi pământul"2. A căruia temeliia şi înfigerea
ll.W|1.W[U`
mântului iaste `uoL- nimene din Oameni nu Poate Să 0 spue. pentru că unii zic că s'au sineşi, va să se facă întru călcarea poruncii şi va să se dea strică-
neştiută. ciunii, toate ceale spre trebuinţa lui cea în vreame, Şi ceale de pre
întemeiat Şi s'au înfipt el preste ape, precum zice Dumnezeescul
tărie, şi ceale de pre pământ, şi ceale din apă le-au zidit.
Deci mai nainte de călcarea Poruncii toate era SUPuse OmuIui, Mai nainte
Pr?v::i.-Şcie:Ţtiuî:iac::îŢ,tâ:i|tapcăemaâun:::ă::,estâmag::i:::ănailfic3,i4:Ş: că stăpân 1-au făcut pre el Dumnezeu al tuturor celor ce sânt pre toate era su-
iarăşi, grăitoriul de ceale Dumnezeeşti David, ca despre faţa
Ziditoriului: „Eu, zice, am întărit stâlpii lui"5, stâlpi numind pre pământ şi în ape. Încă şi şarpele priiaten era omului, mai m-ult puse omului.
decât altele apropiindu-să de el, şi cu dulci mişcări împreună vor- ?.rA
Pnuttee:reeî:tc;:jae:,ţ6,î]aţrîant::rueme[;ă]aprrăetauct::[daînceeazîî:e;r':,?ur::;:]±ă:= bind.] Pentru aceaia diavolul, începătoriul răotăţii, printr'însul au
adus strămoşilor sfatul cel prearău. Încă şi pământul de sineşi .qH4o,
74.'
tului iaste vărsată firea apei. Însă sau pre sineşi, sau pre aer, sau
aducea roadele spre trebuinţa jivinilor celor supuse omului, şi nici
pre ape, sau pre nimic de vom da că s'au întemeiat el, să cuvine
să nu ne depărtăm de socoteala cea blagocestivă, ci să mărturisim ploae nu era pre pământ, nici iamă. Iară după călcarea poruncii,
când „s'au alăturat cu dobitoacele ceale neînţălegătoare şi s'au
cum că toate împreună sânt întemeiate Şi să ţin de putearea celui w4"„1%
asemănat lor"2, făcând a stăpâni întru sineşi pofta cea necuvântă-
ce le-au zidit. or.1r
Deci întru început, precum zice Dumnezeiasca Scriptură, de
ape era acoperit, şi netocmit, adecă neîmpodobit (iară după ce au
toare pre mintea cea cuvântătoare, după ce neascultătoriu s'au fă-
cut al poruncii Stăpânului, zidirea cea supusă s'au sculat îm-
protiva celui ce de Ziditoriul s'au hirotonisit stăpân, şi s'au rân-
Tri=zr#
Qu;dcd+m
poruncit Dumnezeu, s'au făcut vasele apelor, şi atuncea s'au ară- duit el întru sudoare să lucreaze pământul dintru carele s'au luat. 3
tat munţii); şi cu Dumnezeiasca poruncă au luat pre a sa podoa-
Dară nici acum trebuinţa hiarălor nu iaste nefolositoare, fiind-
bă, cu tot feliul de erburi şi de sâduri împodobindu-se, la care
că înfricoşază şi aduce spre cunoştinţă şi spre chiemare a lui
Dumnezeiasca poruncă au pus puteare crescătoare, şi hrănitoare,
Dumnezeu făcătoriului. Încă şi spinul după călcarea poruncii au
şi roditoare, adecă de ceale aseamene născătoare. Şi poruncind
răsărit din pământ, dupre hotărârea Domnului, pre umă după ca-
rea şi cu în-dulcirea tra`ndafirului s'au împreun;tLspinui, ;d-u-;râ-hdt;_ )
] Vezi la Strâvon, Cart.1.
2 Fac.1: 1.
3 ps.135: 6.
4 iov 26: 7.
] Fac. 3: 1-5.
5 ps. 74: 4.
2 ps. 48: 13.
6 ps. 23: 2.
3 Va;s., Vor. pentru Raiu, 4.
74 Descoperire cu amăruntul a Pravoslavnicii Credinţe Cartea a doao 75

ne pre noi întru pomenirea călcării, pentru carea spini şi ciuline Şi în mijlocul acestuia au sădit Dumnezeu pre Pomul Vieţii şi
s'au osândit pământul să ne răsară noao. pre Pomul Cunoştinţii.] Pre Pomul Cunoştinţii adecă, cercare Pentru ce s'au
sădit pomul
Iară cum că aceastea aşa sânt, să cuvine să creadem dintm oarecarea şi ispitire şi iscusire a ascultării şi a neascultării omului. cunoştinţii.
aceasta, adecă că cuvântul Domnului pre carele 1-au zis, „Creaş- Pentru aceasta şi Pomul cunoştinţii binelui şi răului s'au numit;
teţi şi vă înmulţiţi, şi umpleţi pământul", 1ucrează până acum pre
îndelungă-starea şi păzirea acestora.
sau pentm că puteare cunoscătoare de firea sa da celor ce să îm-
părtăşiia, care lucru iaste bun celor desăvârşit, iară rău celor ce nu
p#ti*q#-o-
încă sânt desăvârşit, şi cu pofta mai lacomi, precum hrana cea
tare celor ce sânt încă prunci şi au trebuinţă de lapte.2 Pentru că
pu|I:r.ăn#uT2înşŢ1;:niiuz|:C::iia:::îi:sct:i3::âtfetiei:ij|:r:aal:iairîenc:rhei; ... Dmnezeu
I+LullL114lu au
al.
stigmi3 în mijlocul acestuia fiind spânzurat. Şi acesta adecă va nu au voit Dumnezeu, cela ce ne-au zidit Pre noi, Ca Să ne 8rlJlm, voit să fim noi
treace şi să va schimba, dară fericit iaste cel ce va moşteni pă- şi pentru multe să ne turburăm, nici să ne zmulgem şi mai nainte rărădegrijă.
mântul celor blânzi: că pământul cel ce va să priimească pre sfinţi să ne grijim pentru viaţa noastră - ceaia ce au pătimit şi Adam.
iaste fără de moarte. Deci cine după vrednicie să va minuna de „`0-
cea nemărginită şi neajunsă de minte înţălepciunea Ziditoriului? ?,eanuŢaccuăt,.tuăpă,ic:z:udegussia.t;haiun::â:â,c::acuăî::îng:3l|:irăfoiăailuni:j bAtm"
Sau cine va fi îndestulat să dea cuviincioasa mulţămire Dătăto- inte de gustare era goli amândoi, şi Adam, şi Eva, şi nu să ruşina.
riului celui de atâtea bunătăţi? Întru acest feliu de nepătimaşi voia Dumnezeu ca să fim noi: că a 'iua; d ti ~
nepătimirii c6iî desăvârşit iaste acesta. Încă şi fără de grijă, numai
CAP 11 un lucru având noi, cel al îngerilor, a lăuda neîncetat Şi necontenit
Pentru Raiu pre cel ce ne-au zidit, şi de vedearea lui a ne desfăta, şi spre el a Z:r4z-`
arunca toată grija noastră, ceaia ce şi prin Prorocul David cătră
Dară de vreame ce din văzută Şi nevăzută zidire vrea să facă
Dumnezeu pre om, dupre chipul său şi dupre asemănare, ca pre =::n:#4.g;iî:;t'#ncţ:tspereEpa°n#iişrjJi%:a::n:::[Î:gi'î;ştă::nt:uYi:
oarecarele împărat şi stăpân a tot pământul şi al celor de pre dân- zice: „Nu vă grijiţi cu sufletele voastre, ce veţi mânca, şi cu tru-
sul, îi zideaşte lui ca oarecarele palat împărătesc, întru carele pe- purile voastre, cu ce vă veţi îmbrăca"5. Şi iarăşi: „Căutaţi împără-
trecând, să vieţuiască viaţă fericită şi norocită. Iară acesta iaste ţiia lui Dumnezeu Şi dreptatea lui, şi aceastea toate să vor adaoge
Raiul cel Dumnezeesc, de mâinile lui Dumnezeu sădit în Ed6m, voao"6. Şi cătră Martha: „Martho, Martho, te grijeşti, şi spre mul-
cămară a toată veseliia şi bucuriia (pentru că Ed6m „desfătare" să te te sileşti, ci un lucru trebuiaşte. Iară Mariia partea cea bună
tâlcuiaşte), la răsărit, decât tot pământul mai sus aflându-să, bine ş'au ales, carea nu să va lua dela dânsa"7 -a şădea adecă lângă
întocmit, şi de aer preasupţire şi preacurat fiind strălucit, încărcat picioarele lui lisus şi a asculta cuvintele lui.
8Iară Pomul Vieţii era pom carele avea lucrare dătătoare de Pomui vieţii
de pomi pururea înverziţi şi înfloriţi, plin de bună mireazmă şi de
lumină, covârşind cugetarea carea ar fi nălucit orice frumseaţă Viaţă Sau din carele putea să mănânce numai cei vreadnici de pentruce s'au
simţită şi podoabă: Dumnezeesc loc cu adevărat, şi vreadnic lăcaş viaţă şi nesupuşi morţii. Deci unii adecă au nălucit cum că Raiul
al celui dupre chipul 1ui Dumnezeu, întru carele niciuna din jivi- iaste simţit, iară alţii cum că iaste gândit. Dară mie mi să pare că
nile ceale necuvântătoare nu lăcuia, ci numai omul, zidirea mâini-
lor lui Dumnezeu.4
1 Fac. 2: 9.

:Ş:iş.3Ţ;Z.'CW.38şf42
4 ps. 54: 23.
] Adecă precum iaste ghemul sau mincea. 5 M,. 6: 25.
2 Adecă precum iaste căpăţina zâharului. 6 M,. 6: 33.
3 Punct (din gr. oţL"f\). (N. ed.) 7 Lc.10: 41.
4 V a;s., ^Ţr\ Vor. cea pentru Raiu, 2.
NerrL., Pentru firea omului, Ca,p.1.
Cartea a doao 77
76 Descoperire cu amăruntul a Pravoslavnicii Credinţe
aceasta lui Adam, nou-începătoriu fiind, pentru pricinile care am
precum omul simţit împreună şi gândit s'au zidit, aşa şi sfinţitul zis.
o` L`4- lăcaş al acestuia, simţit împreună şi gândit, şi îndoită având înţă-
m EEZ= 1eagerea. Pentm că cu trupul în locul cel Dumnezeesc şi preafru- Sau „pom al vieţii" iaste cu putinţă a să înţăleage gândirea cea pomui vieţii
mos, precum am povestit, sălăşluindu-să, cu sufletul petrecea mai Dumnezeiască, carea să face din toate ceale simţite, şi suirea iarăşi şi al cu-
4,- ş,4
întm cel mai înalt şi neasemănat şi mai flumos loc, pre Dum-
nezeu carele întru el lăcuia avându-1 casă, şi pre dânsul avându-1 :oe#r;nr:';=:ll:şclă't,rtătFpă:ăt:lr'l,ull-aş:Îiditl:,nE:nşdic?r:âluncuelt:::u:ă:Fuolştmţllblne-
strălucit veşmânt, şi cu darul lui fiind îmbrăcat, şi numai întm
rodul cel preadulce al vederii lui desfătându-să, ca alt oarecarele ;:rnş.l:::ăş;,pnoeîegăctlirâ;tiă;i|P:::iu:r;i srlănug|::,ş, îp::ă:ăâl:raeraeacecl;i `6_^
7-c-„#„
înger, şi cu aceasta hrănindu-să, carea cu adevărat şi pom al vieţii simţită şi cu îndulcire, carea după păreare îndulceaşte, dară după 4p.r„~.
Pomui vieţii cu cuviinţă s'au numit. Pentm că dulceaţa împărtăşirii c6iI Dum-
şitotpomul. nezeeşti dă celor ce să împărtăşesc viaţă carea nu să cumă de
moarte. Pre carea cu adevărat şi „tot pomul" o au numit Dum- ăfgeL:căarrc:g:ţzi:â:ă3:Ţ;Ţc?a::c:ei,,raDrr|eEîl;e:::gpu:c#;?:co:cios:t:siăiEaîăt:c:Î.j#;=4
nezeu, „Din tot pomul", zicând, „carele iaste în Raiu cu mâncare te zidirile cătră mine, Făcătoriul, te sue, şi un rod din toate culea- J
să mâncaţi". Pentru că El iaste Totul acela, întm carele şi prin ge, adecă pre mine, carele sânt viaţa cea adevărată. Toate ţie viaţă }#:foo-o
carele toate s'au întemeiat. să-ţi rodească, şi pre împărtăşirea mea fă-o întărire fiinţii tale: că
aşa vei fi nemuritoriu. „Iară din Pomul cunoştinţii binelui Şi rău-
Iară pomul cunoştinţii binelui Şi răului iaste cunoştinţa cea
P°mu] Cun°ş- străbătătoare a vederii c6ii în multe fealiuri. Şi aceasta iaste Cu- 1ui să nu mănânci dintr'însul. Că ori în ce zi veţi mânca dintr'în-
sul, cu moarte veţi muri".2 Căci fireaşte mâncarea cea simţită ias- Mâncarea cea ŢS#J^#ă®4
*Ţ##`
ch„.GSn;îî.wa4ri noaşterea firii sale, carea iaste bună celor desăvârşit şi sporiţi înl
tru videniia cea Dumnezeiască, ea dela sine vestind pre lucrarea
cea cu mare cuviinţă a Ziditoriului, celor ce nu să tem de că-
te împlinire a ceiia ce au eşit afară, şi la afedr6n şi la stricăciune simţită, celui
muritoriu cu-
mearge. Şi cu neputinţă iaste a rămânea nestricăcios cel ce să îm- viincioasă.
părtăşaşte de mâncare simţită.L.cLp +42fdAn -- ak443{a~, u* ak~
|SU,hŢoYd.''deare,pent"cădinmultavreameauajunslaoarecareadeprin-
dere a unii videnii ca aceştiia. Iară nu bună, celor ce sânt încă ti-
neri şi lacomi cu pofta, pre carii, pentru petreacerea cea neîntărită
întru cel mai bun, şi pentru că nu sânt ei încă întăriţi cu înteme- Pentru om

#hA iare întru privirea celui singur bun, să obicinuiaşte grija trupului
lor cătră sine a-i trage şi a-i zmulge.]
re3,Ş;:g#g:::s:i:,hi??;:ez,if;:eDg=â|zee:epa:ş:1::::t|ş,egăgîged:::.a:
Aşadară îndoit socotesc eu că iaste Raiul cel Dumnezeesc, şi
adevărat purtătorii de Dumnezeu Părinţi au arătat - şi cei ce întni Numai Dum-
3::t:tă:â:td::s:1rceă,grâng::osîieeâi:a:,ăefi?i2Ţcpă!iia:ă:aâ:vdăerat,mnpe:1::nezeu iaste cu
acest chip, şi cei ce în celalalt chip au învăţat. 2Şi iaste cu putinţă terialnic şi fără de trup numai Dumnezeu iaste); încă şi pre cea adevărat ne-
simţită, pre ceriu adecă, şi pre pământ, şi pre toate ceale ce sânt înmaterialnic.
kge:#găsîaî:ţălienaî:di,rti?tp::c::"z:.uen3ş:i:ţnaepe:=u:zÂepş::i,.Ţt,:.riş?rael: mijlocul lor. Şi pre una aproape de el (că aproape de Dumnezeu 4' _. +*1
zidiri. nevăzute ale lui, dela zidirea lumii, prin faTpturi înţălegându-se, să iaste firea cea cuvântătoare şi carea numai de minte iaste în-
văd"3. Dară, decât toate înţăleagerile şi videniile aceastea, cea
ţăleasă); iară pre ceaialaltă cu totul depărtată, ca ceaia ce cade
mai înaltă iaste cea a noastră, a încheiarii noastre zic, precum
grăiaşte Dumnezeescul David: „Minunată s'au făcut cunoştinţa ' Fac. 2: 16.
ta din mine"4, adecă dintru a mea alcătuire. Însă cu primejdie era 2 Fac. 2: 17.

:€Fă[îşîţâcceea%t%fod:::g:e=,sgârrit,chuvtLOŢ:Tvm3toe:]taT:;ceeS,eă,ăacă„r,ă:,.gşz[b#j:ăg.îd;,şî
;Sir:Î;ff.az.3Cwv.38ri.42
3 Rom.1: 20. nematerialnice să zic, asemănându-se cătră trupurile ceale simţite şi cătră ma-
4 ps. |38: 6. teriia cea din stihii. (Vlemid, la Fz.sz.Ăz`, Cap 24)
78 Descoperire cu amăruntul a Pravoslavnicii Credinţe Cartea a doao 79

supt simţire. „Dară trebuia şi din amândoao să se facă o ames- Şi l-au făcut pre el cu firea fără de păcat, şi cu voinţa de-sineşi-
tecare, arătare de mai mare înţălepciune şi de bogăţie cătră firi", stăpânitoriu. Iară fără de păcat zic nu pentru că nu priimeaşte pă-
cat, căci numai Dumnezeu iaste nepriimitoriu de păcat, ci pentru
precum zice grăitoriul de ceale dumnezeeşti Grigorie, „ca oare-
carea legătuă a firii c6il văzute şi nevăzute". Iară acest cuvânt că nu în fire are pre lucrarea păcatului, ci întru voinţă mai vârtos;
„trebuia", zic, arătând voinţa Ziditoriului, că aceasta iaste leage adecă stăpânire are a sta şi a spori întru cel bun, de Dumnezeescul
Stăpânirea-
şi aşăzământ preacuviincios. Şi nimene nu va zice ziditoriului: daru ajutorindu-să, aşijderea şi a să schimba dela cel bun şi a fi de-sine.
„Pentru ce m'ai făcut aşa?"; că stăpânire are olariul din lutul său
să facă vase de multe fealiuri, spre arătarea înţălepciunii sale. tn:=ncueliars::,fa:ŢăŢuenzâ:e;`i:bcoez;:dfacpeeâteT:ilsăt.ăpânirea-de-sineşi.
Deci fiindcă aceastea aşa era, din fire văzută şi nevăzută zi- Deci sufletul iaste fiinţă2 vie, singuratică şi fără de trup, de pentru suflet.
deaşte pre om cu mâinile sale, după chipul său şi după asemă- ochi trupeşti după firea sa nevăzut, fără de moarte, cuvântătoriu şi
`-r,,u.J.
ft nare, din pământ trupul plăzmuindu-1, iară suflet cuvântătoriu şi
înţălegătoriu prin suflarea sa dându-i lui, care lucru chip Dum-
înţălegătoriu, nefomăluit, organ lucrătoriu metahirisind pre trup,
şi acestuia dătătoriu de viaţă, de creaştere, şi de simţire, şi de
~„. ur
:r.
Otţ,,
i,i#J nezeesc îl zicem, Că aceaia ce să zice „după chip" însemnează
pre putearea înţăleagerii şi pre stăpânirea-de-sineşi; iară aceasta,
adecă „după asemănare", pre asemănarea cea după putinţă a fap-
naştere fiind, nu alta deosebită de sineşi având pre minte, ci parte
a sa cea preacurată - că precum iaste ochiul în trup, aşa iaste
mintea în suflet; de-sineşi-stăpânitoriu, de a voi şi a lucra puteare
Jf#r,`. tei c6il bune. având, schimbăcios, adecă cu voinţa schimbăcios, pentru că iaste
şi zidit. Pre toate aceastea fireaşte din darul celui ce l-au zidit pre
Şi împreună trupul şi sufletul s'au zidit; nu unul mai nainte,
el luându-le, din carele şi a fi, şi întru acest feliu fireaşte a fi au
EHH i[H! iară altul mai pre urmă, după cum bârfiia Orighen.
luat.3
:r+ri,ariie şi bu- Deci au făcut Dumnezeu pre om fără de răotate, drept, îmbu-
Iară pre ceale fără de trupuri, Şi nevăzute, şi nefomiăluite, în În câte feaiiuri
ităţile omului nătăţit, fără de scârbă, fără de grijă, cu toate faptele bune împo-
Când S'au Zidit dobit, cu toate bunătăţi|e îndestulat, ca pre oarecarea a doao lu- doao fealiuri le înţăleagem: unele cu fiinţa sânt aşa, iară a|te|e să zice faŢră de
întâî. me, în [cea] mare, mică; a|t înger închinătoriu, amestecat, Pri- după daru. Şi iarăşi, unele din fire, iară altele cătră grosimea ma- tiup.
teriei asemănându-se. Deci a fi fără de trup, la Dumnezeu fireaşte
vitoriu al zidirii c6il văzute, tăinuitoriu al c6il nevăzute], împărat
să zice; iară la îngeri, Şi la draci, şi la suflete, după daru, şi cât
al celor de pre pământ, împărăţindu-să de sus, pământesc şi ce-
cătră grosimea materiei asemănându-se.
resc, vremealnic şi nemuritoriu, văzut şi de minte înţăles, între
Iară trup iaste cel ce are trei depărtări, adecă lungime, şi lă-
Pentru trup.
Ţaă=i#pîen::isî:ăe|r,:::ş;ap.r:a.aac:ât?ăir::hâeşişitŢăp;|ădvuehas:ân;: ţime, şi adâncime, adecă grosime. Şi tot trupul să alcătuiaşte din
Făcătoriul-de-bine, iară aceasta ca să pătimească, şi pătimind, să- ceale patru stihii; iară trupurile dobitoacelor, din ceale patru ume-
zeale.
ş aducă aminte şi să se înveaţe când să înalţă pentru mărime;
jivină aicea iconomisindu-să, adecă în viaţa această de acum, Şi Şi să cuvine a Şti cum că patru sânt stihiile: pământul adecă, Patru umezea-
aiurea mutându-să, adecă în veacul ce va să fie, şi, ca să zic sfâr- carele iaste uscat şi reace; apa, Carea iaste reace Şi Umedă; aeru19 :'v:=ec;ăcepaî:
şitul tainii, prin plecarea cea cătră Dumnezeu îndumnezeindu-să carele iaste umed şi fierbinte; focul, carele iaste fierbinte şi uscat. pam stihii du.
Aşijderea sânt şi patru umezeale, aseamene după potriva celor pă feiiurimea
=eîzneseăştîîŢ:aurŢ::Zîe±nfiîî:-ţ;5cper;nDîumiă:zăeşîî:::ăs:ă|::[ăiî.scă6.iîDum- patru stihii: veninul cel negru, carele să potriveaşte cu pământul, ]°r.
pentru că iaste uscat şi reace; flegma, carea să potriveaşte cu apa,
] „Tăinuitoriu al c6il nevăzute" (Hboiiiv ifis voooLi€vTie): tainic (=iniţiat) al pentru că iaste umedă şi reace; sângele, carele să potriveaşte cu
zidirii nevă2"te". (N. ed.)
2 Adecă mândrie. '_ A;+ha;rLîrs;ie, Împrotiva Apoliniarilor.
3 Gr. otiotG, esenţa. (N. ed.) 2 Gr. otjoiG, esenţă/substanţă. (N. ed.)
4 Grig. Naz:, C%v. 38 şJ. 42. 3 Maxim.
80 Descoperire cu amăruntul a Pravoslavnicii Credinţe Cartea a doao 81

aerul, pentru că iaste umed şi fierbinte; veninul cel galben, carele Să cuvine a şti cum că partea cea cuvântătoare fireaşte stăpâ- Partea cea cu-
să potriveaşte cu focul, pentru că iaste fierbinte şi uscat. Deci ro-
durile să fac din stihii; iară umezealele, din roduri; iară trupurile tneena|şetes:ăee#:.eîncceuav:::Ţt:î::ă;:Î:e,ng::tŢntcăî.saăreîm|::ăqâîş.peŢi:Îă::bf:ti;::
dobitoacelor, din umezeale, şi întru aceastea să desfac. Că tot ce necuvântătoare iarăşi doao părţi sânt, din care una iaste neascul- necuvântătoare.
să alcătuiaşte din altele, întm acealea să şi desface. tătoare de cuvânt, adecă nu să supune cuvântului, iară alta iaste
Trebue a şti cum că omul şi cătră ceale neînsufleţite are îm- ascultătoare şi supusă cuvântului. Deci neascultătoare Şi Carea nu puteriie sufle_
iaste supusă cuvântului iaste putearea cea vieţuitoare, carea să tuiui ceaie su-
gŢ=fş::Î:g:reăaşi::ioşri:ievţ;in:ăet`ooarr:escăuE%tăioăa?rae?tiâ.stâăpc:ricaăşt,râicdeealîenţ:::::
suflgite, şi că- sufleţite are împărtăşire, pentru trup şi pentru adunarea cea din :gtŢ:raeş,t:|ş:eŢlsşacda::c;,Vcl:reelârş|`i)r,ăăl|tş::es:a=f:::â;:3aÂeaccăeştî::Îu:.;:pşc:us:::aŢ:
iaste şi putearea cea crescătoare, carea şi formăluiaşte trupurile,
:ăffişŢă::ş::â:mhs:iţi;;airaer,ăş:ă:::SS.aăq;:irs;şle::=ăa:âta.S::â,,â`ă::gt=ăsp.uăt,e.aarree: că aceastea nu de cuvânt să ocâmuesc, ci de fire. Iară cea ascul-
vântătoare. iară către ceale necuvântătoare şi întru aceastea, iară mai cu asu- tătoare şi supusă cuvântului să împărţeaşte în mânie şi în poftă, şi
pră pentru plecarea cea spre ceva, carea iaste mâniia şi pofta, şi cu nume de obşte parte necuvântătoare a sufletului să numeaşte
pentm simţirea şi pentm mişcarea cea cu pomire.] (1) aceaia întru carea sânt patimile şi plecarea spre ceva. Şi trebuiaşte
@ 6,.Hî" Deci simţiri sânt cinci: vedearea, auzul, mirosul, gustul şi a şti cum că a părţii c6iî ce iaste supusă cuvântului iaste Şi miş-
carea cea cu pomire.
pipăirea. Iară ale mişcării c6iî cu pomire sânt mutarea cea din loc
© H,'SC
'
CJ
în loc şi mişcarea a tot trupul, [precum şi] glăsuirea şi răsuflarea: Iară a părţii c6ii ce nu iaste supusă cuvântului iaste putearea
qoftN;4E că aceastea la noi stă a le face sau a nu le face. cea hrănitoare şi născătoare, Şi prin carea să mişcă vinele. Şi să
Să uneaşte prin partea cea cuvântătoare cu firile ceale fără de numeaşte puteare sadnică aceaia prin carea creaştem şi ne hrănim
trup şi gânditoare, gândind, şi socotind, şi judecând fieştece lu- şi ne naştem; iară vieţuitoare, aceaia prin carea să mişcă vinele.
bhJr_uĂ,< cru, şi faptele ceale bune vânându-1e, şi pre blagoc6stie, ceaia ce Deci cea hrănitoare are patru puteri, adecă trăgătoare, carea trage
-, hrana; ţiitoare, carea ţine hrana şi nu o lasă îndată să iasă; prefă-
iaste vârfiil faptelor bune, iubindu-o. Pentni aceasta şi iaste omul
=L dL®
cătoare, carea preface hrana în umezeale; deşărtătoare, carea de-
hA.`" 1umemică. Şartă şi scoate prisosinţa prin afedr6n. [
Însuşiriie tru_ Să cuvine a şti cum că însuşiri numai ale trupului sânt tăiarea
pului şi ale şi curgerea şi schimbarea. Şi schimbare să înţăleage ceaia ce să Şi să cuvine a şti cum că, din putearile Ce Sânt în jivină, Unele puteriie ceaie
In SufletuIui. ` face după fe|iurime, adecă după fierbinţeală şi răceală, şi după sânt sufleteşti, iară altele sadnice, iară altele vieţuitoare. Şi sufle- din jivină de
ceale de acest feliu. Iară curgere, ceaia ce să face după deşărtare, teşti Sânt Ceale cu voinţă, precum mişcarea cea cu pomire şi sim. multe fea]iuri
(cAC"ujri€?/
pentru că să deşartă şi ceale uscate, şi ceale umede, şi duhul2, de ţirea. Iară ale mişcării c6ii cu pomire sânt mutarea din |oc în |oc, Sânt.
a cărora împlinire are trebuinţă. (2) Pentru aceasta şi foamea, şi şi mişcarea aceaia prin carea să mişcă tot trupul, Şi glăsuirea, şi
seatea sânt patimi fireşti; iară tăiarea iaste deosebirea ume- răsuflarea. Că întru noi stă a face aceastea sau a nu le face. Iară
zealelor a unora de altele şi despă4irea în fomă şi în materie. sadnice şi vieţuitoare sânt ceale ce de voinţă nu să ţin. Şi sânt
sadnice cea hrănitoare, şi crescătoare şi semănătoare. Iară vieţui-
Iară însuşiri ale sufletului sânt blagoc6stiia şi gândirea. Iară de
obşte ale sufletului şi ale trupului sânt faptele ceale bune, adu-
:OoaL:eşLLanset:r,âîed:LL:u:::n±re;,S.ă«Ţ:;c#;:;e;fza®c,:a;;eapj:,,v.r;nj
cându-se şi aceastea cătră suflet, fiindcă sufletul unelteaşte pre J,.-,,
trup.

'
] Nem., Cap 1.
ri#u%+Ţt!®ft+1
2 Răsuflarea. av. ed.) [ Nem., Cap. 23.
7`JtJ-4~T r 4U;~W-î" |
82 Descoperire cu amăruntul a Pravoslavnicii Credinţe Cartea a doao 83

Lucrui cei bm Şi trebuiaşte a şti cum că, din lucruri, unele sânt bune iar alte- Iară dulceţuri bune trebue a socoti pre ceale ce nu sânt ames- Care duiceţi
şilucrulcelFp ie rea|e. Deci |ucrul cel bun, când să aşteaptă, naşte Poftă; iară tecate Cu mâhnire, nici pricinuesc căinţă, nici nasc aită vătămare, Să cuvine a le
Celucrăripnc]-când iaste de faţă, du|ceaţă. Aşijderea iarăşi cel rău, Când Să aş-
nuesc. nici Sânt Preste măsură, nici ne trag pre noi muit deia iucruriie S°C°tîbune.
teaptă, aduce frică; iară când iaste de faţă, mâhnire. ceale bune, sau cu totul ne robesc.
Şi să cuvine a şti cum că bun aicea zicând noi, sau pre cel ce
cu adevărat iaste bun, sau pre cel ce să pare că iaste bun arp zis; CAP 14
aşijderea şi rău. , myd? Pentru mâhnire

CAP 13 `ţ-f |ară ale mâhnirii[ patru fealiuri sânt: întristare, necaz, Zavistie, ceaie 4 fea_
milă. Şi întristarea iaste mâhnire carea pricinuiaşte lipsire a gla- iiuri aie mâh-
Pentru dulceturi
sului; iară necazul, mâhnire carea îngreoiază; iară zavistiia, mâh- nirii.
nire pentru bunătăţile ceale streine; iară mila, mâhnire pentru
gue|:=::|eorasuflDei:ştîu:::Trciil,eu::1îasiâ::es:Fnegtâîti;uifi:ăm|aj:eldee:;3:tşt:.ânş,;5.,ă realele cele streine.

precum ceale cătră învăţături şi cătră videnii. Iară trupeşti sânt ,


acealea ale cărora părtaşe sânt împreună şi sufletul şi trupul, şi CAP 15
Pentru frică
r:c:fflo,edţş::eq E::;: şalc:3tsrtâ ît=ppr?şutiăsr:, nşŢŢăetsr%. aîtş:estc:eâ:ieuasstâenat. Î:raă`en:Î:: ( Să împă4eaşte încă şi frica2 în şase: în preget, în sfiia|ă, în :î::liurllefrl-
bităatrupuiui. ale trupului deosebite dulceţuri nu va afla cineva.
ruşine, în spăimântare, în spăriiare, în îngrijire. Şi pregetul iaste
Iarăşi, din dulceţuri, unele sânt adevărate, iară altele minci-
frică a vreunii lucrări ce va să fie; iară sfiiala, frică pentru vreo Sfiiala prea-
Aită deosebi_ noase. Şi ceale ce sânt numai ale cugetului să fac din ştiinţa în-
aşteptare de prihănire: şi preabună iaste patima aceasta. |ară ru- P_UTi t2P_a=tîmă
re a dulceţuri- văţăturilor şi din videnii; iară ceale ce sânt împreună şi ale tru- la cel tânăr.
]°r. pu|ui să fac prin simţiri. Şi din dulceţurile ceale ce sânt împreună şinea, frică pentru vreun lucru de ocară făcut: nici patima aceasta
nu iaste fără de nădeajde spre mântuire. Iară spăimântarea, frică
şi ale trupului, unele sânt fireşti împreună şi de nevoe, fără de dintru vreo nălucire mare. Iară speriiarea, frică dintru vreo nălu-
care cu neputinţă iaste a trăi, precum hranele ceale ce împlinesc
cire neobicinuită. Iară îngrijirea, frică de scăpare sau nenemerire.
pre ceale ce să deşartă şi hainele ceale de nevoe; iară altele sânt Căci temându-ne că nu vom nemeri aceaia de carea ne-am apucat,
fireşti, dară nu de nevoe, precum împreunările ceale după fire şi
ne îngrijim.
după leage: că aceastea spre păzirea şi îndelungă-starea a tot nea-
mul folosesc, dară iaste cu putinţă şi fără de dânsele întru feciorie
CAP 16
a trăi. Iară altele nici de nevoe sânt, nici fireşti, precum beţiia, şi
desfrânarea, şi îmbuibările ceale preste trebuinţă, că acest feliu
Pentru mânie
de dulceţuri nici spre alcătuirea vieţii noastre folosesc, nici spre
Mâniia3 iaste fiiarbere a sângelui celui din prejurul inimii,
păzirea neamului; ci împrotivă mai vârtos şi vatămă. carea să face din aburul sau turburarea herii; pentru aceasta şi Ce iaste mâ-
Deci cel ce vieţuiaşte după Dumnezeu, pre ceale de nevoe Xo^ti [hiere] să numeaşte greceaşte, şi x6^os [venin]. iară uneori nî]a.
Care dulceţi să împreună şi fireşti să cuvine să le metahirisească; iară pre Ceale mâniia iaste şi plecare spre izbândire. Căci nedreptăţindu-ne noi,
Cuvine Să.me- fireşti şi nu de nevoe să |e pue să ţie locul cel mai de jos, Care Să
sau socotind că ne-am nedreptăţit, ne mâniem, şi să face atuncea
gu|uîiri::ff;iaag8: se facă în cea cuviincioasă vreame, şi chip, şi măsură; iară pre patima amestecată din poftă şi din mânie.
cestiv. cealealalte trebue cu totul să le leapede.
[ Nem., Cap 19.

Nem., Cap 20.


] Nem., Cap 18. Gură de Aur, yo7~. 74 /cz Jocz#7e.
Nem., Cap 21.

lEi=
84 Descoperire cu amăruntul a Pravoslavnicii Credinţe Cartea a doao 85

ceaietreifea- Şi fealiurile mâniei sânt trei: iuţime, carea şi xo^ti [hiere] şi Cea întâi simţire iaste vedearea]; iară organe ale vederii sânt vedearea.
liuri ale mâ- x6^os [venin] să numeaşte; şi LLfivLe, şi K6ţos, adecă Pizmă. Că n6vrile ceale ce să pogoară din creeri, şi ochii. Şi simţeaşte ve-
nîeî. mâniia, când să înceape şi să pomeaşte, să zice iuţime. Iară
dearea mai întâi floarea feaţii cea deasupra; iară împreună cu
Lifîvts iaste iuţime petrecătoare, adecă pomenire de rău; şi să face floarea feaţii cunoaşte şi trupul cel feliurit cu acea floare, şi mări-
acest nume dela Lt€v€w, adecă dela a petreace, pentru că petreace mea lui, şi forma, şi locul unde iaste, şi depărtarea cea din mijloc,
şi să dă pomenirii. Iară K6tos, adecă pizma, iaste iuţime carea şi suma, şi mişcarea, şi starea, şi asprimea, şi moliciunea, şi nete-
pândeaşte prelej de muncă. Şi să trage numele dela i(€îaocm, zirea, şi nenetezirea, şi ascuţirea, şi tâmpirea, şi alcătuirea, sau
adecă dela a zăcea, pentru că zace în minte. apătoasă iaste, sau de pământ vârtoasă, adecă umedă, sau uscată.
Şi iaste mâniia satâr al gândului, izbânditoriu al poftei, Căci A doao simţire iaste auzul2, carele simţeaşte glasurile şi sune- Auzui.
când vom pofti vreun lucru, Şi ne vom zăticni despre cineva, ne tele. Acesta cunoaşte supţiretatea lor şi grosimea, moliciunea şi
mâniem asupra aceluia, ca cum ne-am fi nedreptăţit, gândul asprimea Şi tăriia. Iară organe ale lui sânt n6vrile creerilor ceale Nri omui şi
Mâniia iaste adecă socotind pre fapta aceaia vreadnică de mâniiare la cei ce moi şi alcătuirea urechilor. Şi numai omul şi maimuţa nu mişcă maimuţanupot
urechi le. mişca urechile.
ă:t]âurî, a[îzgî:: după fire păzesc rânduiala sa.
ditoriu ai pof- CAP 17 A treia simţire iaste mirosul3; aceasta să face prin nări care
tei. trimit aburii la creeri. Şi să săvârşaşte el 1a margenile gheoacelor Mirosul.
Pentru putearea cea nă]ucitoare
celor din nainte ale creerilor. Şi iaste simţitoriu şi prinzătoriu de
Putearea cea nălucitoare[ iaste puteare a sufletului celui necu- abui. Iară a aburilor deosebirea cea mai cuprinzătoare iaste buna
Ce iaste PŢ- vântătoriu carea lucrează prin organele simţirilor şi Să numeaşte mireazmă şi putoarea, şi ceaia ce iaste de mijloc între aceastea,
tearea Cea na- simţire. iară năiucit şi simţit iaste lucrul cel ce Cade Supt nălucire
lucitoare.
carea nici pute, nici mirosă. Şi să face bună mireazmă când ceale
şi simţire2, precum vedearea iaste însăşi putearea cea văzătoare, umede ce sânt în trupuri să coc bine; iară deacă de mijloc să coc,
iară văzut, lucrul cel ce cade sui)t vedeare - piatră poate, sau ce- de mijloc iaste şi aşăzarea lor; iară deaca mai puţin sau nicidecum
va de acest fealiu. Iară nălucirea iaste patimă a sufletului celui nu să coc, să face putoarea.
necuvântătoriu ce să face de vreun lucru care cade supt nălucir9. A patra simţire iaste gustul4. Şi iaste prinzătoriu, adecă sim-
Iară năluca iaste patimă deşartă ce să face în părţile ceale necu- ţitoriu de umezeale. Iară organe ale lui iaste limba, şi mai mult Gustui.
vântătoare ale sufletului fără de nici un lucru din ceale ce cade vârfiil eil, şi partea cea din sus, pre carea o numesc unii ceriul gu-
supt simţire. Iară organul puterii c6il nălucitoare iaste gheoacea rii, întru care aceastea sânt întinse n6vrile ceale ce să aduc din
cea din nainte a creerilor. creeri, şi părţii aceiia a sufletului, carea are începătoriia, vestesc
prinderea, adecă simţirea ceaia ce să face. Iară ceale ce să numesc
CAP 18 feliurimi de gust ale umezealelor sânt aceastea: dulceaţa, iuţimea,
Pentru simţire acrimea, împietroşarea, asprimea, amărăciunea, sărătura, grăsi-
mea, slăbimea, că de aceastea iaste cunoscătoriu gustul. Iară apa
Simţirea iaste puteare a sufletului prinzătoare de materii, ade- iaste nefeliurită cu aceaste feliurimi; că nici pre una dintru aceas-
Ce iaste Sîm- că cunoscătoare; iară organe ale simţirilor sânt mădulările Prin
+;raa
ţirea.
tea nu are. Iară împietroşarea iaste creaştere şi înmulţire a as-
care simţim; iară simţite, ceale ce cad supt simţire; iară simţi-
primii.
toriu, dobitocul cel ce are simţire. Şi sânt simţiri cinci, aseameT
Simţirile sânt
cinci.
nea şi organe ale simţirilor cinci.

' Nem., Cap 7.


2 Nem., Cap 10.
] Nem., Cap 6. 3 Nem., Cap 11.
2 Adecă cel ce poate a să năluci şi a să vedea. 4 Nem., Cap 9.

+\
Cartea a doao 87
86 Descoperire cu amăruntul a Pravoslavnicii Credinţe

A cincea simţire iaste pipăirea[, carea şi de obşte iaste a tutu- înţăleg, şi faptele ceale bune, şi ştiinţele, Şi socotealele meşteşu-
Pipăirea. ror dobitoacelor. Şi să face aceasta trimiţându-se n6vrile dela
creeri în tot trupul. Pentru aceasta Şi tot trupul, încă şi cealealalte Î:r:;ourieşic::alteuirceeî,vş;ralseăaî1?:epaieAcca:â;t:ia:taeişâreevaă:;t2rt:ăY:::r:yom#reaceaîn
organe ale simţirilor au simţirea pipăirii. Şi sânt supuse la pipăire zic Pithag6rii că iaste, urmând Evreilor. Iară organ şi al aceştiia
fierbinteala şi răceala, moliciunea şi vârtoşimea, lunecăciunea şi iaste gheoacea cea din mijloc a creerilor şi duhul cel sufletesc
uscăciunea şi asprimea, greotatea şi uşurătatea, că aceastea nu- carele iaste într'însa.] (1)
mai prin pipăire să cunosc. Iară de obşte ale pipăirii şi ale vederii
CAP 20
sânt asprimea şi lucimea, uscăciunea şi umezeala, grosimea şi
supţirimea, susul şi josul, şi locul, şi mărimea, când va fi acest pentru Pomenire2
feliu cât cu o atingere a pipăirii să se poată cuprinde şi desimea,
iară Putearea Cea Pomenitoare3 iaste Pricină şi Cămară a PO-
şi rărimea, şi rătunzimea, când va fi mică, şi alte fome. Aşijde- Hotărârea po-
menirii şi a aducerii-aminte; pentru că pomenirea iaste nălucire =:;uîiîî..VW rv
rea simţeaşte şi pre trupul cel de aproape, însă cu ajutoriul adu-
din vreo simţire şi înţăleagere ce s'au arătat cu lucrul părăsită; sau
cerii-aminte şi a cugetului. Aseamene încă şi numărul cunoaşte,
iaste păzire a simţirii şi a înţăleagerii. Pentru că sufletul pre ceale
până la doao sau trei, şi aceastea de vor fi mici şi leasne de a să
simţite prin organele simţirilor le prinde, adecă le simţeaşte, Şi să
cuprinde. Că pre aceastea vedearea mai vârtos decât pipăirea le
face păreare. Iară pre ceale ce de minte să înţăleg, cu mintea le
deprinde.
cunoaşte, şi să face înţăleagere, iară când păzeaşte închipuirile ale
pentruces'au Să Cuvine a şti Cum Că Pre toate cealealalte organe ale sim- celor ce le-au socotit şi ale celor ce le-au înţăles, să zice că pome-
făcut noao în- ţirilor îndoite le-au făcut Ziditoriul2, ca, de să va strica unul, să
neaşte.
doite organe- împ|inească trebuinţa celalalt. Că doi ochi au zidit, şi doao
[e Sîmţîrî[°r. urechi, şi doao găuri aie nasu|ui, şi doao limbi, care la unele din Şi trebue a şti cum că prinderea, adecă înţăleagerea lucrurilor
celor ce cu mintea să prind şi să înţăleg, nu să face în alt chip,
dobitoace sânt despărţite, precum la şerpi, iară la altele unite,
fără numai din învăţătură sau din firească socoteală (1). Pentru că
precum la om. Iară pre pipăire în tot trupul o au vărsat, afară de
nu din simţire. Că ceale simţite singure să pomenesc. Iară pre
oase şi de n6vre (1), de unghii, şi de coame, Şi de peri, şi de
ceale ce cu mintea să înţăleg, de ne-am învăţat ceva de al lor, le
încheeturi, şi de altele oarecare ca acestea.
pomenim; iară a fiinţii lor pomenire nu avem.
Să cuvine a şti cum că vedearea pre dreaptă linie veade. Iară
Iară aducere-aminte să zice lucrarea cea de iznoavă a pomeni- Ce iaste adu-
mirosul şi auzul nu numai pre dreaptă, ci despre toate părţile. Ia-
rii C6iI Pierdute de uitare; pentru că uitarea iaste piiardere a pome. Cerea-aminte.
ră pipăirea şi gustul nici pre dreaptă, nici despre toate părţile
nirii. Deci putearea cea nălucitoare, prin simţiri prinzind Şi luând
cunosc, ci numai atuncea când să apropie de ale lor lucruri ce să
materiile, le dă puterii c6il cugetătoare sau c6iî socotitoare (că a
pot simţi.
aceaiaşi sânt amândoao aceastea), carea priimindu-le şi judecân-
CAP 19 du-1e, le trimite la cea pomenitoare. Iară organ al puterii c6il cu-
pentru CU8etare3
ăe:::o?air:eiaafat4e,Şihâ:î:::eclr::ăi:::sşecaardeilneîaaspt:1în?rr'eîncsaa:eaonu-
Putearea de a Iară ale puterii c6il cugetătoare4 sânt socotealele, şi învoialele,
cu8eta.
Şi pomirile cătră lucrare, şi întoarcerile, şi depărtările dela lu-
crare. Iară deosebit, înţăleagerile lucrurilor celor ce cu mintea să
[ Vezi Grig. Nis., Penfr#/a!cerecz o77cc//%z., Cap 13.
t Nem., Cap 8.
2 Adecă putearea cu carea pomenim şi ne aducem aminte.
2 Ca mai SuS.
3 Nem., Cap 13.
3 sau: pentru Putearea CU carea cugetăm.
4 Iară ceara să înţăleage partea capului cea mai sus de ceafă.
4 Nem., Cap 12.
88 Descoperire cu amăruntul a Pravoslavnicii Credinţe
Cartea a doao 89

CAP 21 fletului, încă şi a tot trupului, când de mânie cu sila să trage spre
Pentru cuvântul cel ce iaste înlăuntru în fapte. Pentru că dela altul întru altul s'au făcut mişcarea, carea
minte şi pentru cel vorbitoriu aceasta să numeaşte patimă.
Încă şi în alt chip lucrarea să zice patimă. Pentru că lucrarea
cuvântui cei [arăşi Să împă4eaşte Partea Cea Cuvântătoare a sufletu|ui în iaste mişcare după f|re; iară Patima mişcare afară de f|re. Deci, âacrşaiîâ;temi;;
îniăuntm în Cuvântul Cel ce iaste înlăuntru în minte şi în cel vorbitoriu. Şi după acest cuvânt, lucrarea să zice patimă când nu să mişcă după patima, şi iu-
minte şi cel iaste cuvântul cel înlăuntru în minte mişcare a sufletului carea să
V0rbltoriu. face în partea cea socotitoare, fără de nici o glăsuire. Pentru fire, ori de sineşi de să va mişca cineva, ori de altu|. Deci mişca- Crarea.
rea inimii, aceaia cu carea să bat vinele, firească fiind, iaste lu-
aceaia, de multe ori şi tăcând noi, cuvânt întreg întru înşine să-
crare; iară aceaia carea să face cu zvâcnituri, preste măsură fiind,
vârşim, şi în visuri vorbim. Şi pentru aceasta mai vârtos cuvân-
şi nu după fire, patimă iaste, şi nu lucrare.
4--L/- 1;
tători sântem toţi. Pentru că şi cei ce din naştere sânt surzi, sau
cei ce pentru vreo boală sau patimă au pierdut glasul, nu mai Şi nu toată mişcarea părţii c6il pătimitoare a sufletului să nu-
puţin sânt cuvântători. Iară cuvântul cel vorbitoriu în glas şi în
meaşte patimă, ci mişcările ceale ce sânt mai tari şi vin până la
simţire. Că ceale mici Şi ne simţite nu sânt patimi. Pentru că pa-
-;J/~
vorbiri are lucrarea; cuvântul acela adecă carele prin limbă şi
tima trebuie să aibă şi mărimea de ajuns. Pentru aceasta iaste pus
prin gură să vorbeaşte. Pentru carea pricină şi vorbitoriu să zice,
în hotărârea patimii „mişcare simţită", pentru că mişcările ceale
şi iaste vestitoriu al socotelii c6il din minte. Pentru aceasta şi
mici, nesimţindu-se, nu fac patimă.
grăitori ne zicem.
Trebue a şti cum că sufletul nostru îndoite are puterile, pre u-
CAP 22 nele cunoscătoare, iară pre altele vieţuitoare. Şi cunoscătoare sânt
Pentru patimă şi lucrare mintea, cugetul, părearea, nălucirea, simţirea. Iară vieţuitoare[,

tir c,,
Chvântui aces- Patima iaste cuvânt carele are multe fealiuri de însemnări,
voinţa Şi aleagerea. Dară, ca să se facă mai luminată ceaia ce zi-
cem, mai cu deamăruntul să vorbim pentru aceastea şi întâi să
grăim pentru ceale cunoscătoare. .d',,.fi
:ri#ati=ă# Pent`ru Să Patim.ă să.zice şi cea trupească, precum boalele şi rane- -,L.-iy`.
să ia. 1e; să zice iarăşi patimă şi cea sufletească, precum pofta şi mânia. Şi deci pentru nălucire şi pentru simţire din destul acum întru
Dară de obşte şi cuprinzătoriu, patimă a dobitocului iaste aceaia ceale mai sus grăite s'au zis. Prin simţire dar să alcătuiaşte în su-
4## la carea umează dulceaţă sau mâhnire. Pentru că umează la flet patima aceaia carea să numeaşte nălucire; iară din nălucire să
patimă mâhnire, iară nu însăşi patima iaste mâhnire. Că ceale face părearea. Apoi cugetul, descurcând pre păreare, de iaste ade-
nesimţitoare, pătimind, nu simt dureare. Deci nu patima iaste du- vărată sau mincinoasă, judecă adevărul. Pentru aceaia şi „cuget"
A.J'`". reare, ci simţirea patimii. Şi să cuvine aceasta să nu fie mică şi să zice, dela „a cugeta" şi „a descurca". Deci adevărul cela ce
nebăgată în seamă, ci mare adecă, ca să se simţească. s'au judecat şi s'au hotărât să zice „minte"2.
ÎJ w„
Iară a patimilor celor sufleteşti hotărârea iaste aceasta: Patima
Ce iaste pati- Şi în alt chip, trebue a şti cum că mişcarea cea dintâi a minţii
ma cea sufle- iaste mişcare simţită a puterii c6il plecătoare, adecă poftitoare,
tească.
din vreo nălucire a vreunui lucru bun sau rău. Şi în alt chip: Pa- =îăîş:şşeâŢ:;::î[narăîgnât:3d,î];eaarecae,a:aă;3vsîădfaşcîeîî:rheîpvur:nudnî[nucsŢflseî
tima iaste mişcare necuvântătoare a sufletului, pentru părearea a ceaia ce s'au gândit, să chiamă aducere-aminte. Iară aducerea-
vreunui lucru bun sau rău. Deci părearea celui bun mişcă pre pof- aminte întru acelaş lucru petrecând, şi pre sineşi cercându-să Şi
tă, iară părearea celui rău pre mânie. Iară patima cea cuprinzătoa- judecându-să, să numeaşte priceapere. Iară priceaperea lăţindu-să
dw, re, adecă de obşte, aşa să hotăraşte: patima iaste mişcare întru al-
tul de la altul. Iară lucrarea iaste mişcare lucrătoare. Şi lucrătoriu
face gândul, carele să numeaşt.e cuvânt înlăuntru în minte; pre ca-

/ să zice cela ce de sineşi să mişcă. Aşa şi mânia, lucrare iaste a ] Adecă plecătoare cătră ceva sau poftitoare.

ÎJ:li?r`, părţii ceii mânioase, iară patimă iaste a amândurora părţilor su-
2 sau: înţăiea8ere a minţii.
3 Sau: cunoştinţă a minţii. (..+J`IO' AJj&)

u`4tA- lJ
:~.ăJ:#fd:h*M=#StN#kq\+.i`^T~d*;*
":.::::&!?tk#
##k) ., Ă/.J- rr c t
EZ]ii t+t+3?+./* 'SuriorL,
Vd(n'^€N..iaiSik€ 90 Descoperire cu amăruntul a Pravoslavnicii Credinţe Cartea a doao 91

j ' #,Păff;:; reie ho!ă:âidT-1, îl zic că iaste..Tişcar; 9 şŢfl?ţ[Ţî_PŢ_e_î=q:P[.îF: Apoi după voinţă umează căutare şi cercetare cu mintea. Şi după
Ckui« ti. C€1C€|hi( carea să face în partea cea socotitoare firă de nici o glăsuire, din aceastea să face sfat, de iaste din ceale ce sânt în putearea noastră.
carele zic că să trage cuvântul cel vorbitoriu, carele să grăiaşte Şi iaste sfatul plecare cercetătoare pentru lucrurile Ceale Ce Să CU- ceiaste sfatui.
prin limbă. Deci după ce am zis pentru puterile ceale cunoscătoa- vin a să face, care sânt întru putearea noastră. Pentni că să sfătu-
re, să zicem şi pentru ceale vieţuitoare, adecă plecătoare spre iaşte cineva de să cuvine a să apuca de lucrul acela, sau nu. Apoi
Judecata.
ţA#Ţ,h# Ceva. judecă ce iaste mai bine, şi să zice judecată. Apoi să împacă şi
Trebue a cunoaşte cum că fireaşte iaste semănată în suflet pu- piimeaşte ceaia ce s'au judecat de sfat, şi să numeaşte socoteală, socoteaia.
că de va judeca Şi nu să va împăca cu ceaia ce s'au judecat, adecă
P]:entpŢecăŢi:e- teare carea să pleacă spre lucrul cel ce iaste după fire şi ţine pre
toate ceale ce sânt în fire fiinţeaşte, carea să zice voire. Pentru că nu va priimi aceaia, nu să zice Socoteală. APoi după împăcare Să Aieagerea.
fiinţa să pleacă spre aceasta, adecă ca să fie, şi să vieţuiască, şi să face aleagere. Pentru că aleagerea iaste, din doao lucruri ce sânt
se mişce cu mintea şi cu simţirea, poftind estimea sa cea firească puse de faţă, a aleage şi a priimi pre unul mai mult decât pre altul.
*#r'.1:,."t.tff şi deplin. Pentru aceasta şi aşa hotărăsc pre această firească voe: Apoi să pomeaşte la lucrare, şi să zice pomire. APoi îl unelteaşte, pomirea.
şi să zice uneltire. Apoi încetează de plecare după uneltire. uneitirea.
yeoai|:iâ::eş,f'sepcâ::usrpar,eă.ÎeEân:=vâa:teăatstaar:gir:1;e:;t,?aîrne;ăn?TŢea:Î|: Deci lajivinile ceale necuvântătoare să face plecare spre ceva, 4!dmz%#a4
rească, vieţuitoare şi cuvântătoare plecare spre toate ceale înte-
meetoare ale firii, singură putearea adecă cea proastă. Că pleca-
şi îndată să adaoge pomire spre faptă. Că necuvântătoare iaste
plecarea jivinilor celor necuvântătoare, Şi să trag iale de plecarea
rir.",+
rea dobitoacelor celor necuvântătoare, fiindcă nu iaste cuvân- cea firească. Pentru aceaia nici voire să zice plecarea jivinilor, ri4.hr /4oCX.~
tătoare2, nu Să Zice Voire. nici voinţă. Pentru că voirea iaste plecare firească cuvântătoare şi La dobitoace
Iară voinţa iaste voire firească întru vreun feliu, adecă plecare de-Sineşi-stăpânitoare. Iară la oameni, fiindcă sânt cuvântători, să nu să zice vo-
firească şi cuvântătoare spre vreun lucru oarecarele. Pentru că trage mai vârtos plecarea cea firească, decât ea trage. Pentru că să
iaste pusă în sufletul oamenilor puteare de a să pleca cu cuvânt. mişcă cu stăpânire de sine şi cu cuvânt, fiindcă sânt înjugate întru
Deci când această cuvântătoare plecare să va mişca fireaşte spre el puterile ceale cunoscătoare şi vieţuitoare. Deci cu de-sineşi-stă-
vreun lucru, să zice voinţă. Pentru că voinţa iaste plecare cuvân- pânire să pleacă spre ceva, Şi cu de-sineşi-stăpânire voiaşte, şi cu
tătoare şi poftă a vreunui lucru. de-sineşi-stăpânire cercetează şi socoteaşte, şi cu de-sineşi-stăpâ-
nire să sfătuiaşte, şi cu de-sineşi-stăpânire judecă, şi cu de-sineşil
Să zice încă voinţă şi la ceale ce sânt în stăpânirea noastră, şi
stăpânire să împacă, Şi cu de-sineşi-stăpânire aleage, şi cu de-si- fJ4q;d,--o~
la ceale ce nu sânt în stăpânirea noastră; adecă şi la ceale ce sânt
neşi-stăpânire să pomeaşte, şi cu de-sineşi-stăpânire lucrează la
cu putinţă, şi la ceale ce nu sânt cu putinţă. Că voim de multe ori
să curvim, sau să păzim curăţeniia, sau să dormim, sau altceva ca
ceale ce sânt după fire. fi-sty:"L^
de acest feliu, şi aceastea sânt din ceale ce sânt în stăpânirea Trebue a şti cum că la Dumnezeu voinţă zicem, iară aleagere PT_tru vomp 4z?ELr-
lui -ezeu.
noastră şi cu putinţă; dară voim şi să împărăţim, şi aceasta nu ias- chiiar şi cu adevărat nu zicem. Că nu să sfătuiaşte Dumnezeu.
te din ceale ce sânt în stăpânirea noastră. Voim poate ca nici- Pentru că a să sfătui cineva iaste lucru al neştiinţii. Căci pentru I,a Dumezeu
odată să nu murim: aceasta iaste din ceale cu neputinţă. lucru ce iaste ştiut nimene nu să sfituiaşte. Iară deacă sfatul iaste voinS să zice,
iară sfătuire nu.
al neştiinţii, fără de îndoială şi aleagerea. Iară Dumnezeu toate
ştiindu-le, prost[ voiaşte.2
Şisşfîâi;istt:a:t°eîŢiac:[S:âer]şit::tu3î,'pnr:cau:e[a°:::ă:;LţY,eăcf[C::rnăătsof;:şî`;t: h,q' 4
ră cătră sfârşit priveaşte acela pentru care să face sfatul, adecă Şi nici la sufletul Domnului nu zicem sfat sau aleagere, că nu Nici la suflem
chipul prin carele să cuvine să fim sănătoşi sau să împărăţim. avea neştiinţă.3 Că măcar de şi era al firii c6iî ce nu Ştie ceale lui Hristos.

[ Max[im], CăfrĂ A4o7-z.7!. ] Adecă fără de sfătuire.


