You are on page 1of 44

Publicaţie editată de DACIA REVIVAL INTERNATIONAL SOCIETY

Nr. 86 (an X), februarie 2013 * Serie nouă


Mihai Popescu

Tiparul executat la S.C. EUROPRINT Company S.R.L.


str. Victoriei, nr. 1, Buzău
DACIA
Nr. 86 (anul X), februarie 2013 magazin

I. EDITORIAL

Cetatea Halsttatiană din Dealul Ederile


este cetatea GENUCLA
Nicolae Nicolae
În numerele trecute ale revistei Dacia Magazin am ringurilor circulare de piatră, dar şi a inventarului ce a fost
prezentat câteva locuri din nordul Geţiei Minor (Dobrogea), ridicat în urma săpăturilor de salvare. După toate artefactele
locuri ce se află într-un perimetru format din satele Parcheş, militare (săbii, cuţite, pumnale, scuturi etc.) se poate afirma
Mănăstirea Celic Dere şi Comuna Niculiţel, unde bănuim că în urmă cu trei milenii în acest teritoriu a existat o civi-
că s-ar afla cetatea getică Genucla, ce a fost distrusă de lizaţie getică ce s-a dezvoltat permanent, şi nu greşim dacă
guvernatorul Macedoniei, generalul Crassus, în anii 28-27 o datăm la sfârşitul epocii bronzului, începutul epocii fierului.
î.Hr. Menţionăm că toate acestea sunt dovedite prin metode re-
Atât în gospodăriile localnicilor, în pădurile din lative, dar cu tot acest neajuns trebuie neapărat să intuim
preajmă sau pe câmpurile din acest areal se găsesc zi de faptul că în preajmă trebuie să existe o cetate sau un
zi fel de fel de artefacte, ce ne trimit îndărăt cu mii de ani. perimetru fortificat de unde întregul ţinut trebuia condus din
Cercetările arheologice, ce s-au desfăşurat de-a lungul punct de vedere politic, administratic şi, bineînţeles, militar.
anilor, au scos la lumină complexe de locuire intensă încă Cu mulţi ani în urmă, fostul director al ICEM Tul-
din neoliticul timpuriu. În acest perimetru s-au săpat parţial cea, care era de fapt şi şeful de şantier arheologic din
şase situri ce demonstrează o aglomerare deosebită de această zonă, domnul Simion Gavrilă, cu ajutorul a doi pă-
locuinţe, gropi menajere, mai multe necropole, mai impor- durari ce cunoşteau hăţişurile pădurii, descoperă o fortifi-
tante fiind doar trei, chiupuri de mari dimensiuni, o lampă caţie sinistră, la prima vedere, în vârful primului deal spre
de lansare la apă, cuptoare de reducerea metalelor, mo- vest, privind din faţa bisericii mănăstirii Celic. Între timp, dis-
nede de toate felurile, inclusiv monede concave, multe alte tinsul profesor a decedat, neexecutându-se niciun fel de
vase de diferite mărimi ca: amfore, cercei, fibule, brăţări, săpătură de sondaj. Începând cu anul 2010, acest nou sit
mărgele etc. La aproximativ 4 km vest de mănăstirea Celic, a fost preluat de domnul arheolog Sârbu V. din Brăila, care
în inima pădurii, există o necropolă cu sute de morminte din a început săpătura de sondaj în interiorul perimetrului, mar-
care cel puţin două sunt foarte importante din cauza cat de formaţiuni geologice peste care s-a construit zidul

1
DACIA
Nr. 86 (anul X), februarie 2013 magazin

acestei fortificaţii. derăm, de asemeni, că atribuirea acestui nume limbii turce


Săpătura de sondaj şi salvare s-a făcut prin prac- este nefondat. În interiorul cetăţii la treizeci ml de latura de
ticarea unor casete cu dimensiunile de 2/1 m.l., cu studenţi nord, ce este realizată perfect pe direcţia est-vest fără cea
aduşi din Polonia. Timp de trei săptămâni, în anul 2011 s-a mai mică deviaţie, se află o stâncă finisată de o formă ciu-
săpat cu o discreţie absolută, iar după ce inventarul din dată, care poate fi asemuită cu un altar. Mai jos cu un km
casete a fost scos, casetele au fost astupate cu grijă, dar pe o cărare deviată din cărarea principală aflăm o grotă cu
marcate cu câte un martor (ţăruş din lemn). Nu înţelegem deschiderea de 1,5 m.l. înălţime, 3,5 m.l. lăţime şi 5 m.l.
de ce studenţii români nu au fost prezenţi la aceste lucrări, lungime.
dar bănuim că necunoaşterea limbii române este un aspect Această grotă nu ar avea mare importanţă prin di-
ce protejează informaţiile culese. Din vârful acestui promon- mensiunile ei, ci prin faptul că lovind în stâncă cu un ciocan
toriu se văd prăvălite la vale, până la baza dealului, mii de ea sună a gol în partea de jos. Este foarte posibil ca această
pietre, unele finisate, altele nu, dar toate făcând parte din grotă să fie de fapt intrarea, sau una din intrările, peşterii
zidul fortificaţiei. Cetatea are descoperite deocamdată trei menţionate de Dio Casio, fiind într-adevăr în apropierea
porţi, şi anume: sud-est, nord şi vest. În partea de nord-est cetăţii. Având în vedere cele de mai sus, putem afirma că:
atât stâncile, cât şi ce-a mai rămas din zid prezintă arsuri - fortificaţia (cetatea) se află în nordul Sciţiei Minor;
profunde. După inventarele găsite atât în incintă, cât şi în - ea este la o distanţă de maximum trei km de fos-
necropolă, cetatea este cel puţin de epocă halsttatiană din tul mal al Dunării (Dunărea Veche). Noi am luat în consi-
perioada timpurie. O informaţie importantă pentru de- derare şi debitul de zece ori mai mare al fluviului în urmă
osebitele enigme din zonă, vine chiar din denumirea dealu- cu 3000 de ani;
lui pe care localnicii îl numesc Ederile. Constatăm, deci, că - distrugerea cetăţii din temelii în anii 28-27 î.Hr.
acest cuvânt este un cuvânt compus din rădăcina arată ura nestăvilită a romanilor pentru această cetate ce a
ede=preot, ri=loc sfânt, iar le=luminos, strălucitor. Consi- contribuit cu trupe getice de elită în urmă cu 20 de ani la
decapitarea armatei romane de la Histria;.
- numele dealului Ederile este semnificativ, motiv
pentru care s-a păstrat în memoria colectivă a neamului
până în zilele noastre;.
- prin tradiţie, zona a rămas o zonă puternică a
dreptei credinţe, ce a existat mult înainte de apariţia creş-
tinismului.
Din concluziile prezentate putem lesne să afirmăm
că ne aflăm în faţa cetăţii getice Genucla.

2
DACIA
Nr. 86 (anul X), februarie 2013 magazin

II. CERCETARE, ANALIZE, SINTEZE

NOI, DACII (IV)

Desprte o cronică „uitată” a


poporului Dac (2)
Dr. Napoleon Săvescu

„Atunci, hai să le studiem!” – acesta a fost şi Magazin”.


mesajul celui de al V-lea Congres de Dacologie din Branislav Ştefanovsky, specialist în lingvis-
anul 2004, dedicat plăcuţelor de la Sinaia. În plenul tică arheologică, a prezentat şi domnia sa traducerea
congresului, Adrian Bucurescu, filolog şi ziarist, a uneia dintre plăcuţe, la acelaşi congres. Mai târziu,
descifrat cu uşurinţă două dintre plăcuţe, arătând şi şi-a materializat rezultatul cercetărilor într-o carte des-
cheia descifrării lor. Dânsul şi-a continuat munca, aşa pre aceste tăbliţe şi despre semnificaţia lor.
cum se poate vedea în paginile publicaţiei „Dacia

Fig. 196 Acesta este medalionul


găsit la Sarmisegetusa Regia,
mult după anul 1924. Ne între-
Fig. 195 Figura acestei femei aşezate central cred că am mai în- băm: cum a fost posibil ca „fal-
tâlnit-o undeva. Un medalion identic a fost găsit la Sarmisegetusa sificatorul” prin anii 1874 să fi
Regia, unde săpăturile au început prin anii 1924... Plăcuţa de ştiut de această figură când ea
mai sus a fost găsită în jurul anului 1874. Deci, ea este cu 50 de a fost descoperită de arheologi
ani anterioară medalionului de la Sarmisegetusa. Aşadar, este 50 de ani mai târziu? Atunci,
ilogic ca plăcuţa de mai sus să fie un fals. cine greşeşte?