2 Adecă cu cuvânt, cu socoteală. 2 Mîix., Epist. 1 cătră Mar[in] .
3 Sau acela carele iaste supus voinţii. 3 Mzix., Dial. cu Pir.
W,

92 Descoperire cu amăruntul a Pravoslavnicii Credinţe Cartea a doao 93

viitoare, dară însă, fiind unit după ipostas cu Dumnezeu Cuvân- voe firească; iară alteori pre lucrul cel voit, Şi să zice voe din so-
tul, avea ştiinţa tuturor, nu din daru, ci, precum s'au zis, pentm coteală.
unirea cea după ipostas. Pentru că acelaşi era şi Dumnezeu, şi CAP 23
om. Pentm aceasta nici voia cea din socoteală nu avea. (1) Că Pentru lucrare
voirea cea firească, cea supţire, carea să veade deopotrivă în toaH
te ipostasurile oamenilor, o avea. Iară socoteala, adecă lucrul ca- Trebue a şti cum că toate puterile ceale mai sus zise, şi ceale
rele cade supt voinţă, nu avea sfântul lui suflet, împrotiva voii lui cunoscătoare, şi ceale vieţuitoare, şi ceale fireşti, şi ceale cu meş-
c6iî Dumnezeeşti, nici alta deosebită de voia lui cea Dumneze- teşug, lucrări să zic. Pentru că lucrare iaste putearea şi mişcarea
iască. Pentru că socoteala să deosebeaşte împreună cu ipostasu- cea firească a fieştecăriia fiinţe. Şi iarăşi, lucrare firească iaste
rile, afară de sfânta, şi singuratica, şi nealcătuita, şi nedespărţita mişcarea cea sădită înlăuntni a fieştecăriia fiinţe. De unde iaste
arătat cum că a cărora fiinţa iaste aceaiaşi, a acestora Şi lucrarea
iSa.sf=mti@Ţr::PăuŢs;zăej:es.:?en::rsşăd#6;azliŢdpceăn:iosatâ:::::en:i:iî::#cnei iaste aceaiaşi. Iară ale cărora firile sânt deosebite, ale acestora Şi
te. voit să despărţeaşte. Şi acol6, fiindcă una iaste firea, una iaste şi lucrările sânt deosebite. Căci cu neputinţă iaste să fie vreo fiinţă
voirea cea firească. Şi fiindcă Şi ipostasuile sânt nedepărtate, lipsită de firească lucrare. ]
unul iaste şi lucrul cel voit, şi una iaste mişcarea a câte treale
Iarăşi, lucrare firească iaste putearea cea arătătoare a fieştecă-
ipostasurilor. Iară la oameni, fiindcă firea iaste una, una iaste şi
riia fiinţe. Şi iarăşi, lucrare firească şi întâi iaste putearea cea pu-
voirea cea firească. Dară fiindcă ipostasurile sânt despărţite şi să
rurea mişcătoare a sufletului celui înţălegătoriu, adecă cuvântul
depărtează unele de altele şi cu locul, şi cu vreamea, şi cu pleca-
lui cel pururea mişcătoriu, carele fireaşte pururea izvoraşte din-
rea cătră lucruri, şi cu altele multe, pentru aceasta deosebite sânt
tr'însul. Şi iarăşi, lucrare firească iaste putearea şi mişcarea a fie-
voile şi socotealele. Iară la Domnul nostru lisus Hristos, fiindcă
Ştecăriia fiinţe, de carea iaste lipsit numai lucrul cel ce nu iaste.
deosebite sânt firile, deosebite sânt şi voirile ceale fireşti a Dum-
nezeirii lui, şi a omenirii lui, adecă puterile ceale voitoare. Dară
fiindcă unul iaste ipostasul, şi unul cel ce voiaşte, unul iaste şi ab::,z;:::şie`:::ări:i::pîtne;â,ş:r::Ţi=iîeF.:i;|:Ţ,Ţebş`,î,,âemâ::,@;\
lucrul cel voit, adecă voia cea din socoteală: voirea lui adecă cea ori lucrări să zic, adecă foamea, seatea Şi ceale aseamene. Să zice
omenească umând voirii lui c6iî Dumnezeeşti, şi acealea vrând, încă lucrare iarăşi şi lucrul acela ce săvârşaşte putearea.2
care Dumnezeiasca voire voia ca să voiască ea.
z|Cşiî,npî:aco.îŢ|i:|ur.ieîăc:icseu:eîl;:vâit::ţguă:ţiăia:rc,lupc:::=?:Şuu,:;::::îş:
Şi trebue a şti cum că alta iaste voirea, şi alta voinţa, şi alta cel
voit, şi alta cel voitoriu, şi alta cel ce voiaşte. Pentru că voirea are îndemânare, prin învăţătură, de a să face grammatic. Zicem doao chipuri
să zice.
iaste însăş putearea cea supţire de a voi; iară voinţă iaste voirea iarăşi, pre cel ce iaste grammatic, şi cu putinţă grammatic, Şi cu
cea pusă spre vreun lucru; iară voit, lucrul cel supus voinţii, ade- lucrare: cu lucrare adecă, pentru că are Ştiinţa meşteşugului gram-
că cel ce îl voim. Precum să mişcă plecarea spre mâncare. Ple- mâticii; iară cu putinţă, pentm că poate să înveaţe pre alţii, dară
carea prost cea cuvântătoare iaste voire; iară plecarea spre mân- nu lucrează învăţătura. Zicem iarăşi cu lucrare grammatic când
care iaste voinţă; iară însăşi mâncarea, lucrul cel voit; iară voito- lucrează, adecă învaţă.
riu, cel ce are putearea cea voitoare, adecă omul. Iară cel ce Deci trebue a cunoaşte cum că chipul cel de-al doilea de obşte
voiaşte iaste însuşi cel ce unelteaşte voirea. (2) iaste [Şi] al lui a fi cu putinţă, Şi al lui a fi cu lucrare; al doilea
adecă al lui a fi cu putinţă şi [cel] întâi al lui a fi cu lucrare.
Şi să cuvine a şti cum că cuvântul acesta, „voia", uneori în-
semnează pre voire, adecă pre putearea cea voitoare, şi să zice
] Anast. Sin[aitul], în cartea ce să numeaşte Oc7!.go§ dela Grig. Nis; Clim. al

Alex., dela Max.


t Vezi înainte la Cartea a 3-a, Cap 4. 2 Ma,x., Dial. cu Pyr.
94 Descoperire cu amăruntul a Pravoslavnicii Credinţe Cartea a doao 95©g4ţ4PZL*
Viaţa iaste cea
^mtâi Lucmre a
Lucrare a firii [cea] întâi, şi numai, şi adevărată iaste viaţa cea iaste, când nu dăm noi pricina neştiinţii, ci aşa să întâmplă. că ' 4# ar
de bunăvoe, adecă cea cuvântătoare şi de-sineşi-stăpânitoare, şi a deacă, îmbătându-să cineva, va face ucidere, neştiind cu adevărat, u„`,
firii.
neamului nostru celui omenesc întemeetoare. Pre carea, cei ce o au făcut ucidere, dară nu fără de voe; că pricina neştiinţii, adecă
râdică dela Domnul, nu ştiu eu cum îl zic ei că, fiind el Dumne-
zeu, s'au făcut om.
beţiia, el o au făcut. Iară deacă cineva, la locul cel obicinuit dând
cu săgeata, au omorât pre tatăl său trecând, aceasta să zice că din
4*#-h`
Lucrare a firii iaste mişcarea cea lucrătoare. Iară lucrătoriu să neştiinţă fară de voe o au făcut. [
zice cel ce de sineşi să mişcă. Deci Cea fără de voe în doao fealiuri fiind, una din si|ă, iară Cealedevoe.
alta din neştiinţă, cea de voe la amândoao să împrotiveaşte.2 Pen- d4 r; ,.-. c" ?& J -1.1
CAP 24 tru că de voe iaste ceaia ce nici din silă, nici din neştiinţă să face.

Pentru cea de voe şi pentru cea fără de voe


Deci de voe iaste aceaia al căriia începutul, adecă pricina, iaste
întru însuşi acela ce face, carele ştie pre ceale mărunte prin care
să face şi întru care stă fapta. Iară mărunte sânt aceale ce să nu- • c,'u
T,a,u#f
Fiindcă ceaia ce iaste de voe, în oarecarea faptă stă], şi ceaia
ce să socoteaşte a fi fără de voe în oarecarea faptă stă; şi mulţi, şi mesc de ritori stări-împrejur. Precum: cz.73c, adecă cine iaste cel ce
au făcut; prc cz.#e, adecă pre cel ce au pătimit; ce, adecă ce iaste -C,
r
pre ceaia ce cu adevărat iaste fără de voe, nu numai întru a păti-
mi, ci şi întru a face o pun: pentru aceasta trebuiaşte a şti cum că ceaia ce s'au făcut, precum, poate, „au omorât"; cz{ ce, adecă cu-Q*o4 d,,
__-V
Faptelor umă- fapta iaste lucrare cuvântătoare. Iară faptelor urmează laudă sau ce organ; %#c7e, adecă în ce loc; cd#c7, adecă în ce vreame; C#7%, ~cgr4/
toare iaste lau- adecă chipul faptei cum s'au făcut; pe73/r# cc, adecă Pentru carea . c4„
prihană. Şi unele dintr'însele cu dulceaţă, iară altele cu mâhnire
să fac. Şi iarăşi, unele dintr'însele sânt plăcute celui ce le face, pricină. -,+ c`
Ck
m`t(?ffi#h4m7 iară altele nepriimite. Iară din ceale plăcute, unele sânt pururea Să cade a Şti cum că sânt unele de mijloc între Ceale de V0e şi ceaie de mij.
plăcute, iară altele, la o vreame; aşijderea şi din ceale nepriimite. între ceale fără de voe, care cu nepriiminţă şi mâhnicioase fiind, ioc de voe şi
L"'r.Low, Şi iarăşi, unele din fapte să miluesc, şi de ertăciune să învredni-
cesc, iară altele să urăsc şi să muncesc. Deci la ceaia ce iaste de v*c-'/2.-]-`<
faebniteŢammaLcmăa:ec:ă::aâ:nl?oprr:iTei.T,Precum,Pentmînnecareaco-farădevoe
voe, fără de îndoială umează laudă sau prihană, şi a să face cu

)J+c;uw ' vw4, dulceaţă, şi a fi faptele plăcute celor ce le fac, sau pururea, sau
atuncea când să fac. Iară la ceaia ce iaste fără de voe, a să învred-
nici de ertăciune sau de milă, şi a să face cu mâhnire, şi a nu fi
darşăn:aşdied:nş:ie:::re:ăş[F%E::fpş:n::bîi°âanciee]efa€şmv,°:e3Îaetcuînfdauc:tcoomp:i,ieşăed:b:
ne mai nainte, de voe facem, dară nu şi din aleagere. Şi priiatenul fac, dară nu şi
fără de veaste au sosit, voioşi noi fiind, dară nu aleagere făcând. dinaleagere.
J plăcute, nici el dela sine a face ceaia ce să face, măcar de şi iaste Şi cel ce fără de nădeajde s'au întâmplat de au aflat vreo comoa-
silit. ră, cu voe s'au întâmplat de au aflat, dară nu Şi din aleagere. Toa-
`|6L"#m**a\făarăde
Iară cea fără de voe2, sau din silă iaste, sau din neştiinţă; din te aceastea cu voe sânt cu adevărat, pentru că ne bucurăm de dân-
voe, din silă. silă adecă, când începutul cel făcătoriu, adecă pricina, iaste de sele, dară nu Şi după aleagere, pentru că nu sânt cu sfat. Că trebue
afară, adecă când de altul sântem siliţi, nicidecum plecându-ne negreşit sfatul să povăţuiască mai nainte de aleagere, precum s'au
noi, nici aducem ceva spre lucrare dintru a noastră pomire, nici zis.
®ti." a4. câtuşi de cât ajutăm sau noi dela înşine facem aceaia la carea
sântem siliţi. Pre carele acest chip hotărându-l, zicem: fră c7c
voc iaste aceaia al căriia începutul iaste de afară, nimic aducând
spre lucrare dintru a sa pomire cel ce iaste silit. Şi început zicem
Din neştiinţă.
pre pricina cea făcătoare. Iară #rĂ de voe dz.# #eş/z.z.7!/G aceaia
T Nem., Cap 31.
] Nem., Cap 29. 2 Nem., Cap 32.
Nem., Cap 30. 3 Nem., Cap 30.
96 Descoperire cu amăruntul a Pravoslavnicii Credinţe Cartea a doao 97

CAP 25 dăjduite faptele oamenilor; nici la întâmplare, pentru că umările


întâmplării zic cum că sânt ale lucrurilor celor neînsufleţite şi ale
Pentru ceaia ce iaste întru putearea noastră,
dobitoacelor celor necuvântătoare. Rămâne dară ca însuşi omul
adecă pentru stăpânirea-delsineşi
cel ce le lucrează şi le face să fie începutul 1ucrurilor sale şi de-
Cuvântul cel pentru stăpânirea-de-sineşi], adecă pentru ceaia sineşi-stăpânitoriu.
Cercetări pen-
i -ripânLri_ ce iaste în stăpânirea noastră, întâia cercetare are de iaste ceva în Încă, deacă nici a unii fapte nu iaste omul început, de prisosit A doaoa so-
de-sineşi. stăpânirea noastră. Că mulţi sânt cei ce să împrotivesc la aceasta. are el putearea sfătuirii. Că la ce va întrebuinţa sfatul, nefiind e| Coteală.
Iară a doao, care sânt ceale ce sânt în stăpânirea noastră şi preste volnic preste nici o faptă? Că tot sfatul iaste pentru faptă. Iară ce
care avem puteare. A treia, a cerca pricina pentru carea Dumne- iaste mai bun şi mai cinstit din ceale ce sânt la om, a-l zice cu
zeu, cel ce ne-au făcut pre noi, ne-au făcut de-sine-stăpânitori. hotărâre că iaste de prisosit, din ceale prea cu necuviinţă iaste.
Deci grăind pentru cea dintâi, să zicem întâi, arătând din ceale ce Deci, de să sfătuiaşte, pentm faptă să sfătuiaşte. Că tot sfatul să
la dânşii sânt mărturisite, cum că sunt unele în stăpânirea noastră, Fucw€:h""Ţ;.d,vffu:N:y;fiu.."f.P#*
şi să zicem aşa.
Al tuturor celor ce să fac, sau Dumnezeu zic ei că iaste prici-
omui iastepri-nuitoriu, sau nevoia, sau ursitoarea, sau firea, sau norocul, sau Pentru ceale ce să fac

Din ceale ce să facL, unele sânt în stăpânirea noastră, iară altele


Îa#.si:p:;S:::nr#:::eaainceLv::L:Ui]?cuaŢae::ro:UcceŢn:=t:nfi::::S]upmur::r::adf: nu sânt în stăpânirea noastră. Deci în stăpânirea noastră sânt camsânt^mstă-
nu. 1ă; iară al ursitoarii, ca ceale ce printr'însa să fac, de nevoe să se
acealea preste care noi sântem de-sine-stăpânitori a le face şi a nu pânrianoastiă.

Hotărârea
norocului.
facă, pentru că şi ea aduce nevoe; iară al firii, facerea, creaşterea,
stricăciunea, sadurile Şi jivinile; iară al norocului, ceale rari şi
nenădăjduite. Pentru că hotărăsc pre noroc cum că iaste întâlnire
şi adunare de doao pricini, care având începutul din voinţă, să-
le face; adecă toate ceale ce le facem noi de bunăvoe. Că nu s'ar
fi zis că să fac de noi de bunăvoe, de nu ar fi fost fapta în stăpâni-
rea noastră. Şi, în scurt, acealea la care umează prihană sau laudă
#Jk" 4,„
_,

vârşesc altceva afară de ceaia ce iaste după fire: precum, săpând şi pentru care iaste îndemnare şi leage. Iară chiiar cu adevărat în
cineva groapă, să afle comoară. Că nici cel ce au pus comoara, stăpânirea noastră sânt toate ceale sufleteşti şi acealea pentru care
cu acest chip o au pus, ca altul să o afle pre dânsa, nici cel ce o ne sfătuim. Iară sfatul iaste al celor ce deopotrivă pot să se facă.
au aflat, cu acest chip au săpat, ca să afle comoară; ci acela adecă Iară deopotrivă poate să se facă aceaia pre carea şi pre ea o pu- care sânt cea-
ca când va voi să o dezgroape, iară acesta ca să sape groapă; dară toeŢa,c%`irientceeaalnaocaestiraă:t:iîŢap:3:it:aî::î#r:|Pi:p:e::e3tei:î3:eeaag::::f;.cvăşepoiesoăpş:
s'au întâmplat alta afară de ceaia ce voia amândoi. Iară întâmplă-
sânt în stăpânirea noastră, care deopotrivă pot să se facă, precum
rii dau pre ceale ce la lucrurile ceale nesimţitoare sau la dobitoa-
cele ceale necuvântătoare fără de fire şi fără de meşteşug să în- a ne mişca şi a nu ne mişca, a ne pomi şi a nu ne pomi, a pofti pre -/L?
.'r
h
tâmplă. Aşa zic ei. Deci la care dintru aceastea vom aduce ceale cealecenusântdenevoeşianulepofti, aminţi şi anuminţi, a < /,
ce să fac prin oameni, deaca omul nu iaste pricinuitoriul şi în- da şi a nu da, a ne bucura pentru ceale ce să cuvine şi a nu ne bu-
cura, aseamene şi pentru ceale ce nu să cuvine, şi câte sânt ca a-
xriu.L-Ă,
ceputul faptei? Pentru că nici la Dumnezeu nu iaste cu cuviinţă a +L

scrie fapte de ocară uneori şi nedreapte; nici la nevoe, că nu sânt ceastea, întru care sânt lucrurile faptei c6iî bune şi ale răotăţii. Că Aleagerea ce-
din ceale ce pururea întru un chip să află; nici la ursitoare, pentru preste aceastea sântem de-sine-stăpânitori. Iară din ceale ce deo- ior c-e să cu-
că ceale ale ursitoarii zic ei că nu sânt din ceale ce pot să se Potrivă pot să se facă sânt şi meşteşugurile. Că în stăpânirea noas- vine a face
întâmple, ci din ceale de nevoe; nici la fire, pentru că lucruri ale tră iaste a unelti ori pre care vom voi, şi a nu-1 unelti. Trebue a şti La|::eaî:.s::?râ:
firii sânt jivinile şi sadurile; nici la noroc, că nu sânt rari şi nenă- cum că aleagerea lucrurilor celor ce să cuvine a le face pururea în iară fapta nu.

' Nem., Cap 39. ] Nem., Cap 40.


98 Descoperire cu amăruntul a Pravoslavnicii Credinţe Cartea a doao 99

Să cuvine a şti cum că Îngerii, cuvântători fiind, sânt de-sineşi- Îngerii, ca cei
:trăepuânn:rhei;:oa:::raăr:fest:1;;::ăi:aipct:ild3umEteez::1;t::1împiiadecăcu
ă:ă:â,n|atg:;sşa`3a.:;;|cue|Saâdnetcz|,d;ţ:,nsâfi:tnâi2:dp|Ţşdesczh||dŢtb.:::`|,Şda::;ăptf:;i::ş::
CAP 27 cu stăpânirea-de-sineşi aflătoriu al răotăţii făcându-să, şi puterile schimbăcioşi.
Pentru carea pricină ne-am făcut de-sineşi-stăpânitori ceale ce împreună cu el s'au depărtat dela Dumnezeu, adecă de-
monii, iară cealealalte ceate ale Îngerilor întru cel bun rămâind.

îniăD::izîsctşFâ=rrŢa.Cdăeî:]qna:;iş3î;ri:r::an]:CfiŢc:?:Î:::::a;=:r::::: CAP 28
ceaie zidite Schimbarea şi Prefacerea. Că tot ce iaste făcut iaste şi supus Pentru ceale ce nu sânt în stăpânirea noastră
din fire sânt schimbării. Că ale cărora începutul facerii au început dela schim-
schimbăcioase. bare, nevoe iaste ca aceastea să fie supuse schimbării. Iară lară din ceale ce nu sânt în stăpânirea noastră, unele au înce- Numai dela
schimbare iaste a să aduce din nefiinţă întru fiinţă, şi din materiia puturile, adecă pricinile, din ceale ce sânt în stăpânirea noastră, =:Tceez:[: ca:
cea pusă înainte a să face altceva. Deci ceale neînsufleţite şi cea- precum sânt răsplătirile faptelor noastre, şi în veacul acesta, Şi în nu sânt aie
1e necuvântătoare să schimbă cu prefacerile ceale trupeşti ce s'au Cel Ce va să fie, iară cealealalte toate atâmă de Dumnezeescu| puterii noas-
zis mai sus, iară ceale cuvântătoare, cu aleagerea de sine Şi cu sfat. Că facerea tuturor iaste dela Dumnezeu. Iară stricăciunea tre.
voinţa. Că a cuvântării, o parte să îndeletniceaşte întru privire,

:::f::
pentru răotatea noastră
+,
s'au . adus
.
Spre muncă
' 1 , 1
şi folos. »C)ă DŢ.ŢŢ d « A4
4
iară o parte întni lucrare. Şi întru privire să îndeletniceaşte ceaia nezeu moarte n'au făcut, nici să bucură de pierzarea celor vii".[
ce înţăleage cum să află făpturile; iară întru lucrare, ceaia ce sfă-
tuiaşte şi hotăraşte cuvântul cel drept4 lucrurilor celor ce să cuvin g#2oaŢijŢearie:âşio:eaaTeî:::ât=uonaci:al,a:şe:gafer;Ţalc,:lc,a.râ,ae`Ej
a să face. Şi numesc pre ceaia ce să îndeletniceaşte întru privire, Dumnezeu să cuvine a le aduce. Că şi facerea noastră iaste a pu-
minte. Iară pre ceaia ce întru lucrare, cuvânt. Şi iarăşi, pre ceaia terii lui c6il ziditoare; şi îndelung-rămânearea şi nestricarea, a
ce să îndeletniceaşte întni privire, înţălepciune; iară pre ceaia ce puterii lui c6il ţiitoare; şi ocârmuirea şi mântuirea, a puterii lui
iîii::=--.:-i--, întru lucrare, priceapere. Deci tot cel ce să sfituiaşte, ca cum ar fi
în stăpânirea lui aleagerea celor ce să cuvin a face să sfătuiaşte,
c6iî purtătoare de grijă; şi dobândirea bunătăţilor celor veacinice,
a bunătăţii lui iaste, la cei ce păzesc pre cea după fire, pentru
ca ceaia ce să vajudeca de sfat să aleagă, şi alegând, să facă. Iară carea ne-am şi zidit. Dară fiindcă unii tăgăduesc proniia, să zicem
deacă aceasta aşa iaste, de nevoe iaste ca stăpânirea-de-sine să dară puţine şi pentru pronie.
fie înjugată cu cuvântarea. Căci sau nu va fi omul cuvântătoriu,
sau cuvântătoriu fiind, volnic va fi preste fapte şi de-sineşi-stăpâ- CAP 29
Dobitoaceie nitoriu. Pentm aceasta şi ceăle necuvântătoare nu sânt de-sineşi- Pentru Pronie
nu sânt de-si- stăpânitoare. Că să poartă mai vârtos de fire, decât iale o poartă.
neşi-stăpâni- Pentm aceasta nici să împrotivesc poftii c6iî fireşti, ci îndată ce Deci Proniia iaste purtarea de grijă carea să face dela Dumne- ce iaste pro-
toare.
~ vor pofti ceva, să pomesc la faptă. Iară omul, cuvântătoriu fiind,
E!
poartă mai vârtos pre fire, decât să poartă de ea. Pentni aceasta şi 3::e:ă::ăt:apcŢar|î;%]:î::iştî:p:iriomn:];%î::tve,[YcO]Îoaa;:îoDCŢ=n:[Zr:Ţ3'E:i:n''a
poftind, stăpânire are sau să înfrâneaze pofta, de va voi, sau să deaca Proniia iaste Voia lui Dumnezeu, de nevoe iaste ca toate
umeaze eiî. Drept aceaia ceale necuvântătoare nici să laudă, nici ceale ce să fac de Pronie, după socoteala cea dreaptă, să fie prea-
Dumnezeu
să prihănesc; iară omul şi să laudă, şi să prihăneaşte. bune şi prea după cuviinţă Dumnezeiască, şi cât să nu poată fi ra;t[;"[ă:Vrt"ăto.
mai bune. Pentru că de nevoe iaste acelaşi a fi şi făcătoriu făp- riu de grijă ai
făptuilor.
' Nem., Cap 37.

:îaeumŢ,u:e:5e4al:eacuvântătoare. ;in:a::P5.:L]:2:3.
4 Adecă socoteala cea dreaptă. 3 Nem., Cap 43
100 Descoperire cu amăruntul a Pravoslavnicii Credinţe
Cartea a doao 101

tuilor, şi purtătoriu de grijă. Că nici iaste cu cuviinţă, nici cu ur-


mare, altul să fie făcătoriul făpturilor, şi altul purtătoriul de grijă. putearea şi darul care i s'au dat lui, în mândrie să se alunece, pre-
cum la Pave|.L
Că aşa întru neputinţă fără de îndoială sânt amândoi: unul de a
face, iară altul de a purta grija. Deci Dumnezeu iaste şi făcăto- Să lasă cineva la o vreame spre îndreptarea altuia, ca ceialalţi, pentru ce sio-
riul, şi purtătoriul de grijă. Şi putearea lui cea făcătoare, şi cea ţi-
itoare, şi cea purtătoare de grijă iaste Voinţa lui cea bună. Că toa- ::[:2ot6nădfisrtea:;tae[vu:zîsnădîâoîîn;ră:ăumn::,p:trîe:Ţnmd,t:eLsafiŢîa:.ş;;a]aBs3gc::Î;[2g:ppeu=:
te câte au voit Doimul, au facut, în Ceriu şi pre pământ[, şi Voii
lui nimene nu să împrotiveaşte2. Au voit să se facă toate, şi s'au 3:evcauş:soprrbeuî[3:]adaî[nuă%,ştne:epşFrŢ:sfaăvcaatFeî]îeuî:[[eosâuu[au[:3P]ăar#osră
făcut; voiaşte să stea lumea, şi stă; şi toate câte voiaşte, să fac. slobozeaşte cineva a pătimi spre râvna altuia, ca slava celui ce pă-
timeaşte mărindu-să, să se facă altora patima fără de preaget, cu
Iară cum că poartă grija, şi cum că bine poartă grija, preadrept
nădeajdea slavei c6il ce va să fie şi cu pofta bunătăţilor celor ce
va socoti cineva întm acest chip. Numai Dumnezeu iaste din fire
vor să fie, precum la mucenici. Să părăseaşte cineva a cădea une-
bun şi înţălept. Deci, ca cel ce iaste bun, poartă grija. Că cela ce
ori şi în faptă de ocară, spre îndreptarea altei patimi mai reale.
nu poartă grija, nu iaste bun. Pentru că şi oamenii, Şi vitele fi-
Precum: Iaste unul de să mândreaşte pentru faptele bune şi ispră-
reaşte poartă grija pentm fiii lor, şi cel ce nu poartă grija să pri-
vile sale, [şi] îl părăseaşte pre acesta Dumnezeu a cădea în curvie,
ca prin cădeare, întru simţirea neputinţii sale viind, să se sme-
=aăpn#3e. Iară Ca Cel Ce iaste înţălept, preabine poartă grija de
rească, şi apropiindu-să, să se mărturisească Domnului.
Deci trebue ca la aceastea luând aminte, de toate lucrurile pro-
Şi trebue a şti cum că aleagerea lucrurilor celor ce să cuvin să Aieagerea iu-
niei să ne minunăm, pre toate să le lăudăm, pre toate fără de isco-
Se facă, în stăpânirea noastră iaste. Iară sfârşitu|, a| ce|or bune cniluiceluibun
dire să le priimim, măcar de s'ar şi părea iale la cei mulţi că sânt
adecă, iaste din ajutoriul lui Dumnezeu, carele după cea mai na- Îi:eo`fî=Ţ:gi
cu nedreptate, pentru a fi necunoscută şi nedescoperită proniia lui
inte cunoştinţă a sa cu dreaptă ştiinţă a sa cu dreptate ajută celor săvârşire de ne-
Ceale ce sânt ^m Dumnezeu, şi gândurile noastre, şi faptele, şi ceale viitoare nu-
stăpâninm nm Ce aleg binele cu dreaptă ştiinţă. Iară al ce|or rea|e, după |ăsare, vcx3iasteproni-
tiă să cuvine a
mai lui ştiute. Iară toate zic pre ceale ce nu sânt în stăpânirea
Dumnezeu iarăşi după cea mai nainte cunoştinţă a sa cu dreptate Îa.
ie da stăpânirii- noastră. Că ceale ce sânt în stăpânirea noastră nu sânt ale proniei,
1ăsând.4
ci ale stăpânirii noastre c6iî de sineşi.
Iară ale lăsării chipuri sânt doao; pentm că iaste lăsare cu ico-
«p-':-.sme Iară ale proniei, unele sânt după buna voinţă iară altele după Lăsarea cea cu
nomie şi spre învăţătură, şi iaste lăsare desăvârşit cu deznădăj- rcTOŢo=e-fc-=
slobozire. După buna voinţă să fac câte fără de îndoială sânt bu-
+iir7 ne; iară după slobozire± (1) Că slobozeaşte de multe ori şi pre
cel drept a cădea în nevoi, ca fapta bună ceaia ce iaste tăinuită în-
duire. Şi cu iconomie şi spre învăţătură iaste ceaia ce să face spre desăvârşit cu
îndreptarea, şi mântuirea, şi slava celui ce pătimeaşte, sau şi spre deznădăjduire.
râvna altora şi umarea, sau Şi spre slava lui Dumnezeu. Iară cea
tru el să o arate altora, precum la lov.4 Altădată slobozeaşte să se
t,#ri" facă ceva din ceale fără de cale, ca prin fapta ceaia ce să pare
fără de cale să se isprăvească ceva mare şi minunat, precum prin
desăvârşit lăsare iaste când Dumnezeu, toate ceale spre mântuire
făcând, nesimţitoriu şi nevindecat, iară mai bine să zic neînsănă-
toşat, dintru a sa puteare şi socoteală va rămânea omul, [şi] atun-
Cruce mântuirea oamenilor. În alt chip, slobozeaşte pre cel cu-
cea să dă pierzării c6il desăvârşit, precum luda.5 Milostiv să ne
vios a pătimi rău, ca nu din ştiinţa cea dreaptă să cază, sau şi din
fie noao Dumnezeu şi să ne izbăvească de acest feliu de lăsare.
+"+ ;. hti mAJt* Ct`r.
[ 1 Cor. 12: 7.
1 ps. |34: 6.
2 Nem. 44; Lc.16: 19.
2 Rom. 9: 19.
3 in. 9: 3; Nem. 44
3 Nem., Cap 44.
4 Nem., Cap 37, 40.
4 iov 1: 12.
5 Vezi Mt. 26: 25.
102 Descoperire cu amăruntul a Pravoslavnicii Credinţe Cartea a doao 103

rârea iaste lucru al Dumnezeeştii porunci c6il mai-nainte-cunos-


Şi să cuvine a şti cum că multe sânt chipurile Proniei lui
cătoare. Iară pre ceale ce nu sânt în stăpânirea noastră mai nainte
Dumnezeu, şi nici cu cuvântul a să spune, nici cu mintea a să cu-
le hotăraşte, după cea mai-nainte-cunoştinţă a lui. Că de acum, Of:#k.?k
după această mai-nainte-cunoştinţă a lui, pre toate Dumnezeu mai
nainte le-au judecat după bunătatea şi dreptatea lui. )n"J^oj{14
tşi trebue a şti că fapta bună dela Dumnezeu s'au dat firii, şi el Fapta bună de
iaste începutul şi pricina a tot lucrul bun, şi fără de împreună_iu_ la Dumnezeu
Şi trebue a şti cum că Dumnezeu cu voe întâi şi mai-nainte- . iaste dată fi-
Voia lui m- crarea şi ajutoriul lui nu iaste cu putinţă să voim sau să facem noi rii.
nezeu cea ^ma- povăţuitoare voiaşte ca toţi să se mântuiască] şi împărăţiia lui să
inte-povăţui- vreun lucru bun. Dară în stăpânirea noastră iaste sau a rămânea în
o dobândească. Că nu ca să ne muncească ne-au zidit pre noi, ci
fapta cea bună şi a uma lui Dumnezeu, carele ne chiamă cătră
i2:o±.Ce@ Ur- ca cei ce iaste bun, ca să fim părtaşi bunătăţii lui. Iară greşind aceasta, sau a ne depărta dela fapta cea bună, adecă a ne face întru
noi, voiaşte să ne muncim, ca cel ce iaste drept.
răotate, şi a urma diavolului, carele ne chiamă cătră aceasta fără
Deci să zice cea întâi, voe mai-nainte-povăţuitoare şi bunăvo- de silă. Pentru că răotatea nimic alt nu iaste, fără numai depărtare
părăsirea inţă, a căriia el iaste pricina; iară cea de-a doao voe, următoare2 a lucrului celui bun, precum şi întunearecul iaste depărtare a lu-
iasteîndoită. şi părăsire, a căriia noi sântem pricina. Şi aceasta iaste îndoită:
minii. Deci rămâind întru cea după fire, întru fapta bună sântem;
una cu iconomie şi spre învăţătură cătră mântuire, iară alta cu iară abătându-ne dela cea după fire, adecă dela fapta cea bună,
deznădăjduire, spre muncă desăvârşit, precum am zis. Şi aceastea venim la cea afară de fire şi întru răotate ne facem.
la ceale ce nu sânt în stăpânirea noastră.
Pocăinţa iaste întoarcere dela cea afară de fire la cea după fire, €.e,iaste poc-
ăinţa.
Dumezeu pre lară din ceale ce sânt în stăpânirea noastră, pre ceale bune cu
şi dela diavolul cătră Dumnezeu, prin nevoinţă şi osteneale.
ceaie reale nu voe întâi şi mai-nainte-povăţuitoare le voiaşte, şi spre dânsele are
Deci pre omul acesta l-au făcut Ziditoriul parte bărbătească,
Omul s'au zi-
:eriv§igî:]= bunăvoinţă; iară pre ceale reale, care cu adevărat sânt reale, nici dându-i lui din darul său cel Dumnezeesc şi părtaş luişi Prin aces- ăî:";[aie"Ub;::
cu voe întâi Şi mai-nainte-povăţuitoare, nici cu următoare le
ta făcându-1. Pentru aceasta cu chip prorocesc şi pre numirea do- bătească.
voiaşte, ci lasă la stăpânirea de sine. Că ceaia ce să face de silă
bitoacelor, celor date lui ca nişte roabe, stăpâneaşte o au făcut.
nu iaste a celui cuvântătoriu, nici iaste faptă bună. Poartă grijă
Dumnezeu de toată zidirea, şi prin toată zidirea ne dă faceri de
Că, după chipul lui Dumnezeu, cuvântătoriu şi înţălegătoriu şi de-
sine-stăpânitoriu fiind făcut, cu cuviinţă i s'au încredinţat înce- Ţ/p#"
bine şi ne învaţă, şi de multe ori şi prin însuşi demonii, precum
pătoriia celor pământeşti dela Ziditoriul şi stăpânul cel de obşte al
„ ^r/4
iaste arătat la lov şi la porci3.
tuturor.
CAP 30 Dară fiindcă Dumnezeu, cel mai-nainte-Cunoscătoriu, ştiia Că Muiarea s.au
Pentru mai-nainte-cunoştinţa şi mai-nainte-hotărârea va călca porunca cea dată lui şi să va supune stricăciunii, au făcut zidit spre pă.

I-ezeu pre Să cuvine a şti cum că Dumnezeu pre toate mai nainte le i=:[:;î:;:::::Ţr:Larne;Ş:U;::?r#]'c3]sceaarŢ,e:şz::edaânnseu:L]:::]aiT=i:u:::o?Îe:n=di:
L.._______ ______._ d_t_ _,L:= ~= ._,=_.__..:,._^ ,~__ A;_.*: f^^^~^ n= r.:^^
toate mai Lna- cunoaşte, dară nu pre toate mai nainte le hotăraşte. Că mai nainte tragerea unora dela alţii. Că plăzmuirea cea dintâi, facere să zice, re; morţii.
inte le cunoaş- cunoaşte pre ceale ce sânt în stăpânirea noastră, dară nu mai

ă'atidariinu|= nainte |e hotăraşte pre aceastea. Că nu voiaşte să se facă răotatea,


sunmungzaeş::rl:ărăp::t?Ţers,ătrfaa:â:şai:âtoeracâael:i:lt,Îi':1eăazŢi:iroesâdnedâaqaf-
teiehotăaşte. nici sileaşte pre fapta cea bună. 4Pentru aceasta mai-nainte-hotă- morţii, pentru călcarea de poruncă.
Pre acesta l-au pus în Raiu, în cel gândit şi în cel simţit. Că în
1 i Tim. 2: 4.
• h" vf,4d ##: cel simţit, carele iaste pre pământ, cu trupul sălăşluindu-să, cu su-
2 Sau: după umă.
3 M,. 8: 32.
4 Gură de Aur, Vor. 22 în Epist. cătră Efes.
•"*rtp: [ Mai nainte, Cartea a 3-a, Cap 14.
104 Descoperire cu amăruntul a Pravoslavnicii Credinţe
Cartea a doao 105

fletul împreună cu îngerii petrecea, Dumnezeeştii înţăleageri lu- buinţă şi, pentni pofta vieţii, de ceale veselitoare, ca cum o ar
crând, şi cu aceastea hrănindu-să, gol cu nerăotatea şi cu viaţa alcătui iale pre aceasta să se ţie, iară cătră cei ce să sârguesc spre
#;A# cea fără de meşteşuguri, numai cătră Făcătoriul prin zidirile lui
suindu-să, şi întru privirea lui îndulcindu-să şi veselindu-să. ]
lipsirea acestora fără de sfiială să aibă urâciune: şi aşa, pre dra-
goste, dela Dumnezeu cătră materie, iară pre mânie, dela cel cu
Starea omului Deci fiindcă fireaşte l-au împodobit pre el cu voe de-sineşi- adevărat vrăjmaş al mântuirii, cătră cel de un neam să o mute.
în Raiu şi că- stăpânitoare, îi dă lui leage să nu guste din Pomul cunoştinţii. Deci de zavistiia diavolului s'au biruit omul. Că nu suferiia za-
dearea.
Pentru care Pom, în Capul cel pentru Raiu deajuns am grăit, după vistnicul şi urâtoriul de bine demon, el pentni înălţarea jos căzind,
a noastră puteare. Pre această poruncă o dă lui, făgăduindu-să că, noi să dobândim ceale de sus. Pentni aceaia şi cu nădeajdea Dum- 2-riti.. d..rM
de va păzi vredniciia sufletului, părţii c6il cuvântătoare dând bi-
ruinţa, cunoscând pre Ziditoriul şi porunca lui păzindu-o, să va
nezeirii mincinosul amăgeaşte pre ticălosul, şi cătră a sa înălţime
a mândriei suindu-l, cătră aseamene prăpastie a căderii îl pogoară.
ti»X*41-
împărtăşi de fericirea cea veacinică şi va fi viu în veaci, mai pre-
sus de moarte făcându-să. Iară de va supune trupului pre suflet, şi
va aleage mai mult dulceţile trupului, necunoscându-şi cinstea sa,
`,-4`.h-
c©`38.'© r*',\JJNt
şi dobitoacelor celor neînţălegătoare asemănându-să,2 scuturând
dela sine jugul Făcătoriului, Şi Dumnezeiasca lui poruncă cu ve-
dearea trecându-o, morţii va fi supus şi stricăciunii, şi cu ostenea-
lă să va osândi, trăgând viaţa cea ticăloasă. Că nu era de folos,
neispitit încă fiind el Şi nelămurit, să dobândească nestricăciunea,
Aţ#,?4/ ca să nu cază întru înălţarea şi judecata Diavolului.3 Că acela,
pentru nestricăciunea, după cădearea cea din voinţă, fără de po-
uÂricrcuuJ căinţă şi neschimbată au luat pre întărirea întru cel rău; precum
iarăşi şi Îngerii, după aleagerea cea din voinţă a faptei c6ii bune,
prin darul lui Dumnezeu, nemişcată pre întemeiarea întru cel
bun.
Deci să cuveniia mai întâi să se ispitească omul (că bărbatul
PO- neispitit, nelămurit, de nimic nu iaste vreadnic), şi cu lucrul prin
runcii ce s'au
dat lui Adam. păzirea poruncii să se facă desăvârşit, Şi aşa să ia pre nestricăciu-
ne daru pentru fapta bună. Că în mijloc între Dumnezeu şi între
materie fiind făcut, deacă prin păzirea poruncii, după izbăvirea
de plecarea cea firească cătră ceale de aicea, să va uni cu Dum-
nezeu după firească aşăzare, era să ia nemişcată pre întărirea
întru cel bun. Iară deacă prin călcarea poruncii să va pleca mai
mult cătră materie, şi dela Pricina lui, adecă dela Dumnezeu, îşi
va zmulge mintea, să-şi dobândească luişi stricăciunea, Şi păti-
mitoriu în loc de nepătimitoriu, şi muritoriu în loc de nemuritoriu
să se facă; şi de împreunare şi naştere stricăcioasă să aibă tre-

1 Nissie.
2 ps. 48: 13.
..Hr" ,2Ps.48:13.
) 1 Tim. 3: 7.

D6:a#=i3
Cartea a treia
±`_` .... `... ` ...... '. `.` `..` ..`.` `` ` `.-.` `..` `.` ``-.`` `-.` .` `..` ``.. `...` ` .-...`.`` `-` .'.` '.```` '. ` `'..`
să se întărească şi să se înnoiască firea, şi cu lucrul să se povăţu-
.,` .+ .... \ .......... `. ..r` ..... ` ....` .` ............,. ` .-... ` ...... ` ......,........... ` .-`." :'Ţ iască şi să se înveaţe calea faptei bune carea depărtează dela stri-
căciune şi duce la viaţa cea veacinică. Mai apoi de toate arată no-
ianul cel mare al iubirii [Sale] de oameni cătră el, pentru că însuşi
CARTEA A TREIA Ziditoriul şi Domnul priimeaşte asupră lupta cea pentru zidirea
sa, şi cu lucrul să face învăţătoriu. Şi fiindcă Cu nădeajdea Dum- Buritatea iui
CAPI nezeirii au amăgit vrăjmaşul pre om, cu trupul cel pus înainte ca Dumnezeu şi

Pentru Dumnezeiasca rânduială, şi pentru purtarea de grijă


cea cătră noi Şi mântuirea noastră
::e3iaaşŢâăltrăebcueni::::ap?uisîn;:|eupncqiăeg#i:îae,,eâi?:ăp::â::eîanî:Em±Ti
Dumnezeu. Bunătatea adecă, pentru că nu au trecut cu vedeareai mântuirm noas-
eci de această bântuială a diavolului, începătoriului pre neputinţa zidirii sale, ci s'au milostivit spre dânsa, căzută fi- tiă
\-Sy6ăL
:ri=f răotăţii, amăgindu-să omul, şi porunca Ziditoriului
nepăzindu-o, şi de daru golindu-să, şi de îndrăznea-
1a cea cătră Dumnezeu despăftindu-să, şi acoperin-
du-să cu asprimea vieţii c6ii ostenicioase (că aceas-
ind, şi mâna i-au întins. Iară dreptatea pentru că, omul biruindu-
să, nu face pre altul să biruiască pre tiranul, nici cu sila dela
moarte hrăpeaşte pre om, ci pre cela ce dedemult prin păcat moar-
tea l-au robit, pre acesta Bunul şi Dreptul îl face iarăşi biruitoriu,
ta însemnează foile smo;hinului[) şi îmbrăcându-să cu murirea, şi cu cel aseamene pre cel aseamene mântuiaşte, care lucru cu
adecă cu a fi trupul muritoriu şi gros (că aceasta însemnează Îm- vreun fealiu de meşteşug a să putea face era cu nedomirire. Iară
brăcămintea pieilor) (1), şi, după dreapta judecată a lui Dumne- înţălepciunea, fiindcă lucrului celui cu nedomirire şi greu au aflat |
zeu, din Raiu fiind izgonit, şi cu moarte osândit, şi stricăciunii dezlegare preacuviincioasă. Căci cu bunavoinţă a lui Dumnezeu
supus, nu 1-au trecut cu vedearea cel îndurat, carele pre a fi i-au şi Tatăl, cel Unul-născut Fiiul şi Cuvântul lui Dumnezeu şi Dum-
dat, şi pre bine a fi i-au dăruit; ci, după ce prin multe chipuri mai nezeu, cel ce iaste în sânul lui Dumnezeu şi Tatăl], cel deofiinţă
cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, cel mai nainte de veaci, cel fără de în-
Iconomiia lui ceput, cel ce întru început era, şi la Dumnezeu şi Tatăl era, şi
Dumnezeu
Dumnezeu era, cel ce în chipul lui Dumnezeu era,2 plecând ceriu-
cătră om, ca
să-1 întoarcă.
Îrî[îÎ4t;Îrp:::a[=t::cîanjî;:;::ee;jeţ:Îoăîaî[:p:::;;ţ[ă:Î;b:îî::r;îÎ=ten;;Îjt::tŢ%îu:;îeâăî=;u:[:
ire, prin războae, prin biruinţe, prin biruiri, prin seamne şi mi-
rile să pogoară. Adecă pre înălţimea sa cea nesmerită fără de sme-
renie smerindu-o, să pleacă, asemănându-să robilor săi, plecare ?d4w-4^
nuni, Şi prin fealiuri de puteri, prin Leage, prin Proroci6 - prin negrăită şi neînţăleasă (că aceasta însemnează pogorârea). Şi
care toate aceastea sârguinţa era ca păcatul, carele în multe fea- Dumnezeu fiind desăvârşit, să face om desăvârşit, şi să săvârşaşte I"fl.,h"kJ-d`
JJ r"Wl
liuri s'au vărsat, şi pre om l-au robit, şi tot feliul de răotate în via-
ţă au grămădit, din mijloc să se rădice, şi omul la bine a fi (adecă
la viaţa cea fericită să se întoarcă) (2). Fiindcă prin păcat au în-
cea mai noao decât toate ceale noao, carea una iaste noao supt
soare, prin carea să arată putearea lui Dumnezeu cea nemărginită.
Că ce iaste mai mare decât a să face Dumnezeu om? Şi Cuvântul
+"Jriutd„/
trat moartea în lume, ca o hiară sălbatecă şi neîmblânzită pre via- trup fără de schimbare s'au făcut, din Duhul Sfânt şi din Mariia,
sfânta pururea Fecioara şi Născătoarea de Dumnezeu. 3Şi mijloci-
ţa omenească vătămându-o. Şi trebuia, cel ce vrea să izbăvească,
să fie fără de păcat, şi nevinovat morţii c6iî prin păcat; încă [şi] toriu să face lui Dumnezeu şi oamenilor cel Unul iubitoriu de oa-
meni, nu din voe, sau poftă, sau împreunare bărbătească, sau naş-
tere cu dulceaţă, în preacurată mitra Fecioarei zămislindu-să, ci
1 Fac. 3: 7.
2 Fac. 6: 13.
din Duhul Sfânt şi din facerea cea dintâiu a lui Adam. (3) Şi să
3 Fac. 11 : 7.
4 Fac.18: 2. 1 ln.1: 18.

5 Fac. 19: 14. 2 Filip. 2: 6.


6 Grig. Naz., Cuv. 38 şi 12. 3 Athan[asie].
108 Descoperire cu amăruntul a Pravoslavnicii Credinţe Cartea a treia 109

o^JK- face ascultătoriu Tatălui, cu ceaia ce aseamene noao Şi dela noi zidirii Ziditoriului, prin Sfântul Duh, nu prin creaşterile ceale câte
au luat vindecând neascultarea noastră, Şi pildă noao de ascultare puţin făcându-să desăvârşit chipul trupului, ci deodată săvârşin-
făcându-să, fără de carea nu iaste cu putinţă a dobândi mântuire. du-să, însuşi Cuvântul lui Dumnezeu făcându-să ipostas trupului.
Penthi că Dumnezeu Cuvântul nu s'au unit cu trup carele să fi
CAP2 fost mai întâi întru al său deosebit ipostas, ci sălăşluindu-să în
Pentru chipu] zămis]irii ]ui Dumnezeu Cuvântului, pântecele Sfintei Fecioare cu nescriere-împrejur, întni al său ipos-
tas din preacuratele sângiui ale pururea Fecioarei ş'au zidit trup
şi pentru Dumnezeiasca lui întrupare
însufleţit cu suflet cuvântătoriu şi înţălegătoriu, pârgă luând luişi
Bunavestire Că în8eruI Domnului au fost trimis cătră sfânta Fecioară, ca- a fi.ământăturii omeneşti, însuşi Cuvântul făcându-să ipostas tru-
şi zămisiirea rea să trăgea din seminţiia lui David] („că arătat iaste că din luda pului. Pentru aceasta [este] împreună întru aceaiaşi dată trup: în-
Domnului. au răsărit Domnul nostru, din carea seminţie nimene nu S'au tru aceaiaşi dată trup al lui Dumnezeu Cuvântul, [Şi] întru acea-
apropiiat la Oltariu", precum au zis Dumnezeescul Apostol2; iaşi dată trup însufleţit, cuvântătoriu şi înţălegătoriu. Pentru acea-
pentru carea pricină pre umă vom zice mai cu deamăruntul). ia nu zicem om îndumnezeit, ci Dumnezeu înomenit.[ Căci fiind
Căriia şi binevestindu-i, zicea: „Bucuă-te ceaia ce eşti plină de cu firea Dumnezeu desăvârşit, s'au făcut cu firea om desăvârşit
daru, Domnul iaste cu tine". Iară ea s'au spăimântat de cuvântul acestaşi, nu schimbându-să cu firea, nici cu nălucire arătând rân-
lui. Şi zice cătră dânsa Îngerul: „Nu te teame, Mariâm, că ai aflat duiala întrupării, ci cu trupul carele 1-au luat din sfânta Fecioară,
daru la Domnul, şi vei naşte fiiu, şi vei chiema numele lui lisus3, însufleţit cu suflet cuvântătoriu şi înţălegătoriu, şi carele întru
că el va mântui pre norodul său de păcatele lor"4. Pentru aceaia şi dânsul avea pre estime, unindu-să după ipostas fără de ameste-
lisus „Mântuitoriu" să tâlcuiaşte. Iară ea, nedomerindu-să: „Cum care, şi fără de schimbare, şi fără de despărţire, neschimbând firea
Dumnezeirii sale întru fiinţa trupului, nici fiinţa trupului său întru
ya fi mie aceasta, de vreame ce de bărbat nu ştiu?", iarăşi zice
lngerul cătră dânsa: „Duhul Sfânt să va pogorî preste tine, şi pu- firea Dumnezeirii sale, nici din firea cea Dumnezeiască a lui şi
tearea celui Preaînalt te va umbri. Pentru aceasta Şi sfântul ce să din firea cea omenească, carea au luat, o fire alcătuită făcând.
naşte din tine să va chiema Fiiul lui Dumnezeu". Iară ea atuncea
zice cătră el: „Iată roaba Domnului, fie mie după cuvântul tău".5 CAP3
6Deci după ce s'au plecat Sfânta Fecioară, au venit, după cu- Pentru ceale doao firi, împrotiva Monofisiţilor (1)
Sfinta Fecioa-
ră s'au curăţit vântul Domnului carele au zis Îngerul, preste dânsa Duhul Sfânt,
Că fără de schimbare şi fără de prefacere S'au unit firile una CU Doao firi sânt
cătiă zămjsli- carele o au curăţit pre ea (1), şi puteare i-au dat priimitoare de
rea Domnului. alta, cât nici firea cea Dumnezeiască s'au strămutat dintru a sa întru cei unui
Dumnezeirea Cuvântului, împreună şi născătoare. Şi atuncea au
sângurime şi nematerialnicime, nici cea omenească s'au schimbat ipostasul lui
umbrit preste dânsa Înţălepciunea şi Putearea cea ipostatnică a
în firea Dumnezeirii, sau s'au prefăcut întru nefiinţă, nici din cea- Hristos.
lui Dumnezeu celui Preaînalt, Fiiul lui Dumnezeu, zic, cel deol
fiinţă cu Tatăl, ca o sămânţă Dumnezeiască (2), şi au închiegat
1e doao firi o fire alcătuită s'au făcut. Pentru că firea cea alcătuită
nici cu una dintru aceale firi din care s'au alcătuit nu poate fi
4=ţ,a`#.
luişi din sfintele şi preacuratele eii sângiuri trup însufleţit, cu
deofiinţă, fiindcă s'au făcut alta din altele. Precum trupul cel al-
suflet cuvântătoriu şi înţălegătoriu, pârgă adecă a fi-ământăturii
cătuit din patru stihii nici cu focul nu să zice deofiinţă, nici foc să
noastre; nu cu chipul zămislirii c6ii din semânţă, ci cu chipul
numeaşte, nici aer să zice, nici apă, nici pământ, nici cu vreuna

Lc.1: 27. gig;]Ţjî:cae[aus::]îf]::t:[cdăe::]tîen;ăj%::îHdr:Stcoăs2:udpîăŢL::r3'înpgr:::tTcăz[ş:


Evr. 7: 14. nematerialnică s'au schimbat în alcătuită, şi aşa nici cu Tatăl, a
Lc. 1 : 28 şi um.
Mt.1: 21.
5 Lc. | : 34 şi um. ] Adecă întrupat.
6 Va;s., La Naşterea lui Hristos . 2 Ma.x., Epistola cătră loann.
110 Descoperire cu amăruntul a Pravoslavnicii Credinţe Cartea a treia fl fl H

căruia firea iaste singuratică, iaste deofiinţă, nici cu Muma, pen-


tni că ea nu iaste alcătuită din Dumnezeire şi omenire; nici iarăşi
trup zicem aceasta, că cu neputinţă iaste a zice cum că sufletul şi rwd,,2,h;
trupul, asemănându-să unul cu altul, iaste de o fire. Ci fiindcă
iaste întru Dumnezeire şi omenire. Şi nici Dumnezeu nu să va
numi, nici om, ci numai Hristos. Şi va fi numele acesta „Hristos"
nu nume al ipostasului lui, ci, precum socotesc ei, al unii firi. Iară
noi nu dogmatisim cum că Hristos iaste de o fire alcătuită, nici
multe ipostasuri sânt ale oamenilor, şi toţi pre aceaiaşi hotărâre
(3) a firii priimesc (pentm că toţi sânt alcătuiţi din suflet şi din 4rL4
trup, şi toţi sânt împărtăşiţi din firea sufletului, şi au fiinţa tru-
+

f
"dŢ
h/c,
;l#.urwh
44./
pului Şi feliul cel de obşte), pentru aceasta a celor multe Şi deo-
din altele altceva, precum din suflet Şi din trup omul, sau din pa-
tru stihii trupul, ci din altele acealeaşi]. Pentru că mărturisim cum ::ţl:â,i;ioîsntads::;oflr:lrfli:1;C,eams,uE%şlel::rzei`ce,;1q:CtaLipuolsutl:şdoaoflri
că din Dumnezeire şi din omenire Dunmezeu desăvârşit acelaş şi 2Iară la Domnul nostru lisus Hristos nu iaste cu putinţă a lua
om desăvârşit Şi iaste, şi să zice, şi din doao firi iaste, şi în doao
feliu de obşte şi cuprinzătoriu. Pentm că nici s'au făcut, nici iaste,
firi. Iară numele Hristos zicem că iaste al ipostasului, care nu să
nici să va face cândva alt Hristos din Dumnezeire şi omenire, şi
zice cu sânguime2, ci iaste însemnătoriu al amândurora firilor.
în Dumnezeire şi omenire, acestaşi Dumnezeu desăvârşit şi om
(2) Pentru că el s'au uns pre sineşi, ungând ca un Durpnezeu tru- desăvârşit. Pentru aceasta nu iaste cu putinţă a zice o fire la Dom-
pul cu Dumnezeirea sa, Şi ungându-să, ca un om. Pentru că el nul nostru lisus Hristos, ca precum la cel netăiat3, carele iaste
iaste Şi aceasta, şi aceaia. Iară ungere a omenirii iaste Dumne-
alcătuit din suflet şi din trup zicem, aşa şi la Hristos cel din Dum-
zeirea. Deci deacă de o fire alcătuită fiind Hristos, iaste deofiinţă
nezeire şi omenire. Pentru că acold iaste netăiat, iară Hristos nu
cu Tatăl, va fi dară şi Tatăl alcătuit, şi deofiinţă cu trupul, care
iaste netăiat, că nici are feliu de hristenire care să i să zică asu-
lucru a-1 zice iaste necuviincios şi plin de toată hula.
pră.4 Pentru aceasta dară din doao firi desăvârşit, din Dumnezeire
Cum încă şi o fire să va face priimitoare a deosebirilor celor adecă şi din omenire, zicem că s'au făcut unirea (4), nu după adu-
fiinţeşti, care sânt împrotivitoare unele altora? Căci cum iaste cu nare-întru-una, sau turburare, sau împreună-tumare, sau ameste-
putinţă aceaiaşi fire împreună să fie zidită şi nezidită, muritoare care, precum au zis de-Dumnezeu-urgisitul Di6scor, şi Evtihie, şi
şi nemuritoare, scrisă-împrejur şi nescrisă-împrejur?
Monofisi[ţii] Iară deacă, zicând ei că Hristos iaste numai o fire, sânguratică Îâ:tiâă,ş:a:eâtuap:o:rceedanis.?:,rcs:tuă,d:ipcifnu,::f::ţlă5,lasauunds#,dsraa;
după cinstea cea deopotrivă, sau după numirea cu acelaşi nume,
:":că=Ţ=:t:r::creL:LS,taşLonvă::c=::e+::uaâ:cme:]nsuâŢ:tu=pDa:eŢîseazue:up=eaLeLs;Lng:: sau după buna voinţă, precum au zis urâtoriul de Dumnezeu Nes-
ceaie doao firi. om, precum zicea Nestorie.3 Şi unde va fi aceaia, desăvârşit întru torie, şi Di6dor, şi The6dor al Mumpsuestiei, şi adunarea lor cea
Dumnezeire, şi desăvârşit întru omenire? Când încă şi de doao drăcească; ci după alcătuire, adecă după ipostas, fără de schim-
firi vor zice pre Hristos, deacă îl zic pre el după unire de o fire bare, şi fără de turburare, şi fără de prefacere, şi fără de despăr-
alcătuită? Căci cum că mai nainte de unire au fost Hristos numai ţire, şi fără de depărtare, şi în doao firi desăvârşite iale fiind. Un
de o fire, fieştecăruia iaste arătat. ipostas mărturisim al Fiiului lui Dumnezeu şi după ce s'au în-
Amăgirea Mo-
nofisiţiior iaste Ci aceasta iaste pricina ereticilor de să amăgesc, a zice că trupat, pre acelaşi ipostas zicându-l al Dumnezeirii şi al omenirii
lui, şi pre amândoao firile mărturisindu-le că să păzesc întru el
;eăscnufir€:Spg: a9eaiaşi iaste firea Şi ipostasul.4 Dară de vreame ce noi o fire
ibo]stas. Zicem a oamenilor, trebue a Şti cum că nu căutând la suflet şi la
\ LeorudJ:ŢeĂ, Împrot. lui Nest[orie] şi Evt[ihie] .
] „Ci din altele acealeaşi" (dM' †€t€pa)v td c*btd): ci din cele diferite care 2 Leor[+., Împrot. lui Sev. şi Evt.
rămân aceleaşi. 0Ţ. ed.) 3 Adică „individ" (&ioLioe). (N. ed.)
2 În sens restrâns (LLovoip67ta)€). 4 „Pentm că acolo este vorba de un individ, iar Hristos nu este individ, fiindcă
3 „Iar dacă, zicând ei că Hristos are numai o fire, simplă (d7t^fiv) pre aceasta o
nu există o specie a Ărz.sţcz.fă,/z.z. care să i se atribuie". (N. ed.)
vor zic6, [atunci] sau curat (yDiiv6v) Dumnezeu îl vor mărturisi, şi nălucire vor 5 Sau: nici aparentă (7tpoocD7[LKfi). (N. ed.)
aduce, nu întrupare, sau numai (vt^6v) om, precum zicea Nestorie". (N. ed.) 6 Relativă (ox€tiTctiv). (N. ed.)
4 Anast. Sin[aitul], la Oc7i.g6s, Cap 9. 7 Aceeaşi-voire, învoire (iGuiopoo^iotv). (N. ed.)
112 Descoperire cu amăruntul a Pravoslavnicii Credinţe Cartea a treia 113

el cu margenile[ -după Dumnezeire adecă cu Tatăl şi cu Duhul,


::ft::enâ'.a:au|::tînntumd::Si::is,ş:sdâoczamfti:.P::nnd#r:ăflfi:iş:;ec:srşg,z:: iară după omenire, cu Maica sa şi cu noi. Că deofiinţă iaste aces-
cem pre unire, adecă adevărată, şi nu după nălucire. Iară fiinţeas- taşi după Dumnezeire cu Tatăl şi cu Sfântul Duh, iară după ome-
că, nu ca cum amândoao firile ar fi făcut o fire alcătuită, ci fiind- nire cu Maica sa şi cu toţi oamenii. Iară cu cuvântul cu carele să
că sânt unite una cu alta cu adevărat întru un ipostas alcătuit al unesc firile lui2 zicem că să deosebeaşte el de Tatăl şi de Duhul,
Fiiului lui Dumnezeu; încă şi deosebirea lor cea fiinţească hotă- de Maica sa şi de ceialalţi oameni. Pentru că să unesc firile lui
râm că să păzeaşte. Pentru că ce au fost zidit, au rămas zidit, şi ce
prin ipostas, având un ipostas alcătuit, cu carele să deosebeaşte de
au fost nezidit, nezidit. Ce au fost muritoriu, au rămas muritoriu, Tatăl şi de Duhul, de Maica sa şi de noi.
şi ce au fost nemuritoriu, nemuritoriu. Ce au fost scris-împrejur,
au rămas scris-împrejur, Şi ce au fost nescris-împrejur, nescris- CAP4
împrejur. Ce au fost văzut, au rămas văzut, şi ce au fost nevăzut, Pentru chipul dării Şi împărtăşirii c6iî
nevăzut. Unul străluceaşte cu minunile, iară altul s'au supus ocă- deopotrivă a însuşiri]or (1)
rilor.2
Iară Cuvântul, fiindcă sânt ale lui ceale ce sânt ale sfântului Deci cum că alt lucru iaste fiinţa, şi alt lucru ipostasul, de mul- Nme ceaie
Impărtăşirea
însuşirilor. său trup, pre ceale omeneşti le face ale sale, şi pre trup îl împăr- te ori am zis, şi cum că fiinţa însemnează feliul cel de obşte3 şi ±egştiş#:
tăşaşte din ceale ale lui, după chipul dării şi împărtăşirii c6il deo- cuprinzătoriu al ipostasurilor celor de un feliu - Precum Dumne- deosebi hsem.
zeu, om - iară ipostasul însemnează netăiat, adecă faţă - precum nătoaie.
potrivă3, pentru încăpearea părţilor întru sine, adecă a uniia întru
alta, şi pentru unirea cea după ipostas, şi pentru că unul au fost, şi pre Tatăl, pre Fiiul, pre Duhul Sfânt, pre Petru, pre Pavel. Pentru
acelaş, cel ce lucra şi ceale Dumnezeeşti Şi ceale omeneşti în fie- aceasta trebue a şti cum că numele Dc/7##ezei.rz.z. şi al ome#z.rz.z.
iaste arătătoriu al fiinţelor, adecă al firilor; iară acesta, adecă
ît::=elae.ed:?,aa;â5:o=ou|c#a:reiilesăc:i;::ă:şâir::s:iegl:ii,a4l,ak.ă!:i D2477c#ezec4 şi om, să pune şi la fire, precum când zicem cum că
că Dumnezeiasca lui fire nu au pătimit, şi Fiiul Omului să măr- „Dumnezeu iaste fiinţă neajunsă de minte" şi cum că „unul iaste Ov-J-_
turiseaşte că mai nainte de patimă în Ceriu au fost,5 precum în- Dumnezeu". Dară să ia şi la ipostasuri, fiindcă cel mai mărunt4
suşi Domnul au zis. Pentru că unul şi acelaşi au fost Domnul (adecă ipostasul) priimeaşte numele celui mai sobomicesc şi mai pdfta»oAt
Slavei, cel ce cu firea şi după adevăr Fiiu al Omului, adecă om cuprinzătoriu preste tot (adecă al fiinţii) precum când zice Scrip-
s'au făcut. Şi ale lui şi minunile şi patimile a fi le cunoaştem, tura: „Pentru aceasta te-au uns pre tine, Dumnezeule, Dumnezeul
măcar de şi cu alta făcea minunile, şi cu alta acelaşi suferiia pa-
timile. Pentru că ştim că precum unul iaste ipostasul lui, aşa să :,ăJ:5;:ă.i:teă|ea:rârîă:atta::eAŢ::iildî:ip,r6:Eiiunlii.;f;erşu|Ţvcâ:darzăi,cae,:
păzeaşte deosebirea cea firească a firilor. Dară cum să va păzi Deci la Domnul nostru lisus Hristos fiindcă cunoaştem doao
deosebirea, deacă nu să vor păzi ceale ce au deosebirea între si- firi, iară un ipostas alcătuit din amândoao, când socotim firile, nu- cm să iau ia-
ne? Pentru că deosebirea iaste deosebire a celor ce să deosebesc. mim „Dumnezeire" şi „omenire", iară când ipostasul cel a|cătuit le laHristos.
Deci cu cuvântul cu carele să deosebesc firile lui Hristos între din firi, uneori dela amândoao „Hristos" (2) îl numim, şi „Dum-
dânsele, adecă cu cuvântul fiinţii, cu acesta zicem că să uneaşte nezeu împreună Şi Om", şi „Dumnezeu întrupat"; iară alteori, de
la o parte, „Dumnezeu" numai, Şi „Fiiu al lui Dumnezeu", şi

[ „Deci, datorită faptului că firile lui Hristos se deosebesc una de alta, adică din

:i:::-i-:
#W, \_Proc+", Epistola a 2-a cătră arm.
Leon, Epistola 1 0 .
pricina esenţei sale, zicem că el se uneşte cu extremele..." (N. ed.)
2 „Însă datorită faptului că firile sale sânt unite..." (N. ed.)
3 „Feliul cel de obşte": specia comună (t6 Ko`v6v €î6oe). (N. ed.)
3 Sau: întoarcerii c6iî deopotrivă. 4 Sau deosebit.
4 i Cor. 2: 8. 5 ps. 44: 8.
5 In. 3: 13.
6 Iov 1: 1.
114 Descoperire cu amăruntul a Pravoslavnicii Credinţe Cartea a treia 115

„Om" numai, Şi „Fiiu al Omului". Şi uneori numai dela ceale în cea pricinuită şi Fiiască, şi în cea pricinuită Şi Purceasă o cu-
înalte, iară alteori numai dela ceale smerite. Pentm că unul iaste noaştem că iaste (1); şi pre iale cum că sânt nedespreunate, şi ne-
cel ce şi aceaia şi aceasta deopotrivă iaste, una fiind pururea fără despărţite unele de altele, şi unite, şi cum că încap fără de ames-
de pricină (3) din Tatăl, iară alta făcându-să mai pre umă, pentni tecare între sine, adecă unele întru altele, le ştim: unite adecă fără
iubirea de oameni. [ de amestecare (pentru că trei sânt, măcar de şi sânt unite), iară
Şi aşa, Dumnezeire zicând, nu numim la dânsa însuşirile ome- deosebite fără de despărţire (că măcar de şi fieştecarele a sa deo-
Însuşirile nu- nirii. Pentru că nu zicem Dumnezeire pătimitoare sau zidită. Nici sebită stare are, adecă iaste desăvârşit ipostas, şi pre însuşirea sa,
Ţeîrîî[::en:ie::: 1a trup, adecă la omenire, nu grăim însuşirile Dumnezeirii. Pentni adecă pre chipul estimii sale deosebit îl are, dară însă sânt unite
ză fire nu să că nu zicem trup, adecă omenire nezidită. Iară la ipostas, măcar cu fiinţa şi cu însuşirile ceale fireşti, Şi cu a nu să despărţi, nici a
mută, Ci nu- de|a amândoao, măcar dela o parte pre el de îl vom numi, pre în- să despreuna de ipostasul cel Părintesc, şi un Dumnezeu şi sânt, şi
Ţeî;ra[ec:e[::: suşirile amândurora firilor le punem la el. Pentru că Hristos (care să zic) - întru acestaşi chip şi la dumnezeiasca, şi negrăita, şi ca-
semnează nume cuprinde pre amândoao) şi Dumnezeu şi om să zice, şi rea toată mintea şi înţăleagerea covârşaşte Rânduiala întrupării lui
ipostas. zidit Şi nezidit, şi pătimitoriu şi fără de patimă. Şi când dela o Dumnezeu Cuvântului şi Domnului nostru lisus Hristos, unuia
parte (4) Fiiu al lui Dumnezeu Şi Dumnezeu să numeaşte, prii- din Sfânta Troiţă, doao firi mărturisim, Dumnezeiască şi ome-
meaşte însuşirile firii c6il împreună-unite, adecă ale trupului, nească, care s'au împreunat amândoao şi s'au unit după ipostas,
Dumnezeu pătimitoriu numindu-să, şi Domn al Slavei răstignit, dară un ipostas carele s'au făcut alcătuit din amândoao firile. Şi
nu ca cela ce iaste Dumnezeu, ci ca cela ce acestaşi iaste împre- zicem cum că şi după unire să păzesc amândoao firile întru unul
ună şi om; şi când Om, şi Fiiu al Omului să numeaşte, priimeaşte ipostasul cel alcătuit, adecă întru unul Hristos, şi cum că cu ade-
însuşirile şi măririle firii c6il Dumnezeeşti, Prunc mai nainte de vărat sânt iale şi însuşirile lor ceale fireşti, însă unite fără de
veaci numindu-să, Şi Om fără de început, nu ca cela ce iaste amestecare, şi fără de despărţire deosebite şi numărate. [Şi pre-
Prunc şi Om, ci ca cela ce Dumnezeu fiind mai nainte de veaci, cum ceale trei ipostasuri ale Sfintei Troiţe fără de amestecare sânt
în vremile ceale mai de pre urmă s'au făcut Prunc. Şi acesta iaste unite, şi fără de despărţire despă4ite, şi să numără, şi numărul
chipul dării şi împărtăşirii c6iî deopotrivă, şi o fire şi alta dând despărţire, sau despreunare, sau înstreinare şi tăiare între dânsele
ceiialalte, Şi împărtăşindu-se deopotrivă cu ceale ale sale, pentru nu face ®entru că un Dumnezeu cunoaştem, pre Tatăl, şi pre Fi-
aceaia că iaste acelaş ipostas, şi pentru încăpearea lor întru sine, iul, şi pre Duhul Sfânt), întru acestaşi chip şi firile lui Hristos,
a uniia adecă întru alta. După această socoteală putem a zice deşi sânt unite, dară fără de amestecare sânt unite, şi deşi încap
între sine, adecă una întni alta, dară pre schimbarea şi prefacerea
?ae,?tşT.:r.iâ::iiiîieps:gu::=;::rue`c::,ş2t,|iş3empuă|maî;ts,sa'î:zairdăi: uniia întru alta nu o priimesc. Că păzeaşte fieştecarea neschim-
iaste, şi fără de patimă, şi nescris-împrejur". (5) bată pre însuşirea sa cea firească. Pentru aceaia şi Să numără, Şi b
numărul nu aduce despărţire. Pentru că unul iaste Hristos, şi întru .
CAP5 Dumnezeire, şi întru omenire desăvârşit. Că numărul nu iaste pri-
Pentru numărul firilor cinuitoriu de despărţire sau de unire, ci însemnătoriu al sumii ce-
1or ce să numără, sau unite de vor fi, sau despărţite. Unite adecă,
La mmnezeu Şi precum la Dumnezeire o fire mărturisim, dară cum că trei precum că cincizeci de pietri are zidul acesta; iară despărţite, pre-
să numără Fea- ipostasuri cu adevărat sânt zicem;3 şi pre toate ceale fireşti Şi fiin- cum că cincizeci de pietri să află în câmpul acesta. Şi iarăşi: uni-
ţele, iară la Hris-ţeşti singuratice le grăim, iară pre deosebirea ipostasurilor numai te, că doao firi sânt în cărbune, a focului zic, şi a lemnului; iară
tos ffle.
în ceale trei însuşiri, adecă în cea fără de pricină şi Părintească, şi despărţite, că firea focului iaste alta, şi a lemnului alta. Alt chip
unindu-le şi despărţindu-1e pre iale, iară nu numărul. Deci precum
] Grig. Naz., CcM jj.
2 Varuh 3: 36 şi 38.
3 Leontie. ] Vas., Epz.sf. 43, Şi în cartea cea pentru Sfântul Duh, Cap 17.
Cartea a treia 117
116 Descoperire cu amăruntul a Pravoslavnicii Credinţe

cu neputinţă iaste pre ceale trei ipostasuri ale Dumnezeirii, măcar Deci aşa mărturisim, cum că firea Dumnezeirii toată deplin
de Şi sânt unite între dânsele unele cu altele, a le zice un ipostas, iaste în fieştecarele din ipostasurile eil, toată întru Tată|, toată în_ Toati Dume-
-#"&od ca să nu facem amestecare Şi pierzare deosebirii ipostasurilor, aşa tru Fiiul, toată întru Sfântul Duh. Pentru aceaia şi desăvârşit =ieas'fi#:
Dumnezeu iaste Tatăl, desăvârşit Dumnezeu Fiiul, desăvârşit cu toată ome-
şi pre ceale doao firi ale lui Hristos, care sânt unite după ipostas,
cu neputinţă iaste a le zice o fire, ca să nu facem pierzare, şi Dumnezeu Duhul cel Sfânt. Aşa şi la întruparea lui Dumnezeu nirea.
amestecare, şi nefiinţă deosebirii lor. Cuvântul, unuia din Sfânta Troiţă, zicem cum că toată şi deplin
QL" P:ruT
Dumnezeiasca fire întm unul din ipostasurile sale s'au unit cu
wfl.uwvdi
E
CAP6 toată firea omenească, şi nu parte cu parte. Că zice Dumnezeescul
Cum că toată firea cea Dumnezeiască întru una din lpostal
j §, î;:epîî§;:î:sÎ;s;[ÎÎFSjîî§îu:#±c;Î::;Î::t:Î#:a#Îî§ţgî;c:Îţ
Lfii:`#h surile eiî s'au unit cu toată firea cea omenească, şi nu parte
cu parte

nezeiri, adecă câte treale, s'au unit după ipostas cu toate iposta-
iişî;ijn:Ţ;Î::ae;or:ăa:iîe:âid:;a:r:;:1:i:S::;şsi:;P*;:i::;e:Îdîe:::3i#ă;:.:e:bi::3â;Î:e:Îiisîî;:fii.uil:
caiele din ipos-
surile omenirii. Pentru că nici cu un chip nu s'au împărtăşit Tatăl
tasuri. parte [nici] nu are - ci pentru că iaste mărunt Şi deosebit cu nu-
mărul, ca un netăiat. Căci ipostasuile să zic că să deosebesc cu îiu::ih::::iaş:â.:;t;aşiînvt.Trpe:3re|:r;u;u::aŢefiŢreeuacceuavâ::l,ea:a:Î
numărul, iară nu cu firea. Deci să zice fiinţa preste ipostas, pen- zicem că s'au unit toată fiinţa Dumnezeirii. Pentru că nimic nu au
tru că în fieştecarele din ipostasurile eil ceale de un feliu toată lăsat Dumnezeu Cuvântul din ceale ce au sădit în firea noastră
deplin iaste fiinţa. Pentru aceaia nici să deosebesc ipostasurile când ne-au zidit pre noi dintru început, ci toate au luat asupra lui,
trup adecă, suflet înţălegătoriu şi cuvântătoriu, şi însuşirile aces-
:::[L:îdneseai:::i:oca:eţ[îcnja;acrîecsuaî]:tsâemmp:::]:[:4ipcoasrt:ssuâftî::ăsunşjr]f]: tora. (1) Că jivina ceaia ce iaste lipsită de una dintru aceastea nu
rea. Pentru că pre ipostas îl hotărăsc că iaste fiinţă împreună cu iaste om. Că el tot deplin pre mine tot deplin m'au luat asupră, şi
întâmplări. Drept aceaia ipostasul are ceaia ce iaste de obşte, îm-
preună cu seamnele şi cu însuşirile sale ceale deosebite, încă şi a :;nd:frl::;:::gtn:esplairnflsi::t,uanritil::ml3st::vT:3:icnat:4ădămiască
'
avea starea sa deosebită.6 Iară fiinţa singură de sineşi nu are sta- Deci Cuvântul 1ui Dumnezeu s'au unit cu trupul prin mijlo-
re, ci întru ipostasuri să priveaşte. Deci când pătimeaşte unul din cirea minţii, carea iaste în mijloc între curăţeniia lui Dumnezeu şi`\,,
ipostasuri, toată fiinţa ai căriia ipostasul au pătimit să zice că au între
__-_-- 0_ gros`imea
_ _____ _ trupului.5
JL Pentru că pre stăpânirea sufletului şi a om mintea

pătimit întru unul din ipostasurile eil. Însă nu urmează nevoe ca trupului o are mintea. Iară mintea iaste partea cea mai curată a arestăpânirea.
şi toate ipostasurile ceale de un feliu împreună să pătimească cu sufletului. Dară şi pre stăpânirea minţii o are Dumnezeu, şi când i
ipostasul cel ce pătimeaşte. să dă voe dela Dumnezeu, mintea lui Hristos îşi arată stăpânirea
sa. Dară să biruiaşte şi urmează lui Dumnezeu, şi aceastea lu-
crează, care voiaşte Dumnezeiasca voe.
] „Cele comune şi universale se atribuie celor particulare supuse lor" (N. ed.)
2 Fe|iu: specie (۔sos). (N. ed.)
3 „Mărunt şi deosebit": particular (H€pti(6v). (N. ed.)
4 Întâmplări: accidente. (N. ed.) 1 col. 2: 9.

5 „Însuşirile ceale însemnătoare": proprietăţile caracteristice (td XGPciKtnp`O- 2 DLorL., Pentru Dumnez. Numiri, Cap 2.
3 Sau cu buna plăceare şi voinţă.
iLKd isLdHG"). (N. ed.) 4 Athan.; Grig. Naz., Epz.sf. căfră K/!.d şi aM 30; Kirill, Cap. 8 la loann.
6 „Drept aceea ipostasul are ceea ce este comun, împreună cu ceea ce îl parti-
5 Grig., Cuv. 1, 38 şi 51. Mai nainte, Cap 8.
cularizează şi, în plus, existenţa în sine". (N. ed.)
118 Descoperire cu amăruntul a Pravoslavnicii Credinţe Cartea a treia 119

ot „(3 Şi mintea s'au făcut lăcaş al Dumnezeirii c6il unite cu dânsa scris-împrejur, pre toate avându-le câte are Tatăl, ca cel ce iaste
6-.?a- după ipostas, precum adecă şi trupul, iară nu împreună-1ăcuitoare,
precum părearea cea spurcată a ereticilor să amăgeaşte, zicând că
deofiinţă cu dânsul, numai cu chipul naşterii şi cu aducerea[ deo-
sebindu-să de ipostasul cel părintesc, desăvârşit fiind, şi niciodi-
/~,nL, un vas de un obroc nu va putea încăpea doao obroace - trupeaşte nioară de ipostasul cel Părintesc despărţindu-să. Iară în vremile
pre ceale nematerialnice judecându-le. (2) Dară cum Dumnezeu ceale mai de pre urmă, nedepărtându-să Cuvântul de sânurile cea-

#7t,
desăvârşit şi Om desăvârşit şi deofiinţă cu Tatăl Şi cu noi să va le Părinteşti, cu nescriere-împrejur s'au sălăşluit în pântecele
zice Hristos, deacă o parte a firii c6ii Dumnezeeşti cu o parte a Sfintei Fecioare, fără de sămânţă şi necuprins, precum ştie însuşi,
firii c6iî omeneşti s'au unit întru dânsul?] şi întru însuşi ipostasul său cel mai nainte de veaci ş'au urzit luişi
Iară firea noastră zicem că s'au sculat din morţi, şi s'au înălţat, trup din Sfânta Fecioară.
şi au şăzut de-a dreapta Tatălui, nu pentru că toate ipostasurile Deci întm toate era, şi mai presus de toate era, deşi în pântecile Ipostasul Cu-
oamenilor au înviiat Şi au şăzut de-a dreapta Tatălui, ci pentru că Sfintei Născătoarei-de-Dumnezeu era, ci întru acela era prin lu- vântu]ui cel sin-
toată firea noastră întm ipostasul lui Hristos [au făcut aceasta]. Că crarea întrupării. Deci s'au întrupat, dintr'însa luând luişi pre pâr- g-tic, dpă ^m-
zice Dumnezeescul Apostol: „Împreună cu dânsul ne-au sculat, şi tiupare s'au fi-
ga ffământăturii noastre, trup însufleţit cu suflet cuvântătoriu şi cut alcătuit.
ne-au aşăzat întru Hristos"2. înţălegătoriu, întrucât însuş ipostasul 1ui Dumnezeu Cuvântul s'au
Încă şi aceasta zicem, cum că unirea s'au făcut din fiinţele de făcut ipostas trupului, şi ipostasul Cuvântului, cel ce mai nainte
obşte. Că toată fiinţa iaste de obşte a ipostasurilor celor ce să cu- era singuratic şi nealcătuit, s'au făcut alcătuit; iară alcătuit din
prind de dânsa, Şi nu iaste cu putinţă a afla fire, adecă fiinţă mă-
runtă şi deosebită (3). Că aşa nevoe ar uma, pre acealeaşi ipos-
doao firi care era desăvârşit, din Dumnezeire adecă şi din ome-
nire. Şi poartă el şi însuşirea cea închipuitoare şi descurcătoare a
;`®-#<ţ`4.
tasuri şi de-o-fiinţă, şi de-altă-fiinţă a le zice, şi pre Sfânta Troiţă, fiimii c6il Dumnezeeşti a lui Dumnezeu Cuvântul (1), cu carea `A~ d-u.
după Dumnezeire, Şi de-o-fiinţă, Şi de-altă-fiinţă a o zice. Deci iaste deosebit de Tatăl şi de Duhul, şi însuşirile ceale închipui-
?`.. 44'
aceaiaşi fire să priveaşte în fieştecarele ipostas. Şi când grăim toare şi descucătoare ale trupului (2), cu care să deosebeaşte de -C.'f7=1J4
cum că firea Cuvântului s'au întrupat, precum au zis fericiţii băr-
baţi Athanasie şi Kirill, zicem cum că Duimezeirea s'au unit cu
Maicâ sa şi de ceialalţi oameni. Şi încă poartă şi însuşirile firii
c6iî Dumnezeeşti (3), după care iaste unit cu Tatăl şi cu Duhul, şi
L- -wd.
trupul. Drept aceaia nici putem a zice cum că firea Cuvântului au seamnele firii c6il omeneşti (4), după care iaste unit şi cu Maica
r,'o . r
pătimit. Căci nu au pătimit Dumnezeirea întru dânsul. Ci zicem sa, şi cu noi. Şi încă să deosebeaşte de Tatăl şi de Duhul, de Mai-
cum că firea omenească au pătimit întru Hristos, neînsemnând cu ca sa şi de noi, cu aceasta că iaste Dumnezeu împreună Şi om
aceasta pre toate ipostasurile oamenilor. Aşijderea şi mărturisim acelaş. Că pre aceasta preadeosebită însuşire a ipostasului lui
cum că Hristos au pătimit cu firea omenească. Pentru aceasta fi- Hristos o cunoaştem.
rea Cuvântului zicând, însemnăm pre însuşi Cuvântul. Iară Cu- Deci îl mărturisim pre dânsul Fiiu unul al lui Dumnezeu şi
vântul Şi pre firea cea de obşte are, Şi pre ipostasul cel deosebit. după ce s'au făcut om, şi Fiiu al Omului pre acelaşi, unul Hristos,
unul Domn, cel ce iaste singur Unul-născut Fiiu şi Cuvânt al 1ui
CAP7 Dumnezeu, Iisus Domnul nostru. Şi doao cinstim pre naşterile lui,
Pentru cel unul-alcătuit lpostas al lui Dumnezeu Cuvântul una cea din Tatăl mai nainte de veaci, mai presus de pricină, şi de
cuvânt, şi de vreame, şi de fire; iară una în vremile ceale mai de
Deci pre Dumnezeescul ipostas al lui Dumnezeu Cuvântul îl
pre urmă pentru noi, ca noi, şi mai presus de noi. Pentru noi, că #:şct+e^rcea
Hristos din~ L
zicem că iaste mai nainte de toţi veacii, fără de ani Şi pururea, sin-
pentru a noastră mântuire; ca noi, că s'au facut om din muiare, şi tri.ă;;ău Îa-s-t-:
guratic şi nealcătuit, nezidit şi fără de trup, nevăzut, nepipăit, ne- după vreamea naşterii (5); mai presus de noi, că nu din sămânţă, ca noi şi mai
Ci din Sfântul Duh şi din Sfânta Fecioara Mariia, mai presus de presus de noi.
+2GBrfiîegs..'2%:t.]CătrăKlid.
' Adecă cu a fi Fiiu.
120 Descoperire cu amăruntul a Pravoslavnicii Credinţe Cartea a treia 121

leagea naşterii. Şi nu numai Dumnezeu pre el îl propoveduim, CAP 8. cÂWS/;«:


gol de omenirea noastră, nici iarăşi numai om, golindu-l pre dân- Cătră cei ce zic: Oare supt câtăţimea cea necurmată să c,`4Z%*
sul de Dumnezeire. Nu altul şi altul, ci unul şi acelaşi, împreună
Şi Dumnezeu şi om, Dumnezeu desăvârşit şi om desăvârşit; tot
aduc firile Domnului, sau supt cea deosebită? (1) nJ tJA-& --
deplin Dumnezeu, şi tot deplin om; pre acelaşi tot deplin Dum- Iară de va întreba cineva pentru firile Domnului: „Oare sup cfiJ}uĂ
nezeu, [chiar] şi împreună cu trupul său, şi tot deplin om, [chiar] câtăţimea cea necurmată să aduc, sau supt cea deosebită?", vom
şi împreună cu Dumnezeirea sa cea mai presus de Dumnezeire. zice cum că firile Domnului nici un trup sânt, nici o faţă de ceale
Şi prin aceaia ce zicem, cum că iaste „Dumnezeu desăvârşit şi
om desăvârşit", arătăm pre plinirea şi nelipsirea firilor[; iară prin
pe deasupra lucrurilor, nici o linie, nici vreame, nici loc, ca să se
aducă supt câtăţimea cea necumată. Că aceastea sânt ceale ce să fş`?,f
numără cu necumare. Ţ
) :şemaL;r:es]Zn]S:=ri':#:::];#apeuaŢ5Zteaţuşi:9.tdep[în°m">însem-
Încă mărturisim şi o fire întrupată a lui Dumnezeu-Cuvântul,
Trebue însă a şti cum că numărul iaste al celor ce să deose-
besc. Şi nu iaste cu putinţă să se numere ceale ce întru nimic nu
T4!.;%f;;a4
să deosebesc. Iară după ceaia ce să deosebesc, după aceaia să şi
vk:#t+;::::ncua=ezaLLcaecfi:r:cL]C:Ţkii:LtLŢPDa::'L'6nusveâŢ"â]nşdLsP,raeu:L::iap;ŢşrLdi: numără. Precum Petru şi Pavel, cât după ceaia ce sânt uniţi nu să
tă. nematerialniciia sa nu s'au strămutat, Şi tot s'au întrupat, şi tot numără, pentni că cu cuvântul fiinţii fiind uniţi2, nu să pot zice
iaste nescris-împrejur. Să micşorează cu trupul cel luat şi să doao firi. Iară după ipostas fiindcă să deosebesc, să zic doao ipos-
strânge, şi cu Dumnezeirea iaste nescris-împrejur, fiindcă nu să tasuri. Întrucât numărul iaste al celor ce să deosebesc, şi după chi-
întinde trupul lui cu Dumnezeirea lui cea scrisă-împrejur. pul cu care să deosebesc ceale ce să deosebesc, după chipul acela
Deci tot iaste Dumnezeu desăvârşit, dară nu cu totul Dumne- să şi numără.
zeu. Că nu iaste numai Dumnezeu, ci şi om. Şi tot iaste om desă- Deci firile Domnului după ipostas fără de amestecare sânt Ceale doao firi
94 ` &r. vârşit, dară nu cu totul om, că nu iaste numai om, ci şi Dumne- unite. Iară după cuvântul şi chipul deosebirii, fără de despărţire ale lui Hristos
f+ără de ameste-
zeu. Pentm că cuvântul acela, adecă „cu totul", însemnează fire, sânt despărţite. Şi după chipul după care sânt unite nu să numără. care sânt unite,
c^1"-4Tf ^
Pentru că nu zicem cum că firile lui Hristos sânt doao după ipos- şi fără de des-
#i_-_r4LA :aeraaz:;efi:::;îaa€:C,;ai±°L{:;>î;Po°s::as:i(P6r)ecumşiacela,„alta",[însem- tas. Iară după chipul după care fără de despărţire sânt despărţite, păft despăr-
) Trebue însă a Şti că măcar de şi zicem cum că firile Domnului să numără. Pentru că doao sânt firile lui Hristos, după cuvântul şi ţite.
+îL1 -hc:f: chipul deosebirii. Pentru că fiind iale unite după ipostas şi având
±:ăgp#I^:::Ţî:tsrper:]Ţ]er'e:dce:ăEnuamî::ge]a::%'ă:acr:şat;:asctăî:rc]ăpteoa:teeasst'raăŢ pre încăpearea cea întru sine, faTră de amestecare sânt unite, fieşte-
carea păzindu-şi osebirea sa cea firească. Deci fiindcă după chi-
bate, precum voiaşte, şi încape, iară printr'însa nimic. Şi aceasta
din măririle sale împărtăşaşte pre trup, rămâind ea fără de patimă pul deosebirii şi numai după acela să numără, supt câtăţimea cea
cokiţ*
•`fM,`-h-
şi neîmpărtăşită de patimile trupului. Că deaca soarele, împăr- deosebită să vor aduce.
tăşindu-ne pre noi de lucrările sale, rămâne el neîmpărtăşit de ale Unul dară iaste Hristos, Dumnezeu desăvârşit şi om desăvâr-
noastre, cu cât mai vârtos Domnul Şi Făcătoriul soarelui. 5 şit3, căruia împreună cu Tatăl şi cu Duhul ne închinăm CU 0 ÎŢ: gu^T::
închinăciune, nedeosebindu-să preacuratul lui trup. Pentni Că nu Hristos.

[ „Iară de va întreba cineva pentm firile Domnului dacă se reduc la o cantitate


[ Cum că adecă firile sânt deplin, şi nimic nu le lipseaşte.
2 Adecă cum că lpostasul unul iaste şi nedespărţit. continuă sau la una împărţită, vom zice că firile Domnului nu sânt nici corp,
3 [Cf. Sf. Kirill al Alexandriei, Epz.s/o/a 44 şi 46 (PG 77. 225 8 şi 2418). Vezi nici suprafaţă, nici linie, nici timp, nici spaţiu, încât să se reducă la o cantitate
continuă; că acestea sânt cele ce se numără în chip continuu". (N. ed.)
2 „...căci find uniţi pe temeiul esenţei [lor]" (t@ ^6yq) ydp tfis oboLC*€ €Vob-

:m#Lr:J;sSu€s):::?;L;/Ned] LL€vot). OV. ed.)


3 K;ir.i+l, Anath. împrotiva lui Theod[orit] , 8.
122 Descoperire cu amăruntul a Pravoslavnicii Credinţe
Cartea a treia 123
zicem că trupul iaste neînchinat. Căci iaste închinat întru cel unul
CAP9
ipostasul Cuvântului, carele s'au făcut lui ipostas. Nu slujind noi
cŢ aceasta făpturii, pentru că nu ne închinăm lui ca unui trup gol La întrebarea aceaia, adecă: „De iaste fire
şi prost, ci ca celuia ce iaste unit cu Duimezeirea, şi pentru că
fără de lpostas?", răspuns:
întru o faţă şi întni un ipostas al lui Dumnezeu Cuvântul să aduc
Că măcar de şi nu iaste fire fără de ipostas, sau fiinţă fără de
amândoao firile lui. Mă tem a mă atinge de cărbune pentru focul faţă, pentru că şi fiinţa, şi firea să socoteaşte în ipostasuri Şi în
cel împreunat cu lemnul. Mă închin amândurora firilor lui Hrisl feaţe, dară însă nu iaste nevoe ca firile ceale unite împreună una
tos, pentru Dumnezeirea cea unită cu trupul. Că nu aduc a patra cu alta să aibă fieştecarea deosebit al său ipostas. Pentru că iaste
faţă la Troiţă. Să nu fie! Ci o faţă mărturisesc a lui Dumnezeu Cu- cu putinţă ca împreunându-se întru un ipostas, nici fără de ipostas C-4
vântul Şi a trupului lui. Că Troiţă au rămas Troiţa şi după întrul
parea Cuvântului.
să fie, nici fieştecarea deosebit ipostas să aibă, ci unul şi acelaşi
amândoao. Căci acelaşi ipostas al Cuvântului, făcându-să ipostas
îh4-
amândurora firilor, nici pre vreuna dintr'însele să fie fără de ipos-
Cătră cei ce întreabă: Oare supt câtăţimea cea necurmată
tas lasă, nici iarăşi să fie cu deosebite ipostasui le îngăduiaşte,
să aduc, sau supt cea deosebită ceale doao firi?
nici iaste uneori al aceştiia, iară alteori al aceiia; ci pururea al
Firile Domnului nici un trup sânt, nici o faţă din ceale pre dea- amândurora fără de despărţire şi fără de despreunare iaste ipostas,
supra lucrurilor, nici linie, nici loc, nici vreame, ca să se aducă neîmpărţindu-să şi nedespărţindu-să, Şi o parte a lui dându-o uni-
supt câtăţimea cea necumată. Că aceastea sânt ceale ce să numă- ia, iară o parte altiia, ci tot al aceştiia, Şi tot al aceiia fără de des-
ră cu necumare. Iară firile Domnului după ipostas fără de ames- părţire şi deplin fiind. Pentru că trupul lui Dumnezeu Cuvântul nu
tecare sânt unite, şi după cuvântul şi chipul deosebirii fără de des- s'au urzit cu deosebit chip de stare, nici alt ipostas s'au făcut deo-
părţire sânt despărţite. Şi după chipul după care sânt unite, nu să sebit de ipostasul lui Dumnezeu Cuvântul, ci întru acela urzindu-
numără. Pentru că nu zicem cum că firile lui Hristos sânt doao să, adecă întru ipostas având starea mai vârtos, şi nu singur cu
ipostasuri, sau doao după ipostas. Iară după chipul după care fără deosebită stare ipostas s'au făcut. Pentru aceaia nici fără de ipos-
de despărţire sânt despărţite, să numără. Pentru că doao firi sânt, tas iaste, nici alt ipostas aduce la Troiţă.]
după cuvântul şi chipul deosebirii. Că fiind iale unite după ipos-
tas, şi între sine încăpând, fără de amestecare sânt unite, pre pre- CAP 10
facerea cea întru sine, adecă a uniia întru alta nepriimindu-o, pen- Pentru Cântarea cea Întreit Sfântă
tru că păzeaşte fieştecarea pre deosebirea cea firească Şi după ce
2De aicea şi adăogirea ceaia ce s'au făcut la Cântarea cea În-
s'au unit. Căci ce au fost zidit, au rămas zidit, şi ce au fost nezi-
dit, nezidit. Deci fiindcă după chipul deosebirii, şi numai după treit Sfântă de Petni Knafeul, cel cu mintea deşartă, o hotărâm a fi
acela, să numără, supt câtăţimea cea rânduită să vor aduce. Căci hulitoare, ca ceaia ce aduce a patra faţă, şi deosebit pune pre Fiiul
cu neputinţă iaste să se numere ceale ce întru nimic nu să deose- lui Dumnezeu, Putearea cea ipostatnică a Tatălui, şi deosebit pre
besc. Iară după ceaia ce să deosebesc, după aceaia să şi numără. cel răstignit, ca cum ar fi altul afară de cel tare, sau pătimitoare
Precum Petru şi Pavel cât după ceaia ce sânt uniţi, nu să numără. pre Sfânta Troiţă o socoteaşte, şi împreună cu Fiiul răstigneaşte
Pentru că cu cuvântul fiinţii fiind uniţi, doao firi nici sânt, nici să
zic. Iară cu ipostasul deosebindu-se, doao ipostasuri să zic. Întru- Lr:|tTă3tă|â::e::â,ÎŢ,huc`ăsfâ:t;r:ecpuavftâenîe|âşşî:,t:,g:,|j:ga5euLp:::::umD.=:2::
cât osebirea iaste pricina numărului. ule", 1a Tatăl îl luoăm, nu numai la dânsul hotărând numele Dum- eşti sânt de
nezeirii, ci şi pre Fiiul ştiindu-l Dumnezeu, şi pre Duhul Sfânt. Şi obşte.

1 Leontie.
2_ Da,"skirL, ^+n Epist. cătră lord. Arhim.
3 Lit. „interpolată" (7[Gp6yTpot7ttov). (N. ed.)
L[
124 Descoperire cu amăruntul a Pravoslavnicii Credinţe Cartea a treia 125

pre acela, „Sfinte Tare", la Fiiul îl punem, nu despărţind de tărie învăţătură îngerească: Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fă-
pre Tatăl şi pre Sfântul Duh. Şi pre acela, „Sfinte Fără-de-moar- ră-de-moarte, miluiaşte-ne pre noi. Şi iarăşi întorcându-să copilul,
te", la Sfântul Duh îl rânduim, nu afară de nemurire puind pre şi povestind ceaia ce s'au învăţat, au cântat cântarea tot norodul,
Tatăl Şi pre Fiiul, ci la fieştecarele ipostas pre toate numirile cea- şi aşa au încetat îngrozirea. Dară încă şi la Sfântul Sobor al Patru-
1e Dumnezeeşti de obşte şi slobod luându-1e, şi Dumnezeescului lea cel mare Şi a toată lumea, carele s'au adunat, zic, în Halkid6-
Apostol umând, carele zice: „Iară noao unul iaste Dumnezeu- na, aşa s'au dat a să cânta această Întreit Sfântă Cântare. Că aşa
Tatăl, dintru carele sânt toate, şi noi dintr'însul; şi unul iaste să ceteaşte la faptele acestuia Sfânt Sobor.[ Deci râs era cu adevă-
Domnul lisus Hristos, prin carele sânt toate, şi noi printr'însul; şi rat şi batjocoră, ca Cântarea cea Întreit Sfântă, carea prin Îngeri
unul iaste Duhul Sfânt, întru carele sânt toate, şi noi într'însul"]. s'au învăţat, şi cu încetarea primejdiei c6il aduse asupră s'au în-
Încă şi Bogoslovului Grigorie, carele aşa grăiaşte; „Iară noao credinţat, şi cu sobor de atâţia Sfinţi Părinţi s'au întărit şi s'au
unul iaste Dumnezeu-Tatăl, din carele sânt toate, şi unul iaste adeverit, şi mai nainte de Serafimi s'au cântat, ca ceaia ce iaste
Domnul lisus Hristos, prin carele sânt toate, şi unul iaste Duhul arătătoare a Dumnezeirii c6iî în trei ipostasuri, de părearea cea fă-
Sfant, întru carele sânt toate"2. Aceaste cuvinte, „din carele", şi ră de socoteală a Knafeului, ca cum ar fi întrecut pre Serafimi, să
„prin carele", şi „întru carele", netăind firi - că aşa nici s'ar fi se calce oarecum şi să se îndrepteaze. Ci o, obrăznicie, ca să nu
mutat prepoziţiile sau rânduialele numirilor - ci închipuind zic nebunie! Dară noi, măcar de ar crăpa dracii, aşa zicem: Sfinte
însuşirile ale unii şi neamestecate firi. Şi aceasta iaste arătat din- Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fără-de-moarte, miluiaşte-ne pre
tru aceaia că iarăşi întru una să adună, deaca cinevaşi nu va ceti no1.
aceaia în treacăt la acelaşi Apostol: „Dintr'însul, şi printr'însul,
şi întru dânsul sânt toate. Acestuia slava în veacii veacilor. CAP 11
qr•E
Amin"3. (2) Pentru firea ceaia ce în feliu şi ceaia ce în netăiat să soco-
4Căci cum că nu numai la Fiiul s'au grăit Cântarea cea Întreit
teaşte, şi pentru deosebirea, unirea şi întruparea; şi cum să
Sfântă, ci la Sfânta Troiţă, martor iaste Dumnezeescul şi Sfinţitul cuvine a Înţăleage o fire a lui Dumnezeu Cuvântul întrupată @./ 4'- C„ [
Athanasie, Vasilie, şi Grigorie, şi toată ceata purtătorilor-de-
Dumnezeu Părinţi. Că Sfinţii Serafimi, prin cea întreită sfinţire, Firea sau numai cu socoteala minţii Să înţălea8e, Că ea nu are a Firea în. trei
ne arată noao pre ceale trei ipostasuri ale Dumnezeirii c6il mai sa osebită stare; sau de obşte întru toate ipostasurile ceale de un feaiiuri să în-
fealiu, pre acealea unindu-1e, şi să zice fire ce să socoteaşte în fe- ţăleage.
presus de fiinţă; iară prin o Domnie ne vestesc pre o fiinţă şi îm-
1iu; sau cu totul aceaiaşi, împreună luându-să şi întâmplările, întru
părăţie a Troiţei c6il Dumnezeiaşte-începătoare. (3) Că zice Bo-
un ipostas, şi să zice fire ce să socoteaşte în netăiat, aceaiaşi fiind
goslovul Grigorie: „Deci aşa Sfintele Sfintelor, care şi de Sera-
fimi să acopăr, şi să slăvesc cu trei sfinţiri, întru o Domnie Şi cu ceaia ce să socoteaşte în feliu.2 Deci Dumnezeu Cuvântul, în-
Dumnezeire să împreună; carea aceasta şi de alt oarecarele din trupându-să, nici pre firea ceaia ce numai cu socoteala minţii să
cei mai nainte de noi, preafrumos şi preaînalt s'au filosofit"5. înţăleage o au luat (pentru că aceasta nu iaste întrupare, ci amă-
Predaniia cân- Povestesc încă şi cei ce au alcătuit lstoriia cea Bisericească, că gire şi plăzmuire a întrupării), nici pre ceaia ce să socoteaşte în
tării „Sfinte feliu (pentru că nu pre toate ipostasurile au luat), ci pre aceaia ce
5:;Lez:;ăiLe::W făcând litanie norodul cel din Ţarigrad pentru oarecarea îngrozire în netăiat, aceaiaşi fiind cu cea în feliu (pentru că pârgă au luat a
^m weamea iui dela Dumnezeu trimisă, s'au întâmplat de s'au răpit un copil din
ProcluArhiq>. norod, şi aşa s'au învăţat Cântarea cea Întreit Sfântă de oarecarea frământăturii noastre). Carea nu deosebită stare au avut, şi netăiat

[ Sobor[ul] cel din Halk[idon], Fapta 1-a, cătră sfârşit.


1 1 cor. 8: 6. 2 „Firea se înţelege sau numai teoretic (căci nu este de sine stătătoare), sau ceea
2 Cuv. 39.
3 [Rom.11: 36.]
ce este comun tuturor ipostasurilor aceloraşi specii, unindu-le, şi se numeşte
4_VezĂ Epist. cătră lord. fire luată specific; sau aceeaşi, adăugându-i-se accidentele, poate fi socotită cu
5 Cuv. 46, la început.
totul întru un ipostas, şi se numeşte fire luată individual, aceeaşi fiind cu cea
luată specific".
126 Descoperire cu amăruntul a Pravoslavnicii Credinţe Cartea a treia 127

mai nainte au fost, şi aşa de dânsul s'au luat, ci întru ipostasul lui cea de obşte întru lpostasul Cuvântului întreagă şi desăvârşit so-
starea au avut. Pentru că ipostasul acela al lui Dumnezeu Cuvân- cotindu-să ea.
Deci cum că firea Cuvântului s'au întrupat, adecă s'au unit cu
::S::rî::t±apc°ustt,?Si,t=a::L=jLLşi::Peăâ:::::ăş:°tL°;euîLi'tcuuvvâânnt: trup, s'au zis; dară cum că firea Cuvântului au pătimit cu trup, în-
fără de prefacere, Şi Dumnezeu - om. Că Dumnezeu iaste Cu- că până acum nu am auzit, iară cum că Hristos au pătimit cu tru-
vântul, şi omul [iaste] Dumnezeu pentru unirea cea după ipostas.
pul ne-am învăţat. Pentru aceasta dară nu însemnează pre ipostas
Deci aceaiaşi iaste a zice firea Cuvântului şi firea carea iaste în când zice „firea Cuvântului". Deci rămâne a zice cum că a fi în-
netăiat. Că nici pre netăiatul, adecă pre ipostasul, chiar şi numai trupat iaste a fi unit cu trup, iară a să face Cuvântul trup iaste a să
însemnează, nici pre obştimea ipostasurilor, ci pre firea cea de face însuşi lpostasul Cuvântului, fără de schimbare, Ipostas al tru-
obşte întni unul din ipostasurile sale socotindu-să. ea şi cunoscân-
pului. Şi cum că Dumnezeu s'au făcut om, şi omul Dumnezeu,
du-să. s'au zis. Că Duinnezeu fiind Cuvântul, s'au făcut om fără de pre-
Şi alt lucru iaste unirea, şi altul întruparea. Pentru că unirea facere. Iară cum că Dumnezeirea s'au făcut om, sau s'au întrupat,
Unirea de ^m- însemnează numai pre împreunare2, iară cătră ce S'au făcut îm- sau s'au înomenit, nicidecum nu am auzit. Iară cum că Dumne-
trupare cu ce să
•deosebeaşte. Preunarea, nu încă. Iară întruparea (carea aceaiaşi iaste a zice şi zeirea s'au unit cu omenirea întru unul din ipostasurile sale, ne-
înomenirea) însemnează pre împreunarea cea cătră trup, adecă am învăţat. Şi cum că Dumnezeu au luat chip, adecă fiinţă streină,
cătră om, precum şi înfocarea hierului pre unirea cea cătră foc. carea iaste a noastră, s'au zis. (Că la fieştecarele din ipostasuri să
Înffleagerea zi. Deci însuşi fericitul Kirill, întru a Doao Epistolie cătră Sukens, pune numele Dumnezeu.) Iară Dumnezeirea la ipostas a o zice nu
cerii ce zice „o tâlcuind cuvântul acela, „o fire a lui Dumnezeu Cuvântul întrupa- putem. Căci cum că Dumnezeire iaste numai Tatăl, sau numai
Fiiul, sau numai Duhul Sfânt, nu am auzit. Pentru că Dumne-
ia|-mG±#ăj',aa:afi:1şâ;ăşăcdeeaa|:::ăceâcnăd.:nî:ep:,ş,Ţv.âin.ma`:`j:maffi;rtăăcaui,şfii zeirea însemnează pre fire, iară numele Tatăl, pre ipostas, precum
tâicuiaşte. scos pre iconomie, adecă pre întrupare, poate şi ar fi avut oareca- şi omenirea, pre fire, iară numele Petru, pre ipostas. Iară numele
rele crezământ cuvântul lor, prefăcându-să a întreba: CDeaca o fi- Dumnezeu, şi pre firea cea de obşte însemnează, Şi la fieştecarele
re iaste totul, unde iaste săvârşirea întru omenire? Sau cum au din ipostasui deopotrivă să pune, precum şi omul. Pentru că
avut stare fiinţa noastră?' Dară fiindcă şi săvârşirea cea întru o- Dumnezeu iaste cel ce are fire Dumnezeiască, şi omul, cel ce are
menire, şi arătarea fiinţii noastre s'au adus înlăuntru prin aceasta omenească.
ce zice, Cîntrupată', înceteaze de a să sprijini în toiag de trestie". Preste toate aceastea trebue a şti cum că Tatăl şi Duhul cel
Deci aicea pre firea Cuvântului o au pus în loc de fire. Că de Sfânt nici întru un chip la întruparea lui Dumnezeu Cuvântul nu
ar fi înţăles pre fire în loc de ipostas, nu ar fi fost cu necuviinţă şi s'au împărtăşit, fără numai cu seamnele ceale Dumnezeeşti şi cu
buna-voinţă şi voire. ]
t:a:ăaîe|uciuEâun=ie:ceeustâ,u,;îân#uaită:i;âădzi::ia:::s::,.::::e;i#
Aşijderea Şi Leontie Vizantianul, la fire au înţăles graiul, nu în CAP 12
loc de ipostas. Iară în cuvântul de îndreptare al lui al Doilea Cum că Născătoare de Dumnezeu iaste Sfânta Fecioară.
La Kiriu firea Anathematism6S Cătră Prihănirile lui Theodorit, aşa zice fericitu| Împrotiva Nestorianilor.
cuv[ântuiui] să Kirill: „Firea Cuvântului, adecă ipostasul, care iaste Însuşi Cu- SfantaFecioară
^mffleage ^m 1" vântul". Pentru aceasta, a zice „firea Cuvântului", nici numai pre
A^ T_^_,__
lară pre Sfânta Fecioară chiar şi cu adevărat Născătoare de chiar şi cu adeL
de lpostas.
ipostas însemnează, nici pre obştimea lpostasurilor, ci pre firea
?eTI#esz,ea:ong:::toă:nd,:;:.s2aFă?:ricăusŢăpo:=::eEuafivezreajiaaâ::v#ă:u:g:
1 ln.1: 14.

2 Sau legătură (owdq)€tG). (N. ed.) ' D.ion., Pentru Num. Dumn. , Ca;p 2.
3 Mai sus, cap. 6 şi 7. 2 Grig.Na;z., Epistola 1 cătră Klid.
128 Descoperire cu amăruntul a Pravoslavnicii Credinţe Cartea a treia 129

vărată iaste ceaia ce pre Dumnezeu cel adevărat dintr'însa în- Dară s'au născut trupeaşte, ca cela ce s'au făcut om, nu în om mai
trupat 1-au născut. (1) Iară Dumnezeu zicem cum că s'au născut nainte zidit lăcuind, ca în proroc, ci el fiinţeaşte şi după adevăr
dintr'însa nu ca cum Dumnezeirea Cuvântului au luat dintr'însa făcându-să om, adecă întru al său ipostas trup însufleţit cu suflet
început de a fi, ci fiindcă Dumnezeu Cuvântul, cel ce mai nainte cuvântătoriu şi înţălegătoriu făcându-1 a avea starea, Şi el făcân-
de veaci fără de ani din Tatăl s'au născut, şi fără de început şi du-să lui ipostas. Că aceasta însemnează „făcut din muiare". Căci
pururea-veacinic împreună cu Tatăl şi cu Duhul iaste, în zilele cum Cuvântul lui Dumnezeu acesta s'ar fi făcut supt leage, de nu
ceale mai de pre umă pentru mântuirea noastră în pântecele eiî s'ar fi făcut om deofiintă cu noi?
s'au sălăşluit, şi dintr'însa fără de prefacere s'au întrupat şi s'au
Pentru aceaia cu dreptate Şi Cu adevărat Născătoare de Dum- Numirea aceas.
Împrotiva iui născut. Că nu om Prost au născut Sfânta Fecioară, ci Durmezeu nezeu pre Sfânta Mariia o numim. Că numele acesta pre toată ta, Născătoare
vaientin şi a adevărat; nu gol, ci întrupat; nu din Ceriu el trupul pogorându-1,
taina Întrupării o încheae. Că deacă Născătoare de Dumnezeu de Dumnezeu,
toată taina ves-
iaste ceaia ce au născut, cu adevărat Dumnezeu iaste cela ce ._^..^
teaşte.
Î;tş::#cr:?p#][încţ:::]nnt:']u[nuâsno::nş]P;#'îs:::tareacvâenad'st:]re:]nfar;î:sdau_t]mpcge:: dintr'însa s'au născut, cu adevărat Şi om. Căci cum din muiare
iuiHristos. s'ar fi adus trupul din ceriu, şi nu s'ar fi luat din firea noastră, ce
s'ar fi născut Dumnezeu, cel ce are estimea mai nainte de veaci,
ar fi fost trebuinţă de înomenire? Pentru că înomenirea lui Dum-
de nu s'ar fi făcut om? Pentru că cela ce iaste Fiiu al omului,
nezeu Cuvântului pentru aceasta s'au făcut, ca însăşi firea ceaia
arătat iaste cum că iaste om. Iară deacă acesta ce s'au născut din
muiare Dumnezeu iaste, arătat că unul iaste cel ce din Dumnezeu-
:::Ua8ureaş±'ă:îît:Uş]Şăazş:t'dşeî:::±:ăsc:icnaet'ssăă:::jg:Cvăe:srceă:irapnr::;: Tatăl s'au născut după fiinţa cea Dumnezeiască şi fără de început,
Şi în anii cei mai de pre umă din Fecioara au eşit după fiinţa
ă[=e]Pv::eeaze::cftŢî[]oî,P3:S5oe];c,ăF:îâadcdăîn:;îînaâ:văŢaot#:Lă]c]Îr]ş: ceaia ce are început şi iaste supt vreame, adecă cea omenească.
cea de-a doao.
Iară aceasta un ipostas, şi doao firi, şi doao naşteri însemnează ale
Domnului nostru lisus Hristos.
Ad;Iâră.g|eăie:::eăâ,.îeda:m.:eidi:tâdiifit:răi:Î5Ţt,n:ă:.î:te.suciia:: iară „născătoare de Hristos" nicidecum nu Zicem Pre Sfânta Născătoare de
trupul din Ceriu, ci arată cum că nu iaste numai om prost. Pentru
Fecioară, ] pentru că spre lepădarea cuvântului acestuia, „Născă- Hristos a să zi-
că iată că Şi Adam pre el l-au numit, Şi Domn, însemnând pre toare de Dumnezeu", spurcatul, şi pângăritul, şi cu socotea|e|e iu_ ce Sfmta Fe-
amândoao. Pentru că Adam să tâlcuiaşte „făcut din pământ"; iară cioară nu prii-
deu Nestorie, Vasul necinstirii, şi Spre necinstea Ceiia Ce Una CU n.af`^T,ă".nri..
mesc Părinţii.
„făcut din pământ" arătat iaste cum că iaste firea omului, ceaia ce adevărat iaste cinstită mai presus decât toată zidirea, Născătoarei
s'au zidit din pământ. Iară numele „Domn" iaste arătătoriu al
de Dumnezeu (măcar de ar crăpa el, împreună cu tatăl lui, Sata-
fiinţii c6iI Dumnezeeşti.
Şi iarăşi zice Apostolul: „Au trimis Dumnezeu pre cel Unul- Ear'i,s,p.rse2?::aşsităD::Td`rîem3ăar:,:Îa;icÂa::enoAî::ră:3î.re`ăp:â:=s,::
născut Fiiul său, făcut din muiare"6. Nu au zis „prin muiare", ci sânt ceale ce să ungea, Împărăţiia şi Preoţiia. Şi tot omul cel pur-
„din muiare". Deci au însemnat Dumnezeescul Apostol cum că tătoriu de Dumnezeu poate să se zică Hristos, dară nu Dumnezeu
el însuşi iaste cel Unul-născut Fiiul lui Dumnezeu şi Dumezeu, cu firea, precum şi urgisitul de Dumnezeu Nestorie s'au semeţit a
carele din Fecioara s'au făcut om, şi el însuş iaste cel ce din Fe- zice pre cel născut din Fecioara purtătoriu de Dumnezeu. Dară
cioara s'au născut, carele iaste Fiiul lui Dumnezeu şi Dumnezeu. noao să nu ne fie să-l zicem sau să-l socotim pre El purtătoriu de
Dumnezeu, ci Dumnezeu întrupat.3 Că însuşi Cuvântul trup s'au
făcut, născându-să din Fecioară, şi eşind Dumnezeu cu trupul cel
:#i:::â,'lâaapcellg.şlloc
3 i Cor.15: 21.

` Kirill, Epz.sf. cĂzr6 A4o#.