3
DACIA
Nr. 86 (anul X), februarie 2013 magazin
forum de ştiinţă; am putea considera chiar că institutul
este un adăpost de falsuri...?!
De ce nu se aruncă la gunoi ce este fals? De
ce nu ni se dau nouă plăcuţele? Promitem că am avea
o mai bună grijă de ele!
Dar, dacă le-aţi declarat falsuri, de ce le as-
cundeţi? Şi mai delirant: de ce furaţi din ele?

Fig. 197 Spre necazul „ştiinţificilor”, ea con-


tinuă să apară şi pe alte tăbliţe, arătând cine,
de fapt, greşeşte.

Fig. 199 Probabil că surpriza cea mai mare a


hoţilor a fost faptul că nu se aşteptaseră ca
cineva să fi fotografiat plăcuţele prin anii ‘40
şi, culmea, să se intereseze acum de ele, ba,
chiar mai mult, să scrie o carte despre această
istorie a poporului nostru dac, sintetizată pe
acele plăcuţe de plumb.

Fig.198 Să ne aducem doar aminte de povestea


brăţărilor de aur de la Sarmisegetusa, conside-
rate multă vreme drept falsuri de către „ştiinţi-
ficii” noştri. Datorită lucrătorilor Ministerului
de Interne, ele s-au dovedit a fi autentice, dacice.
Astăzi, se fac teze de doctorat despre ele. Azi, ele
nu mai sunt falsuri, ci obiecte de mândrie chiar
şi pentru cei ce, în urmă cu câţiva ani, nu le
apreciau.

Uneori mă întreb, pe bună dreptate: dacă


plăcuţele sunt falsuri, aşa cum declară Vulpe, de ce
sunt păstrate într-un institut ştiinţific? Fig. 200 Plăcuţa fotografiată de mine la
Mănăstirea Sinaia, septembrie 2010. Citirea
Dacă există un fals, suntem îndreptăţiţi să cre-
ei nu este dificilă.
dem că mai sunt şi alte falsuri păstrate prin acest

4
DACIA
Nr. 86 (anul X), februarie 2013 magazin
De pe http://www.ariminia.ro/tablitele/tabli-
tele-de-la-sinaia-i.html:
Domnul DOPA (după) CAPO (cap, judecată) DIO
(sfânt) ZABELIO AIU (aiu: usturoi, arzător) SOR
(soare) SE ZERI (a zări) NA (na: a da, a doborî)
GLOTO (gloată) ARMOSO (armată) DAB (cetate, în-
tăritură) SIRMIO DROMIGTO KRO (croi: tăietură,
lovitură) MOS (moşi: a lucra ceva încet şi pe ascuns)
POL (pol: jumătate dintr-un întreg). TABIO (tabie:
cetate) LINA (lina: a potoli, a se adăposti) TO ISO
(izi: a mânca) RAGA (rage: a plînge) SIO (sîi: a se
teme, a se sfii) O RUSI (roşi) SEGETA (săgeată: copil
sărman). BRE! NODE (nodă: genunchi) NOS (nosa:
hai! haide!) GEO (giu: vioi) TOE (toi: mulţime, a
calma) OSTI (răsărit). SAR MOGA (mogă: om sim-
Fig. 201 Plăcuţele descriu cu lux de amănunte
plu, nepriceput) TO DAB (cetate) SCUT (scuti: a
o lume dispărută a dacilor, o lume existentă cu
apăra, a ierta) GET. KOS (coş: tabără militară)
sute de ani înaintea sosirii romanilor, descriu
RASAR (răzare: sclipirea razelor soarelui) M. (mato:
strămoşi uitaţi, regi şi luptători, zei şi preoţi,
conducător) GITIO SATO (saţu: săturare) PO (po: a
fapte demne de arme şi de neuitat, poate prea
striga pe cineva). Interior: SLIDO (sladu: produs din
demne şi poate prea măreţe pentru a mai fi
care se face berea, gălăgie).
menţionate de istoria noastră romanofonă.
Mă întreb din nou: dacă plăcuţele sunt falsuri,
Sigur că reprezentarea cetăţii Sarmisegetusei
aşa cum declară Vulpe, de ce sunt păstrate într-un in-
pe unele din plăcuţe, cu mult timp înainte ca arhe-
stitut ştiinţific?
ologii să descopere acest centru religios, ar fi trebuit
Oare aş putea şi eu, pentru 100 de ani, să-mi
să dea de gândit celor care le considerau falsuri. Dar
las pantofii la păstrare în institutul lor arheologic,
şi mai de neînţeles este faptul că, deşi un templu al
minţind că ei aparţin lui Decebal?
lui Burebista, descoperit în anul 1956, se găseşte
De ce nu sunt înregistrate aceste plăcuţe?
reprezentat în detaliu pe aceste plăci de plumb, ele
Mai aveţi şi alte lucruri neînregistrate din care puteţi
zac de mai mult de 100 de ani prin beciurile Insti-
fura confortabil, domnilor? Cui îi trebuie un fals, dacă
tutului de Arheologie.
este un fals?!
Şi, dacă sunt falsuri, atunci de ce găsim
plăcuţe asemănătoare de plumb şi la sudul Dunării?
Or fi intrat spionii bulgari în Institutul de Arheologie
din Bucureşti, prin subsolurile acestuia, şi au furat
plăcuţe de plumb, oricum neînregistrate, iar acum le
comercializează pe internet? Or, are mai mult sens
că plăcuţe asemănătoare au fost folosite
pentru consemnarea momentelor istorice impor-
tante, atât de către dacii nord-dunăreni, cât şi de
cei sud-dunăreni, fluviul Dunărea nefiind în acele
timpuri graniţa naţiunii noastre, ci axa ei.
Acelaşi inteligent şi spiritual ziarist, Horia
Turcanu, nu scapă ocazia de a-l întreba pe Vulpe:
„Cum se face că planurile cetăţii Sarmisegetusa se
găsesc pe aceste tăbliţe” (ca, de altfel, şi numele
Fig. 202 Sigur că reprezentarea cetăţii
cetăţii, n.a.), cetate care a fost descoperită la mult timp
Sarmisegetusei pe unele din plăcuţe, cu mult
după ce tăbliţele deja zăceau în subsolurile Institutu-
timp înainte ca arheologii să descopere acest
lui? Răspunsul lui Vulpe a fost încâlcit, bâlbâit,
centru religios, ar fi trebuit să dea de gândit
neverosimil.
celor care le considerau falsuri.