:Fr63.r.N]a5Z.,4[7a.ace[aşî]oC. 2 Adecă Uns.
6 Gal. 4: 4. 3 Kirill, jmprofz.vo /%j. jves/., Cartea 1.
130 Descoperire cu amăruntul a Pravoslavnicii Credinţe Cartea a treia 131

luat, carele acum şi acela să îndumnezeisă de dânsul, îndată ce CAP 14


s'au adus întni fiinţă, întrucât împreună s'au făcut aceaste trei: Pentru voi[e şi stăpâniri]e-delsineşi ale
1uarea, starea, îndumnezeirea aceluia despre Cuvântul. Şi aşa să
Domnului nostru lisus Hristos
înţăleage şi să zice „Născătoare de Dumnezeu" Sfânta Fecioară,
nu numai pentru firea Cuvântului, ci şi pentru îndumnezeirea Deci fiindcă doao firi ale lui Hristos sânt, doao ale lui Şi voile
omenirii, a cărora împreună cu minune s'au lucrat şi zămislirea, ceale fireşti, Şi lucrările ceale fireşti zicem. Dară fiindcă un ipos-
Şi starea (2): zămislirea adecă a Cuvântului, iară a trupului starea tas iaste al amândurora firilor lui, unul şi acelaşi zicem că iaste
cea întru însuşi Cuvântul; însăşi Maica lui Dumnezeu mai presus cel ce fireaşte şi voiaşte, şi lucrează după amândoao firile, dintru
de fire dând Făcătoriului a să face, şi Dumnezeului şi Ziditoriului care, şi întru care, şi care iaste Hristos Dumnezeul nostru; şi cum
a toate a să înomeni, carele au îndumnezeit ce au luat, păzind că voiaşte şi lucrează nu cu despărţire, ci cu unire. „Pentru că vo-
unirea pre ceale unite întru acest feliu precum s'au şi unit: nu iaşte şi lucrează în fieştecarele din amândoao chipurile cu împăr-
numai ce iaste Dumnezeesc zic, ci şi ce iaste omenesc a lui Hris- tăşirea celuialalt"]. Că a cărora fiinţa iaste aceaiaşi, a acestora şi
4 `, \,
Câte sânt fiin-
tos, care iaste mai presus de noi, şi ca noi. Că nici fiind mai nain-
te ca noi, mai pre urmă s'au făcut mai presus de noi; ci pururea yă:i:ţâc:is,l:rcara?r|e:Oi|ar:tae?aic|euaclfţ:;:airaas,aecdaeroosrâbŢ:1;:Îaşiiaîsiep:âtoi:eă:i::eâlnet,ş,vâ:âtt::
Firea ome_ din Cea dintâi Stare amândoao aceastea au fost, fiindcă din ză- Cărora voirea şi lucrarea iaste aceaiaşi, a acestora şi fiinţa iaste a. ]e şi lucrările.
nească s'au u- mislirea cea îndată au avut starea întru însuşi Cuvântul. (3) Deci ceaiaşi; iară a cărora voirea şi lucrarea iaste deosebită, a acestora
şi fiinţa iaste deosebită.
±jmc,g,::eu;:::;3eu=::Ste's:,m:::Spcreîg:tsed:UÎ]:eŢ]î:%ăs;ii:rsăuş::reîtDmupŢueîz::[:: 3Pentru aceasta la Tatăl şi Fiiul şi Sfântul Duh, fiindcă aceaiaşi
însufleţit le-au avut. Că le-au priimit pre iale Cuvântul cu cuvânt lucrare şi voe iaste, cunoaştem cum că şi aceaiaşi fire iaste. Iară la
de iconomie, care după rânduiala mişcării c6il fireşti cu adevărat Dumnezeiasca Întrupare, din deosebirea lucrărilor şi a voilor, cu-
fireaşte să făcea. noaştem şi deosebirea firilor; şi ştiind deosebirea firilor, mărturi-
sim împreună şi deosebirea voilor şi a lucrărilor. Că precum nu-
CAP 13 mărul firilor ale unuia şi aceluiaşi Hristos, cu dreaptă credinţă de
Pentru însuşirile a amândurora firilor să va înţăleage şi să va zice, nu despărţeaşte pre unul Hristos, ci
întreagă şi întru unire arată pre deosebirea firilor, aşa şi numărul
lară desăvârşit Dumnezeu mărturisindu-l pre acelaşi Domnul voilor şi al lucrărilor celor ce fiinţeaşte să află la firile lui (că du-
nostru lisus Hristos, şi desăvârşit om, zicem cum că acelaşi toate
pă amândoao firile era voitoriu şi lucrătoriu al mântuirii noastre)
are câte are Tatăl, afară de nenaştere; şi toate are câte Adam cel nu aduce înlăuntru despărţire -să nu fie! -ci pre a acelora numai
întâi, afară numai de păcat, care sânt trupul Şi sufletul cel cuvân- însemnează, şi întru unire, păzire Şi întregime. Pentru că ale firi-
tătoriu Şi înţălegătoriu. Şi cum că are el, după potriva celor doao lor, iară nu ale ipostasurilor zicem că sânt voile şi lucrările, adecă
Doao voi şi firi, îndoite pre ceale fireşti ale celor doao firi: doao voinţe fi-
putearea aceaia de a voi şi a lucra prin care voesc şi lucrează cea-
gâ°nat° [a[UE:îsrj reşti, pre cea Dumnezeiască şi pre cea omenească, şi lucrări doao 1e ce voesc şi lucrează. Că de am fi dat pre aceastea că sânt ale
tos. fireşti, Dumnezeiască şi omenească, şi stăpâniri-de-sineşi doao ipostasurilor, vom fi siliţi a zice pre ceale trei ipostasuri ale Sfin-
fireşti, Dumnezeiască Şi omenească, şi înţălepciune şi cunoştinţă tei Troiţe deosebite între sine cu voinţa şi cu lucrarea.
Dumnezeiască şi omenească. Că deofiinţă fiind cu Dumnezeu şi
că să cuvine a şti cum că nu aceaiaşi iaste CZ VO!., Şi j^73/r# Vrc%73
Tatăl, cu de-sineşi-stăpânire voiaşte şi lucrează ca un Dumnezeu;
/e/z.# cz voz.4, pentni că aceaia, adecă a voi, iaste a firii, precum şi a
şi deofiinţă fiind şi cu noi, cu de-sineşi-stăpânire voiaşte şi lu-
crează ca un om acelaşi. Că ale lui sânt minunile, ale lui şi pati- ' Leon, Epistola cătră Flav[ian] .
mile. 2 Max., Dz.cz/. c% Pz.r.; Vasil[ie], Fpz.sf. J3.
3 Mai sus, Cartea a 2-a, Cap 22.
4 Ma;x., Dial. cu Pir.., ALrLZLst., La, Odig.
Cartea a treia 133
132 Descoperire cu amăruntul a Pravoslavnicii Credinţe
născătoare; iară a c6il simţitoare, mişcarea cea cu pomire[; iară a
Precum a voi vedea, că la toţi oamenii să află. Iară aceasta, adecă z^7!frc/ v7'ecm
c6iî cuvântătoare şi înţălegătoare, mişcarea cea de-sineşi-stăpâni-
:: îu[cU:raa]îafi:: /e% a VoZ., nu iaste a firii, ci a socotealii noastre, precum şi întru toare2. Deci deacă fireaşte să află la cea sadnică mişcarea cea hră-
rii, aşa întru Vreun feliu a Vedea, bine sau rău. Că nu toţi oamenii întru un fe-
nitoare, Şi la cea simţitoare mişcarea cea cu pomire, fireaşte dară
vreun feiiu a liu voesc, nici întru un feliu văd. Iară aceasta şi la lucrări o vom
lucra şi a voi, da. Că întru vreun feliu a voi, întru vreun feliu a vedea, sau întru să află şi la cea cuvântătoare şi înţălegătoare mişcarea cea de-si-
a[ Feaţîî. vreun feiiu a iucra, chip iaste al metahirisirii voirii, Şi a vederii, şi
4`4*74. ?
neşi-stăpânitoare. Iară stăpânirea-de-sineşi nimic alt nu iaste, fără -,uri~
a lucrării, carele să află numai la cel ce îl metahiriseaşte, şi carele numai voirea. Deci făcându-să Cuvântul trup însufleţit, şi înţă-
îl despărţeaşte pre el de ceialalţi cu ceaia ce să zice de obşte c7eo- 1egătoriu, şi de-sineşi-stăpânitoriu, s'au făcut şi voitoriu.
sebire. (1) 2. Încă: Ceale fireşti nu au trebuinţă de învăţătură. Că nimene a m-AA 4w
A~-=Last?e;LLe:aţ:Lcpur;:i'tăat:ea::ipsu:::r::v:eş:::Le':Larez:::ă"]'arreă:a:eo: a gândi, sau a trăi, sau a flămânzi, sau a înseta, sau a domi nu să /q m/o ~
/`
~îr?^ r
m.~ = Wpt
învaţă. Dară nici a voi nu ne învăţăm. Pentru aceasta firesc lucru
iaste a voi.
J/r.mq4 întru vreun feliu, adecă lucrul cel ce iaste supus voirii şi îl voim,
să zice voz.f, şi voe a socotealii2; iară voz.forz.z{, cel ce are fire de a 3. Şi iarăşi: Deacă întru ceale necuvântătoare poartă firea, iară
Trie . A`u = voi. Precum voitoare iaste firea cea Dumnezeiască, aşijderea şi în om [firea] să poartă, fiindcă de voe, cu stăpânire să mişcă el,
-_ vi` ,-a ţr!.A cea omenească. Iară cc/ cc voz.aş/e iaste cel ce metahiriseaşte voi- deci dară fireaşte voitoriu iaste omul.

r/. .JJJr
rea, adecă ipostasul, precum Petru. 4. Şi iarăşi: Deacă după chipul Dumnezeirii c6ii fericite şi mai
Deci fiindcă unul iaste Hristos, şi unul ipostasul lui, unul şi presus de fiinţă s'au făcut omul, iară Dumnezeiasca fire fireaşte
=OF *rw u"l acelaş iaste cel ce voiaşte şi Dumnezeiaşte, şi omeneaşte. Iară iaste de-sineşi-stăpânitoare şi voitoare, deci dară şi omul, ca cela
fiindcă doao firi are voitoare, ca ceale ce sânt cuvântătoare (că ce iaste chip al eil, fireaşte iaste de-sineşi-stăpânitoriu şi Voitoriu. Stăpânirea de Î4bŢL
tot ce iaste cuvântătoriu iaste şi voitoriu Şi de-sine-stăpânitoriu), Că Pre Stăpânirea-de-sineşi cum că iaste voinţă o au hotărât Pă. sine săşi iaste
voinţa.în-
Doao voiri la doao voiri, adecă voi fireşti la dânsul zicem. Că voitoriu iaste rinţii.
aJ Hristos.
acelaşi după amândoao firile lui, că pre putearea de a voi, carea 5. Şi încă: Deacă la toţi oamenii să află aceasta, adecă a voi, şi
#J?rt#
C4JL
întru noi să află fireaşte, o au luat. Şi fiindcă unul iaste Hristos şi
acelaşi carele voiaşte după amândoao firile, acelaşi lucru voit zi-
nu la unii să află, şi la unii nu să află, iară ceaia ce de obşte la toţi
să veade şi să cunoaşte are puteare de a însemna fire întru ipos-
cem la el. Nu că numai acealea voia, pre care fireaşte ca un tasurile ceale de supt aceaia, deci dară fireaşte iaste omul voito-
0 u. Dumnezeu le voia (că nu era a Dumnezeirii a voi a mânca şi a
JL riu.
bea, şi ceale ca aceastea), ci şi pre ceale întemeitoare firii ome- 6. Şi iarăşi: Deaca firea nu priimeaşte mai mult şi mai puţin, 4 h` 24~
neşti, nu cu împrotivire a socotelii, ci după însuşirea firilor. Că
atuncea pre aceastea fireaşte le voia, când Dumnezeiasca lui vo-
iară aceasta, adecă a voi, deopotrivă întru toţi să află, şi nu întru
unii mai puţin, iară întru alţii mai mult, deci dară fireaşte voitoriu
~-44
vŢ' ire le voia şi da voe trupului să pătimească şi să facă ceale ce era EE
iaste omul. Pentru aceasta, deaca fireaşte voitoriu iaste omul,
însuşiri ale sale. 4`
[atunci] şi Domnul nu numai ca cela ce iaste Dumnezeu, ci şi ca
Din fire să
Iară cum că fireaşte să află la om voirea, de aicea iaste arătat:3 cela ce s'au făcut om, fireaşte iaste voitoriu. Că precum au luat t
află la om vo-
irea.
1-a socoteală. Deosebit de cea Dumnezeiască, trei fealiuri de firea noastră, aşa fireaşte au luat şi voia noastră. Şi după această 7g
vieţi sânt, cea sadnică, cea simţitoare, cea înţălegătoare. Deci a socoteală Părinţii au zis că el au închipuit întru sine voia noastră.
c#Iuş_:q,:iL:Î:::±iî:::e#iââ#r#Ţgeriă>cr=caă=eăc:.: 7. Deaca voia nu iaste a firii, [atunci] sau a ipostasului va fi,
sau afară de fire. Dară de va fi a ipostasului, deosebit cu voia aşa

iTfiec-ar;
#ă#*Eţcr=cgă:eăc:`am,
r(;o#:J:^%€!(N.ed) _` ++=

cuvântătoare": apetit raţional ] Sau mişcarea impulsivă. (N. ed.)


2 „Voe a socotealii": voie întemeiată pe judecată (0€^"c* yva)HLtc6v). (N. ed.)
2 Sau liberă. OV. ed.)
3 MiŢx., Dial. cu Pir.
" ;. a , o4.r d` /. =, -X- ,-
134 Descoperire cu amăruntul a Pravoslavnicii Credinţe
Cartea a treia 135
va fi Fiiul de Tatăl. (2) Că ceaia ce iaste a ipostasului are puteare
Încă şi fericitul Pavel Apostolul: „Făcându-să", zice, „ascultă- Ascuitarea ias-
de a însemna numai ipostas. Iară de va fi afară de fire, cădeare a
toriu Până la moarte, iară moartea Crucii"[. Ascu|tarea iaste su_ te a Celui ce
firii va fi voia (3). Că ceale afară de fire sânt stricătoare ale celor
după fire. Punere a voii c6il ce iaste, nu a c6il ce nu iaste. Că pre dobitocui #Şst.e şî îasti
cel necuvântătoriu nu-1 vom zice ascultătoriu sau neascultătoriu.
8. Dumnezeul tuturor şi Tatăl, sau ca cela ce iaste Tată voiaşte, Iară ascultătoriu Tatălui făcându-să Domnul, nu ca cela ce era
sau ca cela ce iaste Dumnezeu. Dară deaca ca cela ce iaste Tată, Dumnezeu s'au făcut, ci ca cela ce era om. Căci ca cela ce era
alta va fi voia lui, deosebită de a Fiiului. Că Fiiul nu iaste Tată. Dumnezeu, nici ascultătoriu era, nici neascultătoriu. Căci aceas-
Iară deaca ca cela ce iaste Dumnezeu, iară Dumnezeu iaste şi t5::â:tzea:eGcreilgo.rriseŢ2PuDş:csitădpaî:i:i:,it:::;ueŢaaHurizsi,S.sPŢiri::o:i:i::
Fiiul, Dumnezeu şi Duhul cel Sfânt, deci dară voia iaste a firii,
adecă firească. era Om.
b`a = ' 3„ 9. Încă: Deaca, după cuvântul Părinţilor,[ carii zic că a cărora Iară firească3 zicând noi pre voe, nu silită pre aceasta o zicem, Voia precum
voia iaste una, a acestora şi fiinţa iaste una, una va fi voia Dum- ci de-sineşi-stăpânitoare. (5) Căci fiindcă iaste cuvântătoare4, fără iaste firească,
e,Sbo--h nezeirii lui Hristos şi a omenirii lui, una dară şi aceaiaşi va fi şi de îndoială iaste şi de-sineşi-stăpânitoare. Că nu numai firea cea aşa Şi de-Si-
fiinţa acestora. (4) neşi-stăpâni-
Dumnezeiască şi nezidită nu are nimic silit, ci nici cea înţălegă- ;Jo'ay:e:`"W"'
10. Şi iarăşi: Deaca, precum zic Părinţii, deosebirea firii întru toare şi zidită. Şi aceasta iaste arătat. Că din fire bun fiind Dum-
o vo.e nu să cunoaşte, nevoe iaste [ca], sau de vom zice o voe, să nezeu, Şi din fire ziditoriu, şi din fire Dumnezeu, nu de silă aceas-
nu zicem deosebire firească la Hristos, sau de vom zice deosebire tea iaste. Că cine ar fi cel ce ar fi adus asupra lui această silă?
firească, să nu zicem o voe.
Şi să cuvine a şti cum că stăpânirea-de-sineşi cu acestaşi nume
d+J v- :v. 11. Şi iarăşi: Deaca, precum zice Dumnezeiasca Evanghelie, să zice, dară în alt feliu la Dumnezeu, şi în alt feliu la În8eri, şi în stăpânirea de
_€

j,u rJ. kf „viind Domnul în hotarăle Tirului şi ale Sidonului, şi întrând în


casă, vrea să nu ştie nimene de el, şi nu au putut să se tăinuias-
alt feliu la oameni.5 Că la Dumnezeu să zice cu chip mai presus sine ^m alt feliu
de fiinţă, iară la Îngeri (6) cu acest chip, că pomirea spre lucrare să zice la DLm-
C,-~ -... că"2. Fiindcă voia lui cea Dumnezeiască iaste atotputeamică, iară aleargă împreună cu aşăzarea (7) şi întrare în mijloc a vremii nici- feliu ` la ^mgeri,
nezeu, ^m alt

el, voind să se tăinuiască, nu au putut, deci dară ca un om voind decum nu priimeaşte. Că Îngerul fireaşte având pre stăpânirea-de- şi ^m alt feliu la
să se tăinuiască nu au Putut, şi Pentru aceasta Voitoriu era3 şi Ca sineşi, fără de împiedecare pre aceasta o unelteaşte, nici pre îm- oameni.
un om.4 protivirea cea dela trup având, nici pre altcineva dela carele să se &'## `.
Şi iarăşi: „Viind, zice, 1a locul, au zis: Mi-e sete, şi i-au dat lui bântuiască. Iară la oameni cu acest chip, că aşăzarea în vreame să 4t,.ţ
9` -rnm.'
vin amestecat cu hiiare; şi gustând, nu vrea să bea"5. Deci deacă
ca cela ce era Dumnezeu au însetat, şi gustând nu vrea să bea,
înţăleage mai nainte de pomirea spre lucrare. Pentru că de-sineşi-
stăpânitoriu iaste omul, şi fireaşte are stăpânirea-de-sineşi; dară
rJ®:#`.,
pătimaş dară era şi ca cela ce era Dumnezeu. Că patimă iaste şi are şi pre bântuiala cea dela diavolul, şi pre mişcarea trupului.
însetarea, şi gustarea. Iară deacă nu ca cela ce era Dumnezeu, fără Drept aceaia, pentru bântuiala aceasta şi pentru greotatea trupului
de îndoială ca cela ce era om au însetat, şi voitoriu era şi ca cela pomirea spre lucrare iaste mai pre umiă decât aşăzarea. (8)
ce era om. 1. Deci deaca vrând Adam au ascultat, Şi vrând au mâncat, Ţso?,=ţf,
cătrebuiapre t`Wo
întâi dară întru noi voinţa s'au supus patimii. (9) Deci deaca vo- voia cea ome-
inţa întâi s'au supus patimii, iară pre aceasta, împreună cu firea nească să o ia
Cuvântul.

:gcîF7Ţjăf.S'f%r°"4PO'.>şialţii;Fapt.al0-aasob.ai6.iea.
3 Sau: avea puteare de a voi.
1 Filip. 2: 8.
2 aM j6, cătră început. aA.,- > ÎJ„. v*dF
4 Max.,1a acelaş loc; Papa Agathon, în Epist. cea dela Sob. al 6-1ea. 3 Sau a firii.

5 |n. |9: 28 şi Mt. 27: 34. Max., la acelaşi loc. 4 Adecă urmează cuvântării.
S Mîix., Dial. cu Pir.
4C, . LAf 4
h,~uMtl7. 136 Descoperire cu amăruntul a Pravoslavnicii Credinte Cartea a treia 137

întrupându-să Cuvântul, nu o au luat, deci dară slobozi de păcat ci, Dumnezeu fiind, şi cu chip Dumnezeesc şi trupului stare dând,
nu ne-am făcut.] adecă după ipostas cu trupul unindu-să, cu aceasta că era
2. Şi încă, deaca putearea firii cea de-sineşi-stăpânitoare el o Dumnezeu, şi toate le ştiia, avea binele Cel din fire. ]Căci flreşti Fapteie bune
au zidit, iară pre aceasta nu o au luat, [atunci] sau defaimă zidirea sânt faptele ceale bune (11), Şi fireaşte şi deopotrivă la toţi să află, sânt fireşti.
sa ca cum nu ar fi bună, sau ne zavistuiaşte noao pentru vinde- măcar de şi nu toţi deopotrivă lucrăm ceale ale firii. Că dela cea
carea eiî, şi aşa ne lipseaşte pre noi de vindecarea cea desăvârşit, după fire la cea afară de fire prin călcarea poruncii ne-am abătut.
iară pre sineşi să arată că iaste supt patimă, pentru că nu voiaşte Iară Domnul dela cea afară de fire la cea după fire pre noi ne-au
sau pentru că nu poate desăvârşit a mântui. întors. Că aceasta iaste cea după chip şi după asemănare. Încă şi
nevoinţa şi ostenealele eii nu s'au aflat ca să căştigăm fapta cea
bună de afară adusă, ci ca să lepădăm răotatea carea iaste de afară
ŞouaŢecă]:uc::dinşjocauonfi%uiti:ţsătaîgsat|ecgt:i:.eî::giacaă]Caî:ăîifrîiŢedsoâanot:î:'cper]eocruc:
Dumnezeiasc sânt în ipostas (10), iară nu ale celor ce să socotesc cu alt cuvânt, adusă şi protivnică firii. Precum şi rugina hierului, nu firească
fiind ea, ci din nepurtarea de grijă făcându-să, prin osteneală lepă-
dându-o, pre strălucirea cea firească a hierului arătată o facem.
;e-ş:1f.e:a:n::::Î:i.f|=rcşui:1|:ă.:ăî:|3::ti:ilaf.ăs:|iîioâoz,i::ad|?ăv::ezşiic:?lec|ă:ai|rae|,S
una. însuşiri fireşti, care sânt a fi nezidit şi a fi zidit, a fi nevăzut şi a fi Şi trebue a şti cum că numele yvd)m (12) în multe fealiuri Să Graiui g,76m,.
văzut, şi ceale ca aceastea. 3. Cum încă şi voia cea alcătuită din ia, şi deosebite însemnări are. Că uneori însemnează „sfătuire", are muite în-
doao voi să va numi? Că nu iaste cu putinţă ca ce s'au alcătuit să precum zice Dumnezeescul Apostol: „Iară pentru fecioare porun- semnări.
să numească cu numirea acelora din care s'au alcătuit. Că aşa şi că a Domnului nu am, ci yvdHT\v, adecă sfătuire dau"2; iară alte-
ce s'au alcătuit din firi, fire o vom numi, şi nu ipostas. 4. Şi încă, ori „sfat", precum când zice Prorocul David: „Asupra norodului
de vom zice la Hristos o voe alcătuită, îl despărţim pre el de voia tău au meşteşugit yvdLLiiv "3, adecă sfat; iară alteori „hotărâre", 2-
Tatălui, că nu iaste alcătuită voia Tatălui. Rămâne dară a zice
numai pre ipostasul lui Hristos alcătuit şi de obşte, precum al :rne,c4::dpcaănlf;:tâ,r:::.Ţar:i:;tea.uriesş:ti:Cî:a|S::f:r:,c::drn;;::sYa:dî; -aLd;da, `
?;®#-, firilor, aşa şi al însuşirilor lui celor fireşti.
Iară socoteală [yvd)HTi] Şi aleagere la Domnul cu neputinţă
1oc de „păreare", sau în loc de „cugetare"; şi în scurt a zice, doao-
zeci şi opt de însemnări are numele acesta yvdHii.
ş:ca%teeraelăchiâi iaste a zice, de vom voi să vorbim chiar şi adevărat.2 pentru că •2;S d4 tMwri4
nu sânt ia socoteala iaste, după cercetarea Şi sfătuirea, adecă după sfatul şi CAP 15
Domnul. judecata lucrului celui neştiut, plecare cătră ceaia ce s'aujudecat. Pentru lucrările care sânt în Domnul nostru lisus Hristos
După carea umează aleagerea, carea aleage şi priimeaşte
unul mai mult decât pre altul. Iară Domnul, nefiind om gol, c Doao încă Şi lucrările zicem la Domnul nostnl lisus Hristos. cum că doao
Dumnezeu, Şi toate ştiindu-le, nu avea trebuinţă de cercetare, Pentru că avea, ca cela ce era Dumnezeu şi deofiinţă cu Tatăl, sânt ia Hris-
aseamene pre lucrarea cea Dumnezeiască; şi ca cela ce s'au făcut tos lucrările,
precum şi fi-
g:n:e;:aî:es,tiş:i::r::at`eşic:ter!urdăeu:gtâăşiaşfi;reş:şÎ:a::efr:irp.i::Î:i::: om şi deofiinţă cu noi, pre lucrarea firii omeneşti. rile.
5Şi să cuvine a Şti cum că alta iaste lucrarea, şi alta lucrătoriul,
„Că mai nainte de a cunoaşte pruncul să aleagă ceale reale, va
aleage binele. Pentru că mai nainte până va şti pruncul binele sau şi alta lucrul, şi alta cel ce lucrează. Că lucrare iaste mişcarea cea
răul, lepăda-va răul, ca să aleagă binele"4. Că acest cuvânt, „mai lucrătoare şi fiinţească a firii. Iară lucrătoriu, firea din carea iasă
nainte", însemnează cum că nu ca noi cercetând şi sfătuindu-să, lucrarea. Iară lucrul, cela ce să săvârşaşte din lucrare. Iară cel ce

] Mai sus, Cartea a 2-a, Cap 1 ; Max., Di.cz/. c# Pz.r.


] Maxim, la acelaşi loc. 2 i Cor. 7: 25.
2 Ma,x., Dial. cu Pir. 3 ps. 82: 4.
4 Dan. 2: 15.
:gîs[[i:î;i>]îg.PS.449iarămaivâftosîncap7lals[aia]. 5 Mai sus, Cartea a 2-a; Max., Dz.cz/. c# Pz.r.
Cartea a treia 139
138 Descoperire cu amăruntul a Pravoslavnicii Credinţe

lucrează iaste cel ce unelteaşte lucrarea, adecă ipostasul. Dară să lucrului celui ce să lucrează]; iară al sufletului, închipuirea oare-
zice şi lucrarea lucru, şi lucrul lucrare, precum şi ceaia ce iaste cum şi fomăluirea celui ce să face. Aşa şi la Domnul nostru lisus
zidită, zidire. Că aşa zicem „toată zidirea", însemnând pre lu- Hristos, putearea minunilor era lucrare a Dumnezeirii lui; iară
crurile ceale zidite. lucrarea mâinilor, şi a voi şi a zice „Voesc, curăţeaşte-te",2 era lu-
crare a omenirii lui. Iară lucru al firii c6il omeneşti era frângerea
Graiul „lucra-
Să cuvine a şti cum că lucrarea iaste mişcare, şi să lucrează,
re" în multe mai vârtos decât lucrează, precum zice Bogoslovul Grigorie în pâinilor3 Şi a auzi Leprosul: „Voesc"; iară al c6iI Dumnezeeşti,
fealiuri să ia. înmulţirea pânilor şi curăţirea Leprosului. Că prin amândoao - şi
Cuvântul cel pentru Sfântul Duh: „Iară de iaste lucrare, să va
lucra cu adevărat, şi nu va lucra, şi îndată ce va fi lucrată, va în- prin lucrarea sufletului, şi prin a trupului - una şi aceaiaşi, asea-
Lwow Q4;;L mene şi întocma, arăta pre lucrarea sa cea Dumnezeiască. Că
ceta"1.
precum pre firi, cum că sânt unite, şi cum că au încăpearea întru P.recum sânt
"M.##" Şi trebue a cunoaşte cum că şi însăşi viaţa lucrare iaste, şi cea
întâi lucrare a jivinii. Şi [la fel şi] toată iconomiia jivinii - Şi
sîne, una adecă întru a[ta, [e cunoaştem, dară pre deosebîrea [or â]seubnîîttee şL[gî:
nu o tăgăduim, ci şi le numărăm, şi nedespărţite Pre iale le Cu- iui Hristos, a_
L^ " tD. putearea cea hrănitoare şi crescătoare, adecă cea sadnică, şi miş- noaştem - aşa şi a voilor şi a lucrărilor Şi unirea o ştim, şi deose- şa şi iucrăriie.
carea cea cu pomire, adecă cea simţitoare, şi mişcarea cea înţă-
Jub~ 9 LUui birea o cunoaştem, şi le numărăm, şi despărţire înlăuntru nu
legătoare, şi cea de-sine-stăpânitoare. Şi iaste lucrarea lucru al
aducem. Că în ce chip trupul şi s'au îndumnezeit, şi schimbare a
&rti. puterii. Deci deaca toate aceastea le vedem la Hristos, şi lucrare
dară omenească vom zice la dânsul.
firii sale nu au pătimit, întru acestaşi chip şi voia şi lucrarea, şi
s'au îndumezeit, şi din hotarăle sale n'au eşit. Că unul iaste cel
2Lucrare să zice gândirea3 ceaia ce întâi să face întru noi, şi
ce şi aceasta şi aceaia iaste, şi întru acest chip, şi în celalalt chip,
Alte feliuri a-
le lucrărilor.
iaste lucrare singuratică şi fără de ţineare4, mintea singură neară- adecă şi Dumnezeiaşte şi omeneaşte voiaşte şi lucrează.
tat puind înainte gândurile sale, fără de care după dreptate nici
ti.Ji-) minte nu să va numi. Să zice iarăşi lucrare şi cea prin grăirea cu-
Deci doao lucrări la Hristos nevoe iaste Să Zicem, Pentru Ceale Deosebirea fi.
doao firi. Că a cărora firea iaste schimbată, a acestora deosebită riior aduce de-
vântului arătare şi descoperire ale celor gândite. Şi aceasta nu iaste lucrarea, Şi a cărora lucrarea iaste schimbată, a acestora firea :;Pro:. a ["
iaste fără de ţineare şi singuratică, ci întru ţineaŢe5 să veade,
r'"=fiuA" fiindcă iaste alcătuită din gândire şi din cuvânt. Incă şi însăşi
iaste deosebită. Şi împrotivă: a cărora firea iaste aceaiaşi, a aces-
tora şi lucrarea iaste aceaiaşi; şi a cărora lucrarea iaste una, a
rJHh d-uur., ţinearea carea are cel ce face ceva cătră lucrul cel ce să face, lu- acestora şi fiinţa iaste una, precum zic grăitorii de ceale Dum-
crare iaste. Şi însuşi lucrul cel ce să săvârşaşte, lucrare iaste. 6Şi nezeeşti Părinţi. Deci nevoe iaste ca una din doao: sau o lucrare la
una iaste numai a sufletului; iară alta, a sufletului ce unelteaşte Hristos de vom zice, una să zicem şi fiinţa; sau, de ne ţin6m de
trup; iară alta, a trupului ce iaste însufleţit cu suflet înţălegătoriu; adevăr, şi doao fiinţe după învăţătura Evangheliei şi a Părinţilor
iară ceaialaltă, însuşi lucrul. (1) Pentni că mintea, socotind mai
mărturisim, doao Şi lucrările, după cuviinţă umând lor, împreună
nainte ceaia ce va să se facă, aşa prin trup lucrează. Deci a su-
să mărturisim. Că deofiinţă fiind cu Dumnezeu şi Tatăl după
fletului iaste domniia, pentru că unelteaşte pre trup ca pre un or-
Dumnezeire, întocma va fi şi după lucrare. Şi deofiinţă fiind cu
gan, purtându-l pre el şi ocârmuindu-l. Iară alta iaste lucrarea noi acestaşi după omenire, întocma va fi şi după lucrare. Căci zi-
trupului, carele să poartă de suflet şi să mişcă. Iară lucru al trupu-
ce fericitul Grigorie, Episcopul Nissaenilor: „A cărora lucrarea
lui iaste pipăirea, şi apucarea cu mâna, şi întoarcerea oarecum a iaste una, a acestora cu adevărat şi putearea iaste aceaiaş"4. Că

1 cuv. 37. [ „Întoarcerea oarecum a lucrului celui ce să lucrează": cuprinderea a ceea ce


2 Anast. al Antiohiei. s'a făcut. (N. ed.)
3 Gr. v6T`iia. (N. ed.) 2 M,. 8: 3.

4 Fără de ţineare: nerelaţională (&ox€tos).(N. ed.) 3 In. 6: 11.


4 Grig. Nisis., C#v. pe#ţ7.%#re Şz. !Pos//czs/; iaste încă şi la Epz.s/. 43 a marelui
:#aL={:eio#2eg}gc"Mmzn. Vasilie.

\
140 Descoperire cu amăruntul a Pravoslavnicii Credinţe Cartea a treia 141

toată lucrarea iaste lucru al puterii. Şi cu neputinţă iaste a firii 1. Iară de vom zice cum că împreună cu lucrarea să aduce în- Cum că nu să
c6iî nezidite şi a c6iî zidite, o fire sau o puteare sau o lucrare să lăuntru Faţă, vom răspunde că deacă împreună cu |ucrarea să adu. aduce înlău-
ntru Faţă îm-
fie. Iară de vom zice o lucrare a lui Hristos, la Dumnezeirea ce înlăuntru Faţă, cu cuviinţă să va întoarce Cum Că şi împreuna preună cu iu.
Cuvântului vom lipi patimile sufletului celui înţălegătoriu, frica cu Faţa să va aduce înlăuntru lucrare. Şi vor fi precum trei Feaţe, crarea, sau
zic, şi întristarea, şi nevoinţa. adecă ipostasuri, ale Sfintei Troiţe, aşa şi trei lucrări; sau precum împrotivă.
Cuvântul celor
[Iară de vor zice cum că pentni Sfânta Troiţă vorbind Sfinţii o 1ucrare, aşa o Faţă şi un ipostas. Dară Sfinţii Părinţi cu un 8las(
protivnici.Părinţi au zis aceasta: „A cărora fiinţa iaste una, a acestora şi au zis: Ceale ce sânt de aceaiaşi fiinţă au şi aceaiaşi lucrare.
lucrarea iaste una, şi a cărora deosebită iaste fiinţa, a acestora 2. Şi încă, deacă împreună cu lucrarea să aduce înlăuntru Faţă,
deosebită Şi1 lucrarea", şi cum că nu trebue pre ceale grăite pentru cei ce nici o lucrare, nici doao ale lui Hristos a zice au rânduit,
Răspunsullui Bogos|ovie2 a |e aduce la Întrupare, vom răspunde: 1. Deacă nici o Faţă dară a lui, nici doao a zice au poruncit.
Damaskin.
numai pentru Bogoslovie s'au zis de Părinţi, şi nu are Fiiul şi Ci şi la cuţitul cel înfocat, precum să păzesc firile şi a focului, piidă a sfan-
"y.u,( ,` după întrupare aceaiaşi lucrare cu Tatăl, pentru aceasta nici de
şi a hierului`, aşa şi doao lucrări, şi lucrurile ale acestora. Pentru tului vasil[ie].
aceaiaşi fiinţă va fi. Şi căruia vom da aceaia: „Tatăl mieu până

`A:{#,:fÂ
acum lucrează, şi eu lucrez"3; şi: „Ceale ce veade pre Tatăl
făcând, acealea şi Fiiul aseamene face"4; şi: „De nu-m creadeţi
mie, creadeţi lucrurilor meale"5; şi: „Lucrurile care eu fac
păzeaşte deosebirea acestora în tăiarea cea arsă, şi în arderea cea
tăiată, măcar de şi nici arderea fără de tăiare să face după unire,
•.#
:uă.a:e :|ie|Ţ.1rgi:căi:=|tuăii,a:ă;;a::dfi:rceual :îe|:::ş::i, Î;:îi|auri:aşi:S:â _' aJ,.Z"

mărturisesc pentru mine"6; şi: „Precum Tatăl scoală pre mofti, şi nici tăiarea fără de ardere. Şi nici, pentru că îndoită iaste lucrarea
îi înviază, aşa şi Fiiul pre carii vâ, îi înviază"7? Că aceastea toate cea firească, doao cuţite zicem, nici, pentru că unul iaste cuţitul
cel înfocat, amestecare facem osebirii c6ii fireşti a lor. Aşa şi la
::Ţ:tŢ1:icîlc:rât:ap;:aecleî:aŢiî:ciiardeu:răe.îsnt"Pareiastedeofiinţă Hristos, a Dumnezeirii lui iaste lucrarea cea Dumnezeiască şi
2. Şi iarăşi: Deacă purtarea de grijă a făpturilor nu numai a atotputeamică, iară a omenirii lui, cea omenească şi aseamenea
Tatălui şi a Sfântului Duh, ci şi a Fiiului iaste şi după întrupare, noao. Iară lucru al 1ucrării c6ii omeneşti iaste a apuca copila de
iară aceasta iaste lucrare, deci dară şi după întrupare aceaiaşi lu- mână şi a o râdica, iară al c6iI Dumnezeeşti întoarcerea eiî în
crare are cu Tatăl. viaţă.2 Că alta iaste aceasta, şi alta aceaia, măcar de şi nedespăr-
3. Iară deacă din minuni am cunoscut pre Hristos că de acea- tite sânt una de alta întru lucrarea cea Dumnezeiască-bărbăteas-
iaşi fiinţă iaste cu Tatăl, iară minunile sânt lucrare a lui Dumne- ;ă.3 Iară deaca pentru că iaste unul ipostasul Domnului, una va fi
zeu, deci dară Şi după întrupare aceaiaşi lucrâre are cu Tatăl. şi lucrarea, pentru ipostasul acesta dară căci unul iaste, una va fi
4. Iară deacă o 1ucrare iaste a Dumnezeirii lui şi a trupului lui, şi flinţa.
aceasta alcătuită va fi, şi sau el va avea altă lucrare deosebită de a 3. Şi iarăşi: Deaca o lucrare la Domnul vom zice, sau Dumne-
Tatălui, sau Şi Tatăl va avea alcătuită lucrare. Iară de va avea al- zeiască pre aceasta o vom zice, sau omenească, sau nici Dumne-
cătuită lucrare, arătat cum că şi fire. zeiască nici omenească. Deci deaca Dumnezeiască, numai Dum-
nezeu pre el gol de omenirea noastră îl vom zice; iară deaca ome-
nească, om prost pre el îl vom huli; iară deaca nici Dumneze-
' Mîix., Dial. cu Pir. iască, nici omenească ~ nici Dumnezeu, nici om, nici cu Tatăl,
2 Adecă pentru Dumnezeire. nici cu noi deofiinţă. Că din unire s'au făcut a fi acelaşi ipostas,
3 In. 5: 17.
dară nu s'au rădicat şi deosebirea firilor. Iară deosebirea firilor
4 In. 5: 1g.
5 In.10: 38.
6 In. 10: 25. ] Max., în cartea cea pentru doao voi, şi în Dz.cz/. c# Pz.r.
7 In. 5: 21. 2 Lc. 8: 54.
8 Max., la acelaş loc. 3 Sau: cea de Dumnezeu împreună şi om.
142 Descoperire cu amăruntul a Pravoslavnicii Credinţe Cartea a treia 143
u& păzindu-să, să vor păzi cu adevărat şi lucrările acestora. Pentru lacrăma iaste a omenirii, iară viaţa, a Vieţii c6il ipostatnice. Dară
că nu iaste fire nelucrătoare. L
EmmHmiEEE ::§tăeaLŢîft:::LoscâftuâeuLopaş::eaHarŢsî:f,Ţ:rua;afi::ft:ăFuanţ:LL:LL,a:âLeacş;::ncs:t;:tLee::::
4. De va fi una lucrarea Stăpânului Hristos, sau zidită va fi,
sau nezidită. Că de mijloc între aceastea nu iaste lucrare, precum ipostasul. Dară însă are doao firi, a Dumnezeirii şi a omenirii lui. mândurora
nici fire. Deci de va fi zidită, numai fire zidită va arăta; iară de va Deci din Dumezeire fireaşte eşind slava, s'au făcut de obşte a flrilor.
fi nezidită, numai fiinţă nezidită va însemna. Că trebue cu ade-
vărat ceale fireşti să fie potrivite firilor. Că cu neputinţă iaste să
aibă stare vreo fire carea să nu fie desăvârşit. Iară lucrarea cea fi-
amândurora, pentru ipostasul cel unul şi acelaşi; iară din trup,
ceale smerite, şi sânt de obşte a amândurora. Că unul iaste şi ace-
laşi cel ce iaste şi aceasta, şi aceaia, adecă Dumnezeu şi om, şi ale h^
r
Lucrarea cea rească nu iaste din ceale de afară. Şi arătat iaste cum că nu iaste acestuiaşi sânt şi ceale ale Dumnezeirii, şi ceale ale omenirii. Că
firească arată cu putinţă nici a fi, nici a să cunoaşte firea fără de lucrarea Cea fi- pre seamnele ceale Dumnezeeşti le lucra Dumnezeirea, dară nu 4 •.
fire :|eraesac:i,::sgăl|nm;â:ieu-cs? |T:rceea:|ăa :1ee::::ea.2ele îşl încredlnţează fără de trup; iară pre ceale smerite trupul, dară nu fără de Dum- &
nezeire. Că şi pătimind trupul, era împreună unită Dumnezeirea,
5. De va fi una lucrarea lui Hristos, aceaiaşi va fi făcătoare a fără de patimă rămâind ea, Şi patimile ceale mântuitoare săvâr-
lucrurilor celor Dumnezeeşti şi omeneşti. Dară nici un lucru din şind; şi iarăşi, Dumnezeirea Cuvântului lucrând, era împreună
ceale ce sânt, rămâind în aşăzarea sa cea firească, nu poate să unită mintea cea sfântă, socotind şi ştiind ceale ce să săvârşiia.
facă ceale împrotivă. Că focul nu răceaşte şi încălzeaşte, nici apa Deci Dumnezeirea dă trupului din măririle sale, iară ea rămâne Z)X N{ u%.~ 04

EEZZZ *o-
usucă şi jilăveaşte. Cum dară cel ce din fire iaste Dumnezeu, şi neîmpărtăşită de patimile trupului. Că nu precum prin trup lucra

a, -.wG'
cu firea om s'au făcut, Şi minunile şi patimile cu o lucrare le-au
săvârşit?
6. Deci de au luat Hristos minte omenească, adecă suflet înţă-
Dumnezeirea Cuvântului, aşa şi prin Dumnezeire pătimiia trupul
lui. Că organ al Dumnezeirii era trupul. Deci măcar deşi din cea
dintâi zămislire nici o despărţire nu au fost între amândoao chi-
„dî#t
~i< dp^ k

"u„L. 1egătoriu şi cuvântătoriu, va socoti, fără de îndoială, şi pururea va purile, ci ale unii Feaţe s'au făcut lucrările ceale din toată vrea-
mea ale amândurora chipurilor, însă pre acealea care fără de des-
n EEE2I socoti; iară socoteala iaste lucrare a minţii. Deci dară Hristos, şi
ca cela ce iaste om, iaste lucrătoriu şi pururea-lucrătoriu. părţire s'au făcut, nici întru un chip le amestecăm; ci care a căruia
chip iaste, din feliurimea lucrurilor cunoaştem.
patima m lară preaînţăleptul şi marele bărbat acela, Sfântul loann Gură
Hristos iaste de Aur, |a tâlcuirea Faptelor, Cuvântul al doilea, aşa zice: „Nu Va Deci lucrează Hristos după fieştecarea din amândoao firile lui, Omenirea Cu-
[Ucrare. greşi cineva deacă şi pre patima lui lucrare o va numi. Că, întru a şi lucrează întru el fieştecarea din amândoao firile cu împărtăşirea vândui -â
amelinţării Lui.
ceiialalte. Cuvântul lucrând ceale ce sânt ale Cuvântului, pentru
pătimi el toate, au făcut lucrul cel mare acela şi minunat, moartea
stricând, şi cealealalte toate lucrând". stăpânirea şi putearea Dumnezeirii, adecă câte sânt domneşti şi
împărăteşti; iară trupul săvârşind câte sânt ale trupului, după voia
Deacă toată lucrarea să hotăraşte că iaste mişcare fiinţească a
Cuvântului celui unit cu dânsul, al căruia s'au şi făcut. Că nu dela
vreunii firi, precum cei iscusiţi la aceastea zic, unde au văzut ci-
sine făcea pomirea cătră patimile ceale fireşti, nici întoarcerea şi
neva fire nemişcătoare, sau cu totul nelucrătoare? Sau au aflat
abaterea dela ceale de întristare, sau pre ceale ce de afară năvăliia,
lucrare carea să nu fie mişcare a puterii c6il fireşti? Că o lucrare
pătimiia, ci să mişca după umarea firii, Cuvântul voind, şi slobo-
zind cu iconomie ca să pătimească el şi să facă ceale ale sale, ca
:[:;:sş:ma:rcîeîeur#îz]ekî:îî[]g.%agt:]r;iînnî;ia:gpî:jăieapztărn:[r:3cdea;
prin lucruri să se încredinţeaze adevărul firii. ]
omenească, nici lăcrămează stăpânirea cea Dumnezeiască.4 Că

[ Max., la acelaş loc.

Max., la acelaş loc.


3 În Co77€o7'z., Cap 2.

In.11: 1-44.
1 Leon.
144 Descoperire cu amăruntul a Pravoslavnicii Credinţe
Cartea a treia 145

Pre ceaieome- [Şi precum mai presus de fiinţă s'au înfiinţat, din Fecioară Iară noi zicem cum că Sfinţii Părinţi în multe fealiuri au numit Cu muite nu-
::^ş± rT.St°_SL.|f
lucra cu chip născându-să, aşa şi mai presus de om ceale ce sânt ale oamenilor pre mişcarea cea omenească, (3) după înţăleageri|e ce |e zăcea miri să nu-
-ezeesc, lucra, pre apă nestatomică şi cugătoare cu picioare de pământ înainte.] Că o au numit pre dânsa şi puteare, şi lucrare, şi deosebi- ::aşcteea [::r::
şi^-protivă. umblând (2), nu apa ca pământul învârtoşindu-să, ci cu putearea re, şi mişcare, şi însuşire, şi feliurime, şi patimă, nu spre deosebi- nească.
cea mai presus de fire a Dumnezeirii spre nerăvărsare închiegân- re de cea Dumnezeiască, ci p%feore adecă, ca pre ceaia ce iaste
du-să, şi la greotate de picioare materialnice în laturi nedându-să.
puteare ţiitoare şi neschimbată; iară /#crczrG, ca pre ceaia ce în-
Că nu omeneaşte lucra pre ceale omeneşti, căci nu era numai om, chipuiaşte seamne şi arată pre asemănarea cea desăvârşit întru
ci şi Dumnezeu; pentru aceaia şi patimile lui era făcătoare de toate ceale de un feliu; iară c7eosedz.re, ca pre ceaia ce iaste deose-
viaţă şi mântuitoare. Nici Dumnezeiaşte făcea pre ceale Dum- bitoare; iară 773z.şcczrc, ca pre ceaia ce iaste arătătoare; iară z^7!sc{şz.-
nezeeşti, că nu era numai Dumnezeu, ci şi om; pentru aceaia prin re, ca pre ceaia ce iaste întăritoare, şi numai la dânsa, nu şi la alta
pipăire, şi prin cuvânt, şi prin ceale ca aceastea făcea seamnele să află; iară /e/z.%rz.me, ca pre ceaia ce iaste fomăluitoare2; iară
ceale Dumezeeşti.
poţz.77t6, ca pre ceaia ce să mişcă. Că toate ceale ce sânt dela Dum-
2Iară de va zice cineva cum că nu spre surparea lucrării ome-
nezeu şi după Dumnezeu pătimesc cu aceasta că să mişcă, fiindcă
Răspmsul
Monotiielitilor. neşti zicem la Hristos o lucrare, ci fiindcă lucrarea cea omeneas- nu sânt iale de-sineşi-mişcare sau de-sineşi-puteare3. Deci nu spre
că, deosebindu-să de cătră lucrarea cea Dumnezeiască, patimă să deosebire, precum s'au zis, aşa o au numit, ci după cuvântul ca-
zice, pentru aceasta zicem la Hristos o lucrare - vom zice că, du- rele s'au pus într'însa de pricina cea atoatefăcătoare ca de un zidi-
pă acest cuvânt, şi cei ce zic o fire, nu spre surparea c6il ome- toriu. Pentru aceaia şi împreună cu cea Dumnezeiască grăindu-o
neşti zic aceasta, ci fiindcă firea omenească, deosebindu-să de pre ea, lucrare o au numit. Că cela ce au zis că „lucrează fieşteca-
cătră firea cea Dumnezeiască, pătimitoare să zice. Iară noi să nu rele chip din. amândoao cu împărtăşirea celuialalt"4, ce alt au fă-
fie ca, pentru deosebirea de cătră lucrarea cea Dumnezeiască,
patimă să numim pre mişcarea cea omenească! Că nici a unui
A nici uui lu- |ucru, ca să zic de obşte, starea din potrivire şi asemănare Să Cu- ;:::Ţ,sf:ăa;::a:|g.:eâa:uZ:jis,s5Ctă:::aeau:E3zt:Î.:r:d;,::zâ:;e::ve:t.::e,:;:îcueîc:r:p;:îs:t::jî
cru starea din
asemănare să noaşte Sau Să hotăraşte. Că aşa lucrurile ceale ce sânt să vor afla ită, sau cei ce alta şi alta?7 Că aceastea, prin numirile ceale schim-
cunoaşte. a fi pricini iale loruşi unele altora. Că deacă pentru că mişcarea bate, doao lucrări însemnează; că Şi prin schimbarea numirilor de
cea Dumnezeiască iaste lucrare, cea omenească iaste patimă, fără multe ori să arată numărul, [ca] şi prin a zice „Dumnezeesc şi
de îndoială şi pentm că firea cea Dumnezeiască iaste bună, cea omenesc". Că deosebirea, a celor ce să deosebesc iaste deosebire;
omenească va fi rea. Şi după întoarcerea cea împrotivă3, pentru iară ceale ce nu sânt, cum să vor deosebi?8
că mişcarea cea omenească să zice patimă, mişcarea cea Dum-
nezeiască să zice lucrare, şi pentru că firea cea omenească iaste
rea, cea Dumnezeiască va fi bună. Încă şi toate zidirile aşa vor fi
reale, şi va minţi cel ce au zis: „Şi au văzut Dumnezeu toate câte
au făcut, şi iată era bune foarte"4.

] Răspunsul lui Max. la acelaşi dial.


2 „Iar co/z./cz/e, ca fiind specifică" (7[oi6iTi" 6ă d)s €iso7toi6V). (N. ed.)
3 sau: însăşi-mişcare şi însăşi-puteare.
4 Leon.
\`Dion., Pentru Num. Dumn., Ctrp. 2, ş± Epist. a 4-a. 5 M,. 4: 2.
2 Mîix., Dial. cu Pir. 6_Nts;is, Împrotiva lui Apol [linarie] .
3 „Şi invers..." (N. ed.)
7 Gură de Aur, la Sfântul Thoma.
4 Fac.1: 31.
8 Kiri||, la loan, Cap 8.
146 Descoperire cu amăruntul a Pravoslavnicii Credinţe Cartea a treia 147

CAP 16 însuşire, şi feliu de Hristoşi nu iaste cu putinţă a afla. Că nu s'au


Cătră cei ce zic: Deaca iaste omul de doao firi şi lucrăriL, făcut alt Hristos, din Dumnezeire şi din omenire, Dumnezeu şi
nevoe iaste ca la Hristos trei firi şi [tot] atâtea lucrări a zice om acelaşi.

Tot omul fiind alcătuit din doao firi, din suflet adecă şi din Şi iarăşi: Nu iaste aceaiaşi a fi una după feliul omului, şi a fi
una după fiinţa sufletului şi a trupului. Că a fi una după feliul
tTeo;[:aŢttuuî]t îâîs: trup, şî pre aceastea neschîmbate avându_]e întru sîne, doao f[ri omului arată pre asemănarea cea întru toţi oamenii; iară a fi una
doao firi. cu cuviinţă să va zice el. Că pre a amândurora firească însuşire şi
după fiinţa sufletului şi a trupului, pre însăşi starea lor de a fi o
după unire o păzeaşte. Că nici trupul iaste nemuritoriu, ci strică-
strică, aducându-le pre iale întru cea desăvârşit nefiinţă. Că sau
cios; nici sufletul muritoriu, ci fără de moarte; nici iarăşi trupul
unul să va preface întru fiinţa celuialalt, sau din altele să va face
iaste nevăzut, nici sufletul cu ochi trupeşti văzut. Ci acesta iaste
altul, şi amândoao să vor schimba, sau întru ale lor hotară rămâ-
cuvântătoriu, şi înţălegătoriu, şi fără de trup, iară acela iaste gros,
ind, doao firi vor fi. Că, după cuvântul fiinţii, nu iaste aceaiaşi
şi văzut, şi necuvântătoriu. Iară ceale ce după fiinţă împrotivă să
trupul cu lucrul cel fără de trup. Deci nu iaste nevoe ca, zicând
deosebesc nu sânt de o fire; deci dară sufletul şi trupul nu sânt
noi la om o fire, nu pentru că aceaiaşi fiinţească feliurime iaste a
deofiinţă. Şi iarăşi, deacă omul iaste jivină cuvântătoare muritoa-
sufletului şi a trupului, ci pentru asemănarea celor netăiate ce să
re, iară toată hotărârea iaste arătătoare a firilor celor supuse, şi
aduc supt feliu, să zicem o fire şi la Hristos, unde feliu cuprinză-
cea cuvântătoare cu cea muritoare, după cuvântul firii, nu iaste
toriu de multe ipostasuri nu iaste.]
aceaiaşi, deci dară omul, după canonul hotărârii sale, nu iaste de
o fire.2 Şi iarăşi: Toată alcătuirea să zice că să închiiae din ceale ce de
aproape să alcătuesc. Că nu zicem cum că casa s'au alcătuit din
Iară de să zice vreodată omul că iaste de o fire, atuncea
Toţi oamenii apă, ci din cărămizi şi din leamne. Că aşa nevoe ar
numele firii să ia în loc de feliu, zicând noi că om de om nu să
sânt de o fire, om a-1 zice că să închiiae cât de puţin din cinci firi,
luându-să fi- desparte cu vreo deosebire a firii. Ci aceaiaşi alcătuire având toţi
rea în loc de patru stihii şi din suflet. Aşa şi la Domnul nostru lisus
feliu. Hristos, nu socotim părţile părţilor, ci ceale ce de aproape sânt
:|:Ţ::;ir,eî:,d;:.s,uge:.Ş,iărdâirnet:,Îîlinfdîuncc3îe;îţi,.Siaf,%a3uflE|rîiâ:
alcătuite, Dumnezeirea adecă şi omenirea.
Încă şi toate socoteală, când şi a tuturor lucrurilor celor zidite, ca a unor fă-
lucrurile cea- cute, o fire au zis sfinţitul Athanasie, în Cuvântul împrotiva celor Încă: Deaca, zicând noi pre om doao firi, vom fi siliţi a zice la
le zidite.
ce hulesc pre Sfântul Duh aşa grăind: „Iară cum că mai presus de Hristos trei firi, [atunci] şi voi, zicând pre om din doao firi, veţi
zidire iaste Duhul cel Sfânt, şi altul afară de firea celor făcute, şi dogmatisi pre Hristos din trei firi. Aşijderea Şi pentru lucrări. Că
osebit al Dumnezeirii, iaste cu putinţă iarăşi a cunoaşte"4. Că tot nevoe iaste ca după potriva firii să fie lucrarea. Iară cum că omul
ce de obşte şi întru multe să veade, nu întru unul mai mult, iară de doao firi să zice şi iaste, martor iaste Bogoslovul Grigorie, zi-
întru altul mai puţin fiind, fiinţă să numeaşte. Deci fiindcă tot
omul din suflet şi din trup iaste alcătuit, pentru aceasta o fire a
' „Şi iarăşi: Unitatea omului după specie (i(Gt'€îso€) nu este aceeaşi cu unita-
tea după esenţă (Kcm'obcJicw) a sufletului şi a trupului. Că unitatea după specia
;h`;p;e^:::t"iar:u:::.::eăiloşrisfiîriî:c;izlâ::;îiE3sătaus:ilreD:|:?Ţeu;::e:uppeut:r:a::caes3 omului arată elementul invariabil (sau: asemănarea deplină) în toţi oamenii;
tos.
dar unitatea după esenţă a sufletului şi a trupului, vatămă însăşi fiinţarea aces-
' Sau: deaca are omul doao firi şi lucrări. tora, aducându-le întru desăvârşită inexistenţă. Căci sau unul se va preface în-
2 „Şi iarăşi, dacă omul este vieţuitoare raţională muritoare, Şi orice definiţie tru esenţa (obotav) celuilalt, sau din cele două se va face un altul, şi amândouă
se vor schimba, sau între hotarele lor rămâind, două firi vor fi. Căci, în ce pri-
arată firile cele definite, Şi dacă, potrivit conceptului de fire, ceea ce este raţio- veşte esenţa, nu este identitate între trup şi netrupesc. Deci nu este nevoie ca,
nal nu este acelaşi lucru cu ceea ce este muritor, atunci omul, după canonul zicând noi la om o singură fire (nu pentru că ar fi identică calitatea esenţială a
(noma) propriei definiţii, nu va avea o singură fire". (N. ed.) sufletului cu cea a trupului, ci pent" invariabilitatea indivizilor ce se aduc sub
:EŞŢspttoîah[°:ăărtî:est:[;;[Fo:?UC":Sereduclaaceeaşidefiniţie.(N.ed.) specie), să vorbim de o singură fire şi la Hristos, care nu are o specie cuprinză-
toare de mai multe ipostasuri". (N. ed.)
Cartea a treia 149
148 Descoperire cu amăruntul a Pravoslavnicii Credinţe
Deci, acelaşi trup, muritoriu era pentru firea sa, şi făcătoriu de
când că „doao firi iaste omul, fiindcă iaste Şi suflet, şi trup"].
Încă şi în Cuvântul [său] cel pentru Botez aceastea zice: „Iară viaţă pentru unirea cea după ipostas cu Cuvântul. Aseamene şi Cum s'au ^m-

îndoiţi fiind noi din suflet şi din trup, şi o fire fiind văzută, iară pre îndumnezeirea voinţii o zicem, nu ca cum s'ar fi mutat miş- dmezeit voia
;area cea firească, Ci fiindcă s'au unit cu voia lui cea Dumneze- ceaomenească.
ceaialaltă nevăzută, îndoită iaste şi curăţeniia, prin apă şi prin
Duh"2.
:gguăfaic::oopmu.t,egŢei;i,aşcieăiâ?v:aâcnu::3eseat`:iin:i:=ă:zneuuacuel;i:et
CAP 17 dela sineşi,2 fiindcă au binevoit Dumnezeu Cuvântul ca să se ara-
te cum că cu adevărat iaste întm el neputinţa voii omeneşti. Şi
Pentru aceasta că s'au îndumnezeit firea
iarăşi, vrând au lucrat curăţirea Leprosului, pentru unirea cu voia
trupului Domnului, şi voia
Cea Durmezeiască.3
Îndumnezeire Trebue a şti cum că nu după mutare a firii, sau prefacere, Sau Şi să cuvine a şti cum că îndumnezeirea firii şi a voii prealu-
minat şi preadescoperit arată pre ceale doao firi şi pre ceale doao
±::::]Uîc[± schimbare, sau amestecare să zice că s'au îndumnezeit trupul
să cuvine a să Domnului, şi părtaş Dumnezeirii3 şi Dumnezeu s'au făcut, pre- voi. Că precum înfocarea nu schimbă firea lucrului celui înfocat
înţăleage. cum zice Bogoslovul Grigorie: „Din care unul au îndumnezeit, întru a focului, ci arată şi pre cel ce s'au înfocat, şi pre cel ce au
iară altul s'au îndumnezeit Şi, îndrăznesc a zice, părtaş Dum- înfocat, şi însemnează nu un lucru, ci doao, aşa Şi îndumnezeirea
nezeirii s'au făcut; şi om s'au făcut cel ce au uns, şi Dumnezeu nu săvârşaşte o fire alcătuită, ci pre ceale doao, şi pre unirea cea
cel ce s'au uns"4. Că aceastea nu după mutare a firii sgau făcut, ci
după unirea cea iconomicească, cea după ipostas zic, după carea fnudpuă#%:teai:;Faii:daclaiîi:Îa:?gâ:`=i:e:tţ,g.oâiâ;2ipâi:dc:,rdeinu::ie:Ţ
fără de despărţire cu Dumnezeu Cuvântul s'au unit, şi după în- şi „unul", şi „iară altul", doao lucruri au arătat.
căpearea firilor între sine, în ce chip zicem Şi pre înfocarea hieru-
lui. (1) Că precum pre înomenire fără de mutare şi schimbare o CAP 18
mărturisim, aşa şi pre îndumnezeirea trupului a fi o socotim. Căci Încă pentru voile şi stăpânirile-de-sineşi, şi minţile,
nici pentru că Cuvântul trup s'au făcut, din hotarăle Dumnezeirii şi socotealele, şi înţelepciunile
sale au eşit, sau din măririle eiî ceale cu Dumnezeiască cuviinţă;
nici iarăşi trupul, îndumnezeindu-să, din firea sa s'au mutat, sau Dumnezeu desăvârşit şi om desăvârşit zicând noi pre Hristos,
din însuşirile eil ceale fireşti. 5Că au rămas şi după unire, şi firile cu adevărat pre toate ceale fireşti, şi pre ceale ale Tatălui, şi pre
S'au luat firea
neamestecate, şi însuşirile lor nevătămate. Iară trupul Domnului ceale ale Maicii le dăm lui. Că s'au făcut om, ca cel ce s'au biruit omenească, ca
s'au îmbogăţit cu lucrările ceale Dumnezeeşti pentm cea curată să biruiască. Că nu era neputincios cel ce toate le poate, ca şi cu ea ^mtiu Hristos
unire cu Cuvântul, carea iaste cea după ipostas, nicidecum din stăpânirea şi putearea lui cea atotputeamică să izbăvească pre om să binriască pre
diavou.
însuşirile ceale fireşti pătimind cădeare. Că nu cu lucrarea sa, ci de tiranul; ci ar fi avut pricină de vinuire tiranul, că au biruit pre
pentru Cuvântul cel unit cu dânsul lucra ceale Dumnezeeşti, ară- om, şi au fost silit de Dumnezeu. Deci Milostivul şi lubitoriul de
tându-şi Cuvântul prin el lucrarea sa. Că arde hierul cel înfocat, oameni Dumnezeu, vrând să arate biruitoriu pre însuşi acela ce au
nu cu firesc cuvânt având lucrarea cea arzătoare, ci din unirea căzut, să face om, chiemând prin cel aseamene pre cel aseamene.
cea cu focul având aceasta. Iară cum că omul iaste jivină cuvântătoare şi înţălegătoare, ni- Pre tot omul
deplin au luat,
mene nu să împrotiveaşte. Deci cum s'au făcut om, deaca trup şi pre suflet, şi
fără de suflet său suflet fără de minte au luat? (1) Că aceasta nu *rLut=
' Epistola 101, cătră Klid[onie] . •uuJlu; -, 4"2ă_€
` Grig. Naz., Cuv. 35. h`o c®
2 C%v. 40, nu departe dela început.
2UŢ:cB..;;a2Li'.`.:;:±.oi i.d-r tri / a,a, '-o
3 Sau: împreună-Dumnezeu.
4 Ccw 39; Max., în cartea cea pentru doao voi.
3rN4#~;.::.4f:.-.:-.:: `--`jd /n;~rm *i 4rif ''
4 Grig. Naz., C%v. 42.
S M:Îţx., Epist. cătră Nicand[ru] .
150 Descoperire cu amăruntul a Pravoslavnicii Credinţe Cartea a treia 151

iaste omul. Şi ce şi dintru a să face om ne-am fi folosit, deaca cel v`;k 1ui cea Dumnezeiască, pătimiia fireaşte ceale a,1e sale.[
ce întâi s'au supus patimii nu s'au mântuit, nici prin împreunarea Căci 6\ând să lepăda de moarte, voind voinţa lui cea Dumneze-
cu Dumnezeirea s'au înnoit şi vârtute au dobândit? Că ce nu s'ar iască şi dând voe, fireaşte s'au lepădat de moarte, şi s'au înfiorat,
fi luat, ar fi rămas nevindecat. Deci ia pre omul tot deplin, şi pre
şi s'au înfiicoşat. Iară când voiâ voinţa lui cea Dumnezeiască ca
partea lui cea mai bună, carea au căzut supt boală, ca la tot deplin să aleagă voinţa lui cea omenească moartea, de bunăvoe i s'au fă-
să dăruiască mântuirea.] Iară minte fără de înţălepciune, lipsită cut eil patima. Că nu numai ca cela ce era Dumnezeu de bunăvoe
wwoFC -de socoteală2, nu va fi vreodinioară. Că de nu iast: iucră'toa.iă-;-i s'au dat pre sineşi spre moarte, ci şi ca cela ce era om. Pentru
mişcătoare, nici iaste întru fiinţă cu adevărat3. aceaia îndrăzneală împrotiva morţii şi noao ne-au dăruit. Că aşa
Mntea ^m om Deci Dumnezeu cuvântul, vrând să înnoiască pre ceaia ce era mai nainte de patima cea mântuitoare zice: „Părinte, de iaste cu
putinţă, treacă dela mine păharul acesta"2. Arătat că ca un om
ă#Lf q.ŢP_=_.cT!pul~să.u, s'au făcut
chipul său, fără numai om.
\ J- Dară
mintea? .
Deci ce era
oare, aceaia
lăsând ce ce
eraera
maidupă
bun, vrea să bea păharul, că nu ca un Dumnezeu. Deci ca un om vo-
au luat ce era mai prost? Că mintea în mijloc iaste între Dum- iaşte să treacă păharul. Aceastea sânt graiuri ale fricii c6iî fireşti.
nezeu şi între trup; între trup adecă ca o împreună-1ăcuitoare, iară „Însă nu voia mea să fie", adecă aceaia după carea sânt osebit cu
Şi ffi iaste ^m
rrijl"`me între Dumnezeu, ca un chip. Deci minte cu minte să împreună, fiinţa de tine, „ci a ta"3, adecă aceaia carea iaste a mea şi a ta, du-
Dum-şi
-metiLP. (2) şi iaste mintea în mijloc între curăţeniia lui Dumnezeu şi între pă carea sânt deofiinţă cu tine. Aceastea sânt iarăş graiuri ale
grosimea trupului. Că de ar fi luat Domnul suflet fără de minte, îndrăznealii. Că sufletul Domnului, celui ce cu adevărat s'au fă-
suflet de dobitoc necuvântătoriu ar fi luat.4 cut om cu bunăvoinţa sa, gustând mai întâi neputinţa cea firească
Iară de au zis Evanghelistul cum că Cuvântul trup s'au făcut, cu simţire pentru despărţirea de trup, şi pătimind firească milă,
trebue a şti cum că, la Sfânta Scriptură, uneori omul să numeaşte apoi împutemicindu-să de Dumnezeiasca voe, îndrăzneaşte asu-
Chvântul de
^mprotivire al
suflet, precum iaste aceaia: „Cu Şaptezeci şi cinci de suflete au pra moftii. Căci fiindcă acelaşi tot era Dumnezeu, împreună cu
Apolinaristenil întrat lac6v în Eghipet"5; iară alteori trup, precum iaste aceasta: omenirea lui, şi tot era om, împreună cu Dumnezeirea lui, El ca
or să supă. În
„Va vedea tot trupul mântuirea lui Dumnezeu"6. Deci nu trup un om întru sine şi prin sine au supus ce era omenesc lui Dum-
Scriptură omul
şi suflet şi tiup fără de suflet, nici fără de minte, ci om s'au făcut Domnul. Că zi- nezeu şi Tatăl, şi chip noao pre sine preabun şi pildă dându-să,
să nmeaşte. ce el: „Ce mă baţi pre mine om, carele adevărul am grăit voao?"7 s'au făcut ascultătoriu Tatălui.
Deci au luat trup însufleţit cu suflet cuvântătoriu şi înţălegătoriu, Şi cu stăpânire-de-sineşi voiâ, după v6ia cea Dumnezeiască şi
carele era povăţuitoriu trupului şi să povăţuia de Dumnezeirea după cea omenească. Că în toată firea cea cuvântătoare cu
Cuvântului. ad;Vărat iaste sădită voia cea de-sineşi-stăpânitoare. Că |a ce va Deşartă va fi la
om partea cea
voiaiuiiiristos Deci şi ca cela ce era Dumnezeu, şi ca cela ce era om, avea fi- avea pre partea cea cuvântătoare, de nu va socoti cu stăpânire-de- ;=;ârni;roa:;:
cea omen.ească reaşte pre a voi, dară umâ şi să supunea voii lui c6iî Dumne- sineşi? Că pre pofta4 cea firească şi în dobitoacele ceale necuvân- va lipsi
era supusă voii ânireade-
tătoare o au sămănat Ziditoriul, carea spre păzirea firii lor cu sila
c6fl lmeze- zeeşti cea omenească, fiindcă cu a sa socoteală nu să mişca, ci
eşti. aceastea voiâ, care v6ia lui cea Dumnezeiască voiâ. Că dând voe le poartă pre iale. Că lipsite fiind iale de putearea cea cuvântă-
toare, nu pot să poarte, ci să poartă de pofta cea firească. Pentru
aceaia îndată ce să face pofta, îndată şi pomirea spre lucrare; că
nu metahirisesc cuvânt, sau sfat, sau socoteală, sau judecată.
:ş|r:g;trâ3.;::::Jş,t:rgă(,€rg'#ndH€Vo"do€®€).".) Drept aceaia nici ca ceale ce ar fi uneltit faptă bună să laudă şi să
3 „Că de ar fi nelucrătoare şi nemişcătoare, ar fi şi cu totul inexistentă (tcal dv- fericesc, nici ca ceale ce ar fi făcut răotate să muncesc. Iară firea

` Sofi-[onie], Epj.sf. sobor#.


;iî:pgK4tg:Z;dEvptz:,e);'ă,(,## 2 Mt. 26: 39.
6 is. 40: 5; Lc. 3: 6.
3 Lc. 22: 42.
7 in. 8: 40 şi 18: 23.
4 sau: Piecarea Spre ceva.
152 Descoperire cu amăruntul a Pravoslavnicii Credinţe Cartea a treia 153

cea cuvântătoare are pre pofta cea firească ce să mişcă, dară să sine`;``adecă a uniia întru alta, şi pre petreacerea lui cea omenească
streină Şi preaslăvită, Şi firii lucrurilor celor ce sânt necunoscută,
E]:âT5e::mc::â[:t;:îbsuănoş:âmŢîu:%Şvt:;ş::o:îeuîac]ec::Zâ:]ucîîaa:euspt: şi pre chipul dării şi împărtăşirii c6il deopotrivă, carea să face din
iaste voinţa cea de-sineşi-stăpânitoare, pre carea firească mişcare unirea cea negrăită. Că nu zicem lucrările despărţite, nici cum că
în firea cea cuvântătoare o zicem. Pentru aceasta şi ca ceaia ce despă4it lucrează firile, ci unit fieştecarea cu împărtăşirea ceiia-
unelteaşte faptă bună, să laudă şi să fericeaşte, şi ca ceaia ce lalte lucrează aceaia ce are a sa. Că nici pre ceale omeneşti ome-
Ţ,,:``,`:...:.,... unelteaşte răotate, să munceaşte. neaşte le-au lucrat, că nu era om prost; nici pre ceale Dumneze-
2Deci voiâ cu de-sineşi-stăpânire mişcându-să sufletul Dom-
eşti numai Dumnezeiaşte, că nu era Dumnezeu gol, ci Dumnezeu
nului, ci acealea cu de-sine-stăpânire voiâ, care Dumnezeiasca împreună şi om. Că precum a firilor, Şi pre unirea, şi pre deosebi-
lui voinţă voiâ ca să voiască ea. Că nu cu amelinţare a Cuvântu- rea cea firească o ştim, aşa şi a voilor şi a lucrărilor celor fireşti.]
lui să mişca trupul, precum şi Moisi şi toţi sfinţii cu amelinţare Deci trebue a şti cum că la Domnul nostm lisus Hristos uneori
Dumnezeiască să mişca; ci acelaşi unul fiind şi Dumnezeu şi om, facem cuvântul ca pentru doao firi, iară alteori ca pentm o faţă,
şi după voinţa cea Dumnezeiască şi după cea omenească voiâ. însă şi aceasta Şi aceaia la o înţăleagere aduce. Că ceale doao firi
Deosebirea vo_ 3Drept aceaia nu Cu Socoteala, ci cu puteare firească mai vârtos, iaste un Hristos, Şi cel unul Hristos iaste doao firi. Deci aceaiaşi Impărtăşirea
iic6iiomeneşti ceale doao voinţe ale Domnului să deosebiia una de alta. Că iaste a zice „lucrează Hristos după fieştecarea din amândoao firi- Lucrărilor lui
âie#_hE: voinţa lui cea Dumnezeiască era fără de început şi atotfacătoare, 1e" şi „lucrează fieştecarea din amândoao firile întm Hristos, cu Hristos între
dânsele.
tos. umătoare având pre puteare, [şi] era şi fără de patimă. Iară voin- împărtăşirea ceiialalte". Pentru aceaia are împărtăşire firea cea
th~ c„ oŢtatot ţa lui Cea omenească din vreame au avut începutul, şi ea au su- Dumnezeiască cu trupul când lucrează el, pentru că despre buna-
Otl
dou
'W ferit patimile ceale fireşti şi neprihănite. Şi fireaşte adecă nu era voinţă a voii c6iî Dumnezeeşti i să dă voe să pătimească şi să facă -`-:_:î:::__-
rtz atotputeamică, iară ca ceaia ce s'au făcut a lui Dumnezeu Cu-
vântul cu adevărat şi firească, era şi atotputeamică.
ceale ale sale, şi pentru că lucrarea trupului cu adevărat iaste
Mo4C. „ mântuitoare. Care aceasta nu iaste a lucrării c6il omeneşti, ci a
d t,mJ7®, CW c6iI Dumnezeeşti. Iară trupul are împărtăşire cu Dumnezeirea
[Cuvântului]2 când lucrează ea, şi pentru că prin trup ca printr'un
rLfqzŢL4-ăf pentru iucrarea cecaATph::ndri"ască, adecă organ să săvârşesc lucrările ceale Dumnezeeşti, şi pentru că unul
Dumnezeiască-bărbătească4 şi acelaşi iaste cel ce lucrează Dumnezeiaşte împreună şi ome-
neaşte.
Fericitul Dionisie, zicând cum că Hristos au petrecut împre-
ună cu noi cu o lucrare oarecarea noao, Dumnezeiască-bărbă- Şi să cuvine a cunoaşte cum că sfânta lui minte lucrează şi Mintea ome-
lucrările sale ceale fireşti, socotind şi cunoscând cum că iaste nească cum a-
tească5, nu surpând pre lucrările ceale fireşti zice o lucrare făcută
minte a lui Dumnezeu, şi cum că iaste închinată de toată zidirea, vea împărtă-
din cea Dumnezeiască împreună şi omenească. (Că aşa am fi zis şire cu Cu-
şi pomenind de patimile şi petreacerile lui ceale de pre pământ, vântul.
şi o fire noao, făcută din cea Dumnezeiască şi omenească; căci a dară are împărtăşire cu Dumnezeirea Cuvântului când lucrează şi
cărora lucrarea iaste una, a acestora Şi fiinţa iaste una, precum zic
ocâmiuiaşte şi chivemiseaşte toate, socotind şi cunoscând şi Toate ştiia şi
Sfinţii Părinţi.) Ci [zicea aceasta] vrând să arate pre chipul cel ocâmuia.
ocâmuind nu ca o minte proastă de om, ci ca una ce iaste unită
nou şi negrăit al arătării lucrărilor lui Hristos celor fireşti, cu
cu Dumnezeu după ipostas Şi s'au făcut minte a lui Dumnezeu.
potrivire chipului celui negrăit al încăperii firilor lui Hristos între

] Adecă al puterii c6iî cuvântătoare.


Mîix., Dial. cu Pir. \ M:2[x.9 Dial. cu Pir., Leon, Epist. cătră Flav[ian] .
2 Cuvântul din paranteză există în textul grecesc, fiind omis din traducerea ro-
:Şar:?cŢaaă.â3%=:az:ucîairpăreKu,:Z?|om.
5 Dion., Epz.s/o/cz cz 4-cz, carea iaste cătră Gaie.
mânească dintr'o scăpare a traducătorului sau mai curând dintr'o greşală de ti-
par. 0{. ed.)
154 Descoperire cu amăruntul a Pravoslavnicii Credinţe Cartea a treia 155

Ce însemnează Deci aceasta însemnează lucrarea cea Dumnezeiască-bărbă-

gLrameazeîasccceă: tească, Cum Că, făcându-să om Dumnezeu, şi lucrarea lui cea


bărbătească a Omenească era Dumnezeiască, adecă îndumnezeită, şi nu era lip-
dur:epcrîe[ăc±e;]p;:edÂdaaf:r,Fc:uş[bâ:emaî:eŢ::n:opŢnu:,â::u:î:[:îgpanF:
Şarpe. Iără Domnul pre bântuială o au împins înapoi, şi ca pre un
##f/-.
u®.c&AJ a

iuiiristos. sită de lucrarea lui cea Dumnezeiască; şi lucrarea lui cea Dumne- fim o au râsipit, ca patimile ceale ce l-au bântuit pre el, şi s'au bi-
zeiască nu era lipsită de lucrarea lui cea omenească, ci fieşteca- ruit, şi noao leasne biruite să se facă, Şi aşa Adam cel nou să mân-
rr^1%44®~
rea din amândoao împreună cu ceaialaltă să vedea. Şi să zice chi-

3:ilnâşe.s:au:e.::;bn:.fâ'ă%;:::sj:âunndaczi|:3vmapdroeaârâ:rree:acreeal,eăicaŢ;
tuiască pre cel vechiu.
Drept aceaia patimile noastre ceale fireşti după fire şi mai
î 4dJti P'
Intru
presus de fire au fost întru Hristos. Că după fire să mişca întru el, patimile noas-
Hristos
ft
şi pre tăiarea cea arsă a cuţitului celui înfocat, dară altă lucrare când lăsa el pre trup să pătimească ceale ale sale. Iară mai presus tre era după fi-
zicem pre tăiare şi alta pre ardere, şi a altiia şi a altiia firi, a de fire, că întm Domnul nu povăţuia mai nainte de voinţă ceale re şi mai pre-
sus de fire.
focului adecă pre ardere, iară a hierului pre tăiare, aşa Şi o lucrare fireşti. Căci nimic la dânsul silit să veade, ci toate de bunăvoe. Că
Dumnezeiască-bărbătească a lui Hristos zicând noi, doao înţă- voind au flămânzit, voind au însetat, voind s'au înfricoşat, voind
L U. Juic
leagem lucrările ale celor doao firi ale lui: a Dumnezeirii lui pre au murit. nFti u 4{J,
lucrarea cea Dumnezeiască, şi a omenirii lui pre cea omenească. di Lk;Hk {r~ -î~ d.f tru)..
CAP 21
CAP 20 Pentru neştiinţă şi robie
Pentru patimile ceale fireşti şi neprihănite
Şi trebue să cunoaştem cum că Domnul au luat pre firea cea
;#r#
+vh.&/.
Pre toate pati- Şi mărturisim cum că toate patimile ceale fireşti şi neprihănite neştiutoare şi roabă; pentru că firea omului iaste roabă a lui Dum-
mile ceale fi- ale omului au luat. Că pre omul tot întreg, şi pre toate ale omului
reşti şi neprihă-
nezeu celui ce o au făcut pre dânsa, şi nu are ştiinţa lucrurilor ce-
nite ieLau iuat
au luat, afară de păcat. Că acesta nu iaste firesc, nici de Ziditoriul 1or viitoare.
Hristos. întru noi semănat, ci din semănătura cea pre deasupra a Diavolu- vei despărţi ::nîtaŢteacveăa::,dperecceu:as::c%uB:j3::3Tn]ţăî:;ş,o:];e6ţ3
1ui întru aleagerea noastră de bunăvoe să face, iară nu cu sila pre zice trupul şi neştiutoriu. Dară pentru că iaste unul şi acelaş ipos-sufletu iui
Care sânt pati-
noi ne stăpâneaşte. Iară patimi fireşti Şi neprihănite sânt ceale ce tasul, şi pentru unirea cea nedespă4ită, s'au îmbogăţit Sufletul ihstos,dinuni-
miie ceaie- fi- nu sânt în stăpânirea noastră, câte din osândirea cea pentru căl- Domnului cu ştiinţa lucrurilor celor viitoare, precum şi cu cea- rm c" după i-
r?şti şi neprihă- carea de poruncă au întrat în viaţa omenească, precum foamea,
mte.
lealalte Dumnezeeşti seamne. Că precum trupul oam.epilor .du.pă #pdmemţ
seatea, osteneala, durearea, lacrăma, stricăciunea, întoarcerea de firea sa nu iaste făcătoriu de viaţă, iară trupul Domnului, unindu- m,+,lfl/n
cătră moarte, frica, înfiorarea, din carea sudorile, picăturile de să după ipostas cu însuşi el Dumnezeu Cuvântul, de murirea cea
sânge, ajutoriul cel dela Îngeri pentru neputinţa firii, şi ceale ca firească nu s'au depărtat, iară făcătoriu de viaţă s'au făcut, pentru
aceastea, care la toţi oamenii fireaşte să află. unirea cu Cuvântul cea după ipostas, Şi nu putem zice cum că nu 4 h`J.-
Deci pre toate le-au luat, ca pre toate să le sfinţească. S'au is- au fost şi iaste pururea făcătoriu de viaţă. Aşa firea cea omeneas-
pitit şi au biruit, ca noao biruinţa să ne pricinuiască, şi să dea firii că din fiinţa sa nu are ştiinţa lucrurilor celor viitoare; iară sufletul
puteare să biruiască pre împrotivă-1uptătoriul, ca firea ceaia ce Domnului, pentru unirea cea cu însuşi el Dumnezeu Cuvântul, şi
dedemult s'au biruit, prin bântuialele prin care s'au biruit, prin pentru că iaste acelaşi ipostas, s'au îmbogăţit, precum am zis, îm-
aceastea să biruiască pre cela ce dedemult o au biruit. preună cu cealealalte Dumnezeeşti seamne, şi cu ştiinţa lucrurilor
celor ce vor să fie.

\ M:Îix., Tom[ul] dogm. cătră Mar[in] . ` Grig. Naz., C%v. 37.


156 Descoperire cu amăruntul a Pravoslavnicii Credinţe Cartea a treia 157

Hristos a să zi-
]Şi trebue a şti cum că nici rob pre el nu putem a-1 zice, că nu-
ciunea şi cu darul, ca cum adăogire a acestora ar fi priimit, nu din
ce rob nu să mele acesta al robiei şi al stăpânirii nu iaste însemnătoriu de fire,
poate, măcar
cea dintâi stare a trupului zic că s'au făcut unirea, nici priimesc
de şi firea ca- ci de ceale ce să aduc spre altceva, precum şi al Părintimii şi al unirea cea după ipostas, ci lui Nestorie celui cu mintea deşartă
rea o au luat de Fiimii. Că aceastea sânt arătătoare nu de fiinţă, ci de ţineare.
la sineşi iaste
plecându-se, unire după dragoste şi lăcuinţă goală[ ciudat plăz-
Deci precum pentru neştiinţă am zis că deacă cu supţiri gânduri muesc, „neştiind nici ceale ce grăesc, nici pentru care să întă-
roabă.
ale minţii, adecă năluciri, vei despărţi ce iaste zidit de ce iaste ne- resc"2. Că deaca s'au unit cu adevărat trupul cu Dumnezeu Cu-
zidit, rob iaste trupul, de nu s'ar fi unit cu Dumnezeu Cuvântul. vântul din cea dintâi stare, iară mai vârtos întru El au avut starea,
Iară fiindcă o dată s'au unit după ipostas, cum va fi rob? Că unul şi unul şi acelaşi ipostas au fost, cum nu s'au îmbogăţit desăvârşit
fiind Hristos, nu poate a fi şi rob luişi, şi Domn, că aceastea nu cu toată înţălepciunea şi darul? Nu el din daru împărtăşindu-să,
sânt din ceale ce să zic singue, ci din ceale ce să aduc spre altul2. nici după daru din ceale ale Cuvântului luând, ci mai vârtos pen-
Deci al cui va fi rob? AI Tatălui? Deci dară nu toate câte are tru unirea cea după ipostas, ceale omeneşti şi ceale Dumnezeeşti
Tatăl sânt şi ale Fiiului, deacă al Tatălui iaste rob, iară al luişi ale unui Hristos făcându-să, fiindcă acelaşi era Dumnezeu îm-
nicidecum. Şi cum pentru noi, carii printr'însul ne-am făcut fii,
zice Apostolul: „Pentm aceasta nu mai eşti rob, ci fiiu"3, deacă el 3:enuă:ăţîş[];ro:;oprrâenga[:mşîi.Preînţă[epciuneşiprepliniream"ror
iaste rob? Deci numai cu numirea să zice rob, pentru că nu iaste
el aceasta, ci pentru noi chip de rob au luat, şi rob împreună cu CAP 23
noi s'au numit. Că fără de patimă fiind, pentru noi patimilor au Pentru teamere
robit, şi slujitoriu mântuirii noastre s'au făcut. Iară cei ce îl zic
pre el rob, despăftesc pre cel unul Hristos în doi, precum Numele teamerii are îndoită înţăleagere. Pentm că iaste tea- Teamerea
Nestorie. Iară noi Stăpân pre el îl zicem, şi Domn a toată zidirea, mere firească, când sufletul nu voiaşte să se despaftă de trup, iasteîndoită.
pre cel unul Hristos, pre cel ce iaste acelaşi Dumnezeu împreună pentru dragostea şi iubirea cea firească carea dintru început de
Eresui Nesto- şi om, şi cum că toate le ştie, „că întru dânsul sânt toate vistieriile Ziditoriul s'au pus într'însul, pentru care fireaşte să teame, şi să
Ţăan±i:;?:oszi=et: înţălepciunii şi ale cunoştinţii, ceale ascunse"4. înfiorează, şi fiige de moarte. Al căriia ffici hotărârea iaste aceas- __,,

rob. i-a+:-'t"e-a`ă-e-i'eŢii=ă;s-că iaste puteare carea cu sfiială Să ţine de a fi.41 c.. iasb tea.
CAP 22 Căci fiindcă toate dintru nefiinţă întru fiinţă s'au adus de Zidi- merea cea fi-
rească şi cm
Pentru sporire toriul, pentru aceasta de a fi, iară nu de a nu fi, fireaşte au poftă.au fost la Fhs-
Iară a acestora firească iaste tragerea cătră ceale întemeetoare. ri.
Şi să zice că sporiia cu înţălepciunea, şi cu vârsta, şi cu darul5, Deci Şi Dumnezeu Cuvântul, făcându-să om, au avut această pof-
cu vârsta adecă crescând, iară prin creaşterea vârstii aducând la tă: întru ceale ce întemeia firea tragerea arătând, mâncare şi
arătare înţălepciunea ceaia ce era întm el; încă, pre sporirea băutură şi somn poftind, şi fireaşte pre aceastea cu lucrul făcând; M 6 & 4".
oamenilor întm înţălepciune Şi daru, şi pre săvârşirea bunei iară întru ceale ce o strica, depărtarea, precum în vreamea patimii
sporirea iui Voinţe a Tatălui, adecă Pre mântuirea şi cunoştinţa de Dumnezeu de bunăvoe pre sfiiala cea despre moarte o au făcut, Că măcar de &A,`€r4,
Hristos cu în- a oamenilor sporire a sa făcându-o, şi pretutindinea ce iaste al
şi după leagea firii să făcea ceale ce să făcea, însă nu ca la noi cu
J, hkf uh}
ţălepciunea şi nostru, al său socotind. Iară cei ce zic că sporiia el cu înţălep- silă. Că de bunăvoe pre ceale fireşti vrând le-au priimit. Şi pentru
cu darul.
Ţ- -ţ}wf;ş;",
] Grig. Naz., Cuv. 24. [ „..unlre după dragoste şi lăcuinţă goală": unire relativă şi simplă locuire
„...că acestea nu sânt dintre cele ce se spun în chip absolut (d7[^âs), ci relativ (oxgtLictiv ăva)ow tc"i vt^tiv ivoiicT`otv). (N. ed.)
(ftp6€ 8t€pov)". 0Ţ. ed.) 2 i Tim.1: 7.
3 Gal. 4: 7. 3 Grig. Naz., Cuv. 20 şi 26.
4 col. 2: 3. 4 Max., D!.a/. c# Pz.r. [„Temerea firească este o putere ce se alipeşte de exis-
5 Lc. 2: 52.
tenţă prin retragere (tcocid oooto^tiv)" (N. ed.)]
158 Descoperire cu amăruntul a Pravoslavnicii Credinţe Cartea a treia

aceaia teamerea aceasta, şi fi.ica, şi înfiorarea iaste din patimile noastre, şi pildă noao făcându-să, şi învăţindu-ne pre noi dela
ceale fireşti, şi neprihănite, şi nesupuse păcatului. Dumnezeu să cearem, şi cătră dânsul mintea să o înălţăm, şi prin
Iaste iarăşi teamere carea să face din depărtarea gândurilor, şi sfânta sa minte făcând cale noao spre suirea cea cătră Dumnezeu.
din necredinţă, şi dintru a nu şti ceasul morţii, precum când ne
teamem noaptea, făcându-să vreun sunet; carea iaste afară de fi-
Cam iaste cea re, pre carea Şi hotărându-o, zicem: Teamere afară de fire iaste :°e:Z:Pu:,;§:SŢeşn::ă:î;rt%:îă:ti:e:L:e;t:d:âa:°:LŢn;i:d:Ţ°;r:e:ac:iŢ;îţ:z:;BcUEP±:
aEară de fire. Pre
sfiială fără de socoteală.[ Pre aceasta Domnul nu o au priimit. Ioann, şi împăcând cu noi pre Tatăl său, şi ca pre o începătură şi
aceasta lms
nu o au luat, Pentru aceaia nici s'au temut vreodată, fără numai în vreamea pricină pre el cinstindu-l, şi arătând că nu iaste protivnic lui Dum-
nezeu. Căci când, la înviiarea lui Lazăr, zicea: „Părinte, mulţe-
patimii, măcar de Şi cu iconomie de multe ori să trăgea înapoi,
căci ştiia vreamea. mescu-ţ ţie că m'ai ascultat pre mine, şi eu ştiiam că pururea mă
asculţi; ci pentru norodul carele stă împrejur am zis, ca să crează
Iară cum că cu adevărat s'au temut zice sfinţitul Athanasie, în
Că tu m'ai trimis"3 -au nu tuturor iaste Prea arătat Cum că ca pre
cuvântul cel împrotiva lui Apolinarie:2 „Pentru aceasta Domnul
o începătură a sa şi pricină cinstind pre Tatăl său, şi arătând că nu
zicea: `Acum sufletul mieu s'au turburat'. Iară ceaia ce zice,
`acum', aceasta iaste când au voit. Însă ceaia ce iaste arată. Că nu iaste protivnic lui Dumnezeu, aceastea au zis?4
ceaia ce nu iaste, ca cum ar fi de faţă numiia, ca cum după pă- Iară când zicea: „Părinte, de iaste cu putinţă, treacă dela mine
reare să făcea ceale ce să grăiia. Că fireaşte şi după adevăr toate păharul acesta; însă nu precum voesc eu, ci precum tu"5 - au nu
să făcea". Şi mai jos: „Iară nici întru un chip Dumnezeirea nu fieştecăruia iaste cunoscut cum că învăţindu-ne pre noi ca, întru
ispite, dela singur Dumnezeu să cearem ajutoriul, şi să aleagem
priimeaşte patimă fără de trup carele pătimeaşte; nici turburare şi
întristare arată fără de suflet carele să întristează Şi să turbură; mai mult decât voia noastră pre cea Dumnezeiască? Şi arătând
nici iaste întru înfiorare şi să roagă fără de minte carea să înfio- cum că cu adevărat pre ceale ce sânt ale firii noastre le-au făcut
rează şi să roagă. Dară măcar de şi nu cu biruire a firii să întâm- ale sale? Şi cum că, după adevăr, are doao voi, fireşti adecă, Şi
pla ceale ce să făcea, ci spre arătare a estimii, adecă ca să se arate potrivite firilor lui, dară nu împrotivnice? „Părinte" zice, ca cela
cine iaste, să făcea ceale ce să făcea. Iară aceasta, „a nu să întâm- ce iaste deofiinţă, „de iaste cu putinţă", nu ca cum nu ar fi ştiut
(că ce iaste cu neputinţă la Dumnezeu?), ci învăţindu-ne pre noi
ca să aleagem mai mult decât voia noastră pre cea Dumnezeiască.
\::aecpureb;ŢeL::t:afii:LLs;:earLLeLa:esăfacea".însemeazăcănurarăde Că numai aceasta iaste cu neputinţă, care Dumnezeu nu voiaşte, Care iaste cu
CAP 24 nici lasă. „Însă nu precum eu voesc, ci precum tu": ca cela ce neputinţă.

Ce iaste rugă-
Pentru rugăciunea Domnului

Rugăciunea iaste suire a minţii cătră Dunmezeu sau cearere


iaste Dumnezeu, de aceaiaşi voe iaste cu Tatăl; iară ca cela ce

i::;ear::ăef[:::rş:emaor:iăe.Ere V°îa Omenirii. Că aceasta fireaşte să


\l##=i
ciunea şi cum dela Dumnezeu a celor ce să cuvin. Cum dară Domnul la în- lară aceaia ce zice: „Dumnezeul mieu, Dumnezeul mieu, căci
s'au rugat Hris- viiarea lui Lazăr şi în vreamea patimii s'au rugat? Că nici de m'ai lăsat"7, o au zis pre faţa noastră facându-o a sa. Căci nici
tos.
suirea cea cătră Dumnezeu avea trebuinţă sfânta lui minte, fiind- iaste Dumnezeu al lui Tatăl, fără numai de să va despărţi, cu sup-
că s'au unit o dată după ipostas cu Dumnezeu Cuvântul; nici de
cearerea cea dela Dumnezeu, că unul iaste Hristos. Ci pre faţa ] Grig. Naz., C#v. 36.
noastră făcându-o a sa, şi închipuind întru sine pre ceale ale 2 M,. 3: 15.
3 in. | | : 41-42.
4 Grig. Naz., C%v. 42; Gură de Aur, yor. 63 /c] Joa7€#.
] „Temerea nefirească este o retragere/respingere neraţională/nejustificată (7[G 5 Mt. 26: 39.
6 Grig. Naz., Cuv. 37.
Pt#%p°r::,:%^/2}'#/.z:.:.iudepaftedesfarşit. 7 Mt. 27: 46.
160 Descoperire cu amăruntul a Pravoslavnicii Credinţe Cartea a treia 161

ţiri gândiri ale minţii, ce iaste văzut de ce iaste nevăzut, să va pătimeaşte; iară Dumnezeirea, fără de patimă fiind, nu pătimiia |
pune el în rânduiala noastră; nici au fost lăsat vreodată despre împreună cu trupul.
Dumnezeirea sa, ci noi am fost cei lăsaţi şi trecuţi cu vedearea. Şi trebue a şti că aceasta, adecă cum că Dumnezeu au pătimit cum că Dum-
Pentm aceasta, pre faţa noastră făcându-o a sa, aceastea s'au ru- cu trupul, zicem; iară cum că Dumnezeirea au pătimit cu trupul, Fîemzîetu cauu #:
gat.'
:â:dc?:arceă|eD|:Ţae?::uînaŢrpeăutimci:ppar:fuŢopjonic|i:â:uc:;acc:uî,eî:ra;:aur,ăscăumzlc.e:
CAP 25 Soarele netăiat şi fără de patimă rămâne, cu mult mai vârtos Dum_ Prin trup, nu.
Pentru aceaia, „a face al său" nezeirea Cuvântului cea fără de patimă, unindu-să cu trupul după Eici:::re:ă
ipostas, când pătimiia trupul, fără de patimă au rămas. Şi precum au pătimit.
În doao chi- Şi trebue a şti cum că de doao fealiuri sânt facerile după care deaca cineva va tuma apă deasupra preste vreun h[i]er ars, cela ce
puri face ci- face cineva ceva al său: una firească şi fiinţească, iară alta după are fire a pătimi de apă, focul zic, să stinge, iară hierul nevătămat
n.eva Ceva al faţă şi după piecare.2 Deci firească şi fiinţească iaste aceaia după
Sau. rămâne, că nu are fire a să strica de apă. Cu mult mai vârtos, când
carea Domnul, pentru iubirea sa de oameni, au luat firea noastră
pătimiia trupul, Dumnezeirea cea una fără de patimă nu au priimit
şi toate ceale fireşti, cu firea Şi după adevăr făcându-să om, şi pre patima, măcar de şi nedespărţită de dânsul au rămas. Că nu iaste
ceale fireşti cu lucrul avându-le. Iară după faţă şi după plecare nevoe ca pildele cu totul şi fără de nici o deosebire să fie aseame-piideie nu
iaste când cineva ia faţa altuia pentni plecare, adecă pentru mi-
lostivire sau dragoste, Şi în locul aceluia vorbeaşte cuvintele :cefif:alrue:Ţ:i`teiccăăt::baurefilafopsil::|dsă.:eăţ:?îaş:eaîsne,=ăŢ.a:,e:âiîî;i:::u:eto:i
ceale după rânduiala lui care la sineşi nu să potrivesc. După carea fi aseamene, ar fi însuşi acelaşi lucru, şi nu pildă, şi mai vârtos la
aceasta facere a sa Domnul pre blestem, şi pre lăsarea noastră, şi ceale Dumnezeeşti. Că cu neputinţă iaste a afla pildă întru toate
pre ceale de acest feliu, care nu sânt fireşti, le-au făcut ale sale, aseamene şi la Bogoslovie, Şi la întrupare.
nefiind el aşa sau făcându-să, ci faţa noastră luând şi în rânduiala
CAP. 27
„ :f:::#uŢ];#e-::LDnuo:ăbîecset:siş,Î:ţăLea8ereiasteşiceaiacezice: Pentru aceasta, cum că Dumnezeirea Cuvântului nedespărţită
aLi,-ritt au rămas de suflet Şi de trup şi la moartea Domnu]ui, şi cum
că un ipostas au rămas
Pentru Patima trupului Domnului şi
# Âriz= Pentnreup::îtiŢraec:î:P:i::ÎezDe:rŢini=: Fără de păcat fiind Domnul nostru lisus Hristos (că păcat n'au
făcut cel ce rădică păcatul lumii, nici s'au aflat vicleşug în gura
Deci însuşi Cuvântul lui Dumnezeu toate le-au suferit cu tru-
pul, firea lui cea Dumnezeiască şi cea una fără de patimă ::;])î'nnL:irea.2SUDpaursămm°ori;LrL3::L:Ţi:Ţemcoea:reL:geă:apteanu:nt:::=°parr:
rămâind fără de patimă. Că cel unul Hristos, carele iaste alcătuit
din Dumnezeire Şi din omenire, Şi iaste întru Dumnezeire şi întru :r]g;u[Saăs%dpur:]emŢ3::[ău;rJeăflTîăspceun#arna°r:i3:ăa[suje::ăgsrăei]:'f]ş:ce:Îî#e:şauDg
omenire, pătimind, partea cea pătimitoare, ca ceaia ce avea fire tiranului să se aducă sângele Stăpânului. Deci să apropie moartea, preţ de răscm-
a pătimi, au pătimit, iară cea fără de patimă nicicum împreună
au pătimit. Că sufletul, pătimitoriu fiind, când să tae trupul, el gjnkheiiienifii,eşaisgpursetâvnâdn:=pmfa:şadr::ătc=tpŢilufti,cş:oîrni:1gdeeî:i:ţnăîi:3:uiâvoŢ::u,
etăindu-să, împreună cu trupul simţeaşte dureare şi împreună- sfarămă, şi pre toţi îi boraşte, pre carii mai nainte i-au înghiţit. Că
precum întunearecul, prin întrarea luminii, să piiarde, aşa strică-

] Grig. Naz., C#v. 36. ` Is. 53: 9; In.1: 29.


2 Rom. 5: 12.
| Max., Cătră Marin., Grig. Naz., Cuv. 36. 3 Grig. Naz., Cuv. 42.
3 Ga|. 3: 13.
162 Descoperire cu amăruntul a Pravoslavnicii Credinţe
Cartea a treia 163
ciunea, prin apropiiarea Vieţii, să izgoneaşte, şi tuturor să face deacă după păreare s'au făcut, amăgire şi prefacere iaste taina
viaţă, iară celui stricătoriu, stricăciune. întrupării, şi după păreare, iară nu după adevăr s'au făcut om, Şi
Deci măcar de au şi murit ca un om, şi sfântul lui suflet s'au după păreare, iară nu după adevăr ne-am mântuit. Ci să nu fie! Şi
Dumnezeirea despăftit de preacuratul trup, dară Dumnezeirea nedespărţită au cei ce zic aceastea să se lipsească de mântuire.] Iară noi pre mân-
Cuvântului ne- ,
despărită au ramas de amândoao, de suflet zic şi de trup, şi nici aşa cel unul tuirea cea adevărată am dobândit şi o vom dobândi. Dară după în-
fost de suflet şi ipostas s'au despărţit în doao ipostasuri. Că şi trupul Şi sufletul semnarea cea de-a doao a stricăciunii, nestricăcios mărturisim pre
trupul Domnului, precum ne-au dat noao purtătorii de Dumnezeu
g=s-ăŢ:L:::,eŢ.niădcl:rtŢeî?:c|:p:toaa:easY::ăteasrpeâftîŢ=u:pdoestaa|s:i,şaurţâan; Părinţi. Iară după înviiarea Mântuitoriului din morţi, şi după în- tdyu.. hJJăurst
rămas fieştecare dintru dânsele, având pre ipostasul Cuvântului. semnarea cea dintâi nestricăcios zicem pre trupul Domnului. h` o ovq-Ţ-
Drept aceaia cel unul ipostas al Cuvântului au fost ipostas şi al Pentm că şi trupului nostru, pre înviiare şi pre cea după aceaia ne-
Cuvântului, şi al sufletului, şi al trupului. Că niciodată nici su-
fletul, nici trupul nu au avut ipostas al său deosebit de ipostasul
stricăciune, prin trupul său au dăruit Domnul, el începătuă şi a
învierii, şi a nestricăciunii, şi a nepătimirii noao făcându-să. „Că ţ,:,'v
Cuvântului, ci unul au fost ipostasul Cuvântului, şi niciodată să cuvine stricăciosul acesta să se îmbrace întru nestricăciune"2, ~ LJ-®
doao. Pentru aceaia unul au fost pururea ipostasul lui Hristos. Că zice Dumnezeescul Apostol. 047-r
măcar de şi cu locul s'au despărţit sufletul de trup, dară după
ipostas prin Cuvântul era unit.
hnJ
CAP 29
Pentru pogorârea cea în iad
CAP 28
Pentru stricăciune şi râsipire Să pogoară în iad sufletul îndumnezeit, ca precum celor de pre
pământ au răsărit Soarele Dreptăţii,3 aşa şi celor ce şăd supt
Numele stricăciunii are doao însemnări.[ Pentru că însemnea- pământ, întm întunearec şi în umbra morţii, să strălucească
Lumina.4 Ca precum celor de pre pământ au binevestit pace,
;:je:?;chd.;ii:Î|Îaă,şglă:::râ:epa.srtoea:gî=:i::aeftnâ:,ti;aar::c.ăa:toeaŢeesajăsft:.arteeaa,s:âtee:Î:: robiţilor slobozire şi orbilor vedeare,5 Şi s'au făcut celor ce au
dintâitiupuiiui de trup, şi ceale ca de acest feliu. După această însemnare, stri-
mstosmaina-căcios zicem pre trupul Domnului. Că pre toate aceastea de bu-
crezut pricinuitoriu de mântuire veacinică, iară celor ce nu au cre-
zut mustrare de necredinţă, aşa şi celor din iad.6 „Ca lui să se ă:Ţ:rlft,J
* ` ~ CuJ+
]r:etidsem?#Îî=s:n^ăTo91e-auluat.Darăînsemneazăstricăciuneaşiprepierzareaşi pleace tot genunchiul, al celor Cereşti, şi al celor pământeşti, şi al
iară după cei rasipirea cea desăvârşit a trupului în stihiile dintru care s'au alcă- ă;îă:Vd;V;u5p-tLŢă.=.â.:;,',Ţş'î.:;.a,LSŢocb9:[2iăJda;r.ec[cue`ipi:[5;dţ:[L;iş:['v:[a=:Înviiarea.ti
de-al doileq ne- tuit, carea mai vârtos de mulţi să numeaşte dz.cz#%orc}. De aceasta, iarăşi s'au întors din morţi, făcându-ne noao cale spre înviiare.
Sticăcf°S. împărtăşire trupu| Domnu|ui nu au avut, precum zice Prorocul
David: „Că nu vei lăsa sufletul mieu în iad, nici vei da pre cel
r®`3g'©
cuvios ai tău Să Vaze Stricăciune"2.
Deci nestricăcios a zice pre trupul Domnului mai nainte de
Eresul lui iu- înviiare, după însemnarea cea dintâi a stricăciunii, precum nebu-
lianşiGaian. nui iuiian şi Gaian, iaste lucru păgânesc. Că de au fost nestri-

căcios, nu au fost deofiinţă cu noi, ci şi după păreare, iară nu


] Anast. Sinaitul, la Oc7z.gos 23.
după adevăr s'au făcut ceale ce zice Evangheliia că s'au făcut - 2 i Cor.15: 53.
foamea, seatea, piroanele, împungerea coastei, moartea. Care 3 Mal. 4: 2.
4 Is. 9: 2.
5 is. 6|: 1; Lc. 4: 18.
1 Leontie.
61 Pt. 3: 19.
2 ps.15: 10.
7 Filip. 2: 10.
165
Cartea a patra
•.i_ ....... ` ..... ` ....-........ `........... 1' .........-. i..'. ` .... y.. \`t. \1. L.`.. `-` ..`J `L`'` 1`.`

în vremile ceale mai de pre urmă întrupându-să, şi trupeaşte şade,


5ii5ii55=i55=ii5ii=i5Ei55i5iii5Ei5işi5ii5ăji5iii5iiii5iii5iii5ii5ii5ii5iiii5igi5iiiiiiiii5 împreună slăvindu-să trupul 1ui. Pentru că cu o închinăciune iaste
închinatîmpreunăcutrupul1uidetoatăzidirea.]
CARTEA A PATRA
CAP3
CAPI Cătră cei ce zic: Deaca doao firi are Hristos, [atunci] sau şi
Pentru ceale după Înviiare făpturii slujiţi, închinându-vă la fire zidită, sau ziceţi că o rire
iaste închinată, iară una neînchinată.
mstos dLpă ^m- ară după înviiarea cea din morţi toate patimile le-
vriare iaste fără
au lepădat, stricăciunea zic, foamea şi seatea, som- Fiiului lui Dumnezeu, împreună cu Tatăl şi cu Sfântul Duh, ne
depatimă.
nul şi osteneala, şi ceale de acest feliu. Pentm că închinăm, carele era fără de trup mai nainte de întrupare, şi acum
Cum au mân-
cat după învi-
iare. EE de au şi gustat hrană după înviiare,[ însă nu după
leagea firii, căci nu au flămânzit, ci cu chip de ico-
nomie, pre înviiarea cea adevărată încredinţindu-o, şi cum că
acelaşi s'au întrupat şi s'au făcut om împreună cu a fi Dumnezeu.
Deci trupul 1ui, după a sa fire, de vei despăfti cu supţiri gândiri ce tos iaste ^mchi-
iastevăzutdeceiastegândit,neînchinatiaste,fiindcăiastezidit;2 nat ca cela ce
Trupd lui Hris-

acesta iaste trupul cel ce au pătimit şi au înviiat. Iară din părţile iară după ce s'au împreunat cu Dumnezeu Cuvântul, pentru el şi iaste mp al Cu-
v[ândui], nu
întru el iaste
LILIJLl. `rL JLWLJ.`r închinat.
ll.L-I..+ -.,. _. _ Că
_. _ în ce chip împăratul, şi gol fiind el, şi
:%:tâu9Î:]L= f]rîî nîmîc n,au [epădat, nu trup, nu Suflet, Cî şî trupu[, şî Sufletu[ îmbrăcat, i să aduce închinăciune; şi porfira, când iaste singură delasine.
sui sânt^mtiegi. Cuvântătoriu şi gânditoriu, voitoriu şi lucrătoriu au avut, şi aşa în
ceriui s'au înălţat, şi aşa de-a dreapta Tatălui şade, vrând Dum- porfiră,săcalcăşisărumpe,iarădupăces'aufăcutîmbrăcăminte
nezeiaşte şi omeneaşte mântuirea noastră, şi lucrând, Dumneze- împărătească să cinsteaşte şi să slăveaşte, şi deacă cineva pre ea o
iaşte adecă, purtarea de grijă a tuturor şi păzirea şi ocâmuirea, ar fi spart, de multe ori cu moarte să osândeaşte; 3precum şi lem-
iară omeneaşte, aducându-şi aminte de petreacerile ceale de pre nul, singur, nu iaste neapropiiat pipăirii, iară după ce s'au împreu-
pământ, văzind şi cunoscând cum că de toată zidirea cea cuvân- nat cu focul şi s'au făcut cărbune, nu pentru el, ci pentru focul cu
tătoare iaste închinat. Căci cunoaşte sfântul lui suflet cum că carele s'au împreunat, neapropiiat să face, şi nu firea lemnului
după ipostas cu Dumnezeu Cuvântul s'au unit, şi iaste împreună- iaste neapropiiată, ci cărbunele, adecă lemnul cel înfocat - aşa şi
închinat ca un suflet al 1ui Dumnezeu, şi nu ca aşa prost suflet. trupul, după a sa fire nu iaste închinat, iară întru Dumnezeu Cu-
Încă şi a să înălţa de pre pământ la Ceriu, şi iarăşi a să pogon^, vântul, cel ce s'au întrupat, iaste închinat, nu pentru sineşi, ci
lucrări sânt ale trupului celui scris-împrejur. Că „aşa iarăşi va ve- pentru Dumnezeu Cuvântul cel ce după ipostas s'au împreunat cu
ni", zice, „1a voi, în ce chip l-aţi văzut pre el mergând la Ceriu"2. dânsul; şi nu zicem că la trup prost ne închinăm, ci la trupul 1ui
Dumnezeu, adecă la Dumnezeu cel ce s'au întrupat.
CAP2
CAP4
Pentru şădearea cea de-a dreapta Tatălui
Pentru ce Fiiul lui Dumnezeu s'au făcut om, iară nu Tatăl,
Şădearea lui |ară de-a dreapta lui Dumnezeu şi Tatăl zicem Că au şăzut nici Duhul, şi ce au isprăvit după ce s'au făcut om
T,r4î:i°+Î
dreapta Tată-Tda::: Hristos trupeaşte. Însă dreaptă a Tatălui nu dupre loc zicem. Căci
lui. cum cel nescris-împrejur ar fi avut dreaptă dupre loc? Că dreapta Tată iaste Tatăl, iară nu Fiiu;4 Fiiu iaste Fiiul, iară nu Tată;
şi stânga sânt a celor scrişi-împrejur. Ci dreaptă a Tatălui zicem Duh Sfânt iaste Duhul, iară nu Tată, nici Fiiu. Că însuşirea iaste
pre slava Şi cinstea Dumnezeirii, întru carea Fiiul lui Dumnezeu
\ mai nainte de veaci fiind ca un Dumnezeu şi deofiinţă cu Tatăl, ` Athanasie. Vas[ilie], Pe#fr# S/a#f#/ D%Ă, Cap 6.
2A;ihîm.,ÎmpotrivaluiApol[linarie].,EPLfl:2rie|.
' Lc. 24: 43. 3 Mai sus, Cartea a 3-a, Cap 8.
2 Fap. 1 : 11. 4 Grig. Naz., Cuv. 39.
166 Descoperire cu amăruntul a Pravoslavnicii Credinţe Cartea a patra 167

nemişcată. Pentm că, întru alt chip, cum ar fi rămas însuşire, de liticesc], nădeajdea învierii prin înviiarea lui Hristos s'au dăruit,
s'ar fi mişcat şi s'ar fi mutat întru alta? Pentru aceasta Fiiul lui să înfi.icoşază dracii de oamenii cei ce îi avea mai nainte robiţi. Şi
Dumnezeu să face Fiiu al Omului, ca să rămâe însuşirea nemiş- ce iaste minunat, că toate aceastea Prin Cruce şi Prin Patimi Şl putearea cru.
cată. Că Fiiu al lui Dumnezeu fiind, s'au făcut Fiiu al Omului,
prin moarte s'au isprăvit, în tot pământul Evangheliia cunoştinţii cii tos.iui Hris-
întrupându-să din Sfânta Fecioară şi neeşind din însuşirea cea de Dumnezeu s'au propoveduit, nu cu războiu şi cu arme şi cu oş-
fliască. tiri biruind pre cei împrotivnici, ci puţini, goli, săraci şi necăr- CUW Ou4
Iară s'au întrupat Fiiul lui Dumnezeu ca aceaia pentru carea turari, goniţi fiind, bătuţi, la moa[r]te daţi, pre cel ce s'au răstignit
au făcut pre om, iarăşi să-i dăruiască lui. Că l-au făcut pre el du- cu trupul şi au murit, propoveduind, au biruit pre cei înţălepţi şi
4,w.f z+

pă chipul său, gânditoriu Şi de-sineşi-stăpânitoriu; şi după asemă- puteamici. Pentru că uma lor putearea cea atoţputeamică a celui
nare, adecă întru faptele ceale bune desăvârşit, pre cât iaste cu ce s'au răstignit. Şi moartea, ceaia ce mai nainte era înfricoşată,
s'au biruit, Şi ceaia ce mai dedemult era întristăcioasă şi urâtă,'Momm prin
Î:r=t:fien.eş.:|ueti3ţuăf:1ieoeŢtŢilu::ii?ââteŢăcaăfiîceî%t:ăadseângtri;3;iaăee:â:;âsneâ|Ţnş: acum mai mult decât viaţa iaste iubită. Aceastea sânt isprăvile ve- a-iL=:i-Ţui iî=:
Dumnezeeştii fără de răotate], bun, înţălept, drept, slobod de toată răotatea. nirii lui Hristos, aceastea sânt cunoştinţele puterii lui. Căci nu tos, mai muit
firî. Deci după ce au făcut pre om împărtăşit de sine („că spre ne- decât viaţa iaste
precum prin Moisi, marea despărţind,2 un norod din Eghipet şi iubită.
stricăciune l-au făcut pre el"2), prin împărtăşirea sa l-au suit pre din robiia lui Faraon au mântuit, ci mai vârtos pre toată omenirea
el la nestricăciune. Dară de vreame ce, prin călcarea poruncii, am din stricăciunea morţii şi de tiranul cel amar, de păcat o au izbă-
::::=ă cgŢâ: întunecat şi am şters pre seamne|e icoanei c6il Dumnezeeşti, şi vit, nu cu silă trăgând la fapta cea bună, nu supt pământ acope- Cu„0
întrupat Fiiui. întru răotate făcându-ne, ne-am golit de Dumnezeiasca împăr- rind, şi cu foc arzind, şi cu pietri a să împroşca cei ce păcătuesc
tăşire („că ce împărtăşire are lumina cu întunearecul?"3), Şi afară
de viaţă făcându-ne, am căzut supt stricăciunea morţii, de vreame
poruncind, ci cu blândeaţe şi cu îndelungă-răbdare plecând pre
oameni să aleagă pre fapta cea bună, şi să se nevoiască întru os-
Â."-7
ce au dat ce iaste mai bun, zic, şi nu l-am păzit, ia el ce iaste mai
prost, adecă pre firea noastră, ca prin sine şi întru sine să în-
-
tenealele ceale pentru dânsa, şi să se îndulcească. Căci cei ce mai
nainte păcătuia, să pedepsiia, şi iarăşi tot de păcat să ţinea, şi +/j
Dumnezeu să socotiia lor păcatul. Iară acum, pentru blagoc6stie
::e]a:S::îreeftcîer:ad=::eî:hj:nş:tgtTŢăr4e,;Sr:nm:]Pnaere+a:[;:ăun_eoî:::âţ;rş: şi pentru fapta cea bună, aleg bătăi Şi zdrobiri ale mădulărilor, şi
aceasta leasne umblată, şi, cu împărtăşirea vieţii, să ne slobozeas- moarte.
Slavă ţie, o, Hristoase, Cuvinte al 1ui Dumnezeu şi Înţălepciu-
ne şi Puteare, şi Dumnezeule atotstăpânitoriule! Ce ţie pentru toa-
te aceastea noi, ticăloşii, îţi vom răsplăti? Că ale tale sânt toate, şi
nimic dela noi nu ceri, fără numai mântuirea noastră, tu şi pre în-
săşi aceasta dându-o noao, şi celor ce o priimesc le mulţămeşti,
Drept aceaia au încetat slujirea dracilor, făptura s'au sfinţit cu pentru negrăita bunătate! Mulţămită ţie, celui ce pre a fi noao ai
sângele cel Dumnezeesc, capiştile şi bisericile idolilor s'au stri- dat, şi pre bine a fi ne-ai dăruit, şi dintru aceasta căzind noi, iarăşi
Şraărveî[esâ::t=: cat, cunoştinţa de Dumnezeu s'au sădit, Troiţa cea deofiinţă,
la aceasta ne-ai întors prin pogorârea ta cea negrăită.
pării iui Hris- Dumnezeirea cea nezidită, iaste închinată, adecă un Dumnezeu
tos.
adevărat, Făcătoriu al tuturor Şi Doim, faptele ceale bune să po-

] Fără ştirbitură, integru (dK€pcHov). OV. ed.)