5
DACIA
Nr. 86 (anul X), februarie 2013 magazin
Dar el, Vulpe, nu ezită să-i atace pe marele
cărturar Nicolae Densuşianu (care a scris „Dacia
Preistorică”, publicată în 1913) şi pe cei care consi-
deră că „Noi nu suntem urmaşii Romei”. Prin ati-
tudinea lui neştiinţifică şi rău-intenţionată, nu face
altceva decât să se autoexcludă din rândul adevăraţilor
oameni de ştiinţă. Ele, plăcuţele, vin în contradicţie
cu dogma „Noi suntem urmaşii Romei”, aşa că ele tre-
buiau să dispară!

Fig. 203 Probabil, Diegi şi Vezina judecaţi de


Diurpaneus

Aceiaşi „ştiinţifici”, Vulpe şi Djuvara, într-o


emisiune la TVR Cultural, încercau să ne convingă
într-un limbaj „cacofonic” precum că şi tăbliţele de la
Tărtăria, conţinând primul mesaj scris din istoria
omenirii, ar fi, de fapt, un alt fals! Ele ar fi fost des-
coperite prin anii 1950, ne spunea „bătrânul om de şti-
inţă africană”, „istoricul” Djuvara... În realitate, toată
lumea ştie că pe atunci, descoperitorul lor, Vlasa, ar
fi trebuit să fie elev la liceu şi nu arheolog. Domnilor
ex-stalinişti, ex-comunişti, mastodonţi ai istoriei şi
arheologiei române, tăbliţele de la Tărtăria au fost de-
scoperite în 1961... Cât despre datările cu carbon ra-
dioactiv făcute în Italia, dovedind faptul că tăbliţele Fig. 205 Este o chestiune de bun simţ: una e să
de la Tărtăria sunt vechi de 8.450 de ani, dânşii nu le falsifici una-două plăcuţe de plumb şi alta e să
percep, deoarece nu sunt publicate într-o limbă cunos- falsifici 500 de plăcuţe, o bibliotecă întreagă
cută dânşilor, limba română. Domnilor, faptul că aveţi adică, şi asta nu numai la nordul Dunării, dar
probleme de exprimare gramaticală şi de memorie nu şi la sudul ei.
vă dă dreptul să vă jucaţi cu istoria noastră...