:intă:i.2;:2Îi.
4 Sau virtuoasă (âvdp€tov). (N. ed.) t „Virtuţile se trăiesc" (dpgiGl 7to^tt€bowcm). (N. ed.)
5 Athan., Pe#fr# z^#f7"p./C#vG#f%/wz7; Kirill, la Ioann. 2 Eş. i4: 21-22.
168 Descoperire cu amăruntul a Pravoslavnicii Credinţe Cartea a patra 169

CAP5 căci când Cuvântul s'au făcut trup, atuncea zicem că s'au şi numit
Cătră cei ce întreabă de iaste zidit lpostasul el Hristos lisus. Că de vreame ce s'au uns cu untul-de-lemn al
lui Hristos, sau nezidit bucuriei], adecă cu Sfântul Duh, de Dumnezeu Şi Tatăl, pentm
aceasta Hristos să numeaşte. (1) Iară cum că ungerea iaste pentm
lpostasul lui Dumnezeu Cuvântul mai nainte de întrupare sin- omenire, nu poate să se îndoiască cineva din cei ce s'au obicinuit
Altă amăgire
L \JLl^^
-\\l\~eL\\,

a monofisiţi_ gur de sineşi era, şi nealcătuit din ceva, şi fără de trup, şi nezidit; drept a socoti". Încă şi Athanasie pururea-pomenitul, în Cuvântul
lorsurpă. iară după ce s'au întrupat, s'au făcut Şi trupului ipostas, şi s'au cel pentru mântuitoarea Arătare, întru acest chip zice: „Duime-
făcut alcătuit din Dumnezeire, pre carea pururea o avea, şi din zeu cel ce mai nainte era, mai nainte de venirea în trup, nu au fost
trupul cel ce au luat, şi poartă însuşirile amândurora firilor, în om, ci Dumnezeu era la Dumnezeu, nevăzut şi fără de patimă
doao firi cunoscându-să. Drept aceaia, unul şi acelaşi ipostas fiind; iară când s'au făcut om, numele acesta, `Hristos', i să aduce
pentru trup, de vreame ce umează numelui patima şi moartea".
Iară de şi zice Dumnezeiasca Scriptură: „Pentru aceasta te-au uns
i:::n:;§:;]ita:i::::iLttaăs,teînduaŢtăcDhŢPŢŢseâznet)eriş:L:)LţîLtsfuupaă:e:;::+e'pY:::işLu::i
zidit. Hristos, doao ipostasuri zicând noi, sau a tăgădui pre deosebirea pre tine, Dumnezeule, Dumnezeul tău cu untul-de-1eim al bu-
ipostasurilor, şi schimbare a aduce înlăuntru, Şi amestecare. curiei"2, să cuvine a Şti că de multe ori Dumnezeiasca Scriptură
metahiriseaşte vreame trecută în loc de vreame viitoare, precum
CAP6
Când s'au numit Hristos î:eparset:iă'[aa:ăp::r::u:ş,Ş.a]€ăpi:c:ănmuâ::Sa'raăŢa:::t::;îşîî::r::=ăe:]j

Nu precum oarecarii mint, cum că mintea s'au unit cu Dum- :âauŢevniîvîŢ:;r;[Cui:ăac:r6man:Z;:Zu:,âşîda=Cepa[Sât:g„4S:ăcşr::[:a;stşeî:î':ţ:


nezeu Cuvântul mai nainte de întniparea cea din Fecioară, şi de nu să făcuse.
Greşala lui 0- atuncea s'au numit Hristos. Aceasta iaste necuviinţa bârfealelor
righen. CAP7
::p::ii.şh|ea:icnaorielzeic:omgŢuaisi.i3fiius|uşqete::âsnâ:t|:îiDnuainnt:zş: Cătră cei ce întreabă de au născut Sfânta Născătoarea de
iaste Şi s'au numit Hristos după ce în pântecele Sfintei Fecioare Dumnezeu doao firi şi de s'au răstignit pre Cruce doao firi
s'au sălăşluit, şi trup fără de schimbare s'au făcut, şi s'au uns tru-
'Ay€vT\iov (agĂG7tz./o#) şi y€vm6v (gĂG#z./o#), Când Să Scriu CU su]pă cuvânt_
pul cu Dumnezeirea, că ungere iaste aceasta a omenirii, precum
zice Bogoslovul Grigorie.2 Încă şi sfinţitul Kirill al Alexandriei, un v (#), să cuvin firii, şi însemnează nezidit şi zidit. Iară dy€v- ui cei de îm-
cătră Împăratul Theodosie scriind, aceastea au zis: „Pentru că zic
eu că nu să cuvine a să numi Hristos lisus3 nici Cuvântul cel din ::5couvt,(c=:Gs„a":,cor:?;iă:?vvn:„6,:n,:Ăsi"c"jtoi:,ilrai:,eşlFi:â:tăasscui:i:j3:ovt:Y,1::l,or.al
Dumnezeu fără de omenire, nici lăcaşul cel ce s'au născut din Deci Dumnezeiasca fire iaste dy€viiioe, adecă nezidită, iară toate
muiare, nefiind unit cu Cuvântul. Pentru că Cuvântul cel din ceale după Dumnezeiasca fire sânt y€vnid, adecă zidite. Să pri-
Dumezeu nu întru alt chip să înţăleage Hristos, fără numai veaşte dară la firea cea Dumnezeiască şi nezidită, Nenaşterea la
împreunat fiind cu omenirea după unirea cea iconomicească cu Tatăl, pentru că nu s'au născut; iară Naşterea la Fiiul, pentm că
chip negrăit". Şi cătră Împărăteasele aşa scrie: „Oarecarii zic că din Tatăl s'au născut veacinic; iară Purceaderea la Duhul cel
numele acesta, adecă Hristos, să cuvine numai Cuvântului celui Sfânt. Şi a tot fealiul de jivini ipostasurile ceale dintâiu sânt
ce s'au născut din Dumnezeu-Tatăl, deosebit şi singur înţălegân-
du-să şi fiind; iară noi nu aşa ne-am învăţat a socoti sau a zice, 1 Evr.1: 9.
2 ps. 44: 8.
' Pentru Arhâs, CaLrt. a 2-a, ci+p. 2. 3 var. 3: 38.
2 Cuv. 36, nu departe de sfarşit. 4 ps.136: 1.

3 Adecă: Uns Mântuitoriu. 5 Mai sus, Cartea 1, Cap 8.


170 Descoperire cu amăruntul a Pravoslavnicii Credinţe Cartea a patra 171

Ceaie ^mtâi-zi- dy€wn", adecă nenăscute, dară nu dy€vn", adecă nefăcute. că zidirea nu din fiinţa Tatălui, ci cu voia lui, dintru nefiinţă întru
=ţd±Tenăs= Pentru Că S'au făcut de Ziditoriul, dară nu s'au născut din altele fiinţă S'au adus.] Iaiă întâiu-născut întru mu|ţi fraţi,2 că' Unu|_ În:âi-născut
întru mulţi
cute, adecă nu aseamene. Pentru Că Y6VnoLC iaste zidire; iară y€wTioLe, la Dum- născut fiind şi din Maică (de vreame ce s'au împărtăşit sângelui şi fraţi.
s'au născut din nezeu adecă, din singur Tatăl eşirea Fiiului celui deofiinţă; iară la trupului, aseamene noao, şi om s'au făcut, ne-am făcut Şi noi
altele. trupuri, eşirea ipostasului celui deofiinţă din împreunarea bărba-
printr'însul fii ai lui Dumnezeu, fii făcându-ne după daru prin
A să naşte tului şi a muerii. Drept aceaia cunoaştem cum că aceasta, adecă a Botez). E1, cel ce fireaşte iaste Fiiu al lui Dumnezeu, s'au făcut
iaste a iposta- să naşte, nu iaste a firii, ci a ipostasului. Că de ar fi fost a firii, nu întâi-născut întm noi, cei ce ne-am făcut cu punere şi după daru
Sului, nu a fl- s'ar fi văzut întru aceaiaşi fire născut şi nenăscut. Deci ipostas au
rîî. născut Sfânta Născătoarea de Dumnezeu, carele să Cunoaşte în
f;ifi,`g|iEiue=:zTeau,ăş|ivff.asţia,i,3`.uiupâ:t:sa,:Îâ::|ş;=:;,,ăT,:Tsau,iăi
doao firi, după Dumnezeire adecă, din Tatăl născut fără de ani, mieu", fireaşte adecă, şi „Tatăl vostru" după daru. Şi „Dumnezeul
iară mai pre umă în vreame dintr'însa întrupat, şi cu trup născut. mieu şi Dumnezeul vostru". Şi nu au zis „Dumnezeul nostru", ci
Hristos iaste lară deaca Cei Ce întreabă ar fi zis cum că cel ce s'au născut din „Dumnezeul mieu". Iară de vei despă4i cu supţiri gândiri ceaia ce
în doao firi. Sfânta Născătoarea de Dumnezeu în doao firi iaste, zicem: Aşa, să veade de ceaia ce să înţăleage, [atunci au zis] „şi Dumnezeul
cu adevărat, în doao firi iaste, că Dumnezeu iaste acestaşi şi om. vostru4" ca un Ziditoriu şi Domn.
Aseamene Şi pentru răstignire, şi pentru înviiare şi înălţare, că nu
a firii sânt aceastea, ci a ipostasului. Deci llristos, în doao firi CAP9
fiind, au pătimit cu firea cea pătimitoare, şi s'au răstignit. Că cu Pentru Credinţă şi pentru Botez
trupul s'au spânzurat pre Cruce, iară nu cu Dumnezeirea. Deci
deaca, întrebându-i noi: „Au doao firi au murit?", vor zice: „Nu", Şi mărturisim un Botez, spre ertarea păcatelor şi spre viaţa cea putearea
zicem: Drept aceaia dară nici doao firi s'au răstignit; ci s'au năs- Veacinică. Pentru că Botezul însemnează pre moartea Domnu|ui. | Botezului.
cut Hristos; adecă Dumnezeu Cuvântul, întrupându-să, s'au năs- Drept aceaia împreună cu Domnul ne îngropăm prin Botez,5 pre-
cut cu trupul, s'au răstignit cu trupul, au pătimit cu trupul, fără de cum zice Dumnezeescul Apostol. Deci precum moartea Dom-Botezui iaste
patimă rămâind Dumnezeirea lui. nului o dată s'au făcut, aşa şi o dată să cuvine a ne boteza. Şi a ne unul.
boteza, după cuvântul Domnului, în Numele Tatălui, şi al Fiiului,
CAPS şi al Sfântului Duh,6 învăţindu-ne mărturisirea cea în Tatăl, şi în
Cum întâi-născut să numeaşte ce] Unullnăscut Fiiul, şi în Sfântul Duh. Pentni aceasta, câţi în Tatăl şi în Fiiul şi
Fiiu] lui Dumnezeu în Sfântul Duh s'au botezat, şi o fire în trei ipostasuri s'au învăţat,
deacă a doao oară să vor boteza, aceştea a doao oară răstignesc
Întâi-născut Întâi-născut (1) iaste cel ce întâi s'au născut, sau unul-născut
cum să zice pre Hristos, precum zice Dumnezeescul Apostol: „Că cu neputin-
Hristos. de va fi, sau şi mai nainte de alţi ffaţi. Deci deaca s'ar fi numit ţă iaste, cei ce o dată s'au luminat", şi cealealalte, „iarăşi să se în-
Fiiul lui Dumnezeu întâi-născut, iară unul-născut nu s'ar fi
33:,?oscc3nş:::-Ţ,?7:ă|i:rţă,caâţîonauos:â:ăbrg::1iga:i^:nd!:â=:iîrreo|Ţăr,ispt:es:Î;:.Te:;oîr::e::
3uz:j:;eaEîf[dŢ]redpaurăcduemv:eăa±:tecee[şînîtî:ăT_ănsăcsuctu€,e;[Îtu:î#_ră[ăes,ccu: ceştea să cuvine a-i boteza a doao oară. Că deşi zice Dumnezees- sfintei Troiţe.
să numeaşte, şi să cuvine şi amândoao a le păzi la dânsul, întâi-
născut decât toată zidirea2 îl zicem pre el, fiindcă şi el iaste dela \ A.+hîin., ^+n Descoperirea Credinţii.
Întâi-născut
2 Rom. 8: 29.
decâttoatăzi-Dumnezeu, şi zidirea dela Dumnezeu; însă el, din fiinţa lui
3 In. 20: 17.
direa. Dumnezeu şi Tatăl singur fără de ani născut fiind, cu cuviinţă 4 În textul chirilic: „nostru", greşală uşor de făcut, fiindcă în greacă tw@v (nos-
Fiiu unul-născut întâi-născut, iară nu întâi-zidit, să zice. Pentru
tru) şi bH@v (vostru) se pronunţă la fel. (N. ed.)
5 Rom. 6: 4; Col. 2: 12.
L_ Vezi \a Grigor. Nissis, Împrot. lui Evnomie 4, 3 . 6 Mt. 28: 19.
2 col.1: 15. 7 Evr. 6: 4-6.
172 Descoperire cu amăruntul a Pravoslavnicii Credinţe Cartea a patra 173

cul Apostol că „în Hristos şi în moartea lui ne-am botezat"L, însă Că dintru început „Duhul lui Dumnezeu să purta pre deasupra
nu aşa zice că să cuvine a să face chiemarea Botezului, ci cum că apelor"]. Şi dintru început Scriptura mărturiseaşte pentni apă că Putearea apei
ce însemnea. Chip al morţii lui Hristos iaste Botezul. Că prin ceale trei afimdări iaste curăţitoare. În vreamea lui Noe prin apă au înnecat iaste curăţi-
ză ceaie trei însemnează Botezul pre ceale trei zile ale îngropării Domnului. toare.
afimdări. Puur%â;,eeŢ3Pă::dmclă`?|Tsii;2g::l:nha:iă:::c.eul::şu:3t,sf:|Eîk:a::i,sa:
ceanebtem§;,n:e3[;:gzŢ=î.st3sarag::3;euzt:n::atîăsct:ŢncăH:rsetzoâsng:::aîâ:Ţn::
^mHristos. Ilie pre darul Duhului că iaste împreunat cu apa, când cu apă au
învăţaţi fiind noi mărturisirea cea în Tatăl Şi în Fiiul şi în Sfântul ars pre jărtvă.4 Şi, în scurt, toate după Leage cu apă să cuăţesc,
Prin credinţă
Duh, că Hristos iaste Fiiul lui Dumnezeu celui viu,2 pre carele 1- că ceale văzute, închipuiri sânt ale celor gândite. Iară a doao
ne facem fii
au uns Tatăl cu Sfântul Duh,3 precum zice Dumnezeescul David: naştere la suflet să face, căci credinţa ştie a ne face prin Duhul fii ai lui Dumne-
„Pentru aceasta te-au uns pre tine, Dumnezeule, Dumnezeul tău, după daru, măcar de şi zidiţi sântem, şi la cea din început fericire zeu după da-
ru.
cu untul-de-lemn al bucuriei, mai mult decât pre părtaşii tăi"4, şi a ne aduce.
lsaia, despre faţa Domnului: „Duhul Domnului preste mine, pen- Deci ertarea păcatelor tuturor deopotrivă să dă prin Botez, iară Ertarea păcate-
tru care m'au uns"5. Iară chiemarea (botezului) învăţind Domnul 1or prin Botez
darul Duhului după măsura credinţii şi a cuăţeniei c6iî mai din
deopotivă să
pre ucenicii săi, zicea: „Botezindu-i pre ei în numele Tatălui, şi nainte. Deci acum prin Botez luoăm pârga Sfântului Duh, şi înce- dă, iară danil
al Fiiului, şi al Sfântului Duh"6. Că de vreame ce spre nestrică- pătură a altei vieţi să face noao naşterea cea de-a doao, şi pecea- lmului după
ciune ne-au făcut pre noi Dumnezeu,7 iară după ce am călcat noi măsm credin-
tea, şi păzitoare şi luminare.
mântuitoarea lui poruncă, cu stricăciunea morţii ne-au osândit, ca tii şi a curiti-
Pentru aceaia să cuvine cu toată putearea şi întărirea să ne pă- ei.
nu fără de moarte să fie răul, pentru aceasta, pogorându-să ro-
bilor săi, ca un îndurat, şi ca noi făcându-să, de stricăciune prin :'eTeplraeîanşsianeb::ăa:irşeîiŢ:rŢâni3â:ngeă,5it:;;ialpa:ăl;irapş:eprlic?Tnmecpa::
:;thea±;tîa djşn] patima sa ne-au izbăvit, şi ne-au izvorât noao din sfântă şi prea- catului să ne facem. Căci credinţa fără de lucruri moartă iaste,
coasta Dom. Curată Coasta Sa izvor de ertare, apă adecă, spre a doao naştere şi aseamene şi lucrurile firă de credinţă, că credinţa cea adevărată
nuiui au izvo- spălare de păcat şi de stricăciune, iară sânge, băutură pricinui-
rât. prin iucruri Să Cearcă.6
toare de viaţă veacinică.8 Şi porunci au dat n-oao să ne na-ştem de-
a doao oară prin apă şi prin Duh9, prin rugăciune şi chiemare, Şi ne botezăm în Sfânta Troiţă, că cei ce să botează trebuinţă Pentru ce ne
au de Sfânta Troiţă spre a lor stare şi întemeiare. Şi cu neputinţă botezăm în
Curăţirea Bo- iaste a nu fi împreună unele cu altele ceale trei ipostasui. Că SfantaTroiţă.
tezului îndo-
3::t|:.oa3:nvsijE:t?iu:.Pnl,c=;,Sî:adn.ti,ăcăuddea,v:e.aaŢeşicceuî:,îroei:,i;:t:
nedespărţită iaste Sfânta Troiţă.7
ită, precum şi apă şi prin Duh: Duhul adecă, pre cel dupre chip şi dupre asemă- '
omul. nare înnoind. întru noi, iară apa, prin darul Duhului curăţind Multe sânt
botezurile.
trupul de păcat, şi de stricăciune izbăvindu-l, şi pre chipul morţii păc:#uŢIAîâl.iîei:,tîielapurinfoktar:e:if:inp#r?8utui,înscphrieputi::a:::
împlinindu-l apa, iară pre aravona vieţii dându-o Duhul.
- Norul adecă, al Duhului, iară Marea a apei. Al treilea, cel al 2_lo~ -t,
Legii. Că tot cel necurat să scălda cu apă şi îşi spăla hainele, şi
3 ?.L`
aşa întra în tabără.9]Al patrulea, cel al lui loann, începătoriu fiind,
1 Rom. 6: 3.
hlu
1 Fac.1: 2.
Mt.16: 16.
2 Fac. 6: 17.
Fap. 10: 38.
Ps. 44: 8.
5 Is. 61: 1. :şrîe:tb]:]]84::3t2°;ium.
6 Mt. 28: 19. 5 2 pt. 2: 22; [Grig. Naz., C#v. j9].
7 Methodie, [Pe#f" f#vi.z.ore]. 6 [Cf. iac. 22 şi 26.]
8 in. |9: 34.
:g:Î:#:Z:;g::..Îg;â:::;.:'1C7:,i6cSoGrr"1î:2.
In. 3: 5.
]° Grig. Naz., Cuv. 48. 9 preoţia 14: 8.
174 Descoperire cu amăruntul a Pravoslavnicii Credinţe Cartea a patra 175

Botezui iui fiind, şi la pocăinţă aducând pre cei ce să boteza, ca să crează în Untul-de-lemn la botez să ia, vestind ungerea noastră, şi hris- pentru ce să
:°sŢet g S: IŢristos. „Că eu", zice, „botez cu apă, iară cel ce în urma mea
tezui iui Hris_ Vine, acela Pre voi", zice, „vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc"2. Looş:o(afa3âăui:ăil::::roiiîîâ:tduTnDeLhş'1E;:d:ăil;il::1gru=es?:::gBuo::2ele-
bs. Deci loann mai nainte curăţeaşte prin apă spre Duhul carele era izbăvit de potop stâlpare de maslin au adus porumbiţa.[
să se priimească. Al cincelea, botezul Domnului, cu carele el
6%tî,J s'au botezat. Iară s'au botezat nu ca cum ar fi avut el trebuinţă de
S'au botezat loann, mâna puindu-şi pre Dumnezeescul Creaştet cum sgau bo_
al Stăpânului, încă şi cu sângele său. '€-#%:*`
Nu să cuvine a îndelunga Botezul, când prin lucruri să va măr-
:eu|:ăti:Îâucrii|;rŢ:aapcg,Ţ3ă,ţicr:s:a:â:::::;ălcuaii,|,C?:::esîaâ3:ec:|a3:: .Ă.&m
turisi credinţa celor ce vin la dânsul. Iară cel ce cu vicleşug vine
chiu pre tot să-l îngroape în apă, ca să sfinţească pre Botezăto-
la Botez, să va osândi mai vârtos decât să va folosi.2 b& t ct,
riul, ca să plinească Leagea, ca să descopere taina Sfintei Troiţe,
-:-,=>,'.
ca chip şi pildă să se facă noao spre a ne boteza. Dară ne bote-
CAP 10
Botezui iui Zăm Şi noi Cu botezul cel desăvârşit al Domnului, carele iaste
Hristosiastecu prin apă şi prin Duh. Iară cu foc să zice că botează Hristos 4`m`Jă Pentru credinţă
lmşicufcx:. ` fiindcă în chipul limbilor de foc au vărsat darul Duhului preste
Iară credinţa îndoită iaste. Căci iaste „credinţă din auz", că Credinţa iaste
Sfinţii Apostoli, precum zice însuşi Domnul: „Că loann au bo-
auzind noi Dumnezeeştile Scripturi, creadem învăţăturii Sfântului îndoită.
Duh.3 Şi aceasta să săvârşaşte prin toate ceale ce de Hristos s'au Necredincios
ăeuzpa:cmuuîtpeă,a:%raăs,:oii|Veş,4Yejiuboptâ:,amcub.::i|S:aeŢt:iu::i,f.or:inai legiuit, cu lucrul crezind, blagocestiia păzind, şi poruncile celuiiaste cel ce nu
6-' ce ne-au înnoit pre noi lucrându-le. Că cel ce nu după aşăzămân- creade după a-
•.,::::::eiş::âesvăărfi;:.pîelaş.as:şLei?i.cse5`.PArin?appo,?Î:::ă.:i3:i::%cnrgăem;i
tul4 Bisearicii c6iî Sobomiceşti creade, sau să împărtăşaşte prin şăzământul Bi-
searicii şi cel ce
44MCL1&v4J'
mucenie, cu carele şi însuş Hristos pentm noi s'au botezat, carele
lucrurile ceale necuvioase cu Diavolul, necredincios iaste. viegiaşterău.
iaste foarte cinstit şi fericit, fiindcă cu întinăciuni a doao oară nu
y,:TJUJ„ să mai pângăreaşte. Al optulea, cel de pre umă, carele nu iaste
mântuitoriu, ci al răotăţii contenitoriu (căci răotatea şi păcatul nu aluşcii::1ăoşi,cieals.t:nc:::i:ţt:,,,,5:ds::e:iăr:e:jâeel:rd:văfr:J;:uşiit:,efnodv.ei:ir:
celor făgăduite noao de Dumnezeu şi a dobândirii cearerilor diL du
Fw"..-L mai petreace), dară însă fără de sfârşit muncitoriu.
6Iară în chip trupesc, ca un porumb, s'au pogorât Duhul cel noastre. Deci cea dintâiu iaste a voinţii noastre, iară cea de-a doao
SfaŢntul lm a darurilor Duhului.
Sfânt preste Domnul, însemnând începătura botezului nostm şi
pentru ce s'au
cinstind trupul [1ui], de vreame ce Şi acesta, adecă trupul, prin în-
pogorât ^m chip
Şi Să Cuvine a şti că prin Botez ne tăem toată acoperirea cea Carea iaste tă-
de pormb şi dumnezeire era Dumnezeu, şi încă dintm început porumbiţă s'au dela naştere, adecă păcatul, şi lsrailteani Duhovniceşti Şi norod a| =-^]m#mojă_
de foc. lui Dumnezeu ne facem. cească.

CAP 11
3b:[i::1:1teîu::î:e:gafdoe:3it:[ssin:Î;;ii;;râpt:7t::::uEu±:ză:e[satsete::]]:i]:
Pentru Cruce, întru carele iarăşi şi pentru credinţă

„Cuvântul Crucii celor peritori nebunie iaste, iară noao, celor


[ Grig. Naz., C%t;. 40; Vas., yo7`. pe7t/7" Z7oZcz; Gură de Aur, la Mathei, şi alţii. ce ne mântuim, putearea lui Dumnezeu iaste"6. Pentru că cel du-
2 M,. 3: 11.
3 ps. 73: 13. ' Fac. 8: 11-12.

;ş:ii..Ţ6?.i7:uV.40.
4 Sau predania/tradiţia (ttiv 7tGpdsooLv). (N. ed.)
;iî::g:k;g%:3gş[44 5 Evr.11: 1.
8 A 2-a Leage 4: 24. 6 i Cor.1: 18.
176 Descoperire cu amăruntul a Pravoslavnicii Credinţe
Cartea a patra 177
hovnicesc pre toate le judecă, iară omul cel sufletesc nu prii-
ţălepciunea lui Dumnezeu"]. Iată, moartea lui Hristos, adecă Cru-
meaşte pre ceale ale Duhului.] Că nebunie iaste celor ce nu prii-
cea, ne-au îmbrăcat pre noi cu putearea şi înţălepciunea lui Dum-
mesc cu credinţă, şi nu socotesc bunătatea şi putearea lui Dum-
nezeu cea ipostatnică. Iară puteare a lui Dumnezeu iaste Cuvântul cuvântui cru_
nezeu cea preste toate, ci cearcă pre ceale Dumnezeeşti cu ome-
Crucii ~ sau pentru că putearea lui Dumnezeu, adecă biruinţa cea cii iaste puteame
--::=:':j:i-Îi neşti şi fireşti socoteale. Că toate ceale ale lui Dumnezeu sânt
Facerea lumii mai presus de fire şi de cuvânt şi de gândire. Că de va socoti
asupra morţii, printr'însa s'au arătat noao, sau pentru că, precum a lui I}imne-
ceale patru margeni ale Crucii prin încheetura cea din mijloc să
cu socoteale cineva cum şi pentru carea pricină dintm nefiinţă întru fiinţă au
n,,eS€§ omeneşti a să
adus Dumnezeu pre toate, şi va voi cu fireşti socoteale a ajunge,
ţin şi să strâng, aşa, prin putearea lui Dumnezeu, înălţimea şi a-
dânşime.a, .1upgiŢea şi lăţimea, adecă toată făptura cea văzută şi \ 7,'L-#n
::îr::tdee n,u nu înţăleage. Că sufletească2 iaste această cunoştinţă şi drăceas-
nevăzută să ţine.2 u#f#Âyţy:_S
că. Iară deaca cineva, de credinţă fiind povăţuit, bun, şi atoţpu-
a)u,titib teamic, şi adevărat, şi înţălept, şi drept va socoti pre Dumnezeu,
Aceasta s'au dat noao semn pre frunte, precum lui lsrail tă-
iarea-împrejur, că prin aceasta credincioşii din cei necredincioşi cŢcîî săs:=: Â44`f~
va afla pre toate ldcii şi neatede, şi cale dreaptă. Că fără de cre-
ne despărţim şi ne cunoaştem. Aceasta iaste paveză şi amă şi bi- bescceicredin- &o
dinţă cu neputinţă iaste a ne mântui, căci toate ceale omeneşti şi
ceale Duhovniceşti cu credinţa să alcătuesc şi stau. Pentru că nici
ŢeinnţăiîŢi::2;1i::i:1;gvporleucl:i îlşceeas5?rli;Sierâ:=ecaastsaă i::t:ăaa:ienl%: :ădcelocş:1 ne- 84
plugariu fără de credinţă nu tae brazda pământului, nici neguţă-
J uJJ*;l.~ toriu cu un mic lemn nu-şi dă sufletul său noianului mării carele
căzuţi sculare, a celor ce stau întărire, a celor neputincioşi razim,
a celor ce să păstoresc toiag, a celor ce să întorc povăţuire, a celor
/a."€
BJr să nebuneaşte, nici nunţi să fac, nici altcevaşi din ceale ce sânt în

##"w.up
viaţă. Cu credinţa înţăleagem că cu putearea lui Dumnezeu toate
dintru nefiinţă întru fiinţă s'au adus. Pre toate ceale
ce sporesc săvârşire, a sufletului şi a trupului mântuire, a tuturor
răotăţilor izgonitoare, a tuturor bunătăţilor pricinuitoare, a păcatu-
lui piiardere, sad al învierii, pom al vieţii c6ii veacinice.
//44.
Ce iaste cre-
şi omeneşti cu credinţa le isprăvim. Iară credinţa
dinţa. ditoare plecare şi învoială. Deci acestui cinstit lemn cu adevărat şi sfânt, pre carele spre Să cuvine a ne
închina lemnu-
Din toate lu- jărtvă pentru noi s'au adus pre sineşi Hristos, ca cel ce s'au sfinţit lui Crucii şi ce-
crurile lui Hris- cu atingerea sfântului trup Şi sânge, cu cuviinţă iaste să i ne închi- loralalte pre ca-
iast:,e:iit3autiueczrea|raesacâ;î:c:r|enauăât:indua:;adleuciâF:;s:,oesparset?m:::`~
® \, . .

tos cea mai mi- năm, aseamene şi piroanelor, suliţii, îmbrăcămintelor şi sfinţitelorre lristos le-au
nunată iaste minunată cinstita lui Cruce, că prin nimic altceva, fără numai
Crucea.
lui lăcaşuri, care sânt laslele, Peştera, Golgothâ cea mântuitoare,sfintit cu atin-
prin Crucea Domnului nostru lisus Hristos moartea s'au stricat,
Momântul Cel făcătoriu de viaţă, Sionu|, capui Biseariciior, şi 8ereasa.
Facerile de
păcatul strămoşului s'au dezlegat, iadul s'au prădat, înviiarea
ceale aseamene. Precum zice Dumnezeescul Părinte David: „În-
bine ale eii. s'au dăruit, puteare noao de a nu băga seamă de ceale de acum şi
tra-vom în lăcaşurile lui, închina-ne-vom la locul unde au stătut
de însăşi moartea s'au dat, întoarcerea înapoi la fericirea cea
dintâi s'au isprăvit, uşile Raiului s'au deşchis, firea noastră au picioarele lui"4. Iară cum că pentru Cruce zice, arată cuvântul cel
de pre umă: „Scoală-te, Doamne, întru odihna ta". Căci urmează
şăzut de-a dreapta lui Dumnezeu, fii ai lui Dumnezeu şi moşteani
după Cruce sculare. Că deacă, a celor iubiţi, iŢbită iaste casa, şi
ne-am făcut. Că toate aceastea prin Cruce s'au isprăvit. „Căci
câţi în Hristos ne-am botezat", zice Apostolul, „întru moartea lui patul, şi haina, cu cât mai vârtos ceale ale lui Dumnezeu şi Mân-
tuitoriului, prin care ne şi mântuim?
::-aî:Pr°ăt::t?:;;3'ş:î,;fiî::tîonsŢ::::°Sp:tee-aarŢabL°utLez3tj:eHzre]:t°Ş:Ţ:: Ne închinăm încă şi chipului cinstitei şi de-viaţă-făcătoarei Să cuvine a ne

Şămn:i,fiŢ!ăia:id.ehî;udli,n.â`;ăre-.aetle:ieei:rs,:,s:um:#.rjiaHcriins::is:dăăoa:Îuc:.m€e-i,:hc;:
lui Hristos.
] 1 Cor. 2: 15 şi 14.
2 „Sufletească" (vuxLKh): #cd%Ăov#jc€&scG, psz.Ăo/ogz.cG, cf. 1 Cor. 2: 14. (N.
' 1 Cor.1: 24.
ed.) 2 Vas., la lsaia, Cap 11.
Rom. 6: 3. 3 Eş.12: 13.
4 Gal. 3: 27.
4 ps. |31: 7.
178 Descoperire cu amăruntul a Pravoslavnicii Credinţe Cartea a patra 179

zis ucenicilor săi, mai nainte vestindu-1e: „Atuncea să va arăta am întins mâinile meale cătră norod neascultătoriu şi împrotivă-
semnul Fiiului omului în Ceriu"], Crucea zicând. Pentm aceasta grăitoriu"L. Cei ce acestuia ne închinăm, o să ne învrednicim a
şi muerilor zicea vestitoriul Învierii: „Pre lisus căutaţi, Naza- dobândi partea lui Hristos celui răstignit. Amin.

E::s:3:`cce:1rrăăss,tiiâ:iitt,','32..#,?oasâ::uăl:s,âlna,răH::sit.Pşrio3:v|:sduuşiiŢi::: CAP 12
unul iaste cel răstignit. N'au zis „însuliţat", ci „răstignit". Să cu- Pentru închinarea spre răsărit
vine dară să ne închinăm semnului lui Hristos, că unde iaste sem-
nul, acol6 şi el va fi. Iară materiei dintru carea chipul Crucii să Nu aşa Prost, nici cum s'ar întâmpla ne închinăm spre răsărit. Pe.n:ru. ca:ea
Materiei Cru-
;'Î-î".=L-~;ă`;=_ face, măcar aur, măcar pietri scumpe de ar fi, după stricarea chi- cî f[îndcă dîn văzută şî nevăzută, adecă dîn gândîtă şî sîmţîtă fire gă][cnŢănâ n:ă]t::
vine a ne în- pului, de s'ar întâmpla, nu să cuvine să i ne închinăm. Deci la sântem alcătuiţi, îndoită şi închinăciunea aducem Ziditoriului. răsărit.
China. toate ceale ce sânt afierosite lui Dumnezeu ne închinăm, lui adu- Precum şi cu mintea ne rugăm, şi cu buzele ceale trupeşti, şi ne
când cinstea. botezăm cu apă şi cu Duh, şi îndoit ne unim cu Domnul, împăr-
Pre această cinstită Cruce mai nainte o au închipuit pomul tăşindu-ne cu tainile şi cu darul Duhului.

:r°amŢs[em:îeţ:i vieţii, cel de Dumnezeu sădit în Raiu.4 Că de vreame ce prin le- Deci fiindcă Dumnezeu lumină iaste2 gândită, şi „Soare al
mn s'au făcut moartea, să cuveniia prin lemn să se dăruiască via- Dreptăţii" şi „Răsărit" în Scripturi s'au numit Hristos,3 să cuvine
ţa şi înviiarea. Iacov, închinându-să vârfului toiagului lui losif,5 să-i dăm lui spre închinăciune răsăritul. Că tot lucrul bun lui
Dumnezeu să cuvine să-1 afierosim, dela carele tot lucrul cel bun „'`
•.^
3î:gş#oc;[:dauu_îî6Ţcsheî=î:'[ş:iuc:âaî:î[]enssşEma:a::eparaerăfi;;ît.aîispmoîîî
nmRm[ toiagul lui Moisi, în chipul Crucii lovind marea şi mântuind pre
să face bun. Zice încă şi Dumnezeescul David: „Împărăţiile pă-

lsrail, iară pre Faraon înnecându-1;7 mâinile în chipul crucii întin- :uÎ,nŢrleusi,,ecâ:rtiauţi::iip1:Tsnperzee:iscăîfttuarţi-4?oÎ:cnău;:i;:reilpuircaezsi'.aeŢ
„Au sădit Dumnezeu Raiul în Ed6m spre răsărit, unde au pus pre
ăâ:cdi:-dşi,-sşi,pr?eiâiTa:[;cdbeisŢiââdnud:,-8s;u?ilei=.urlâ:3arâ;ra|;îom,a.riaa#i omul carele l-au zidit"5; pre carele, după ce au călcat porunca, 1-

::::ilaei:hli::|fi:,îă;:Enes|eDpurŢŢ:=enesacrâtuânaf:-vseărl:alujnA:r.o:,v|:ef: ::-::g::l;tă".şitî:appr;ŞjE:cŢâiautlrŢiiadceesafadtlă::L1-î::eE::cs:r;ă:uia.si:
nul mântuind pre cei ce cu credinţă căuta la vrăjmaşul carele era şi spre dânsa căutând ne închinăm lui Dumnezeu. Încă şi Cortul
mort,]2 precum Hristos, în trupul păcatului, carele nu ştiia de pă- lui Moisi despre răsărit avea catapeteasma şi jărtveanicul.7 Şi se-
cat s'au pironit; marele Moisi zicând: „Vedea-veti viaţa voastră mintiia ludei, ca ceaia ce era mai cinstită, despre răsărit au tăbă-
spânzurată pre lemn înaintea ochilor voştri"[3; Isa'ia: „Toată zioa rât.8' Încă şi în vestita Bisearică a lui Solomon, poarta Domnului
cătră răsărit era. Ci şi Domnul, răstignindu-să, cătră apus căuta, şi
1 Mt. 24: 30.
aşa noi ne închinăm spre el căutând; (1) şi înălţindu-să el, spre
2 Mc.16: 6. răsărit să suia, şi aşa lui Apostolii s'au închinat, şi aşa va veni, în
3 i Cor.1: 23. ce chip 1-au văzut pre el mergând la ceriu,9 precum însuşi Dom-
4 Fac. 2: 9.
5 Fac. 47: 31. 1 Is. 65: 2.
6 Evr.11: 21; Fac. 48: 14. 21 ln.1: 5.

7 Eş. |4: 16. 3 Ma|. 4: 2; Zah. 3: 8; Lc.1: 78.


8 Eş.17: 11. 4 ps. 67: 33-34.
9 Eş. ,5: 25. 5 Fac. 2: 8.
10 Eş. ,7: 5-6. 6 Fac. 3: 24.
„ Num.17: 8. 7 Preoţia 16: 14.
12 Num. 21 : 9. 8 Num. 2: 3.
]3 A 2-a Leage 28: 66. 9 Fap. 1 : 11.
180 Descoperire cu amăruntul a Pravoslavnicii Credinţe Cartea a patra 181

nul au zis: „În ce chip fulgerul iasă dela răsărit şi să arată până la
şi neputincioasă, ca pre noi să ne curăţească, şi să ne facă fără de
apus, aşa va fi şi venirea Fiiului Omului"]. Deci pre el aşteptân- stricăciune, şi iarăşi părtaşi Dumnezeirii lui să ne aşeaze.
predaniia nu du-1, Spre răsărit ne închinăm. Însă nescrisă iaste această pre- Deci să cuvenea nu numai pârga firii noastre să se împărtăşas- Întruparea s'au
iaste scrisă. danie şi învăţătură a Apostolilor. Pentru că multe ne-au dat ei \.

noao, Care în Scripturi însemnate nu ie-au iăsat.2


:ăî5;â:cŢ:i?lp::,sşifiăt::aosŢăulc:eircaenzastvr?iLăl?Ciunaaşdtg:i:::;ti:::f=uJpmmtot
CAP 13 cioasă, şi aşa să ajungă la măsura săvârşirii. Drept aceaia prin
naşterea sa, adecă prin întrupare, şi prin Botez, şi prin patimă, şi
Pentru Sfintele şi Preacuratele Taine ale Domnului
prin înviiare au izbăvit firea noastră de păcatul strămoşului, de
moarte şi de stricăciune, şi s'au făcut începătură învierii, şi cale şi
Bunul, şi preabunul, Şi mai presus de toată bunătatea Dum-
nezeu, carele cu totuluşi tot bunătate fiind, pentni cea preamultă
bogăţiia bunătăţii sale, n'au suferit a fi el singur bun (adecă firea
::iîa::em:i::ş;ăi:i:dai,s:::.:ucse,:îişalsŢeolf.1rne:şŢ,ei:i`:ieu.Tşâinâ,.sşÎ
tenitori ai lui Dumnezeu, şi împreună cu el moştenitori.2 Pentru pentru ce ne
sa), de nimene fiind împărtăşit3, ci şi pentru aceasta au facut întâi
adecă pre gânditoarele şi Cereştile Puteri, apoi lumea cea văzută
â::aÂtdaa:undăastc:noda;-,n::enceu-ŢmaŢsezis;naatdl:::mn:;;:::i:abl:rs::=i:.ÎeŢeL:fionas:
şi simţită, pre umă, din fire gândită şi simţită, pre om. Deci toate
ceale făcute de dânsul să împărtăşesc de bunătatea lui cu aceasta şi stricăciunea, aşa şi din el născându-ne, să ne asemănăm lui, şi
să moştenim nestricăciunea, şi blagosloveniia, şi slava lui.
că sânt. 4Căci toate dela el au pre a fi, de vreame ce întru el sânt
ceale ce sânt, nu numai pentru că el dintru nefiinţă întru fiinţă pre Şi de vreame ce duhovnicesc iaste Adamul acesta, să cădea şi
aceastea le-au adus, ci şi pentru că lucrarea lui pre ceale făcute naşterea duhovnicească să fie, aseamenea şi mâncarea. Dară
Şi naşterea
de dânsul le păzeaşte Şi le ţine. Iară mai vârtos pre jivini, pentru fiindcă îndoiţi oarecarii sântem şi alcătuiţi, să cuvine şi naşterea ;;a pr-i-i'Ţri=i-sTJ
că să împărtăşăsc de bunătate atât cu aceasta că sânt, cât şi cu a- îndoită să fie, aseamene şi mâncarea alcătuită. Deci naşterea prin tos, şi mânca-
ceasta că au viaţă. Iară ceale cuvântătoare, nu numai pentru ceale apă Şi Prin Duh s'au dat noao, zic adecă prin Sfântu| Botez; iară rea iaste în-
ce s'au zis mai sus, ci şi pentru cuvântare mai vârtos au dobândit mâncarea iaste însăşi Pâinea Vieţii,3 Domnul nostru lisus Hristos, d°]tă.
împărtăşirea bunătăţii, că mai aproape oareşcum sânt de dânsul, carele din Ceriu s'au pogorât. Că vrând să priimească moartea
măcar de şi el fără de asemănare mai presus de toate să află.
Deci omul, cuvântătoriu şi de-sineşi-stăpânitoriu fiind făcut,
:::,::ăbz::ăâvn°tî::=t:una::'z]a::#[::î::mu:::::îPş#noesî;[Sî:aş|
stăpânire au luat neîncetat prin a sa voinţă a să uni cu Dumnezeu, printr'înşii tuturor celor ce cred întru el. Deci în Foişorul sfântu-
lui şi slăvitului Sion, Paştile ceale vechi cu ucenicii săi mâncând,
de va rămânea întru cel bun, adecă întru ascultarea celui ce l-au Paştile ceale
zidit. Dară fiindcă au călcat porunca celui ce 1-au făcut pre el, şi Şi Plinind leagea cea vechie, au spălat picioarele ucenicilor,5 chi- vechi au mân-
au căzut supt moarte şi stricăciune, Făcătoriul şi Ziditoriul nea- pul Sfântului Botez dând. Apoi, frângând pâine, au dat lor, zi- catDomnui.
când: „Luaţi, mâncaţi, acesta iaste trupul mieu, carele pentru voi
să fl-ânge, spre ertarea păcatelor". Aseamene şi păharul de vin şi
::iui,.na:::5"ia.PâenndŢsing:r,ă:i::rămjleiipâ:laet,sş'ia:,aauseu::,n:tunf|or::
de apă luând, au dat lor zicând: „Beţi dintru acesta toţi, acesta
noastră. Că de vreame ce au dat noao pre a sa icoană şi pre al său
iaste sângele mieu, al Legii c6ii Noao, carele să varsă pentru voi
Duh, şi nu le-am păzit, priimeaşte el pre firea noastră cea săracă
spre ertarea păcatelor. Aceasta să faceţi spre a mea pomenire. Că
de câte ori veţi mânca pâinea aceasta, şi veţi bea păharul acesta,
1 Mt. 24: 27.
L Adică prin adopţie. 0Ţ. ed.)
2 V îrs., Pentru Sf;ântul Duh, Cap 2;] . 2 Rom. 8: 17.
3 In. 6: 48.
:şer:=XS:.;t:::oîţri:::î.;l:i##:„1;;;3zym".'cap3. 4 Legământ (testament). (N. ed.)
5 Evr. 2: 17.
5 In.13: 5.
182 Descoperire cu amăruntul a Pravoslavnicii Credinţe Cartea a patra 183

moartea Fiiului Omului vestiţi, şi Înviiarea lui mărturisiţi, până toarce îngreţoşindu-să. Pentru aceasta, făcând pogorârea cea
ce va veni"] . obicinuită, prin ceale obicinuite firii face ceale mai presus de fire.
Deci deaca „cuvântul 1ui Dumnezeu viu iaste şi lucrătoriu"2 şi Şi precum la Botez, de vreame ce obiceaiu iaste oamenilor cu apă LLÂ+
Înt5rite ade- „toate câte au vrut Domnul, au făcut"3; deaca au zis: „Facă-Să lu- să se speale, şi cu untdelemn să se ungă, au împreunat cu untul-
Verm ale ev- mină, şi s.au facut; facă_să întărire, Şi s'au făcut"4; deaca „CU de-leim şi cu apa pre darul Duhului Şi o au făcut pre dânsa bae a
haristiel.
Cuvântul Domnului Ceriurile s'au întărit, şi cu Duhul gurii lui naşterii de-a doao. Întru acest chip, de vreame ce obiceaiu iaste
toată putearea lor"5; deaca Ceriul şi pământul, apa şi focul şi ae- oamenilor pâine a mânca, şi apă şi vin a bea, au împreunat cu
rul, şi toată podoaba lor cu Cuvântul Domnului s'au săvârşit, aceastea pre Dumnezeirea sa, şi le-au făcut pre iale trup şi sânge
încă şi însăşi jivina cea preavestită, omul zic; deaca, voind, Dum- al său, ca prin ceale obicinuite şi după fire, întru ceale mai presus
nezeu Cuvântul s'au făcut om, şi sângiurile ceale curate Şi fără de de fire să ne facem.
prihană ale sfintei pururea-Fecioarei trup le-au făcut luişi fără de Trup iaste cu adevărat unit cu Dumnezeirea, însuşi trupul cel
sămânţă, au nu poate pre pâine să o facă trup al său, şi pre vin şi din Sfânta Fecioară. Nu cum că trupul cel înălţat din ceriu să po-
goară, ci cum că însăşi pâinea şi vinul să prefac în trup şi sânge al
putearea cu. Pre apă Sân8e? AU Zis întru început: „Să răsară pământui iarbă
vinteior Dom_ Vearde"6, şi Până acum, Ploae făcându-să, răsare vlăstările sale,
lui Dumnezeu. Iară de cerci chipul cum să face, de ajuns îţi iaste
nuiui. de Dumnezeiasca poruncă împingându-să el şi împutemicindu- ţie a auzi că prin Duhul Sfânt, precum şi din Sfânta Născătoarea
să. Au zis Dumnezeu „Acesta iaste trupul mieu", Şi „Acesta iaste de Dumnezeu, prin Duhul Sfânt, luişi şi întru sineşi Domnul trup
sângele mieu", şi „Aceasta faceţi spre a mea pomenire", şi, cu au luat; şi mai mult nimic nu ştim, ci cum că Cuvântul lui Dum-
cea atotputeamică porunca lui, până ce va veni să face. Că aşa au nezeu adevărat iaste, şi lucrătoriu, şi atotputeamic, iară chipul
zis: „Până ce va veni".7 Şi putearea Sfântului Duh, ceaia ce um- necercat. Nu cu nepotrivire iaste încă şi aceasta să zicem, că pre-
cum fireaşte pâinea prin mâncare, şi vinul şi apa prin băutură, în
trupul şi sângele celui ce au mâncat şi au băut să prefac, iară nu
să fac alt trup afară de cel dintâi trup al lui, întru acest chip şi pâi-
nea punerii înainte, vinul şi apa, prin chiemarea şi venirea preste
dânsele a Sfântului Duh, mai presus de fire să prefac în trupul Şi
în sângele lui Hristos, şi nu sânt doao, ci unul Şi acelaşi.
lul: „Duh Sfânt va veni preste tine, şi putearea celui Preaînalt te Deci să face celor ce cu credinţă după vrednicie să împărtă-
Celor ce cu
va umbri pre tine". Şi acum întrebi: Cum pâinea să face trup al şesc, spre ertarea păcatelor, şi spre viaţă veacinică, Şi spre păzire ăv;;ăiîcî;- ;;
lui Hristos, şi vinul şi apa sânge al lui Hristos? Zic ţie şi eu: Duh şi a sufletului şi a trupului. Iară celor ce întru necredinţă cu nc- ^mpăftăşesc să
Sfânt vine preste dânsele, şi face aceaste lucruri mai presus de vrednicie să împărtăşesc, spre muncă şi pedeapsă. Precum şi face.sprş viaE
veacimca, iara
cuvânt şi de gândire. moartea Domnului, celor credincioşi adecă S'au făcut Viaţă şi ne- ceior ce cu ne_
stricăciune, spre dobândirea fericirii c6iî veacinice, iară celor ne- wednicie, spre
tpae:taTnecş:v:: Iară pâine şi vin să ia pentru că ştie Dumnezeu neputinţa ome-
iaevharistie. nească; că de multe ori despre ceale ce nu sânt obicinuite să în- credincioşi şi ucigaşilor Domnului, spre muncă şi pedeapsă veaci- muncă.
nică.
' Mt. 26: 26-28; Mc.14: 22-24; Lc. 22: 19-20; 1 Cor.11: 24-26. Liturghiia lui Şi nu iaste chip pâinea şi vinul al trupului lui Hristos - să nu Cu adevărat
lacov. fie! - ci însuşi trupul Domnului îndumnezeit, fiindcă însuşi g:sP::sŢtueî,Ţ::
2 Evr. 4: 12.
Domnul au zis: Acesta iaste nu chip al trupului, ci trupul mieu; şi nu chip.
3 ps. |34: 6.
nu chip al sângelui, ci sângele. Şi mai nainte de aceasta, Iudeilor:
4 Fac.1: 3, 6.
5 ps. 32: 6. „Că de nu veţi mânca trupul Fiiului Omului, şi de nu veţi bea
6 Fac.1: 11.

7 i Cor.11: 24-26.
184 Descoperire cu amăruntul a Pravoslavnicii Credinţe Cartea a patra 185

sângele lui, nu veţi avea viaţă întru voi[, pentru că trupul mieu măcar de şi aur stricat va lua, prin alegătoarea înfocare îl cură-
adevărată iaste mâncare, şi sângele mieu adevărată iaste bău-
ţeaşte, ca nu în veacul ce va să fie împreună cu lumea să ne osân-
tură"2; şi iarăşi: „Cel ce mă mănâncă pre mine, viu va fi"3. dim. Căci curăţeaşte prin boale şi prin fealiuri de necazuri, pre-
Pentru aceasta cu toată frica, şi cu curată ştiinţă, şi cu neîndo- cum zice Apostolul: „Că de ne-am fi judecat pre înşine, nu ne-am
ită credinţă să ne apropiem, şi cu adevărat va fi noao precum fi osândit, iară judecându-ne, de Domnul ne pedepsim, ca nu
creadem, de nu ne vom îndoi. Şi să-l cinstim pre El cu toată cu- împreună cu lumea să ne osândim"]. Şi aceasta iaste ceaia ce
răţeniia sufletului şi a trupului, pentru că îndoit iaste. Să ne apro- zice: „Că cela ce să împărtăşaşte cu trupul şi sângele Domnului
Rânduiaiă ca Piem la dânsul Cu dragoste fierbinte, şi în chipul crucii palrie|e cu nevrednicie, osândă luişi mănâncă şi bea". Printr'însul cu-
să se dea ev- închipuindu-le4, (2) să priimim trupul celui răstignit, şi puind
ha^ris{iia în preste dânsu| ochii şi buzele şi fruntea, cu Dumnezeescul Căr-
răţindu-ne, ne unim cu trupul Domnului, şi cu Duhul lui, şi ne ăi?w.,î4_"
facem trup al lui Hristos.
ma]n]. bune să ne împărtăşim, ca focul dragostei c6iî dintru noi luând, şi
Această pâine iaste pârgă a pâinii c6ii ce va să fie, carea iaste
înfocarea cea din cărbune, să arze păcatele noastre, şi să lumi-
neaze inimile noastre, şi cu împărtăşirea Dumnezeescului foc să
epz.%sz.os [âfl:toboio€], adecă „cea spre fiinţă". Pentru că acest cu- •#::/j` «
vinţel, adecă epz.cdsz.os, arată sau pre ceaia ce va să fie, adecă pre a
ne aprindem Şi să ne îndumnezeim. Cărbune au văzut lsaia5, iară
cărbunele nu iaste lemn singur, ci unit cu foc; aşa Şi pâinea îm-
veacului ce va să fie, sau pre ceaia ce să ia spre păzirea fiinţii \Âft; r}`-
noastre. Deci ori aşa, ori aşa de să va lua, cu cuviinţă trupul Dom- Trupul Dom. Lt7Jtp
părtăşirii, nu pâine singură iaste, ci unită cu Dumnezeirea. Iară
trup unit cu Dumnezeirea nu o fire iaste, ci una adecă a trupului,
iară alta a Dumnezeirii c6il unite cu dânsul. Pentru aceasta amân- Î1:ijalşiseăd:ilscEei,hc:ăinşeihuftidcueî-;::;::--q:a;c::tgŢăl2:::sâă:taezc:tgltg;E:o::oce:n;u=1nucelîzluc'ă,D::msă
doao nu iaste o fire, ci doao.
priimind pre firea trupului, ci vrând să arăt că acesta iaste fă-
Inchipuirile Melhisedec, Preotul 1ui Dumnezeu celui Preaînalt, cu pâine şi cătoriu-de-viaţă şi Dumnezeesc. ch caffl înS-
evharistiei.
Iară deacă şi oarecarii cz#/z.fzpcz, adecă „în locul chipului" tru- ieagere au nu-
â::|`tnnaeua#i#i:s:râ.îav.raaammaicî:iă,seăîîn.thoirpc:iaaî:1eaiăais:eaac::::g mit Sf. Vasil.
pului şi sângelui4 Domnului pre pâine şi pre vin au numit, precum pre Sf. Taine
de taină, precum şi Preotul acela închipuire era şi icoană a lui au zis Purtătoriul de Dumnezeu Vasilie, nu după Ce s'au Sfinţit au ă.„~#.#ă-; a[-e-ri=
Hristos, adevăratului Arhiereu. „Că tu", zice, „eşti Preot în veac, zis ei, ci mai nainte de a să sfinţi, pre această jărtvă aşa numindu- puiui şi sângeiui
după rânduiala lui Melhisedec". Pre pâinea aceasta o închipuia o. (3)
lui mstos.

pâinile punerii înainte. Aceasta iaste jărtva cea curată şi fără de


Şi Cuminecătură să zice, pentru că printr'însa ne cuminecăm
cu Dumnezeirea lui lisus. Iară Împărtăşire să numeaşte şi iaste cu
:â::leacua::sa,Ddoeian:Îscăări|ms:ilaed::sr|e::;pânălaapusuri'prinpro-
adevărat, pentru că ne împărtăşim noi printr'însa cu Hristos şi
Folosul evha- priimim trupul 1ui şi Dumnezeirea; încă ne împărtăşim şi ne unim
ristiei.
şi unii cu alţii printr'însa. Că de vreame ce dintru o pâine ne
împărtăşim, toţi un trup al 1ui Hristos şi un sânge, şi mădulări unii
de toată vătămarea păzitoriu, de toată întinăciunea curătitoriu: altora ne facem, un trup dinpreună al 1ui Hristos fiind.
Deci cu toată putearea să ne păzim a nu lua împărtăşire dela 74L
In. 6: 53. eretici, nici a le da lor. Că „nu daţi", zice Domnul, „ceale sfinte ALft.
In. 6: 55.
3 In. 6: 57.
4 Kirill al lerus., C&feĂ. mz.sfczg. 5; Gură de Aur, Jror. a 3-o /o Fpz.s/. c%

E/es.; Sob. din Trulla, Can.101. ] 1 Cor.11: 31-32.