Considerând că este o crimă să ascunzi pagini


din istoria neamului nostru, a poporului nostru Dac,
să furi din aceste dovezi, să le doseşti neinventariin-
du-le, cerem Ministrului Culturii, cerem Procuraturii
Române, Ministerului de Interne şi, nu în ultimul
rând, S.R.I-ului să-i cerceteze de urgentă pe cei ce se
fac vinovaţi de astfel de tâlhării, de furturi din
gestiunea avutului naţional şi de comercializarea lor
în afara graniţelor României.
Ne întrebăm: ce altceva s-a mai furat şi con-
tinuă să se fure din Institutul Arheologic din Bu-
curesti? Şi cine sunt hoţii?
România este o ţară democrată, cu legi de-
Fig. 204 Strămoşi celebri, eroi celebri, care
mocrate şi, de aceea, aşteptăm cu încredere răspunsul
s-au luptat şi au murit pentru ca Ţara noastră
şi deciziile organelor competente.
Dacia să fie liberă, azi sunt priviţi ca pe nişte
străini.

6
DACIA
Nr. 86 (anul X), februarie 2013 magazin

Fig. 208 Ca şi în cazul brăţărilor de aur de la


Sarmisegetusa şi în acesta al plăcuţelor de
aur/plumb de la Sinaia numai Ministerul de In-
Fig. 206 Arme de luptă şi o figură parcă din is- terne poate să le salveze, să ne salveze această
toria Maya …să fie el chiar ruda noastră ? Istorie altfel Pierdută, acest Scris Pierdut.

Fig. 215 Plăcuţa fotografiată de mine la Mănă-


stirea Sinaia, septembrie 2.010.
Citirea ei nu este dificilă, se spune pe
http://www.ariminia.ro/tablitele/tablitele-de-la-
Fig. 207 Dar el cine o fi ? Chiar să refuzăm
sinaia-i.html:PUA (a putea) IO AT (at: armăsar)
să-l cunoaştem ? LEU LUE SAMUE (samă) LO ON (on: neam)
SONTO (şonta: a schilodi) RIOMUNO ( ) SO
(astfel) NOBALI (nobi-lul)
Adevărul poate ieşi la lumină prin continuă şi ENO EDO (ede: a judeca) LO PATRA (pătra: a
onestă cercetare. înfăptui).
Cartea de faţă este o cărămidă pusă la temelia
reconstrucţiei istoriei noastre străvechi, este baza de
pornire şi emulaţie a unui curent colectiv de gândire O asemenea cercetare aprofundată va con-
şi acţiune din ce în ce mai larg, care să înlocuiască duce, în mod cu adevărat ştiinţific, la concluzii
opiniile învechite, de mult depăşite, anacronice. demne de strămoşii noştri daci şi de aportul lor
În locul lor, să fie exprimate cu hotărâre şi fundamental la întemeierea şi înflorirea societăţii
curaj ipoteze noi şi certitudini moderne, bazate pe dacice, pe care au ridicat-o la valori universale.
noile descoperiri pluridisciplinare.

7
DACIA
Nr. 86 (anul X), februarie 2013 magazin

Sacralitatea Masivului Ceahlău


din vol. Istorii neelucidate*
Silviu N. Dragomir

Orice ar menţiona istoria,


orice ar povesti legendele, orice ar
sugera literatura şi orice ar putea
afirma unii sau alţii în ceea ce
priveşte masivul Ceahlău, dar cu
privire la o sacralizare a respectivu-
lui templu natural moldav nu mai
pot exista absolut niciun fel de
dubii.
Nu cunoşteam în spaţiile
româneşti un alt munte care să aibă
un anume hram al său, întocmai tu-
turor sfintelor lăcaşuri. De aseme-
nea, nu cunoaştem în spaţiile
româneşti o altă vatră de sihăstrie –
şi sunt multe asemenea zone –, care
să se fi bucurat la un moment dat de
aproape douăzeci de lăcaşuri de
cult; fără să-i mai punem la so-
coteală pe nenumăraţii sihaştri unii îl cred acelaşi cu Gebeleizis… Acest Zamolxis a
vieţuind răzleţiţi pe versanţi, nevoindu-se prin firide trăit cu multă vreme înaintea lui Pythagoras. Fie că
tăinuite, râpe, grote sau scorburi -, departe de forfota Zamolxis n-a fost decât un om, fie c-o fi fost (într-ade-
lumii. Dar, ceea ce este şi mai important, aici în văr) vreun zeu de prin părţile Geţiei, îl las cu bine…
Ceahlău, s-a menţinut, începând încă din protoistorie Prima traducere românească a Istoriilor lui
şi pătrunzând până astăzi către noi, un sumum de Herodot a fost făcută încă de timpuriu (anii
dovezi ale sacralizării, reprezentată printr-o adoraţie 1668/1670), fiind realizată de spătarul Nicolae
faţă de măreţia muntelui. Sacralitatea s-a păstrat de-a Milescu -, ea numărându-se, astfel, printre primele din
lungul vremilor şi în firea oamenilor de munte, ei Europa. Dintre cele nouă cărţi ale marelui istoric al
„fiind aplecaţi spre eres… încât se mai închină la zei Antichităţii, cartea a patra conţine datele cele mai in-
necunoscuţi care se vede că se trag din idolii cei vechi teresante despre noi. Ea se constituie, în fapt, întocmai
ai dacilor” (v. Dimitrie Cantemir). unui ansamblu de amintiri, interviuri, povestiri, note
de cercetare, portrete, descrieri de bătălii, anecdotică,
1. Credinţe ale geto-dacilor perpetuate prin pro- relatări indecente, descrieri geografice şi observaţii
toromâni către românii de azi asupra moravurilor. Astfel, „ziaristul” Herodot a în-
Tracii – consideră Herodot – ar fi cei mai pu- jghebat prima culegere de etnografie şi geografie
ternici dintre toate popoarele dacă ar izbuti să se umană din trecutul nostru, al românilor.
unească sub o singură căpetenie… Dar unirea lor e
cu neputinţă şi nu-i chip să se înfăptuiască, de aceea 2. Semnificaţia denumirii de Kogaionon (Cogaion)
sunt ei slabi. Tracii poartă multe nume, în toate, obi- Limba română nu poate da nicio justificare
ceiuri asemănătoare… Geţii… sunt cei mai viteji şi semantică acestei denumiri. Dar nu este deloc un caz
mai drepţi dintre traci. Iată în ce chip se socot ei ne- aparte deoarece, la rându-i, oronimul Olympos – acea
muritori: credinţa lor este că ei nu mor, ci că cel care reşedinţă montană a zeilor din panteonul grec – nu
piere se duce la Zamolxis – divinitatea lor, pe care este nici el explicabil cumva prin limba acestora. În