5 Is. 6: 6.
2 In. 6: 63.
6 Fac.14: 18.
3 In. 3: 6.
7Ma|.1: 11.
4 Sau: închipuiri ale trupului şi sângelui.
c^ u""h 186 Descoperire cu amăruntul a Pravoslavnicii Credinte Cartea a patra 187

al m`t#o câinilor, nici aruncaţi mărgăritarii voştri înaintea porcilor"], ca adecă, din David prin Solom6n trage pre losif, iară Lucâ, prin
d.,#4, h nu părtaşi credinţii c6il reale şi osândei lor să ne facem. Că deaca
cu adevărat unire iaste cu Hristos, şi a unora cu alţii, cu adevărat
Nâthan. Iară Naşterea Sfintei Fecioare amândoi o au tăcut.
Însă să cuvine a şti că nu era obiceaiu la Evrei, nici la Dumne-
„#. `„# Şi cu toţi cei ce împreună cu noi să împărtăşesc ne unim cu voin- zeiasca Scriptură, ca să se scrie neamul muerilor; dară leage era a
ţa. Că din voinţă să face unirea aceasta, nu fără de voinţa noastră. nu să logodi seminţie din altă seminţie.] Deci losif din seminţiia
„Pentni că toţi un trup sântem, că dintru o pâine ne împărtăşim", lui David trăgându-să, şi drept fiind, că aceasta mărturiseaşte pen-
precum zice Dumnezeescul Apostol.2 tru dânsul Dumnezeiasca Evanghelie, nu ar fi călcat Leagea, şi să
cmsăzic sf. Iară închipuiri ale celor ce vor să fie să zic nu ca cum nu sânt ia întru logodire pre Sfânta Fecioară, de nu dintru acelaşi schiptru
s'ar fi tras. Pentru aceasta, după ce au arătat evanghelistul neamul
k::ce:,oor"c"e"?oor:r:î:d:;:v:::ae:i:p:ă|:1::;âgv:eu::D::eiHeriset|::.ac|'u:ăEi|gtcoŢ|âr:ă:â_ăm:rc':] lui losif, s'au îndestulat cu atâta.

j{v*r:O#ftl Şi să cuvine şi aceasta a şti, că leage era, deacă s'ar fi săvârşit


CAP 14
:r:ranrebaărcbeî:îfacreăsd,ea:°saădvăâr:rî:t;|es3Creăs:=j::ăiaâinţ;mfrîant::iîîr3ăpur.?
Pentru neamul Domnului şi pentru Sfânta Pentru aceasta cel ce să năştea, fireaşte era al celui de-al doilea,
Născătoarea de Dumnezeu adecă al celui ce 1-au născut, iară după Leage al celui ce s'au să-
vârşit.
Pentru sfânta şi prealăudata pururea-Fecioara şi Născătoarea
de Dumnezeu Mariia, întru ceale ce s'au zis mai nainte puţine Deci din seminţiia lui Nâthan, fiiului lui David, Levi au născut Rândul nea-
spuind, şi cea mai de nevoe arătând, cum că chiiar şi cu adevărat pre Melhi şi pre Pânthir; Pânthir au născut pre Varpânthir, Că aşa L-ui=îuiuî ri.ă;_
Născătoare de Dumnezeu şi iaste, şi să numeaşte, acum ceale ce să numiia; acesta Varpânthir au născut pre loakim; Ioakim au tos.
lipsesc să le împlinim. Pentru că aceasta de sfatul 1ui Dumnezeu născut pre Sfânta Născătoarea de Dumnezeu. Iară din seminţiia
cel mai nainte de veaci Şi mai nainte cunoscătoriu fiind rânduită lui Solom6n, fiiului lui David, Matthân au avut muiare, dintru
şi hotărâtă, şi cu fealiuri de pilde şi cuvinte ale prorocilor prin carea au născut pre lac6v. Şi săvârşindu-să Matthân, Melhi cel
Duhul Sfânt închipuită şi mai nainte propoveduită, în vreamea din seminţiia lui Nâthan, carele era fiiu adecă al 1ui Levi, iară
cea mai de nainte rânduită din rădăcina lui David au odrăslit, frate al lui Pânthir, au luat întru însoţire pre muiarea lui Matthân,
iară mumă a lui lac6v, şi dintru aceasta au născut pre lli; Şi s'au
pentru făgăduinţele ceale ce s'au făcut spre el. „Că s'au jurat
făcut fraţi de o mumă lac6v şi lli, Iac6v adecă din seminţiia lui
Pâ°n:Ubi=îr%uV[fdp';n::::']jicrăuadveov]:rî#i'eş;r:Us::uvnau][e#a.Ş: Solomon, iară lli din seminţiia lui Nâthan. Şi s'au săvârşit lli, cel
iarăşi: „0 dată m'am jurat întru cel sfânt al mieu, au minţi-voiu din seminţiia lui Nâthan, fără de feciori. Şi au luat lac6v, fratele
lui David? Sămânţa lui în veac va rămânea, şi scaunul lui ca soa- lui, cel din seminţiia lui Solom6n, pre muiarea lui, şi au rădicat
rele înaintea mea, şi ca luna săvârşită în veac, şi martor în Ceriu sămânţă fratelui său, şi au născut pre losif. Pentru aceaia losif,
credincios"4. Şi lsaia: „Va răsări Toiag din lesei, şi Floare din fireaşte adecă iaste fiiu al lui lac6v, celui din seminţiia lui So-
Ce să veade a rădăcina lui să va înălţa"5. 1om6n, iară după Leage, al lui Ili, celui din Nâthan.
Deci loakim pre această cinstită şi vreadnică de laudă Anna o
%:8he#:°: Deci cum că iosifdin seminţiia lui David să trage, Matthei şi
neamuriior iui Lucâ, preasfinţiţii evanghelişti, arătat au descoperit. Însă Matthei au luat întru însoţirea nunţii. Dară precum Anna cea dedemult,
losif. stearpă fiind, prin rugăciune şi făgăduinţă au născut pre Samuil,
1 Mt. 7: 6. întru acest chip şi aceasta, prin rugăciune Şi făgăduinţă cătră
2 i Cor.10: 17. Dumnezeu priimeaşte pre Născătoarea de Dumnezeu, ca şi întru
Ps.131: 11.
4 ps. 88: 36-38.
t Num. 36: 6.
5 Is.11: 1.
2 A 2-a Leage 25: 5.
188 Descoperire cu amăruntul a Pravoslavnicii Credinţe Cartea a patra 189

aceasta decât nimene din cei slăviţi să nu fie mai de jos.] Deci şi mai presus de firea naşterii. Că să naşte fără de tată din muiare, Naşterea Dom-
naşte darul, că aceasta (adecă „daru") să tâlcuiaşte Ama, pre
Doamna, că acea[s]ta (adecă „doamnă") însemnează numele Ma- ::`ş,ceed:5t:1de`:gŢât;n:arreă.grel.Ţlua:aăc:1acc:aas::a::Cft:rg`:em,::;:eisaî:gg:a::
riei. Că Doamnă cu adevărat s'au făcut a tuturor făpturilor, după presus de firea naşterii. Şi cu aceaia adecă că în vreame obicinu- presus de firea
ce s'au făcut Maică a Făcătoriului.2 Şi să naşte în casa lui loa- ită, pentru că noao luni săvârşind, şi pre a zecea pâşind să naşte, naşteri.
sfântaFecioară kim, a Oilor, (1) şi în bisearică Să aduce. Apoi în casa lui Dum- iaste după leagea îngrecării; iară cu aceasta că fără de dueare,
^m ierusalim nezeu sădită fiind, şi hrănită cu Duhul, ca un maslin roditoriu,3 iaste mai presus de leagea naşterii. Că unde dulceaţă n'au povă- Sfanta Fecioa-

â,îa=Ţgut§::= s,au făcut [ăcaş a toată fapta cea bună, de toată pofta cea [u.
adus. mească şi trupească depărtându-şi mintea, şi aşa sufletul fecioară foictuTâ:::j::::=ca:1:a:i::g:r:avreenŢ,da=ra=âta:enţ=uăt,„:Ţ::apăr?oiŢLâuuemicut
păzindu-şi împreună cu trupul, precum să cuveniia ceiia ce vrea „Mai nainte de a veni vreamea durerilor au scăpat şi au născut
să priimească pre Dumnezeu în sân. Că sfânt fiind, întru sfinţi să Fecior»1.
odihneaşte. Deci întru acest chip cu sfinţenie petreace, şi bisea- 2Deci s'au născut dintr'însa Fiiul lui Dumnezeu întrupat, nu om
rică sfântă şi minunată, a Preaînaltului Dumezeu, vreadnică să purtătoriu de Dumnezeu, ci Dumnezeu întrupat; nu ca un Proroc cu
arată. lucrarea ungându-să, ci cu venirea deplin a celui ce unge, întrucât
Pentru ce s'au Dară de vreame ce vrăjmaşul mântuirii noastre pândiia pre şi cela ce au uns s'au făcut om, Şi cela ce s'au uns, Dumnezeu; nu
logodit. cu schimbarea firii, ci cu unirea cea după ipostas. Că acelaşi era şi
fecioare, pentru prorociia lsaiei, carele au zis: „Iată fecioara în
pântece va avea, şi va naşte fiiu, şi vor chiema numele lui Emma- cel ce unge, şi cel ce să unge, ca un Dumnezeu ungând pre sineşi
nuil, carele iaste tâlcuindu-să cu noi Dumnezeu"4, ca să amă- ca pre un om. Deci cum nu iaste Născătoare de Dumnezeu, ceaia
gească Cela ce prinde pre cei înţălepţi întru măestriia lor,5 pre cel ce pre Dumnezeu întrupat dintr'însa l-au născut? Întm ade.Văr: cu adevărat
ce de-a pururea întru înţălepciune să trufeaşte, să dă tinereaoa de chiar şi cu a9evărat Născătoare de Dumnezeu iaste, şi Doamna, şl Născătoare de
preoţi lui losif spre logodire, cartea cea noao, celui ce ştie carte;6 stăpâneaşte pre toate făpturile, roabă şi Maică a Ziditoriului fiind. Dumnezeu
iară logodirea era păzitoare a Fecioarei, şi amăgire a celui ce Şi precum, când s'au zămislit, Fecioară au păzit Pre Ceaia Ce l-au i%:teF'e:îîopa:T-
pândiia pre fecioare. Iară când au venit plinirea vremii, trimis au zămislit, aşa şi când s'au născut, pre a eiî feciorie o au păzit ne-
fost îngerul Domnului cătră dânsa, binevestind zămislirea Dom- stricată, singur trecând printr'însa, şi încuiată păzindu-o pre ea.3
nului. Şi aşa au zămislit pre Fiiul 1ui Dumnezeu, putearea cea Prin auz au fost zămislirea, iară naşterea prin eşirea cea obicinuită
ipostatnică a Tatălui, nu din voe trupească, nici din voe bărbă- a celor ce să nasc, măcar de şi oarecarii băsnuesc că prin coasta
tească,7 adecă din împreunare şi sămânţă, ci din bunăvoirea Ta- Maicii lui Duimezeu s'au născut el. Că nu cu neputinţă era şi prin
tălui şi împreună-lucrarea Sfântului Duh. Şi au dat Făcătoriului a uşă a treace, şi peceţile eil a nu le strica.
să face, şi Ziditoriului a să zidi, şi Fiiului lui Dumnezeu şi Dum- Deci rămâne şi după naştere fecioară, ceaia ce iaste pururea-
nezeu, a să întrupa şi a să face om din sfintele şi preacuatele eiî Fecioară, nicidecum de bărbat cunoscând până la moarte. Că deşi
trupuri Şi sângiuri, datoriia strămoaşei împlinind. Că precum iaste scris: „Şi nu au cunoscut pre ea, până ce au născut pre Fiiul Întâi.născut
aceaia fără de împreunare s'au zidit din Adam, aşa şi aceasta au eiî cel întâi-născut",4 însă să cuvine a şti că întâi-născut iaste cel iaste şi cel-
unul născut.
născut pre noul Adam, carele s'au născut după leagea îngrecării, ce întâi s'au născut, măcar de şi unul-născut ar fi. Pentru că acest
graiu, adecă „întâi-născut", arată că s'au născut cineva întâi, dară

;tîg?ri`Î;.;oC%]VuŢNaş„„ODomw%.
::e::g,:;âl:ăîŢs:n==zeaa:Ţ::er::ălşir:a:::r:6fl:;t:ă:.it:;răa:şeiaj;gri:n::;z:ă:e:::
Ps. 51: 10.
1 Is. 66: 7.
Is. 7: 13; Mt.1: 23.
5 i Cor. 3: 19.
6 is. 29: 11. :Fe:î.844Ţa2Z.'Cuv.36.
7 In.1: 13. 4 M,.1: 25.
190 Descoperire cu amăruntul a Pravoslavnicii Credinţe Cartea a patra 191

leapădă pre vreamea cea după aceasta. Că zice Domnul: „Şi iată Ziditoriul tuturor Şi Domnul să numeaşte, cu adevărat şi sfinţii
eu cu voi sânt în toate zilele, până în sfârşitul veacului", nu ca sânt şi dumnezei, şi domni, şi împăraţi. Al acestora Dumnezeu, şi
cum după sfârşitul veacului să va despărţi. Pentru că zice Apos- Domn, şi Împărat şi iaste, şi să numeaşte Dumnezeu. „Că eu
tolul: „Şi aşa totdeauna cu Domnul vom fi"[, adecă după în, sânt", zice lui Moisi, „Dumnezeul 1ui Avraam, şi Dumnezeul lui
viiarea cea de obşte. lsaac, şi Dumnezeul lui lacov"], Şi dumnezeu al 1ui Faraon pre
Căci cum ceaia ce pre Dumnezeu au născut, şi din singure Moisi 1-au făcut Dumnezeu.2 Iară dumnezei îi zic, şi împăraţi, şi
lucrurile ceale ce au umat au cunoscut minunea, ar fi priimit domni, nu fireaşte, ci ca pre cei ce au împărăţit şi au domnit pres-
împreunare de bărbat? Să nu fie! Nu ale socotealii c6ii înţăleapte te patimi, şi pre asemănarea Dumnezeeştii icoane, după carea
sânt unele ca aceastea a le gândi, cu cât mai vârtos a le lucra. s'au făcut, nestricată o au păzit (că împărat să numeaşte Şi icoana
Însă fericita aceasta, şi carea s'au învrednicit darurilor celor împăratului), şi ca pre cei ce cu voinţa s'au unit cu Dumnezeu, şi
Chinurile de
care au scăpat mai presus de fire, de durerile ceale ce au scăpat când l-au năs- 1-au priimit pre el înlăuntrul 1or lăcuitoriu, şi cu împărtăşirea lui
Să cuvine a
Născătoarea cut, pre aceastea le-au suferit în vreamea patimii, rumpându-să la s'au făcut, după daru, ceaia ce el iaste fireaşte. Deci cum nu să cinsti pre sfinţi
de Dumnezeu
ceale din lăuntru de mila şi durearea cea de maică. Şi pre cel ce 1- cuvine să cinstim pre cei ce s'au făcut slugi şi priiateni şi fii ai lui ca pre nişte
la naştere, le-
au suferit în au cunoscut Dumnezeu prin naştere, pre acesta după ce ca pre un Dumnezeu? Pentru că cinstea carea să aduce cătră ceale bune slugi şi priia-
^:Ţştre:Ţnă-Slugi, arătare are a dragostii c6iî cătră Stăpânul cel de teri şi fii ai lui
vreamea pati- făcătoriu de reale l-au văzut omorându-să, ca de o sabie să rum- Dumnezeu.
mii.
pea de gânduri. Şi aceasta iaste (ceaia ce s'au zis): „Şi prin însuşi
sufletul tău sabie va treace"2. Dară schimbă pre întristare bu- Aceştea cămări şi curat'e lăcaşuri s'au făcut ale lui Dumnezeu.
curiia învierii, carea propoveduiaşte că Dumnezeu iaste cel ce au „Că voiu lăcui întru ei, şi voiu umbla, zice Dumnezeu, şi voiu fi
murit cu trupul. lor Dumnezeu"4. Iară cum că „sufletele drepţilor sânt în mâna lui
Dumnezeu, şi nu să va atinge de dânsele moartea"5 zice Dumne-
CAP 15 zeiasca Scriptură. Că moartea sfinţilor, somn mai vârtos iaste de-
Pentru cinstea srinţilor şi a moaştelor lor cât moarte, că „s'au ostenit în veacul de acum, şi vor fi vii până în
sfârşit"6, şi „cinstită iaste înaintea Domnului moartea Cuvioşilor
Să cuvine să cinstim pre sfinţi ca pre nişte priiateni ai lui Hris- lui"7. Ce dară iaste mai cinstit decât a fi în mâinile lui Dumne-
tos, ca pre nişte fii şi moştenitori ai lui Dumnezeu, precum zice zeu? Că viaţă iaste Dumnezeu, şi lumină, şi cei ce sânt în mâna
lui Dumnezeu în viaţă şi în lumină sânt.
lâ-aaŢd:toîoorsls:#nşiireE:3nfi:ihâ|iîuŢ';ăl:rnăe2âiisl;a:epfrai::,i3t;Ţ,rEeecli Iară cum că şi prin minte şi în trupurile lor au lăcuit Dumne-
nu mai sânt slugi, ci fii; iară de sânt fii, sânt şi moştenitori, moş- zeu, zice Apostolul: „Au nu ştiţi că trupurile voastre sânt bisea-
tenitori adecă ai lui Dumnezeu, şi împreună-moştenitori cu Hris- rică a Sfântului Duh celui ce lăcuiaşte întru voi?",8 „iară Duhul
tos"4. Şi Domnul, întru Sfinţitele Evanghelii zice Apostolilor:
„Voi priiateni ai miei sânteţi. Nu vă mai numesc pre voi slugi: că =r°î:::rsîtce::;L9_vş::p'i?eeîc3uC:eevzae:,ŢÎo.b;S::]rî::±UiuDsuaîr:|uevz]enue::
:;ŢîîgrŢuş]ştîEoc=facaîE3=:F[[o:Ţ6]„;î]3r:±S2:uşîîr3ăr=:::#opr:; 1 Eş. 3: 6.
2 Eş. 7: 1.
3 Va,sŢlie, Cuv. la 40 de Mucenici.
` 1 Thes. 4: 17.
2 Lc. 2: 35.
:PnrţeăŢ];:2[612,2Cor6.i6.
In.1: 12. 6 ps. 48: 9-10.
4 Gal. 4: 7. Rom. 8: 17.
7 ps. | 15: 6.
5 in. |5: 14-15.
8 i Cor. 6: 19.
9 2 Cor. 3: 17.
;âsŢo4c;:i[9.:]6. '° 1 Cor. 3: 17.
192 Descoperire cu amăruntul a Pravoslavnicii Credinţe
Cartea a patra 193

cinstim pre bisericile ceale însufleţite ale lui Dumnezeu, pre lăca- ne, cu umarea faptelor celor bune, să ne facem. Pre Născătoarea
şurile ceale însufleţite ale lui Dumnezeu? Aceştea, trăind, cu în- de Dumnezeu, ca pre ceaia ce iaste chiar şi cu adevărat Maică a
drăzneală stau înaintea lui Dumnezeu. lui Dumnezeu, să o cinstim; pre Prorocul loann, ca pre cela ce
Izvoară de mântuire au dat noao Stăpânul Hristos pre moaş- iaste Înainte-mergătoriu şi Botezătoriu, Apostol şi Mucenic, pen-
tse?n:eiegăm°dŢ: teie sfinţi|or, în multe chipuri pre facerile de bine vărsând, mir Cu tru că „nici s'au sculat întru cei născuţi din mueri mai mare decât
faceri de mi- bună mireazmă izvorând. Şi nimene să nu fie necredincios. Că loann"[, precum Domnul au zis, şi al Împărăţiei (Ceriurilor) el în-
n.uni., izvorăsc deaca din piatră vârtoasă Şi tare au izvorât apă în pustie,[ voind
tâiu propoveduitoriu s'au făcut; pre Apostoli, ca pre nişte fraţi ai
ş[ m]r. Durmezeu, şi din falca de măgariu lui samps6n celui ce înseta,2
Domnului, şi însuşi-văzători, şi slujitori ai patimilor lui, „pre carii
au doară cu necredinţă iaste din moaştele ceale de mucenici mir şi mai nainte cunoscându-i Dumnezeu Şi Tatăl, mai nainte i-au
cu bună mireazmă a izvorî? Nicidecum, celor ce ştiu putearea lui
Dumnezeu Şi cinstea sfinţilor cea dela dânsul. :â.nad.u;tr:ăp:|:r:s.::Ţetineeiac:irpeuiuăisF.iiF|şTi:uâi:'c2;|îiŢ!âşiippr:eA#eoni;i:
În Leage, tot cel ce să atingea de mort necurat era,3 dară aceş- Domnului, carii sânt aleşi din toate ceatele ca nişte ostaşi ai lui
sfinţii nu să tea nu Sânt morţi. Că de Când cela ce iaste însăşi viaţa şi prici-
Hristos şi au băut Păharul lui, şi s'au botezat cu Botezul Morţii
numescmori. nuitoriul vieţii întm cei morţi s'au socotit, pre cei ce întru nă-
deajdea învierii şi întru credinţa cea cătră el au adomit nu morţi ;:isc|:|jief:C::o:::.Îâvta.ţ:#::,:e|Acriisdâi::.Pnă:.aş|`|ipaiirTsi,`:sr,`?i
îi numim. Pentru că trup mort cum poate să facă minuni? Cum Apostolul, şi Întâiul Mucenic Stefan; şi pre Cuvioşii Părinţii noş-
dară printr'înşii dracii să gonesc, boale să depărtează, b61navi să tri, pre Purtătorii de Dumnezeu Pustnici, cei ce s'au chinuit cu
tămăduesc, orbi iarăş văd, leproşi să curăţesc, ispite şi necazuri muceniia ştiinţii4, cea mai îndelungată şi mai ostenicioasă, carii
să răsipesc, toată darea bună dela Părintele Luminilor4 printr'în- „au umblat în cojoace, şi în piei de capre, lipsiţi fiind, necăjiţi, de
Şii, 1a cei ce cu neîndoită credinţă cer, să pogoară? Câte ai fi fă-
cut ca să afli ajutătoriu carele să te ducă pre tine la împăratul cel :::pâ:pr:i:ţ:ă:â::sltji,rcă:::i:diuşierî:l:::;i,vÎ:aîdnnip.eăş,t5:rijr:i.îe:
sânt apărători muritoriu şi Pentru tine Cuvânt să pue cătră el? Dară pre apărăto- mai nainte de daru, Proroci, Patriarhi, Drepţi, carii mai nainte au
a tot neamui rii neamului (omenesc), pre cei ce fac rugăciuni pentru noi cătră vestit venirea Domnului. A tuturor acestora privindu-le petrea-
omenesc. Dumnezeu, oare nu să cuvine să-i cinstim? Aşa, cu adevărat, Să cerea, să le răvnim credinţa6, dragostea, nădeajdea, râvna, viaţa,
cuvine să-i cinstim, bisearici rădicând lui Dumnezeu întru nu- suferirea pătimirilor, răbdarea cea până la sânge, ca şi cununilor
mele lor, daruri aducându-le, pomenirile lor cinstindu-1e şi întru slavei cu dânşii să ne împărtăşim.
dânsele Duhovniceaşte veselindu-ne, ca veseliia să fie cuviin-
cioasă celor ce ne-au chiemat; ca nu, vrând noi a-i cinsti, împro- CAP. 16
tivă să-i mâniem pre ei. Că cu ceale ce Dumnezeu să cinsteaşte, Pentru lcoane
?eesea,%:::ea csă de acealea şi robii lui să vor veseli, iară de ceale ce Dumnezeu să
care Dumne- mâhneaşte, de acealea şi ostaşii lui să vor mâhni. „În Psalmi, şi lară de vreame ce oarecarii ne prihănesc pre noi pentm că ne
zeu să cin- în |aude, şi în cântări Duhovniceşti",5 şi în umilinţă şi milostenie închinăm şi cinstim chipul Mântuitoriului, şi al Stăpânii noastre,
C1 + f> a a +a
Steaşte.
cătră cei ce au trebuinţă noi, credincioşii, să cinstim pre sfinţi, cu încă şi ale celoralalţi sfinţi Şi slugi ale lui Hristos, auze că dintru
care mai vârtos şi Dumnezeu să cinsteaşte. Stâlpi şi icoane vă- început Dumnezeu pre om dupre chipul său l-au făcut.7 Pentru ce
zute lor să le rădicăm, şi noi înşine stâlpi însufleţiţi ai lor şi icoa-
Mt.1L: 11.
2 Rom. 8: 29.
Eş.17: 5-6; Num. 20: 11. 3 i Cor.12: 28; Efes. 4: 11.
2 Ţud.15: 19.
4 Mucenicia conştiinţei (Hc*ptbpiov tfis ouv€tstiosa)s). (N. ed.)
Num.19: 11. 5 Evr. 11 : 37.
Iac.1: 17. 6 Evr.13: 7.
5 Efes. 5: 19.
Fac.1: 26.
194 Descoperire cu amăruntul a Pravoslavnicii Credinţe Cartea a patra 195

dară unii altora ne închinăm? Nu pentru alt, fără numai pentru carte, nici să îndeletnicesc la cetire, Părinţii au socotit ca oarecare
căci sântem făcuţi după chipul lui Dumnezeu? Că precum zice isprăvi în lcoane să se scrie aceastea, spre scurtă aducere-aminte.
grăitoriul de ceale Dumnezeeşti şi marele întru ceale Dumneze- Cu adevărat de multe ori, neavând noi în minte Patimile Dom-
eşti Vasilie, că „cinstea chipului treace la acela al căruia iaste nului, dară lcoana răstignirii lui Hristos văzind, şi întru pomeni-
chipul".] Pentru carea pricină norodul cel Mosaicesc să închina rea mântuitoarei patimi viind, căzind ne închinăm, nu materiei, ci
Cortul era
LULllLl lLd ^
celui ce iaste închipuit în lcoană; precum nici materiei evan- Ne;`c4;LewL.
-."r ~ai--------.
chip iar-ă riai vârtos
ium]i. 1mprejurul a toată
Cortului zidirea?2
Celui.qg Că zice Dumnezeu
pu_Pa_ico?nă ±i chip al cătră Moisi:
celor Cereşti,
gheliei, nici materiei crucii ne închinăm, ci chipului. Pentru că ce
deosebire are crucea ceaia ce nu are într'însa chipul Domnului, de
Î,nvc:z;isăH:a=ivtioma::cdaurfiăuc:ibprŢ:ac3r:,laeriţi|:;aauua:ăuta|tut;iiîrŢŢeu:tâ;:i
omeneşti era? Ce încă şi bisearica cea vestită din lerusalim, au nu
ceaia ce are?[ Aceasta şi pentru Maica lui Dumnezeu să înţăleage,
căci cinstea ce să face la aceasta să aduce la cel ce s'au întrupat lui lmezeu
cm?Î#G"
era de mâini făcută, şi de meşteşug omenesc lucrată? 5 dintr'însa. Aşijderea încă şi isprăvile sfinţilor bărbaţi ne îndeam- să aduce la
Dumezeu; şi
Închinarea ia lară Dumnezeiasca scriptură prihăneaşte pre cei ce să închină
nă pre noi spre bărbăţie şi râvnă, şi` spre umarea faptei c6iî bune cinstea icoanii
ceale cioplite ce|or ciop|iţi şi pre cei ce jărtvesc dracilor. Jărtviia Ellinii, jărt- a lor, şi spre slava lui Dumnezeu. Căci, precum am zis, cinsteala acela a căruia
Carea să aduce cătră ceale bune împreună-slugi, arătare are a dra_ iasteicoana.
ă|cjeearivaE,C]:n[: viia încă şi ludeii, însă Ellinii dracilor, iară ludeii lui Dumnezeu.
era iepădată. Şi jărtva Ellinilor, era lepădată şi osândită, iară a drepţilor, lui gostii c6il cătră Stăpânul cel de obşte şi cinstea chipului treace la
acela al căruia iaste chipul.2 Însă nescrisă iaste această predanie, Închimrea icoa-
. Dumnezeu binepriimită. Pentru că au jărtvit Noe, şi au mirosit
Dumnezeu miros de bună mireazmă,6 priimind pre buna mireaz- Precum şi a ne închina spre răsărit, şi a ne închina crucii, şi a|te|e Ţe!?]= iîste din
predanie.
muite acestora aseamene.3
mă a voinţii c6iî bune şi a dragostii c6il cătră dânsul. Aşa ceale
Qh#+i- cioplite ale E11inilor, fiindcă era închipuiri ale dracilor, sânt le-
pădate şi oprite.
Să aduce încă şi oarecarea istorie, cum că Avgar, carele împă-
răţiia preste cetatea Edesineanilor, au trimis zograf, ca să zogră-
hwe. Osebit de aceastea, a lui Dumnezeu celui nevăzut, şi fără de vească chipul Domnului aseamene, şi neputând zograftil pentru
trup, şi nescris-împrejur, şi neînchipuit, cine poate să facă asemă- strălucirea feaţii carea lumina, însuşi Domnul măhrama pre faţa
nare? A închipui dară pre Dumnezeu iaste cea desăvârşit nebunie sa cea Dumnezeiască şi făcătoare de viaţă puind, au tiposit pre
In leagea vea- măhramă chipul feaţii sale, şi aşa l-au trimis lui Avgar celui ce-l
şi păgânătate. Drept aceaia în leagea veachie nu era obicinuită
chie nu era poftiia.
obicinuită în-
închinăciunea lcoanelor. Dară fiindcă Dumnezeu, pentru milosti-
chinăciunea virea milii sale, s'au făcut om cu adevărat pentru mântuirea Iară cum că şi nescrise multe au dat noao Apostolii, scrie Pavel
icoanelor. noastră, nu precum s'au arătat lui Avraam în chip de om, nici Apostolul neamurilor: „Pentru aceaia, fraţilor, staţi şi ţineţi preda-
precum Prorocilor, ci după fiinţă s'au făcut cu adevărat om, şi au niile noastre, care v'aţi învăţat, ori prin cuvânt, ori prin cartea
Pentru ce s'au
adus în cea umblat pre pământ, Şi cu oamenii împreună au petrecut, au făcut noastră"4. Şi cătră Corintheni: „Iară vă laud pre voi, fraţilor, că
noao. minuni, au pătimit, s'au răstignit, au înviiat, s'au înălţat, Şi toate toate ale meale le pomeniţi, şi precum v'am dat voao rânduialele,
aceastea întru adevăr s'au făcut, şi s'au văzut de oameni, s'au tineti"5.
scris spre pomenirea noastră şi învăţătura celor ce n'am fost a-
tuncea de faţă, ca cei ce nu am văzut, dară am auzit şi am crezut,
să dobândim fericirea Domnului. Însă de vreame ce nu toţi ştiu

` Va,str+e, Pentru Sf lântul Duh, C;ap 18.


2 Eş. 33: 10. ' Nimic adecă.
3 Eş. 25: 40; Evr. 8: 5. 2_V&stl+e, La 40 de Mucenici., Aices;kLşi9 Pentru Sf lântul Duh, Caip 18.
4 Eş. 25: 18; Evr. 9: 5. 3 Vas±L±e, Pentru Şţântul Duh, C&p 27 ., EvzLgrie, Cap 27 .
5 3 Împ. 6: 1. 4 2 Thes. 2: 15.
6 Fac. 8: 20. 5 i Cor.11: 2.
196 Descoperire cu amăruntul a Pravoslavnicii Credinţe Cartea a patra 197

CAP 17 aur poleite şi preastrălucite,[ şi cu ceale prealuminate ale eil aripi


Pentru Scriptură (1) o sue cătră Fiiul cel UnulLnăscut şi moştenitoriul săditoriului viei
c6il gânditoare, şi printr'însul o aduce la Tatăl Luminilor2. Însă
Unui iaste Unul iaste Dumnezeu, cel ce să propoveduiaşte de Leagea cea nu în treacăt să batem, ci cu osârdie mai vârtos, şi cu îngăduială. Cu osteneaia
Dimezeu. dăŢ veachie şi de cea Noao, carele în Troiţă iaste lăudat şi Proslăvit,
Să nu ne trândăvim bătând, că aşa ni să va deşchide. De vom ceti cea fără de pre-
#Ev[®egiui', ;: Domnui zicând: „Nu am venit să stric leagea, ci să o împlinesc"' . odată,şidedoaoori,şinuvomînţăleagecealececetim,sănunegst®ffl##|#
aic6ii-noao.Îm-Că el au lucrat mântuirea noastră, pentru carea iaste to@tă
Pr°tivaffl°stc[-ăcăr#::sşci;Oeanttă:ainîan;eş,î2.îaşrîăî;:ră'ş?,eÂC;:îs::[n#ircî;en:d::,Îance::ti::
1or.

fealiuri Şi în multe chipuri dedemult Dumnezeu grăind părinţilor tem din izvorul Raiului curgeri preacurate şi neîmpuţinate, care
saltă în viaţă veacinică.5 Să ne îndulcim, şi fără de saţiu să ne
:8ăt.ri.pr:infiri::3ş.i,f:czi`;::nacDeuaâtue|gfijnîea:reff:#e@augegă;: desfătăm, pentru că neîmpuţinat au darul. Iară deacă ceva de folos
Prorocii, Evangheliştii, Şi Apostolii, şi Păstorii şi Dâscalii.
şi dela cei de afară vom putea să culeagem, nu din ceale oprite
iaste acest lucru. Să ne facem iscusiţi zarafi, pre aurul cel curat Şi
Scur#z[::deşîfDo::;î't'::::?,4:Crj:#:daeceDaTaŢ;:ezaebuuiasi3cî:Suîgsatteă;r3:eeavfăor]aot: adevărat adunânduL1, iară pre cel rău lepădându-1. Să luom cuvin-
sânt însuflate. , sitoriu de suflet a cerca Dumnezeeştile Scripturi. Că Precum te bune, iară pre dumnezeii cei de râs şi basnele ceale streine
câinilor să le aruncăm. Că preamultă puteare dintr'însele am fi
|Îi:m;ilcc:eŢ5i:±V1:tzl:â]:V8V:.a:=sVc?:ji.:U:';:4P:e;l;î.i5.;-raaş:a:'ş;i:S.i:fliom:1drăc:io'ş~;Ut;jj
Putut Căştiga împrotiva |or.6
adecă credinţă pravoslavnică; şi cu fiunze pururea înverzite, cu
lucruri zic, lui Dumnezeu plăcute, să împodobeaşte, Pentru că şi
gliîcn6S.Îsvăe:#ndeusăşstll.mvecl:î:asoâznetciaşll.dmo33g:rşiaft;.căânjăal:o:â:#rTeă#lffg-
spre lucrare îmbunătăţită, şi spre videnie neturburată din Sfintele zeci şi doao de slove au, dintru care cinci să îndoesc, şi să fac
Scripturi ne îndreptăm. Căci îndemnare spre toată fapta cea bună aceastea doaozeci şi şapte; că îndoit iaste Haf, şi Mem, şi Nun, şi
şi abatere despre toată răotatea aflăm întru aceastea. Deci de vom Pe, şi Sadi. Pentru aceasta şi cărţile după chipul acesta doaozeci
fi iubitori de învăţătură, vom fi şi mult învăţaţi. Că cu silinţa, şi
şi doao adecă să numără, dară să află doaozeci şi şapte, fiindcă
cu osteneala, şi cu darul lui Dumnezeu, celui ce dă, să îndrep- cinci dintru aceastea să îndoesc. Că să împreună Ruth cu Judecă-
tează toate. „Că cel ce ceare ia, şi cel ce caută află, şi celui ce ba-
te i să va deşchide"6. Să batem dară întru cel preafrumos Raiu al
Scripturilor, cel binemirositoriu, cel preadulce, cel preaflumos,
;Îor;:jş:ca:.i;,:c:er;::.:ar:E.e:ar:e:1.;orîtŢ.:a,:c:ef.pîe2a:Îil:ş:::ş,1:aoc:o::;ÎŢe::Îrâă;ţ.â.:
cel ce răsună la urechile noastre cu tot fealiul de cântări al gân-
ditoarelor purtătoarelor de Dumnezeu paseri, cel ce să atinge de âocaaoŢeîitAjggta:ănstăcî#1?a:e#icl:nî:n?saittŢ:i:=i:;,e:i:ăhTp:ncia::ei
inima noastră, şi necăjită fiind ea, o mângâe, turburată, o poto- ale Legii - Facerea, Eşirea, Preoţiia, Numerile, A Doao Leage.
leaşte, şi de bucurie veacinică o umple; cel ce înalţă mintea noas- Aceasta iaste cea întâi cincime, carea şi Punere de Leage să nu-
tră la ceale dintre umerile Dumnezeeştii Porumbiţe, care sânt cu meaşte. Apoi altă cincime de cărţi, ce să numesc Grafia, iară de

I ps. 67: 14.


1 Mt. 5: 17.
2 iac.1: 17.
2 In. 5: 3g.
3 A 2-a Leage 32: 7.
3 Evr.1: 1-2.
4 i Cor. 8: 7.
4 2 Tim. 3: 16.
5 In. 4: 14.
5 ps.1: 3.
6 Va;s., Vor. pentm cetirea cărţilor celor ellineşti.
6 Lc.11: 10.
7 Adecă priimite de Canoane.
198 Descoperire cu amăruntul a Pravoslavnicii Credinţe

oarecarii Aghi6grafa, adecă Sfinte Scripturi, care sânt aşa: Iisus


Cartea a patra 199

',,k+ţ
al 1ui Navi, Judecătorii împreună cu Ruth, Cea Întâi a Împărăţi- a][â.î[3:ă±teez[şL,Pfîî:%sht]Ppsua::::ft:ssîX::Ş[î:,î,Î5eşcîua:e::::a;,ÎLg:::
ilor împreună cu Cea de-a Doao, o carte; cea a Treia împreună cu Sfatului celui Mare, Sfeatnic Minunat"3, şi ceale aseamene. /
cea de-a Patra, o carte; şi ceale doao ale Paralipomeanilor, o car-
te. Aceasta iaste a doao cincime. A treia cincime, că4ile ceale
3. Iară altele, pre încăpearea ipostasurilor a unuia întru altul,
precum aceaia: „Eu întru Tatăl, şi Tatăl întru mine", şi pre starea
f".`n~_
scrise în stihuri - a lui lov, Psaltirea, Pildele lui Solomon, Eccli- cea nedepărtată, precum aceastea: Cuvântul, şi Înţălepciunea, şi
siastul acestuia, Cântarea Cântărilor a acestuia. A patra cincime Putearea, Şi Strălucirea. Pentru că şi cuvântul în minte (iară cu-
de cărţi, cea prorocească: cei doisprezece Proroci, o carte; Isaia, vânt zic pre cel fiinţesc) şi înţălepciunea aseamene, şi întm cel ce
Ieremia, Iezekiil, Daniil; apoi ale lui Esdra ceale doao împreu- poate putearea, în lumină strălucirea fără de nici o depărtare stau,
nându-se întm o carte, şi Esthir. Iară Panaretos, carea iaste lnţă- dintru aceastea izvorând.4
1epciunea lui Solomon, şi Înţălepciunea lui lisus, pre carea tatăl 4. Iară altele să potrivesc la dânsul ca la cela ce iaste din Prici- d}. i=L .t
lui Sirah o au alcătuit evreiaşte, iară ellineaşte o au tălmăcit lisus nuitoriul Tatăl, precum aceaia: „Tatăl mieu mai mare decât mine /.4ĂL
cel ce iaste nepot al acestuia, iară al lui Sirah fiiu, preabune şi
flumoase sânt, dară nu să numără, nici sta în Sicriul Legii. (2)
Iară ale Legii Noao sânt aceastea: patru Evanghelii, cea dela
iaste": pentru că dela dânsul are şi pre a fi, şi pre toate câte are.
Însă pre a fi are cu chipul naşterii, iară nu cu al zidirii, precum
iaste aceaia: „Eu dela Tatăl am eşit, şi viu"; şi: „Eu viez pentru
`ţ:ţ:
Cărţile legii Matthei, cea dela Marcu, cea dela Lucâ, cea dela loann; Faptele Tatăl". Iară toate câte are, nu cu împărtăşire, nici cu învăţătură, ci
Sfinţilor Apostoli, scrise de Lucâ Evanghelistul; şapte Epistolii ca dela Pricinuitoriul, precum iaste aceaia: „Nu poate Fiiul să fa-
Sobomiceşti: a lui lâcov una, ale lui Petru doao, ale lui loann că dela sineşi nimic, de nu va vedea pre Tatăl ceva aşa făcând"5.
of®
trei, a ludei una; ale lui Pavel Apostolul epistolii patrusprezece; Că de nu ar fi fost Tatăl, nici Fiiul. Că din Tatăl iaste Fiiul, şi în-
Apocalipsis al lui loann Evanghelistul; Canoanele Sfinţilor A- tru Tatăl, şi împreună cu Tatăl, iară nu după Tatăl. Aseamene şi
postoli, scrise prin Climent. ceale ce face, dintr'însul şi împreună cu dânsul. Că una şi aceaiaşi
- nu aseamenea, ci aceaiaşi iaste a Tatălui, şi a Fiiului, Şi a Sfân-
CAP 18 tului Duh voinţq, lucrarea şi putearea.
Pentru ceale ce să zic la Hristos 5. Iară altele să zic ca ale bunei voinţe c6iI Părinteşti, prin lu- LkâvjtioT`
Patru chipuri
soborniceşti Din ceale ce să zic la Hristos, chipuri sobomiceşti sânt patru;
sânt ale celor ce pentru că unele şi mai nainte de întrupare să potrivesc la dânsul,
•fÎrigAŢ
:::resîu`gi,,a.îeş::r:iiu.`:i,îînmfiŢ;i,nai,gdş:-::;:::,an:.uâ'al:ri`n.:Jânne,:ltşî
să zic ia ims. Înţălepciune, şi Puteare, fiindcă o mişcare să cunoaşte în Tatăl şi
iară altele în vreamea unirii, iară altele după unire, iară altele în Fiiul, precum aceaia: „Toate printr'însul s'au făcut";7 şi aceaia:
®p#±bce;ir;mm#[Ppăui:Y;t:tr:.aî:.alecelorcesăpotrivescma:naintedeîntmpare, „Trimis-au cuvântul lui, şi i-au vindecat pre ei;8 şi aceaia: „Ca să
Cunoască că tu m'ai trimis"9.
Sântşase. i. pentru că une|e dintr'însele arată pre unirea firii, Cum Că

Lu+.-riL iâ::t#,?şîl;a:.ţ;:;:|::,t;ă:;e||:arîe:Ce::;:u:|e;u;|:jt:PEcee::'i::|aif3;ăltcu::a: 2 Evr.1: 3.


le de acest feliu. 3 Is. 9: 6.
4 Grig. Naz., C%v. 36.
5 In. 5: 19.
6 Gr. obotdsoue. OV. ed.)
1 In.1o: 30. 7 `In. 1 : 3.

2 In. 14: 9. 8 ps. 106: 20.


3 Filip. 2: 6. 9 in. | 1 : 42.
200 Descoperire cu amăruntul a Pravoslavnicii Credinţe Cartea a patra 201

6. Iară altele, cu chip prorocesc. Şi dintru aceastea, unele, ca cel mai de pre umă să numeaşte. Nu cum că ceale doao firi s'au
ceale ce vor să fie, precum aceaia: „Arătat va veni";] şi aceaia a schimbat întru o fire alcătuită - pentru că iaste cu neputinţă să
/^,#h:#c Zahariei: „Iată împăratul tău vine la tine"2; şi cea zisă de Mihea:
„Iată Domnul va eşi din locul său,_şi să va pogon^, şi să va sui
stea împreună, întru o fire, fireştile însuşiri ceale împrotivitoare
între sine -ci pentru că ceale doao firi s'au unit după ipostas şi
t preste ceale înalte ale pământului"3. Iară altele, adecă ceale ce pre încăpearea cea întru dânsele neamestecată şi neschimbată o
vor să fie, să zic ca ceale ce au trecut, precum aceaia: „Acesta au. Iară încăpearea s'au faTcut nu despre trup, ci despre Dumneze-
ire, pentru că iaste cu neputinţă trupul să încapă prin Dumnezeire:
:aust:aE==:=eFr]e::sătŢL:eut::c::,:î;stş:aa:::î#â%t=:=:r:::t,z:j
dit pre mine început căilor sale spre lucrurile sale"5; şi aceaia:
;ieD.:=peezaer|eaasc.?af|::,g:ă:,:t::,nr:ă3â:sda?;irnet.=rpe,aa:nîraetsintummpiui:i
„Pentru aceasta te-au uns pre tine, Dumnezeule, Dumezeul tău, Însă să cuvine să ştim că, la chipul cel dintâi şi al doilea a ce-
cu untul-de-1emn al bucuriei mai mult decât pre părtaşii tăi",6 Şi
1or ce să zic în vreamea unirii, împrotivă să veade. Căci când pen-
ceale ca de acest feliu.
tru trup facem cuvântul, „îndumnezeire", şi „încuvântare", şi
Deci ceale mai nainte de unire să vor zice la el şi după unire; „înălţare", şi „ungere" zicem. Că aceastea sânt despre Dumne-
iară ceale după unire, mai nainte de unire nicidecum, fără numai zeire şi să privesc împrejurul trupului; iară când pentru Cuvânt,
cu chip prorocesc, precum am zis. Iară ale celor din vreamea „deşărtare" (zicem), „întrupare", „înomenire", „smerenie",
Ale celor din unirii chipuri sânt t-rei: căci când despre partea cea mai înaltă
le ca de acest feliu, care, precum am zis, dela trup să zic
rî:eamecahî:::; facem cuvântul, „îndumnezeire a trupului" şi „încuvântare"7 ( 1 ) vântul şi Dumnezeu, că însuşi pre aceastea le-au răbdat de voe.
sânt trei. şi „înălţare" zicem, şi ceale ca de acest feliu - pre bogăţiia ceaia
ce s'au făcut trupului, din unirea şi împreunarea cea cătră înaltul
a[5auria:ezeceeş[t:#rue:[ur:cahc[:au[ra]:,âEn:Î;iLÎîtaât];#,cş:[Taartăăt|ă::::îă::rg:Ce::ipuu:rî©
a){d!&rk= Dumnezeu Cuvântul arătându-o. Iară când despre partea cea mai
mine"; şi, „Eu Şi Tatăl una sântem".2 Şi toate câte mai nainte de sânt trei.
de jos, „întrupare" a lui Dumnezeu Cuvântului zicem, „înome-
nire", „deşărtare", „sărăcie", „smerenie": că aceastea şi unele ca
întrupare să zic la dânsul, aceastea şi după întrupare să vor zice la a) = 8:ufg;
`6l#,r"/ri aceastea din amestecarea cea cu omenirea să zic la Cuvântul şi
el, afară numai că n'au luat trup, şi pre ceale fireşti ale lui.
Al doilea, cel arătătoriu al omenirii, precum aceaia: „Ce mă ruouti
„,Z.?s""
Dumnezeu. Iară când despre amândoao împreună, „unire" zicem,
c,, d;uqu o-+ L căutaţi să mă omorâţi3, om carele am grăit voao adevărul?"4; şi
„împărtăşire", „ungere", „împreunare firească", „asemănare a
chipului" (2), şi ceale ca de acest feliu. Deci pentru chipul acest aceaia: „Aşa să cuvine să se înalţe Fiiul Omului"5, şi ceale ca de
de-al treilea să zic ceale doao chipuri ce s'au zis mai sus, că prin acest feliu.
unire să arată ce au luat fieştecarele din încăpearea Şi împreuna- Iară a acestora care cu chip omenesc la Mântuitoriul Hristos Ale celor ce să
zic pentru o-
rea sa cu acela ce au avut starea împreună. Că pentru unirea cea s'au zis şi s'au scris, ori în graiuri, ori în lucruri, chipuri sânt şase:menirea

:Î1"##:r4 după ipostas să zice trupul că s'au îndumnezeit, Şi Dumnezeu


s'au făcut, şi părtaş Dumnezeirii Cuvântului8; şi iarăşi, Dumne-
1. Pentru că unele dintr'însele fireaşte cu iconomie s'au lucrat
şi s'au grăit, precum naşterea cea din Fecioară, creaşterea şi spo- puri sânt.
lui
Hristos după
unire şase chi-

f.4.4) /r#^-"q zeu Cuvântul s'au întrupat, şi om s'au făcut, şi zidire să zice, şi rirea cea cu vârsta, foamea, seatea, osteneala, lacrăma, somnul,
1
pătrunderea piroanelor, moartea şi ceale ca de acest feliu, câte /`cA~a >
sânt patimi fireşti şi neprihănite. Că întru toate aceastea iaste
2 zah. 9: 9.
3 Mih.1: 3.
împreunare a Dumnezeirii cu omenirea, afară numai că să creade
'#.„
4 Varuh 3: 36 şi 38.
5 piide 8: 22.
î+ J . c + : -u-;uJC- ri [ Mai sus, Cartea a 3-a, Cap 2.
2 In.10: 30.
+4,".Z
6 ps. 44: 8. C4Â. k;mwAf l ' 3 In. 7: 19.
7 Gr. ^6ya)otv. (N. ed.) 4 In. 8: 40.
8 Grig. Naz., Cuv. 39. 5 In. 3: 14.

(, EĂ4 d-,
1.-< ...,: ..,. ` .;,..^
am4t04.4,

ft"A /î r--a [ţ#â


aL,
f„±tfJ,,,
202 Descoperire cu amăruntul a Pravoslavnicii Credinţe Cartea a patra 203

adecă pre trup de Cuvântul, să zice şi rob, şi neştiutoriu, pentru că


;ău|â::z:Ţreaa:ecv|ă5:|tna::egt::1|Pci;nnoi=iişindjnign:ci::ât::aps::#ind era al firii c6il roabe şi care nu ştie, şi de nu s'au fi unit trupul cu
Dumnezeu Cuvântul, rob era şi neştiutoriu. Dară pentru unirea
Laz2ir;ş,r2::teeal:g::e:r|eafasc:r.e;h::?:uamsăaâ:t::b|aa#,demagţi.::ăepar5: cea după ipostas cu Duimezeu Cuvântul, nici rob era, nici neşti-
[Şi] aceaia: „S'au făcut a mearge mai departe"6. Că de aceastea şi utoriu. După acest chip Şi Dumnezeu al său pre Tatăl 1-au numit.]
®=oXJţ de ceale aseamene acestora nici ca un Dumnezeu, nici ca un om 5. Iară altele, pentru arătarea cea cătră noi Şi încredinţarea, pre- F;%±S-
Ţ7";'Z*u/7.-:avae:rirheT?;Ţî+:ţî:îflŢ:Îa:.TCDhtîap^.?:eŢşsnc.€:P::fiL:ena=s.P_r^e~şe|î?_::.c_e:
rea trebuinţa Şi folosul. Precum, să prefăcea că să roagă, pentru ca şUw:î::]î:%:#?[r±:ît=:epă:S;ăr]e[auşie5:,3.Ppr:n=|n%ăc:[S::::Cf%rs:ap:=
. ; LtL J; .. ri să arate cum că nu iaste împrotivnic lui Dumnezeu, şi cum că ca slăvit, Şi iaste, dară noao nu era arătată şi încredinţată slava lui. Şi
Tdd`dLÎ:t pre un pricinuitoriu al lui cinsteaşte pre Tatăl. Că întreabă nu că cea zisă de Apostolul: „Carele mai nainte s'au rânduit Fiiu al lui
- „ d- ,L atri . nu ştiia, ci ca să arate că împreună cu a fi Dumnezeu iaste şi om Dumnezeu întru puteare, după Duhul sfinţeniei, dintru înviiarea
r; Lu/V`N| o din morţi"3 (4). Pentru că prin minuni, şi prin înviiare, şi prin ve-
â:ă2#,ă:aitc.işăesăfăcîanplraet::işi::îsnăi:;itîe:yeaţeanuflnoiîn-
lf:ti` 3. Iară altele, după priimirea la sineşi şi aducerea, precum
nirea Sfântului Duh s'au arătat şi s'au crezut de lume că iaste Fiiu
al 1ui Dumnezeu.4 Şi aceaia: „Sporiia cu înţălepciunea şi cu da-
-rvJtio hS aceaia: „Dumnezeul mieu, Dumnezeul mieu, pentru ce m'ai lă- rul"5.
•tiw ^},u
4 ri LJ2
sat?"8; şi aceaia: „Pre cel ce n'au cunoscut păcat, pentru noi păcat 6. Iară altele, după priimirea la sineşi a feaţii ludeilor, cu ludeii /
4# ' l-au făcut"9 (3); şi aceaia: „Făcându-să peLtni n6i blestem"-;[° şi numărându-să pre sineşi, precum cătră Samarineanca zice: „Voi
vă închinaţi căruia nu ştiţi, noi ne închinăm căruia ştim, că mân- ;.4Z#
#Z°.;Ţ|);ec:9WîiLawcvăŢ;ni[cîi`%'*iiFŢiuju±°ăei;:S:uÎ.]LcU:Ue::C°eulă=:[Ciu:::Ujîujsăabi.S.jî:l:::Î: tuirea din ludei iaste"6 ..., _ €) ;jnr% 4+!
de Tatăl;[2 nici păcat, nici blestem s'au făcut, nici are trebuinţă să
Al treilea chip iaste cel ce arată pre un ipostas şi vesteaşte Al treilea chip
se supue Tatălui. Căci, ca cel ce iaste Dumnezeu, deopotrivă cu
împreună pre amândoao firile, precum aceaia: „Eu viez pentru ă`jp;-ri:LiTe.V."r
Tatăl iaste, şi nici împrotivnic, nici supus; iară ca cela ce iaste
om, niciodată nu s'au făcut neascultătoriu Tatălui, pentru ca să ai-
bă trebuinţă de supunere. Deci pre a noastră faţă făcându-o a sa,
:.::n:e:,;,şl,Î;e;c;:a|:ă;:Ţjg:g:,Fa;:Te:t:e|;Î:nn:eiiEaâvc:e|:î,|9V?:a.::iâ:,:,#
şi cu noi puindu-să pre sineşi zicea aceastea. Căci noi eram cei mene nu s'au suit în Ceriu, fără numai cela ce s'au pogorât din
vinovaţi păcatului şi blestemului, ca nişte nesupuşi şi neascultă-

-~t#" tori, şi pentru aceasta lăsaţi.


4. Iară altele, pentru despărţirea cea socotită cu mintea. Că de
vei despărţi cu mintea pre ceale ce cu adevărat sânt nedespărţite,
Ceriu, Fiiul Omului, carele iaste în Ceriu"[°, şi ceale aseamene.
Şi din ceale după înviiare, unele să cuvin Dumnezeirii, precum
aceaia: „Botezindu-i pre ei în numele Tatălui,` şi al FiiuIuig şi al ceaie ce să zic
Sfântului Duh" - aicea Fiiul ca un Dumnezeu înţălegându-să; şi după ^mviiare
ow,# ] Mai sus, Cartea a 3-a, Cap 21, 22, 23. aceaia: „Iată eu cu voi sânt în toate zilele până în sfârşitul veacu- sânt de doao
feliuri.
2 In.11: 34.

Mt. 21: 19. t Grig. Naz., C%v. 36. Mai sus, Cartea a 3-a, Cap 21.
Mt.12: 15. 2 In.17: 5.
5 In.11: 41.
3 Rom.1: 4.
6 Lc. 24: 28.
4 Gură de Aur, Vor. 1 în Epistolia cătră Romani, şi alţii.
5 Lc. 2: 40.
:şrtî.827Ţa4Z6:C"V.36.Maisus,Carieaa3-a,Cap4. 6 In. 4: 22.
9 2 Cor. 5: 21.
7 In. 6: 57.
t° GaL. 3: 13.
8 In. 16: 10.
" 1 Cor.15: 28.
9 i Cor. 2: 8.
]2 Grigorie, la acelaşi loc. 10 ln. 3: 13.
204 Descoperire cu amăruntul a Pravoslavnicii Credinţe Cartea a patra 205

Q,&-M. lui"[, şi ceale aseamene, căci ca un Dumnezeu iaste cu noi. Iară CAP 19
altele să cuvin omenirii, precum aceaia: „S'au apucat de picioa- Cum că Dumnezeu nu iaste pricinuitoriu a] celor reale
rele lui"; Şi aceaia: „Şi acol6 mă vor vedea", şi ceale aseamene.
ow -,.ri ` Iară a celor ce după înviiare să cuvin omenirii, chipuri sânt
cM ; tftruJ;: multe. Pentru că unele au fost cu adevărat, dară însă nu dupre fi-
„4, pr4#4^ re, ci cu iconomie, spre a încredinţa cum `că însuş-i--tiL-;=i't-e-1 -c-e :f:`:Îair::p:r`ân:s|l.:eăiz:1t:e::.|1;:ŢPŢcim;:b:1,:€eoî:.:eroalr:e:t,;ăl:.::o::neiî:;Î:3:Ţgj:,:;Î
-#;//: au pătimit au înviiat, precum ranele, mâncarea şi băutuia cea du-
pă înviiare. Iară altele cu adevărat, şi după fire, precum a să muta
din loc în loc fără de osteneală şi prin uşile încuiate a întra.2 Iară
nu are puteare olariul preste lut, ca dintru aceaiaşi frământătură să crare a iui.
facă un vas de cinste, iară altul de necinste?"2 Căci cum că el face
işi pre aceastea, şi pre acealea (pentru că el singur iaste Ziditoriu
tutuor), dară nu el face cinstite sau necinstite, ci însăşi voinţa Pumne?er n.u
iaste pricinui-
â`et::erieţ,Ţîafăreaf|:S|eeres,ăp.r::rnm|aa::ai:,dăîă:an?|ee:::e:ue:rgşe:g; toriu al celor
l.?P4 +~ „Mă voiu sui la Tatăl mieu, şi Tatăl vostru, şi Dumnezeul mieu, to\, ^Ln Trimiterea a doao cea cătră Timothei, z±Ce.. „In Ca.Sa rr\are rea,ie.
nu sânt numai vase de aur şi de argint, ci şi de lemn şi de lut, şi
--:i:`i:-::-`= şi Dumnezeul vostru"4; şi aceaia: „Va întra Împăratul Slavei";5 şi
aceaia: „Au şăzut de-a dreapta scaunului măririi întru ceale înal- unele sânt de cinste, iară altele nu sânt de cinste. Deci de să va
te".6 Iară altele să cuvin ca celui ce împreună cu noi să pune pre curăţi cineva pre sineşi dintm aceastea, va fi vas de cinste, sfinţit,
sineşi, după chipul despărţirii c6il socotite cu supţire gândire, şi de bună treabă Stăpânului, spre tot lucrul bun gătit"4. Arătat
precum aceaia: „Dumnezeul mieu, Şi Durmezeul vostru". dară iaste că de voe să face curăţirea: „Că de să va curăţi", zice,
Fieştecăriia
Deci să cuvine pre ceale înalte a le da la firea cea Dumneze- „cineva pre sineşi". Iară întoarcerea cea următoare împrotivă zice:
firi ceale po- „Iară de nu să va curăţi, va fi vas de necinste, netreabnic Stăpâ-
;=;îtve-U:Vîîr}; iască şi mai înaltă de patimi şi de trup; iară pre ceale smerite, la
cuvinaieda. cea omenească; iară pre ceale de obşte, la cel alcătuit dintru a-
nului, de sfărâmare vreadnic". Deci cuvântul cel zis mai sus, cum
mândoao, adecă la Unul Hristos, carele iaste Dumnezeu şi om, şi şi acesta: „Au încuiat Dumnezeu pre toţi întru neascultare", şi
acesta: „Le-au dat lor Dumnezeu duh de împietrire, ochi să nu S447t:~=
a le şti pre amândoao ale unuia şi acestuiaşi Domnului nostru
lisus Hristos. Că ce iaste a fieştecăruia cunoscând noi, şi cum că vaze, şi urechi să nu auze"5 - aceastea toate nu să cuvine să le •- &a"
înţăleagem ca cum Dumnezeu ar fi lucrat, ci cum că Dumnezeu
amândoao dela unul văzindu-1e că să fac, drept vom creade, şi nu
ne vom amăgi. Dintru care toate aceastea şi deosebirea firilor ce- au slobozit, pentru stăpânirea-de-sineşi a omului, şi pentru ca
lucrul cel bun să fie nesilit.
1or unite să cunoaşte, şi cum că, precum zice Dumnezeescul Ki-
rill7, după feliurime firească nu iaste aceaiaşi Dumnezeirea şi Deci pre slobozirea lui ca pre o lucrare Şi facere a lui obiceaiu
omenirea, dară şi cum că unul iaste Fiiul şi Hristos şi Domnul, şi
fiindcă unul iaste, una iaste şi Faţa lui, că pentru cunoştinţa deo-
sebirii firilor, nici întru un chip nu să despărţeaşte unirea cea du- ;a:S:e:auD;:zŢe;i::ft:;::atise::,Pmr;ru:[ŢÎŢ°:n:UŢ::tîăina:;:ş]rDăc:â±!eezî]Î:Ci;:t;,:P=:Nme[eritiq.
pă ipostas. toriu al celor reale, ci fiindoă îndoit iaste nume|e răotăţii, doao ijzri pîmîmeru:
însemnând. Pentru că uneori arată pre lucrul cel ce fireaşte iaste crui cei rău, ia-
rău, carele iaste împrotivă faptei c6il bune şi voii lui Dumnezeu; ="i:=ri Pm

1 Mt. 28: 19-20. ` Damask[in], în Dz.cz/. z^mprofj.vcz A4lcz#!.Ă.


2 Lc. 24: 31: In. 20: 19. 2 Rom. 9: 21.
hdJd{ =
3 Va;stlie, Vor. cum că Dumnezeu nu iaste pricinuitoriu al celor reale. L,cJ,t4um.
Lc. 24: 28.
4 2 Tim. 2: 20-21.
In. 20: 17.
5 Rom. 11 : 32 şi 8.
Ps. 23: 7.
6 Evr. 1 : 3. 6 Is. 45: 7.
7 Epist. apologhitiki cătră Akakie, Episcopul Melitinii. 7 Amos 3: 6.
Cartea a patra 207

iară alteori pre cel ce la simţirea noastră iaste rău şi chinuitoriu, altul nu stau. Drept aceaia fieştecarele dintr'înşii întru o parte a
adecă pre necazuri şi pre ispite. Şi aceastea, după păreare adecă lumii va fi. Şi întâi adecă fieştecare dintru aceştea să vor scrie îm-
sânt reale, fiindcă aduc dureare şi întristare; iară după adevăr
prejur nu numai de toată lumea aceasta, ci şi de o parte a lumii.]
bune, căci celor ce pricep să fac pricinuitoare de întoarcere şi de
2. Apoi cine iaste cel ce au despărţit fieştecăruia parte? Pentru
mântuire. Aceastea zice Scriptura că să fac prin Dumnezeu.
că nu vor zice că singuri ei unul cu altul s'au întocmit şi s'au în-
Însă să cuvine să Ştim că şi a acestora noi sântem pricinuitori. voit, fiindcă răul nu iaste rău când aduce pace, spre a să învoi cu
Pentru
\206 că din răotăţile
Descoperire cu ceale de voeasăPravoslavnicii
amăruntul nasc ceale fără Credinţe
de voe. cel bun, nici bunul nu iaste bun când să află cu prietenie cătră cel
scriptura pre Încă şi aceasta să cuvine să ştim, că obiceaiu iaste scripturii, rău. Iară deacă altul iaste cel ce fieştecăruia dintru aceştea au rân-
duit pre a lui petreacere, acela mai vârtos va fi Dumnezeu.2
::::eneac:ă :: Pre oarecare Ce Să cuvenea să se zică după întâmplare, le zice ca
zică după în. Cum ar însemna Pricină, Precum aceaia: „Ţie unuia am greşit, şi 3. Nevoe iaste încă şi una din doao, sau a să atinge unul de
tâmpiare, ie rău înaintea ta am făcut, ca să te îndreptezi întru cuvintele tale şi altul şi a să strica, sau a fi ceva în mijloc, întru care nici bun, nici
să birueşti când vei judeca tu"]. Că cel ce au greşit, nu pentru c-a rău să nu fie, ca oarecarea îngrădire, despărţind pre amândoi unul
pricină. Să biruiască Dumnezeu au greşit, că nici au avut Dumnezeu tre- de altul, şi atuncea nu doao, ci trei începătorii vor fi.
buinţă de păcatul nostru,ca dintru acesta biruitoriu să se arate. Că
4. Nevoe iaste încă şi una dintru aceastea, sau a avea pace -
poartă fără de asemănare biruinţele asupra tuturor, şi negreşind
jb"#@- ei, ziditoriu fiind, şi neînţăles, Şi nezidit, şi firească având slava,
carea aceasta răul ri poate, pentru că cela ce păciuiaşte nu iaste
rău; sau a bate războiu ~ care lucru bunul nu poate, pentru că cela
iară nu câştigată de aiurea. Ci cum că, noi greşind, nu iaste ne-
ce bate războiu nu desăvârşit iaste bun; sau răul a bate războiu,
drept pedepsindu-ne pre noi, şi pre cei ce să pocăesc ertându-i,
iară bunul a nu bate războiu împrotivă, ci despre rău a să strica;
biruitoriu să arată al răotăţii noastre. Deci nu pentru aceasta gre-
sau a fi necăjit pururea şi rău a pătimi, care lucru iaste strein de
şim noi, ci pentru că aşa să întâmplă lucrul. Precum deaca ar fi cel bun. Una dară iaste începătoriia, de toată răotatea slobodă.
şăzut cineva lucrând, şi priiaten oarecarele ar fi venit la dânsul,
zice că: Pentru ca să nu lucrez nici astăzi au venit priiatenul. Da- Dară de iaste aceasta aşa, zic ei, de unde iaste răul, căci cu ne- Răui iaste iip-
ră priiatenul nu pentru ca să nu lucreaze acela au venit, ci aşa Putinţă iaste din cel bun să aibă răul naştere? Deci zicem că rău| sire
1i`: a 'nii
lui, bunu-
nu `Jra/`
vreo
s'au întâmplat, că îndeletnicindu-să pentru priimirea priiatenului, nimic alt nu iaste, fără numai lipsire a bunului,3 şi din cea după fiinţă.
nu lucrează. Să zic Şi aceastea întâmplătoare, că aşa să întâmplă fire întru cea afară de fire abatere. Că nimic fireaşte nu iaste rău.
lucrurile. Iară Dumnezeu nu voiaşte numai el singur să fie drept, Căci toate câte au făcut Dumnezeu sânt bune foarte4 după cum Cm că Dm-
nezeu nu iaste
ci toţi să se asemeneaze lui, după puteare.
Î;:ufteŢa:::ăEâcjo?ş??:ăŢâdilpndciea:eăupprâc::,Sş'iaŢntzidi:'e:âanftarbău::::1::rue,::enu
CAP. 20 fire vjind, întru cel rău să fac.
Cum că nu doao începătorii sânt (1) Deci, după fire, toate sânt roabe şi supuse Ziditoriului. Iară
rik^hJ,^ când de voe cevaşi din zidiri să va împrotivi, şi nesupus Făcăto-
) Cum că nu doao începătorii sânt, una bună, şi alta rea,2 de riului său să va face, întru sineşi au alcătuit răotatea. Pentni că
răotatea nu fiinţă oarecarea iaste, nici însuşire a fiinţii, ci întâm-
#,r°:.umMcaă aicea vom Cunoaşte:

Fnucespâă::rîoaoşis::ia.:,o.croi:e:`năi.pâ|nmTa,şăşiîŢ#î|iv,aLsâEiînstă:Î:;rtu=:|uşi:|ă=:

' „Drept aceea fiecare va fi o parte a întregului şi, ca umare, fiecare va fi cir-
Ps. 50: 6. cumscris nu numai de către întreg, ci şi de către o parte a întregului". (N. ed.)
2_ A;+k: rî"ste, Împrotiva Ellinilor . 2 Da,ma,sk., ^m Dial. cel împrotiva Maniheilor .
3 Textul chirilic adaugă aici cuvintele: „şi unul altuia" - probabil o greşală de 3 Va;s., Vor. cum că Dumnezeu nu iaste pricinuitoriu celor i'eale.
tipar. av. ed.) 4 Fac.1: 31.
208 Descoperire cu amăruntul a Pravoslavnicii Credinţe
Cartea a patra 209

p[l]are, adecă din cea după fire întru cea afară de fire de voe aba- prinzindu-l, cu dreptate îl va munci, deacă până în sfârşit întru
tere, care lucru iaste păcatul.] tiranie îl va vedea petrecând.
păcatui iaşte De unde dară iaste păcatul? Aflare iaste a voinţii c6il de-si-
CAP. 22
ţa.Fâ:âv?.::;:-:,eaş:-:i::înni:oiaarse,eardă.ua,vg.`:1uu:.,Pee:,.:ă:ălîătgeefi|auv:::;:ş?usŢrăă|Cuu.:
Pentru leagea lui Dumnezeu şi pentru leagea păcatului
s'au făcut de Ziditoriul, de-sineşi-stăpânitoriu ca un cuvântătoriu;
dară de bunăvoe din bunătatea cea firească s'au depărtat, şi întru Bun iaste Dumnezeu, şi mai presus de toată bunătatea, bună Lucrui bm ias-
întunearecul răotăţii s'au făcut, depărtându-să de Dumnezeu cel iaste şi voia lui. Pentm că acela iaste lucrul cel bun, pre care|e te ce voiaşte
singur bun şi făcătoriu de viaţă şi de lumină. Căci dela El tot Dumnezeu îl voiaşte. Iară leage iaste porunca ceaia ce învaţă a_ Dmezeu.
lucrul cel bun să face bun, şi pre cât dela dânsul să depărtează cu ceasta, ca întru ea petrecând noi, întru lumină să fim]: a căriia i,eageiasteves-
voinţa - pentm că nu cu locul - întru cel rău să face. porunci călcarea iaste păcatul. Iară acesta să alcătuiaşte prin bân- tireapomcii, şi

CAP. 21 răî:LuamDeîaaşi:[şUîL:;:;spt:îŢe::î:Ţîreanoastrăceanesilităşidevoe,şi^m"ipm.
Pentru carea pricină Dumnezeu, mai nainte cunoscând pre Deci ieagea iui Dumnezeu, suindu-să pre mintea noastră, o 5eua=:3zeu[?:
cei ce vrea să greşască şi să nu să pocăiască, i-au zidit? trage cătră sineşi şi împunge pre ştiin.ţa noastră. Şi Să numeaşte şi ieagea minţii
2Dumnezeu, pentru bunătatea sa, dintru nefiinţă au adus întru ştiinţa noastră leage a minţii noastre. Încă Şi bântuiala vicleanului, noastre.
adecă leagea păcatului, suindu-să pre mădulările trupului nostru, I]eagea păcatu-
fiinţă pre ceale ce s'au făcut, şi al celor ce vor să fie iaste mai na- lui. şi ceaia ce

inte cunoscătoriu. Deci deaca nu era să fie aceia, nici răi nu era
A* prin el ne bântuiaşte pre noi. Că după ce o dată am călcat noi de iaste în mădu-
JJft
^
voe leagea lui Dumnezeu şi am priimit bântuiala vicleanului, i-am lările tiupului
să fie, nici mai nainte nu ar fi fost cunoscuţi. Căci cunoştinţele N"'
dat eil întrare, noi singuri vânzindu-ne păcatului. Drept aceaia cu nostiu.
sânt ale celor ce sânt, Şi mai-nainte-cunoştinţele sânt ale celor ce lesnire să aduce trupul nostru cătră dânsul. Deci şi ceaia ce să află
cu adevărat vor să fie. Pentru că urinează întâi a fi ceva, şi apoi în trupul nostru mirosire şi simţire a păcatului, adecă pofta şi dul-
pre cei răi cu.'bun Sau rău a fi. Iară deaca, fiindcă era să fie ei pentru bunăta-tea ceaţa trupului, să numeaşte leage întru mădulările trupului nostru.
noscându-i mai lui Dumnezeu, aceasta, adecă că era să se facă ei răi din a lor vo-

cupe::ielaeî:ieaD:in:1:izŢue3:`âăggâc.ăuş;i;niaricîaŢp?:epurneaas.ae:ştsael.eavş::z::mscc=.±
iaşte. Iară leagea păcatului, adecă bântuiala, prin leagea cea din/ :ă_f`,ţştesc ^'m-
Îgc:ă:;afflăE:-#:a!::a::=::::p:f[#e:eî;;ădîşa;tî:±::c:%cai:nr#cte:ti:u:m::::t;:e[u=:;:p:rşeb:u:i mădulări, adecă prin pofta, şi plecarea, şi mişcarea trupului, şi
protivă.
iaşte bunătatea sau rău. Că de au şi zis Domnul pentru Ţuda: „Mai de folos ar fi
1--= J_ _=_L_L_
lui de răotate.
fost omului aceluia de nu s'ar fi născut"3, nu pre a sa zidire pri- prin partea cea necuvântătoare a sufletului împrotivă să oşteaşte ne4
cu leagea minţii meale, adecă cu Ştiinţa, şi mă robeaşte pre mine
hănindu-o zicea, ci pre răotatea ceaia ce s'au făcut zidirii lui din
voinţa şi lenevirea eiî. Că prin lenevirea voinţii sale netreabnică
(măcar de şi voesc eu leagea lui Dumnezeu, şi o iubesc, şi nu vo-
esc păcatul) pentru amestecarea,4 şi prin dulceaţa cea moale, şi
au făcut eiişi pre facerea de bine a Ziditoriului. Precum deacă
cineva, luând dela împăratul bogăţie şi stăpânire, cu nărav tirani- prin pofta trupului, şi prin partea cea necuvântătoare a sufletului,
cesc să va scula asupra făcătoriului de bine; pre carele împăratul, precum am zis, mă amăgeaşte şi mă supune a sluji păcatului.
„Dară Dumnezeu, ceaia ce era cu neputinţă legii, întru carea era
slabă leagea prin trup, trimiţind pre Fiiul său întru asemănarea

' „Pentru că răul nu este vreo esenţă, nici însuşire (ista)Ha) a unei esenţe, ci 11 In.1: 7.

întâmplare, adică abatere de bunăvoie din star`ea firească întru cea afară de fire, 2 Vezi Rom. 7: 23.
care este tocmai păcatul". (N. ed.) 3 Rom. 7: 22.
2.ALcesta,şiDa;mriskjm,^mDial.ceiîmprot.Maniheilor.
3 Mc.14: 21.
Poate că socoteala Sfântului aşa iaste aicea, cum că, din înjugarea sufletului
cu trupul, leagea păcatului prin toate mădulările iaste amestecată.
210 Descoperire cu amăruntul a Pravoslavnicii Credinţe Cartea a patra 211

trupului păcatului" (pentni că trup au luat, iară păcat nicidecum), cetirea Dumnezeeştilor Scripturi toată zioa cea de a şaptea chiel-
tuindu-o, şi întru Dumnezeu odihnindu-se. Căci când nu era Lea-

in:t:=:;s:â:n.:;tan:u:::?p'|fnit:Tăpj=:p:,.:c:,îgri:ş:aâ:u:h,:pÎ;i\ă:,:DS:ehg::lEii:r:e|:
ge, nici Scriptură de-Dumnezeu-însuflată, atuncea nici sâmbăta
nu era afierosită lui Dumnezeu; iară când s'au dat Scriptura cea
(:=4-
ri;k\wff.
-_--ii 1_
noastre împrotiva legii c6il ce iaste întru mădulările noastre. „Că de-Dumnezeu-însuflată prin Moisi, s'au afierosit lui Dumnezeu
:;:i-';=i:`^ de ce ne vom ruga precum să cade, nu ştim, ci singur Duhul să sâmbăta. Ca întru cetirea eil să se îndeletnicească în zioa aceasta
roagă pentru noi cu suspinuri negrăite"3, adecă ne învaţă pre noi a sâmbetei cei ce nu toată viaţa lor lui Dumnezeu o afierosesc, cei
de ce ne vom ruga. Deci dar cu neputinţă iaste întru alt chip a să ce nu cu dragoste Stăpânului ca Părintelui slujesc, ci ca robii cei
lucra poruncile Domnului, fără numai prin răbdare Şi prin rugă- nemulţămitori, măcar mică şi puţină parte din viaţa lor să dea lui
ciune. Dumnezeu, şi aceasta pentrp fi-ica certărilor şi a pedeapselor celor
pentru călcarea. „Că dreaptului leage nu-i zace, ci celui nedrept"] .
CAP. 23 De vreame ce întâiu Moisi patruzeci de zile, şi iarăşi alte patru- Sâmbăta întâi
Pentru sâmbătă, împrotiva ludeilor zeci cu postire stăruind la Dumnezeu2, cu adevărat Şi în zilele Moisi o au
sâmbetelor să chinuia pre sineşi prin postire, când Leagea porun- dezlegat.
\\
îtJa„ Sâmbătă zioa a şapte s'au numit, şi însemnează încetare, că ciia să nu să chinuiască pre sineşi în zioa sâmbetei. Iară de ar fi HofA< h4A
întru aceasta „au încetat Dumnezeu de toate lucrurile sale"4, pre- zis ei că aceasta s'au făcut mai nainte de Leage, ce vor zice pen-
cum zice Dumnezeiasca Scriptură. Pentru aceasta şi până în şapte tru Thesviteanul llie, carele cale de patruzeci de zile au săvârşit
numărul zilelor suindu-să, iarăşi să învârtejaşte înapoi, şi înceape întru o mâncare?3 Că acesta nu numai prin postire, ci şi prin
cinstea ziiii a dela cea dintâi. Acest număr iaste cinstit la ludei, pentru că Dum-

Jm. şa.Pte,aa. g:z::e:|: Cc::ă:ia5eînn,tîmcpăl|a.ârueaŢ9Ţ|P:i: ::aseprc::,stâ:s;gmEi,.:,i â:


călătorie în zilele sâmbetelor acelor patruzeci de zile chinuind pre
sineşi, au dezlegat sâmbăta; şi nu s'au mâniiat asupra lui Dumne-
zeu, cel ce au dat Leagea, ci şi ca spre un daru pentru fapta bună i /4.` -
#y;„#
L4tfhi.Qt+' ::ca:;:î' şCîî spt:ănt#ă:::]:::r:epdr::i:îac:îtnaţîîŢ.% îŢ;ălease de cei Duhov- :r':ius#ăai;:iiîanuT:,rriev;u?|J:ăc;eşirpaennăt?ŢCDeafiiil.,v:srrzi|cue|:Â::: zţ9a,
Precât eu, cel neînvăţat, am cunoscut -ca din ceale mai de jos
i##:r;i::Cş?Ppî:*i:az;°e:SÎ:r::tcei'redaess,'aaur[fi:gîînutîî#rafi°E::
Îi"u:ti#îfm; şi mai groase să încep - ştiind Dumnezeu grosimea şi iubirea de
s'au porimcit trup, şi Cea Cătră lucrurile pământeşti cu totul plecare a norodului
ludeilor odihnă lsrailtenesc, împreună încă şi nesocoteala, această leage au PuS #ipi:a|tuî.nmzrii|deeââ::|ăut|*upr:âtes:C:;aî:,n?Ti:::nşjvpar,:osţ;.iî;7Lâ;
întâi, adecă „ca sluga Şi dobitocul cel de supt jug să se odihneas- şi dobitoc de va cădea în groapă în zioa sâmbetei, cel ce 1-au scos
. .d,lwŢbă#h că"7, precum iaste scris, de vreame ce „bărbatului drept îi iaste nevinovat iaste, iară cel ce l-au trecut cu vedearea, osândit.8 Dară
milă de sufletele vitelor sale"8; apoi şi ca, îndeletnicindu-se ei ce şi tot lsrailul? Au nu şapte zile Chivotul lui Dumnezeu pur-
-;w#;`.h" despre zmulgerea lucrurilor celor pământeşti, cătră Dumnezeu să tându-l, zidiurile lerihonului încunjura, în care zile au fost cu
se adune, în psalmi, şi în laude, şi în cântări Duhovniceşti, şi în adevărat şi sâmbăta?

ţ Rom. 8: 3-4. 11 Tim.1:


2 Rom. 8: 26. 2 Eş. 24:
3 Ibid. 3 3 Împ.
4 Fac. 2: 2. 4 Dan.10: 2-3.
5 Num.15: 32-36. 5 preoţia 12: 3.
6 preoţia 23: 27
;gr;Î;E::.;ec5u.Vif.4. 7 Mt. 12: 5.
8 piide 12: 10. 8 Epifanie, Eresul 30.
212 Descoperire cu amăruntul a Pravoslavnicii Credinţe Cartea a patra 213

il-c,. `L Deci, precum am zis, pentru îndeletnicirea cea spre Dumne- Duhovnicească, şi unirea cea cu Dumnezeu. Că tăiare-împrejur Ce iaste tăiarea
zeu, ca măcar preamică parte să-i dea lui, Şi să se odihnească şi iaste lepădarea dulceţii c6il trupeşti, şi a celor de Prisosit, şi nu d? îŢ:;e!tuar dupş:
sluga şi dobitocul cel de supt jug, s'au aflat păzirea sâmbetei pen- nevoe. Pentru că netăiarea-împrejur nimic alt nu iaste, fără numal tainică ^mfflea.

IHlil tru cei ce încă sânt prunci şi supt stihiile lumii robiţi, pentru cei ce
sânt trupeşti şi nimic mai presus de trup şi de slovă nu pot să înţă-
piiale, prisosinţă a păftii c6iî îndulcitoare. Iară toată dulceaţa ca- 8ere.
„a*. 4^ d,
leagă. Iară când au venit plinirea vremii, au trimis Dumnezeu pre
4 / .''kt; d} --
Fiiul său cel Unul-născut, cel ce s'au făcut om din muiare, carele jhQ;v|;:U:1t:ne|:1:l::t:tre:aua=:i:Îl;Ujgn:]:Ct[1:::e=nmgtg::a:-:a:m;â::U::o:ae:Ia:rî[:S°§Siii,:tşî
44 aşa amândoao împreună de cei Duhovniceşti săvârşindu-se, nici --P/-?o rr: dJ`
:;aru:aăc:t:#e`:iargă,:|?ag:â.1Cejădc::#it|`_eaafep::i-i:,ăspcr:mef,e:ee,-:3 c4 L< w;(
r.`.`J7 preamică oarecarea călcare de Leage nu fac iale.

4--#;Z;i ggLn:naoE;.t2ăEî:itr=,:1.ieaai|:uiuD:Ţseâzne,ueăărn.eb|f,a::Ei3:e::r:â.C;â::
tem supt leage, ci supt daru, nemaislujind din parte Domnului
Şi iarăşi, să cuvine să ştim că numărul
i al şaptelea însemnează
. _. ^. Insemnarea
numănilui
3roe]ot:a6tă:Ţ,rE%mpeaaftgcceea]sot:şdaept%:T=c[ăşîrecceTomrg;ct9,2Ţrşeîaîgnrţăăî[teo:=:şaptelea.
al

•:;,_:-_"Ă pentru ffică, ci toată vreamea vieţii noastre datori fiind a o afiero-
si lui, şi pururea pre rob, pre mânie zic, şi pre poftă, dela păcat în-
8;ăzDa:eŢ:8:]Ua?gvjg'sEe=[temd=;°ăaî:::îadr:-aac°epatadîcnân:âonft:î'cpâennttaŢ
cetându-1e, şi la Dumnezeu a să îndeletnici îndemnându-le; pre
;`-ds L. Jf t:ti=toată pofta pururea cătră Dumnezeu întinzându-o, iară pre mânie Deci în zioa cea de-a şaptea, de ceale trupeşti poruncind Leagea
să înceteaze, şi întru ceale Duhovniceşti să se îndeletnicească, cu
6f 4l - 8} _ împrotiva vrăjmaşilor lui Dumnezeu întrarmându-o; şi pre cel de
taină au arătat lui lsrail celui adevărat, şi carele are minte ce
supt jug, adecă pre trup, aseamene de slujba păcatului odihnindu-
veade pre Dumnezeu, cum că în toată vreamea lui Dumnezeu să
1, iară Dumnezeeştilor porunci a sluji îndemnându-l.
se aducă pre sineşi şi mai presus de ceale trupeşti să se facă.
EEIEi=Îl ;1Ţ;.,/ Aceastea leagea cea Duhovnicească a lui Hristos ne porun-
ceaşte noao, şi cei ce pre aceasta o păzesc, mai înalţi decât leagea CAP. 24
lui Moisi s'au făcut. Că viind cea desăvârşit, cea din parte au lip- Pentru feciorie
sit4, şi acoperemântul legii, adecă Catapetazma, prin răstignirea
Mântuitoriului rumpându-să, şi Duhul în limbi de foc strălucind, Prihănesc cei trupeşti fecioriia, şi spre mărturie pun înainte Răspmsui 4;
slova au lipsit, ceale trupeşti au încetat, şi leagea robiei s'au îm- iubitorii de dulceaţă cuvântul ce zice: „Blestemat iaste tot cel ce Îndreptarî pen-
tiu feciorie.
nu rădică sămânţă în lsrail". Iară noi, 1ui Dumnezeu Cuvântului,
:ii|rhii,aş.ie:eâg:îV:i;|P,oazefiŢrli:1.:oeanoeş:i,a:icdăŢei:.ăîiep:,?.zanŢi:ie::i: celui ce s'au întrupat din Fecioară, îndrăznind zicem cum că fe- cum că dintru
întru carea pre noi Domnul lisus, Începătoriul vieţii noastre şi Cioriia dintâi şi dintru început s'au sădit în firea oamenilor. Că din ^mceput s'au
Mântuitoriul, în moştenirea cea făgăduită celor ce Duhovniceaşte pământul cel ce era fecioară (1) s'au zidit omul, din singur Adam =ă:i:îrş:]::a::
slujesc lui ne-au băgat, întru carea el înainte-mergătoriu al nostru s'au zidit Eva. În Raiu fecioriia petrecea. Pentru că zice Dumne-iu aupetrecut.
au întrat după ce au înviiat din morţi5, şi deşchizindu-i-se lui uşile zeiasca Scriptură cum că „goli era Adam şi Eva, şi nu să ruşina"4.
cereşti, de-a dreapta Tatălui au şăzut trupeaşte, unde şi cei ce pă- Iară când au călcat porunca, au cunoscut că sânt goli, şi ruşi-
zesc Leagea cea Duhovnicească vor întra. nându-se, au cusut loruşi fote. Şi după călcarea poruncii, când au
Deci noao, celor ce umblăm după duh, iară nu după slovă, toa- auzit: „Pământ eşti, şi în pământ vei merge"5, când, prin călcarea
tă lepădarea lucrurilor celor trupeşti ni să cuvine, şi slujba cea

] Gal. 4: 4-5.
2 In.1: 12.
;S:işs..Ţî?.2.Cuv.42.
3 GaL. 4: 7.
3 ps. 6: 11.
4 i Cor.13: 10.
4 Fac. 3: 7.
5 vezi Evr. 6: 20. 5 Fac. 3: 19.
Cartea a patra 215
214 Descoperire cu amăruntul a Pravoslavnicii Credinţe
de foc făcându-se?] Dară pre Daniil să-1 tăcem? Întru al căruia
poruncii, moartea au întrat în lume[, atuncea „au cunoscut Adam
Dm pr[c.na P:e Eva3 muiarea Sa, şi au Zămislit, şi au născut"2. Deci pentru ca gŢ?P2';euernauîn€:;L:dcuDfi::::L2:Ld:=ţLSLefi::ZLe°rd:':Ţr:LTtŢ:nsî:Saeuî:::
păcatuiui s.au Sa nu Să Strice şi Să se împuţineaze neamul de moarte, s'au aflat runcit să-şi cuăţească trupul?3 Au nu Preoţii, pre sineşi curăţin-
adus nunta. nunta, ca prin facerea de copii să se păzească neamul oamenilor.3
du.se, aşa întra [a cea[e dîn [ăuntru şî neumb[ate, şî aducea jăr. rear:asggâ::
Dar poate vor zice: Pentru ce dară au făcut bărbat şi muiare?
Improtivire. tvele?4 Au nu Leagea mare rugăciune au arătat pre curăţenie? ţeniia.
Răspuns. Şi ce însemnează aceaia, „creaşteţi şi vă înmulţiţi"? La care vom
Drept aceaia să cuvine mai Duhovniceaşte să înţăleagem po-
zice că aceaia, adecă „creaşteţi şi vă înmulţiţi", nu cu adevărat
runca Legii, că iaste sămânţă Duhovnicească, prin dragoste Şi fri-
pre înmulţirea cea prin împreunarea nunţii arată. Pentru că putea
Z,dl Dumnezeu şi cu alt chip ca să înmulţească neamul omenesc, de ca lui Dumnezeu zămislindu-să în pântecele cel sufletesc, carele
să chinuiaşte şi naşte pre duhul mântuirii. Deci întru acest chip să
ar fi păzit până în sfarşit porunca necălcată. Dară ştiind Dumne-
cuvine să înţăleagem Şi graiul ce zice: „Fericit iaste cel ce are să-
zeu, cu mai-nainte-cunoştinţa sa, cela ce pre toate le ştie mai na-
mânţă în Sion, şi casnici în lerusalim"5. Pentru că ce? De va fi
inte de facerea lor, cum că vor să calce porunca, şi cu moarte vor
curvariu, sau beţiv, sau închinătoriu de idoli, iaste fericit numai
să fie osândiţi, mai nainte apucând, au făcut bărbat şi muiare, şi
au poruncit să crească şi să se înmulţească.4 Pre cale dară şi cu pentru că are sămânţă în Sion şi casnici în lerusalim? Nimene din
cei cu bună socoteală nu va zice aceasta.
rânduială să ne pogorâm şi să vedem zestrile fecioriei, [carea]
aceaiaşi iaste a zice şi ale curăţeniei. Fecioriia iaste petreacerea Îngerilor, însuşire a firii c6il fără de Fecioriia iaste
` ALkJlst„ Noe, în corabie poruncindu-i-să să între, şi sămânţa lumii în- | trup. Aceastea le zicem nu prihănind nunta, să nu fie! Căci ştiT petreacerea
Îngerilor şi
credinţindu-i-să să păzească, aşa i să porunceaşte: „Întră tu", zi- pre Domnul că în vreamea venirii sale au blagoslovit nunta6, şi mai bună de-
}h c,oSt ce, „şi feciorii tăi, şi muiarea ta, şi muerile feciorilor tăi"5. I-au pre cela ce au zis: „Că cinstită iaste nunta, şi patul nespurcat"7. cât nunta.

despărţit pre ei de mueri, ca cu curăţeniia să scape de noianul şi


ceil,edbeucnâ::â:tbî:#,,ărŢâiiui:;.:g:i,feacsieoariee:t:i:idFn-âLîăoît::rşftaipri
i Curăţăniia au
```^-`~7`-111.--_
fostpăzitoare de înnecarea cea a toată lumea. Iară după încetarea potopului,
depotop. „Eşi tu", zice, „şi muiarea ta, Şi feciorii tăi, şi muerile feciorilor că pre urmă, după începătorii neamului omenesc, toţi oamenii
sânt fii ai nunţii. Căci numai aceia sânt fii ai fecioriei, iară nu ai
tăi"6. Iată iarăşi [cum], pentru înmulţirea, s'au dat slobozenie
nuntii facere. Dară neînsurarea, a îngerilor iaste (precum am zis) \
::tiî:`n::e:1:::;iar;:;;:uul:iein:u:r|:S::;uâfl:::1u;:,oîi:c;1::,:;:ăr:i:8;'ri::r;d:l: ŢeŢâ::i.a?aes::pmr::îtinî:,şămdle:â:t:u:,aai.î53ită:?czâitcoî:gue`#eî::âtş:
înviiat morţi? Cine au despărţit lordanul9? Au nu feciorealnicul
llie? Dară Elisei, ucenicul acestuia, pre aceaiaşi faptă bună ară-
Fnrcî:;Oust,[ii::ă[ea::r[:eăcc`]O±%î'şîf]iŢrdăcăen:mnp::uajaf:ns,Ţ:tăn[ăf%=i,dce,Î::vs:Osf:3:::
tând, pre darul Duhului, pre carele îndoit 1-au cerut, au nu l-au cum-că şi om ca noi făcându-să, mai presus de noi din fecioară
moştenit? Ce şi cei trei Coconi? Au nu fecioriia păzind ei, mai
fără de împreunare s'au întrupat, şi el pre fecioriia cea adevărată
şi desăvârşit o au arătat întru sineşi. Pentru aceaia şi noao pre
presus decât focul s'au făcut, prin feciorie trupurile nevătămate
aceasta nu o au legiuit: „Că nu toţi încap cuvântul"8, precum în-

] Vezi Rom 5: 12.


' Dan. 3: 20 şi um.
2 Fac. 4: 1
2 Dan. 6: 18-22.
3 Vezi Grig. Nis., [Pen/rc//czcereo o77?#/%z.], Cartea a 2-a, Cap. 30.
3 Eş. |9: 15.
4 Acelaşi, la acelaşi loc.
4 Num. 6: 2.
5 Vezi Fac. 7: 1 şi 7.
5 Is. 31: 9.
6 Fac. 8: 15.
6 In. 2: 2.
7 4 Împ. 2: 11.
7 Evr.13: 4.
8 3 Împ.17: 1.
8 Mt.19: 11.
9 4 Împ. 2: 8.
216 Descoperire cu amăruntul a Pravoslavnicii Credinţe Cartea a patra 217

suşi au zis. Iară cu lucrul pre noi ne-au învăţat, şi cătră aceasta miiare: şi în locul acelora au aşăzat pre fiii lor, pre carii lisus i-au
ne-au împutemicit. Căci la cine nu iaste arătat că fecioriia să po- tăiat împrejur, fiindcă au fost ei netăiaţi împrejur în cale"[. Pentm
*m`24"to?' 1iticeaşte acum întru oameni? aceasta se]m era tăiarea-împreju, carele despăftiia pre lsrail de

1*#;
„viÂL
Bună iaste naşterea de fii pre carea nunta o rădică, şi bună ias-
e nunta pentru curvie[, că pre aceasta o tae, şi pre turbarea pof-
ei, prin împreunarea cea după leage, nu o lasă a să turba cătră
lucrări fără de leage. Bună iaste nunta la cei ce nu au înfrânare;
dară mai înaltă iaste fecioriia, fiindcă creaşte naştere de fii a su-
cealealalte neamuri cu care împreună petrecea.
2Însă chip era al Botezului, că precum tăiarea-împrejur nu tae chip era ai
mădulariu trebuincios al trupului, ci prisosinţă netreabnică, aşa botezuiui.
prin Sfântul Botez ni să tae noao păcatul; iară păcatul arătat iaste

fletului şi lui Dumnezeu pre rugăciune ca pre un rod copt aduce. ::Fu,Ciă,.ăasit:s?erl:::::::uamp°aft:1iş;.n:ipc°.Îăvt::bs:.uncd:sa:;irg.:C.acE;:Î,a:":şe,,rlja::Î
negustat de dulceaţă, ci netrebniciia dulceţii, adecă _pofta şi du|. nică şi de pri-
hQ L\aM __ __ sosit.
;:eiancs#ăai:Î:ev:r:ţ:,câiDPua±e:::P'F.rcat, iară Pre Curvari şi Pre ceaţa cea netreabnică, aceasta iaste păcatul. Pre carele îl tae Sfân-
tul Botez, dându-ne noao semn pre frunte pre cinstita Cruce, care-
CAP. 25 1e nu de neamuri ne despă4eaşte pre noi (căci toate neamurile au
Pentru tăiarea-împrejur dobândit Botezul, şi cu semnul Crucii s'au pecetluit), ci în fie-
ştecarele neam pre cel credincios îl despărţeaşte de cel necredin-
Ţăiarea împre- Tăiarea-împrejur mai nainte de Leage s'au dat lui Avraam, cios. Deci după ce adevărul s'au arătat, nefolositoriu iaste chipul
Jgt' [=Ţ=Ţ=a: după blagoslovenii, după făgăduinţă, semn carele îl despărţiia pre
şi umbra, pentru aceasta de prisosit lucru iaste a ne tăia acum
şi ceior din- el, şi pre cei dintr'însul, şi pre cei din casa lui de cealealalte nea- împrejur, şi împrotiva Sfântului Botez iaste. Că „cel ce să tae îm-
tr'însul. muri cu care împreună petrecea3. Şi arătat iaste. Căci când, în
pustie, patruzeci de ani lsrail singur de sineşi au petrecut, nea- g:eiŢLrng::::LUL:=%t:aş,ăspă:etaă:::ît=;trăej::.aî::;'3;L]taor:tăD::ang:L;,Cş:
mestecându-se cu alt neam, câţi s'au născut în pustie nu s'au tăiat sâmbăta au păzit, ca să împlinească şi să întărească Leagea. Iară
împrejur; iară când lisus i-au trecut pre ei lordanul, s'au tăiat după ce s'au botezat, şi Duhul cel Sfant oamenilor s'au arătat, în
împrejur, şi s'au făcut a doao leage a tăerii-împrejur.4 Pentru că chip de porumb pogorându-să preste el, de atuncea slujba şi pe-
Tăiarea îm_ în vreamea lui Avraam s'au dat leage a tăerii-împrejur, apoi au treacerea cea Duhovnicească şi Împărăţiia Ceriurilor s'au pro-
prejur a doa încetat în pustie patruzeci de ani. Şi iarăşi a doa oară au dat
poveduit.
;:îrnă[îSs':sU. dat Dumnezeu lui lisus leage a tăerii-împrejur după ce au trecut
lordanul, precum în Cartea lui lisus al lui Navi iaste scris: „Iară CAP. 26
din vreamea aceasta au zis Domnul cătră lisus: Fă-ţi ţie cuţite de Pentru Antihrist
piatră ascuţită, Şi şăzind tae împrejur pre fiii lui lsrail a doa
oară"5; şi după puţine: „Că patruzeci şi doi de ani s'au învârtit Să cuvine să ştim că trebue să vie Antihrist. Deci tot cel ce nu
Antihrist să
lsrail în pustiia Vataritului, şi pentru aceasta netăiaţi împrejur era mărturiseaşte pre Fiiul lui Dumnezeu că au venit în trup, şi iaste fn.ţ.;i.e[;.gD: ;=
din ei cei mai mulţi din cei de războiu, carii au eşit din pământul
Eghipetului Şi nu s'au supus poruncilor lui Dumnezeu, cărora le- guDŢ:i:ş:e::sĂ#|r#Stş:ass't:Ţ.îancsuătcoumdgâ::;Îtrşcli,|PîŢ|P::|năâcftuo:d:a;:;a:.,z|.z.h
au şi hotărât să nu vaze ei pământul cel bun carele s'au jurat să numeaşte Antihrist cel ce la sfârşitul veacului va să vie. Drept
Domnul părinţilor lor să-1 dea lor, pământul carele curge lapte şi
c^ L `*:J.
aceaia trebue întâi să se propoveduiască Evangheliia la toate nea-

] 1 Cor. 7: 2. ' Iisus Navi 5: 6-7.


2 Evr.13: 4. 2 Grig. Naz., C%v. 20; Athanasie, Pe#ţ7~% scîmbĂ/6.
Fac. 12: 3. 3 Gal. 5: 3. __-::i-::[:__:
Fac.12: 1; 15: 4; ]7: 10; Gură de Aur, yo7.. j9 /cz Fczccre. 4 M,. 5: 17.
5 iisus Navi 5: 2. 51 In. 4: 3. •,` -:- .jr:
218 Descoperire cu amăruntul a Pravoslavnicii Credinţe Cartea a patra 219
`y;ti Qd, h.ti, murile], precum au zis Domnul, şi atuncea va veni spre mustra- slobozi a lăcui întru el Diavolul.[ (
rea împrotivnicilor lui Dumnezeu Jidovi.2 Că au zis Domnul: „Eu
Deci să va naşte din curvie, precum am zis, şi Să Va Creaşte în- Începătura şi
tru ascuns, şi fără de veaste să va scula asupră, şi să va împrotivi, sporirea iui
Ed];:OrĂn::3rm[v::tîiî:tumm=[uemsă[ue,Ţîa;ăr[euîacmeişuîişv[eŢîup:î'#,P.rî;ŢĂ;p::t:]eu::
şi va împărăţi. Şi întru începutul împărăţiei sale, iară mai vârtos a| Antihrist.
#es:sriî3r. Pm „Pentru Că dragoştea adevărului n'au priimit, ca să se mântuiască
ei, pentru aceaia va trimite lor Dumnezeu lucrarea înşălăciunii,
:[:an:]3]isseăarv[%afa,tLă[m5c=f]enzţş:]:i]î;:ăv:ugrăătcaet::t[ău:ăs:igtî:îrseaa';3l
Veni „CU Searme şi CU minuni mincinoase"2, amăgitoare, şi nu
:âesvăă:::.z,a.eil:uln:::g:16i:aîâ:iaJiueîî:St,ătte?,ţ4i.C3ie:::;aduei::e.=:
adevărate, şi pre cei ce vor avea putredă şi neîntărită temeliia
Domnul lisus Hristos, cel ce iaste Fiiu al lui Dumnezeu şi Dum-
minţii îi va înşăla şi îi va depărta dela Dumnezeul cel viu, „aşa cât
nezeu, nu l-au priimit, iară pre înşălătoriul, carele să va numi pre
să se smintească, de ar fi cu putinţă, şi cei aleşi"3.
sineşi Dumnezeu, îl vor priimi.5 Iară cum că Dumnezeu să va
`*^
Dară să va trimite Enoh şi Ilie Thesviteanul, şi „vor întoarce Enoh şi iiie
să vor lupta
Buumi::?i.Ş1;ârşiliţ.1|n.gresŢilnpurevaDîann!l;i|eîngve?,ţ.i6n,d|u,-`;iaĂap.zsl:.e|:ui:S,?gş inimile părinţilor cătră feciori"4, adecă Sinagoga cătră Domnul cu Antihrist.
nu vă amăgească pre voi cineva nici întru un chip, că de nu întâi nostru lisus Hristos, şi cătră propoveduirea Apostolilor, şi vor fi
va veni depărtarea, şi să va arăta omul fărădelegii, fiiul peirii, îm- omorâţi de dânsul. Şi va veni Domnul din Ceriu, în ce chip Apos-
tolii l-au văzut pre el mergând la Ceriu5, Dumnezeu desăvârşit şi
protivnicul, şi carele să va înălţa mai presus de tot cela ce să zice
i.:=.j.t-.51l Dumnezeu Şi [de toată] cinstea, aşa cât va şădea el în bisearica
lui Dumnezeu, arătându-să pre sineşi cum că el ar fi Dumne- ::eg:LS,ă#:ş=|iucLUpseLLanvî:g:CEuphuutLea;efLLŞLs:Lae6°mN°Lriep:::=r:Ls:arnă=)
aşteapte pre Domnul de pre pământ, ci din Ceriu, precum însuşi
` u,
0,r, zeu"7. Iară „în bisearica lui Dumnezeu" zice nu întru a noastră, ci
au adeverit.
'wj întru cea veachie iudaicească, că nu la noi, ci la ludei va să vie;
J#&, nu pentru Hristos, ci împrotiva lui Hristos şi a celor ce sânt ai lui
CAP. 27
Hristos, pentru aceasta şi antihrist să numeaşte.8
Pentru Înviiare
î,v+h Însă trebue întâi să se propoveduiască Evangheliia la toate
neamurile, „Şi atuncea să va arăta cel fărădeleage, a căruia veni-
fl."h"fl rea va fi cu lucrarea Satanii, întru toată putearea, şi în seamne şi
îgnevf:î:ngv::am:e;nfl!o:ri;î:V:1Î:Î;:x:1:::aftz1::i;â:t:al::'aaafi:teijpl:;:1ă:t;ţăvl:#v:l::::l:rafi
minuni mincinoase, întru toată înşălăciunea nedreptăţii, întru cei
peritori, pre carele Domnul îl va omorî cu graiul gurii sale şi îl va ;ă sufletele, fără de moarte fiind, cum vor înviia? Că deaca hotă-
Antihristva f] Strica CU Venirea arătării Sale"9. Decj nu însuşi Diavolul să va răsc că moartea iaste despărţire a sufletului de trup, înviiarea cu
om cu adevă- face om după asemănarea întrupării Domnului - să nu fie! - ci
rat.
adevărat iaste împreunare iarăşi a sufletului şi a trupului, şi a
om să va naşte din curvie şi va priimi toată lucrarea Satanii. Că
doao stare a jivinii c6il ce s'au răsipit şi au căzut.7 Deci însuşi tru-
mai nainte ştiind Dumnezeu voinţa lui cea rea ce vrea să fie, va
pul cel stricat şi răsipit, acesta va înviia nestricat. Pentru că nu
1 Mt. 24: 14.
iaste cu neputinţă celui ce întru început din ţărâna pământului pre
el 1-au închiegat, ca după ce s'au răsipit şi s'au întors în pământul
:Fn:îş:Ţ3a.Z.,C#v.47.
4 2 Thes. 2: 10-12.
[ Gură de Aur, Vor. a 3-a la Epz.s/. cz 2-cz cĂfră 77!cs.
5 Gură de Aur, Vor. a 4-a la Epz.sţ. a 2-a căfră 772cLŢ.
2 2 Thes. 2: 9.
Dan. 11 : 37. 3 Mt. 24: 24.
7 2 Thes. 2: 3-4.
4 Lc. |: 17; Mal. 4: 6.
8 Adecă „împrotivnic lui Hristos", că aceasta însemnează cuvântul grecesc 5 Fap.1: 11.

antihrist. Kirill al lerus., 11. 6 2 Thes. 2: 8.


9 2 Thes. 2: 8-9.
7 Epifanie la 4#gĂz.roţ6n, 88; Methodie, fmpro/. /#z. Orz.gfte#.
220 Descoperire cu amăruntul a Pravoslavnicii Credinţe Cartea a patra 221

dintru carele s'au luat, după hotărârea Ziditoriului, iarăşi să-l vor mai fi, „ci al celor vii"], ale cărora sufletele trăesc în mâna
înviiaze pre el. lui2, iară trupurile iarăşi prin înviiare vor trăi.
Pentm că, de nu iaste înviiare, să mâncăm şi să bem], să pe- Şi Dumnezeescul părinte David zice cătră Dumnezeu: „Lua-
vei duhul 1or, şi să vor sfarşi, şi în ţărâna sa să vor întoarce". Iată,
să amtă ^mvî. tr.?acem Viaţa Cea desfătată Şi cu dezmierdare. De nu iaste în-
iarm şi dritiu a Viiare, Cu Ce ne despărţim de dobitoacele ceale necuvântătoare? pentru trupuri iaste cuvântul. Apoi aduce: „Trimite-vei Duhul tău,
să scxx]ti pur- De nu iaste înviiare, să fericim pre hiarăle câmpului, care au şi să vor zidi, şi vei înnoi faţa pământului".3
L____ 1_ _ ``.
tarea de grijă` şi _ _

viaţă fără de necaz. De nu iaste înviiare, nici Dumriezeu nu iaste, Încă şi lsaia: „Înviia-vor morţii, şi să vor scula cei din mor-
drq)tatea lui
DUL;-Z;u. -~ nici Pronie, şi toate cu întâmplare de sineşi să aduc şi să poartă. mânturi"4. Arătat dară iaste că nu sufletele să pun în momiânturi,
Că iată vedem pre mulţi, drepţi adecă, pătimind de sărăcie, şi ne- ci trupurile.
dreptăţindu-se, şi nici un feliu de sprijinire aflând în viaţa aceas-
Încă şi fericitul lezekiil: „Şi s'au racut", zice, „când am proro-
ta, iară păcătoşi şi nedrepţi în bogăţie şi întru toată desfătarea
cit, şi iată cutremur, şi au adus oasele, os cătră os, pre fieştecarele
îndestulaţi fiind. Şi cine din cei cu bună înţăleagere ar fi socotit
la încheetura sa. Şi am văzut, şi iată s'au făcut preste dânsele vi-
că acesta iaste lucru al dreaptei judecăţi sau al proniei c6il înţă-
ne, şi came au răsărit, şi s'au suit preste dânsele, şi s'au întins
leapte? Va fi cu adevărat, va fi înviiare. Că drept iaste Dumne-
zeu, şi celor ce-l aşteaptă pre el iaste dătătoriu de plată. Pentru că
ăiiîLeriîoer:ssi::aîi::,::.iaîg.3iînvaţăcum,dupăCeliS'auPoruncit
deaca numai singur sufletul ar fi pătimit întru nevoinţele faptei
c6iî bune, numai El singur s'ar fi şi încununat. Şi deaca numai el Încă şi Dumnezeescul Daniil zice: „Şi în vreamea aceaia să va
singur s'ar fi tăvălit întru dulceţi, cu dreptate numai el singur s'ar scula Mihail, boiariul cel mare, cel ce au stătut preste fiii noro- C*auÂ,t
fi muncit. Dar de vreame ce nici pre fapta cea bună, nici pre răo- dului tău. Şi va fi vreame de necaz, carele nu au fost de când s'au
tate sufletul nu o au făcut fără de trup, cu dreptate amândoi îm- făcut neam pre pământ până în vreamea aceaia, şi în vreamea
aceaia să va mântui norodul tău tot, carele s'au aflat scris în carte,
preună vor priimi şi răsplătirile.
şi mulţi din cei ce dormiia în ţărâna pământului să vor scula: unii
Adeveriri ale Mărturiseaşte încă şi Dumnezeiasca Scriptură că va fi înviiare
spre viaţă veacinică, iară alţii spre ocară şi ruşine veacinică. Şi cei
învierll. a trupurilor. Pentru că zice Duimezeu cătră Noe, după Potop:
ce au fost înţălegători vor străluci ca lumina tăriei, şi din drepţi
„Ca buruianele erbii am dat voao toate: faŢră numai came cu sân-
•ff,r: cei mulţi ca stealele în veac, şi încă vor străluci"7. Iară zicând că
gele sufletului să nu mâncaţi. Şi sângele sufletelor voastre îl voiu mulţi din cei ce dormiia în ţărâna pământului să vor scula, arătat
ceare, din mâna tuturor hiarălor îl voiu ceare pre el; Şi din mâna a
iaste că pre înviiarea tuturor însemnează. Că nu cu adevărat va
tot omului, [al] fi.atelui lui voiu ceare sufletul lui. Cel ce va vărsa
zice cineva că sufletele în ţărâna pământului dorm.
sângele omului, pentru sângele aceluia sângele lui să va vărsa: că
după chipul lui Dumnezeu am făcut pre om"2. Cum va ceare Încă şi Domnul, în Sfinţitele Evanghelii, pre înviiarea trupu- tsH'i
sângele omului din mâna tuturor hiarălor? Fără numai că va în- rilor arătat o au învăţat. „Că vor auzi", zice, „cei ce sânt în mor-
viia trupurile oamenilor celor morţi? Că nu în locul omului vor mânturi glasul Fiiului lui Dumnezeu, şi vor eşi cei ce au făcut
muri hiarăle. ceale bune întru înviiarea vieţii, iară cei ce au făcut ceale reale în-
tru înviiarea osândirii"8. Iară cum că sufletele sânt în mormânturi,
Şi iarăşi cătră Moisi: „Eu sânt Dumnezeul lui Avraam, şi
Dumnezeul 1ui lsaac, şi Dumnezeul lui lacov"3; „nu iaste Dum- 1 Mt. 22: 32.
nezeu al celor morţi Dumnezeu", adecă al celor ce au murit şi nu 2 Înţă|ep. 3: 1.
3 ps. 103: 30.
4 is. 26: 19.
5 iez. 37: 7-8.
` 1 Cor.15: 32; Is. 22: 13. 6 N.is., Pentru suf let şi înviiare.
2 Fac. 9: 3-6. 7 Dan. 12: 1-3.
3 Eş. 3: 6. 8 in. 5: 28-29.
222 Descoperire cu amăruntul a Pravoslavnicii Credinţe Cartea a patra 223

niciodată nu va zice cineva din cei cu bună înţăleagere. să se îmbrace întru nemurire"[. Şi iarăşi: „Seamănă-să întru strică-
.,
Şi nu numai cu cuvântul, ci şi cu lucrul au arătat pre înviiarea ciune, scula-se-va întru nestricăciune. Seamănă-să întm slăbiciune,
b.rcAUoM trupurilor. Întâi adecă înviind pre Lâzar cel mort de patru zile, scula-se-va întru puteare. Seamănă-să întm neslavă, scula-se-va
carele acum să stricasă şi puţiia.[ Că nu suflet lipsit de trup au
înviiat, ci şi trup împreună cu sufletul; şi nu pre altul, ci pre în- î#|as-1saev-:.as#3ăLs.ăvn#:s:Ţ2Ţetaedsâ;'âandeesccăhig:3âcî:sŢuftirt#3
suşi acel stricat. Căci cum s'ar fi cunoscut sau s'ar fi crezut în- patimă, supţire (că aceasta însemnează duhovnicesc), în ce feliu au
viiarea celui mort, de nu o ar fi adeverit pre aceasta seamnele Şi fost trupul Domnului după înviiare, carele prin uşile încuiate
însuşirile ceale închipuitoare ale Feaţii lui? Ci pre Lâzar 1-au în- trecea, fără de osteneală, de hrană, de somn şi de băutură neavând
viiat spre arătarea Dumnezeirii sale şi spre încredinţarea învierii trebuinţă.3 „Că vor fi", zice Domnul, „ca Îngerii lui Dumnezeu"4.
lui şi ai noastre, carele iarăşi vrea să se întoarcă la moarte. Iară Nu va mai fi nuntă, nici naştere de fii. Pentru că zice Dumneze-
escul Apostol: „Că petreacerea noastră în Ceriui iaste, de unde şi
Eâ:§t:::îrnvL;aşs:i:;:'caa:::ăn:°mma::L;dse'asuupfiŢC=:;:Ce:Ppăemn:aLaaîcnevaLşt=Ldca6r]::LeLă:#Let:
viaţa cea fără zeescul APostol zicea: „Deaca morţii nu vor înviia, nici Hristos
mântuitoriu aşteptăm pre Domnul lisus, carele va schimba trupul
smereniei noastre, ca să fie el în chipul trupului slavei lui"5. Unde
krt.r=,„;.
demoarte. nu au înviiat. Iară deaca Hristos n'au înviiat, înzadamică dară
iaste credinţa noastră, încă sântem întru păcatele noastre"2; şi
nu înţăleagem schimbare înmi altă fomă ~ să nu fie! - ci din
stricăciune mai vârtos întru nestricăciune prefacere.
qJ= r6~. 4`-_'
cum că „Hristos s'au sculat, începătură a celor adomiiţi", şi „în- Pildă dela a-
„Dară va zice cineva: Cum să vor scula morţii?"6 0, necre- ducerea întru
tâi-născut din morţi"3; şi iarăşi: „Pentru că de creadem că lisus dinţă! 0, nebunie! Cela ce ţărână în trup au prefăcut numai Cu f,i+riţ-ă--a tru_
au murit şi au înviiat, aşa şi Dumnezeu pre cei adomiţi întru singură voinţa, cela ce mică picătură a seminţii în pântece au puiuiomuiui.
lisus aduce-i-va împreună cu el"4. „Aşa", zice, „precum Domnul
porimcit să crească şi să săvârşască organul acesta al trupului,
au înviiat". carele iaste în multe chipuri şi în multe fealiuri, au nu mai vârtos
Şi cum că înviiarea Domnului împreunare era a trupului celui
ce s'au făcut nestricăcios şi a sufletului, că aceastea au fost ceale
pre cel facut şi stricat îl va înviia iarăşi, când numai va voi? „Dară
cu care trup vor veni?" Nebune, deaca orbirea nu te lasă să crezi
•c-rihr
despărţite, arătat iaste. Pentru că au zis: „Stricaţi Bisearica aceas- cuvintelor lui Dumnezeu, creade măcar lucrurilor. „Că Ceaia Ce tu piidă a Apost.
ta, şi în trei zile o voiu zidi pre ea"5. Şi martor vreadnic de cre- sameni nu înviiază, de nu va muri; şi ceaia ce sameni, nu trupul Pavei deia
dinţă iaste Sfinţita Evanghelie, cum că pentru trupul său zicea. Cela ce va să se facă sameni, ci gol grăunte (1), de să va întâmp|a, sămănătură.
„Pipăiţi-mă şi vedeţi" (zice Domnul ucenicilor săi, cărora li să de grâu sau de altcevaşi din cealealalte, iară Dumnezeu îi dă lui
părea că văd duh) „că eu sânt, şi nu m'am schimbat; că duhul, trup precum voiaşte, şi fieştecăriia din seminţe pre al eii trup"7.
trup şi oase nu are, precum mă vedeţi pre mine având"6. Şi aceas- Vezi dară, ca în momânturi în brazde îngropându-se seminţele,
ta zicând, le-au arătat lor mâinile şi coasta, şi lui Thomâ i le în- cine iaste cel ce întru aceastea au pus rădăcină, paiu, şi frunze, şi
tinde spre pipăire.7 0are nu destule sânt aceastea spre a încre- spic, şi ţăpuşele ceale preasupţiri? Au nu Ziditoriul tuturor? Au
dinţa pre înviiarea trupurilor? nu porunca celui ce au zidit toate? Aşa dară creade că va fi şi în-
Iarăşi zice Dumnezeescul Apostol: „Că să cade stricăciosului viiarea morţilor cu Dumnezeiasca voinţă şi amelinţare, că umă-
acestuia să se îmbrace întm nestricăciune, şi muritoriului acestuia toare voinţei are pre puteare.

1 in. | 1: 39.
] 1 Cor.15: 53.
2 i Cor.15: 16-17.
2 i Cor.15: 42-44.
3 Co|.1: 18.
3 Epifanie, Eres 64.
4 i Thes. 4: 14.
4 Mc. 12: 25.
In. 2: 19. 5 Fiiip. 3: 20-21.
6 Lc. 24: 39.
6 i Cor.15: 35.
In. 20: 27. 7 i Cor.15: 36-38.
224 Descoperire cu amăruntul a Pravoslavnicii Credinţe

După înviiare Vom înviia cu adevărat, sufletele iarăşi împreunându-se cu

;:acă:;oî:et:raet3gîpc::îî[:;ec,aşr]evsoămvştraî:ca:nŢeeas=Ţ::îccîooşaasâ,[uşî]sscaa::ra]d[euzîb±ăr:gtods:
Şi să va da diavolul, şi demonii lui, şi omul lui, adecă Antihrist,
şi necredincioşii, şi păcătoşii în focul cel veacinic, carele nu iaste
=iH:- - materialnic, precum cel dela noi, ci în ce feliu ştie Dumnezeu.
Iară cei ce au făcut ceale bune vor străluci ca soarele, împreună
cu îngerii în viaţă veacinică, împreună cu Domnul nostru lisus ÎNSEMNĂRI OARECARE LA
ft-fii.. Hristos, văzindu-1 pre el pururea, şi văzindu-se de El, şi nesfâr- CARTEA ÎNTÂI
rF`L.J ,< h} şită pre bucuriia cea dela el rodindu-o ei, lăudându-1 pre el îm-
preună cu Tatăl Şi cu Sfântul Duh, în veacii cei nemărginiţi ai CAP. 1
veacilor.
ţL.ft4`det4 (1) Dară poate va zice cineva: Cum aicea ne învăţăm cum că nimene nu au
văzut pre Dumnezeu, iară Scriptura cea veachie în multe locuri arată că 1-au vă-
# zut, precum Adam în Raiu, şi Avraam la stejarul Mamvri, şi când să ducea la
#Z1# Sodoma, şi Moisi în munte (măcar de şi numai dosul să zice că au văzut). Aşij-
#M#I# derea şi Prorocul lsaia, şi Daniil, şi alţii? Au văzut cu adevărat, dară nu fiinţa
#NH lui Dumnezeu, ci asemănare oarecarea şi vedeare, unul întru un chip, şi altul în
# alt chip, fieştecarele după potriva credinţii sale, Şi după cum uma trebuinţa. De
unde iaste arătat că nu au văzut pre însăşi fiinţa, pentru că nu o ar fi văzut în
multe chipuri, singuratică fiind ea şi fără de fomă. Iară mai vârtos că şi însuşi
Sfârşit, şi lui Dumnezeu slavă. Dumnezeu zice cătră Moisi: „Că nu va vedea omul faţa mea, şi să fie viu". Încă
nici Îngerii nu văd fiinţa lui Dumnezeu, măcar de să şi zic că văd faţa lui. Ci
`ă' aceasta arată numai cum că pururea gândesc la Dumnezeu. Numai dară Fiiul
veade pre Tatăl, şi el îl spune tuturor oamenilor.
(2) Sânuri ale Tatălui auzind, să nu înţălegi ceva trupesc, că pre nedespăfti-
rea şi pre împreună pururea-vecuire a Fiiului cu Tatăl vrând să arate evanghe-
listul, au pomenit de numele acesta.
CAP. 2
(1) Adecă ale Dumnezeirii.
(2) Adecă pre ceale Dumnezeeşti a le grăi cu chip omenesc.
(3) Vezi pentru aceastea la Capul 11.
(4) Acest nume, „singuratic", carele greceaşte iaste d7t^o6e, însemnează pre
nematerialnicimea firii, după cum zice Sfântul Maxim în tâlcuirile ceale dela
cuvântul Sfântului Dionisie pentru Cereasca Sfinţita Începătorie. Pentru că firea
cea nematerialnică nici iaste alcătuită din ceva, nici să desparte iarăşi în ceva,
precum trupurile care sânt alcătuite din patru stihii, şi iarăşi întru acealea să
despart, ci iaste singuratică şi nedespărţită, precum unimea, carea început al nu-
mărului fiind, nici iaste alcătuită din alte numere, nici să desparte în alte nume-
re.
226 Însemnări oarecare La Cartea întâi 227

(5) Pentru că nu iaste ca omul din patru stihii. deasupra eil, iară jumătate strângându-se în adunări, adecă în Mări, pre carea
(6) Pipăire aicea zice pre înţăleagerea minţii, pentm că la ceale gânditoare şi tărie o au numit iarăşi Ceriu, puind într'însa şi pre luminători, împreună cu toa-
nematerialnice puindu-ne mintea, ni să pare ca cum le pipăim, şi cu mintea le te stealele. Pre aceasta unii din filosofi o numesc ethir, iară Aristotel, al cincelea
înţăleagem ce fealiu sânt, precum pre ceale simţitoare cu pipăirea, iară la Dum- trup, afară de ceale patru - de foc adecă, de aer, de apă şi de pământ. (Vlemid,
nezeu nici cu mintea nu pipăim. (Sfântul Maxim, în tâlcuirile Sfântului Dioni- la Fz.sz.k±`, cap. 24)
sie, 1a cuvântul cel pentru Numirile Dumnezeeşti, cap. 1.) (4) Lepădare a toate zice a nu asemăna pre Dumnezeu cu ceva din lucruri, ci
(7) Gânditoriu să zice şi cel ce să poate gândi cu mintea, şi cel ce poate să a zice cum că nu iaste trup, nu puteare, nu minte, şi cealealalte. (Sfântul
gândească. Deci gânditoare zice sau pre amândoao firile, ca pre ceale ce gân- Maxim, în tâlcuirile Sfântului Dionisie, la cuvântul cel pentru Numirile
desc, sau pre Dumnezeire şi pre suflet, ca pre ceale ce numai cu mintea să gân- Dumnezeeşti, cap.1)
desc, surpând cu aceasta socoteala lui Savelie, carele bârfiia că Domnul au luat (5) A lucrurilor celor ce nu sânt nu iaste nici o cunoştinţă. Şi pentru aceaia
numai trup, iară nu şi suflet cuvântătoriu şi gânditoriu. cunoştinţele sânt ale lucrurilor celor ce au fiinţă. Iară Dumnezeu mai presus de
(8) Cuvânt aicea să înţăleage însuşirea cea firească. fiinţă fiind, iaste mai presus Şi de cunoştinţă; şi împrotivă: mai presus de cunoş-
tinţă fiind, iaste mai presus şi de fiinţă, drept aceaia iaste şi neînţăles.<