8
DACIA
Nr. 86 (anul X), februarie 2013 magazin
cea de a patra carte a sa, Herodot ne pune într-o primă ajuns la sacerdoţii geto-daci doar ca bază a diverselor
încurcătură prin relatarea despre Zamolxis (grafitat măsurători cuprinse apoi în calendarele ce erau calcu-
adesea Zamolxis ori Salmoxis), care s-a retras într-o late cu o proverbială precizie.
„Oikema Katagaion”, ce pare să fi fost o locuinţă sub- Identificarea lui Zamolxis cu principiul
terană, a cărei denumire în greacă se constituie într-o Binelui dobândise unele adânci sensuri social-politice.
adevărată omofonie: Katagaion – Kogaionon. Or, Din spusele lui Strabon, rezulta că acei ktistai-abioi
această asemuire fonetică este cu totul întâmplătoare. elininaseră între ei proprietatea privată a bunurilor de
În concluzie, nimeni nu poate să spună în mod cert consum, că introduseseră – pe lângă comunitarismul
care ar putea fi dezlegarea problemei. averilor – şi pe acela al vieţii de familie (?), că prin
Cu o soluţie a venit George Vaida, acesta îm- traiul auster arătau un total dispreţ bogăţiei, că erau
părţind astfel oronimul: COG-AION-ON. vegetarieni, ceea ce într-o ţară îmbelşugată în cărnuri
În acest caz, prefixul COG ar avea semnificaţia de de tot soiul putea să aibă semnificaţia nu doar a unor
„munte, măgură”, AION ar fi un fel de plural de la interdicţii ritualice, ci se considera şi drept un act de
aoi, cu semnificaţia de „înţelept”, de unde oionna sobrietate, şi că, în mod deosebit, îi preocupa drep-
(componentă, la plural însă) ce putea foarte bine să tatea socială. După Poseidonios, ar rezulta, ca o pre-
fie considerat ca un substantiv folosit numai la singu- cizare, că abioi erau adepţi ai celibatului.
lar şi declinat ca atare -, iar ON ar fi doar un sufix plu- Toţi sacerdoţii geto-daci se mai ocupau intens
ralizant; deci, în traducere: „Munţii înţelepţilor” sau, de medicină, practicând divinaţia după o filozofie
poate într-o traducere mai liberă, „Muntele medicală proprie, conform căreia (ne spune Platon în
înţelepţilor” (a se vedea în acest sens revista Noi Carmide) înainte de a vindeca rănile şi bolile ar trebui
Tracii – 159/1988). Ceea ce, în fapt, s-ar putea şi tămăduit sufletul, sub cele două aspecte ale sale: de
astăzi subînţelege prin oronimul Kogaionon. sistemul nervos care controloează funcţiile organis-
Dar, muntele venit ca simbol preluat din pro- mului, dar şi sub acea formă a credinţei care mântuie
toistorie s-a suprapus în mod fericit pe muntele venit şi tămăduieşte printr-o recunoaştere a atributelor
ca simbol preluat din creştinism, întărind astfel şi mai izvorâtoare ale Adevărului, Binelui, Dreptăţii şi
mult o simbolistică unificată. Să nu uităm că Iisus Sfinţeniei.
s-a schimbat la faţă pe Muntele Taborului, a predicat În conformitate cu practicile orientale venite
Fericirile pe Muntele Fericirilor, s-a retras să se roage pe „Calea sacră a sciţilor”, despre care ne aminteşte
singur pe Muntele Măslinilor, a fost răstignit pe Dimitrie Cantemir, geto-dacii dispuneau şi de pleistoi,
Muntele Golgota şi s-a înălţat la cer de pe Muntele care nu se aflau printre marii sacerdoţi ai cultului
Eleon. Orice locaş de cult creştin este aşezat pe un geto-dac, ei formând marea pleiadă a filosofilor, a
deal sau măcar pe o ridicătură. înţelepţilor, vieţuind retraşi prin munţi. Se poate
susţine că „pleistoi” ar fi putut însemna în limba geto-
3. Sacerdoţii geto-daci dacilor „cel care practică asceza”; mişcare, căreia în
Panteonul sacru al geto-dacilor se afla sub greceşte i se spunea isihia (sau isihasteria) şi de unde,
privegherea unui singur sacerdot (suprem), ajutat de la noi, s-a ajuns să i se spună sihăstria.
alţi iniţiaţi, pe ierarhii stabilite în trepte, aceştia cul- Existenţa unor asemenea sihaştri la geto-daci,
tivând sentimentele religioase ale poporului. Întreg şi apoi la protoromâni, ajungând până la noi românii,
clanul – construit piramidal – al acestor slujitori făcea este atestată în mod sigur, ea fiind semnalată atât is-
parte din aristocraţie, fiind constituit într-un fel de toric, cât şi prin toponimele sau hidronimele din toate
ordin cavaleresc; doar că nu purtau arme, iar funcţiile zonele cunoscute ca vechi vetre de vieţuire isihastă
lor se limitau la cele sacre. Erau împărţitori de drep- (cuvânt azi admis la noi, ca arhaism), unde s-au des-
tate, dar şi trezorieri ai ştiinţei, culturii şi artei, pe care coperit şi altare ale cultului păgân geto-dacic. Ceea ce
le dezvoltau punând însă accent în mod special pe as- demonstrează continuitatea unor asemenea mani-
tronomie, astrologie, medicină şi ştiinţele naturii. festări.
Fiecare sacerdot avea sub instruire unul sau mai mulţi
novici, proveniţi din toate straturile societăţii. Din pă- 4. Sihaştrii din istorie
cate, învăţăturile li se transmiteau adesea doar oral – La noi, românii, avem unele asemenea surse
întocmai ca şi la druizi –, astfel că ele au rămas pro- istorice care relevă că, întocmai la fel ca odinioară, în
babil definitiv pierdute pentru posteritate. Susţineau Antichitate, Ştefan cel Mare l-a consultat în anumite
deprinderea eticii odată cu propovăduirea nemuririi momente cruciale pe Daniil Sihastrul, întocmai cum
sufletului, concepte introduse de Zamolxis, mare odinioară şi Decebal apelase la Vezina, iar Burebista
preot, rege şi zeu. Concomitent, mai era adorat şi la ajutorul lui Deceneu.
Soarele, ca o remanenţă a unor timpuri ancestrale, dar Există surse din folclorul local care susţin că

9
DACIA
Nr. 86 (anul X), februarie 2013 magazin
şi în Masivul Ceahlăului au existat – până către con- plicitează: Unul dintre cei mai apropiaţi sfetnici ai lui
temporaneitate – sihaştri care nu erau supuşi cinului Burebista…; iar, dacă ne uităm la Daniil Sihastrul, ni
monahal, ei fiind simpli asceţi ce practicau Divinaţia se explicitează într-un mod aproape similar: Sfetnic
şi Asceza; la ei oamenii mergând spre a fi consultaţi, de taină şi părinte duhovnic al lui Ştefan cel Mare…
deoarece respectivii (numiţi „pustnici”) erau re- Este, în fapt, vorba de o aceeaşi funcţie, recunoscută
cunoscuţi pentru proverbiala lor Puritate, Echilibru, tehnicist, deşi între cei doi mari prelaţi comparaţi tre-
Dreptate, Înţelepciune, Cumpătare, Modestie şi Răb- cuse circa un mileniu şi jumătate. Există, deci, unele
dare în a le asculta poporănilor păsurile, ceea ce se vizibile şi certe apropieri. Se pare, deci, că ar fi vorba
traduce printr-o liniştire sufletească: Isihie. Ei nu par- pur şi simplu de aceleaşi atribute. Un acelaşi lucru!
ticipau neapărat la slujbele zilnice, luând parte doar De altminteri, dacă analizăm puţin faptele,
la Slujba de Înviere, ce era recunoscută tacit ca o ser- imensul interval de un mileniu şi jumătate poate per-
bare a „Înnoirii firii”, tot un anume fel de „Schimbare mite – chiar şi cu o oarecare uşurinţă – transmiterea
la Faţă”. Se ajunsese chiar la o desăvârşită înţelegere unor importante funcţii ezoterice în doar ~ 24 de ge-
şi un deosebit respect reciproc. neraţii. Astfel, dacă operăm cu un criteriu cronologic
Se ştie că Daniil Sihastrul fusese rugat de în care viaţa unui om ar fi considerată drept „unitate
monahi să devină stareţ al Mănăstirii Putna, dar re- de timp”, constatăm că un anume sumum de cunoş-
fuzase accederea sa în fruntea cinului monahal. El era tinţe ar putea trece destul de uşor „din gură în gură”,
Sihastru, deci Pustnic, adică făcea parte dintr-o cu fără deformări cu mult prea importante. Asta, fiindcă
totul altă tagmă. De asemenea, în anul 1497, la am putea presupune că un sihastru care a împlinit 80
moartea Mitropolitului Moldovei, celebrul Teoctist, de ani şi dispune încă de vigoarea minţii sale, va putea
tot el fusese rugat să devină Mitropolit al Ţării transmite unui ascultător de 18 ani – şi el copt la
Moldovei, dar refuzase din nou o funcţie supremă, minte, dar aflat în plină formare, întreaga sa expe-
propunându-l în schimb pe Grigorie Roşca, un fost rienţă de viaţă, deci, şi pe aceea transmisă de ante-
novice al său de odinioară. Daniil nu-l refuză, însă, pe cesorii amândurora.
Ştefan Vodă, care-l dorea mai aproape; iar ca urmare, Astfel, 1460 ani d.H. (Daniil) + 60 ani î.H.
rămânând tot pustnic, s-a mutat din marea vatră de si- (Deceneu) = 1520 ani: (80-18) ani/generaţie = 24 ge-
hăstrie a Putnei în aceea a Voroneţului, unde a şi neraţii.
murit. Chiar dacă astăzi ni s-ar părea curios şi destul
Ne apare, deci, în mod indubitabil faptul, re- de greu credibil un astfel de mod al transmiterii de
alitatea că nu toţi aşa-zişii „monahi” ar fi fost, la date, nu trebuie să uităm că în trecutul îndepărtat el
rându-le, şi „monahi înregimentaţi” în cultul creştin. era nu doar perfect valabil, ci că era indicat chiar şi
Erau cinuri diferite. prin doctrină, fiind de la sine înţeleasă transmiterea
Merită relevat şi detaliul că Ioan Casian, de preferinţă orală a tuturor cunoştinţelor şi, deci, mar-
vorbind despre modul de alegere a locului de practi- ginalizându-se cu totul scrierea. Pe de altă parte, chiar
care a ascezei, arăta că „nu toate locurile priesc mo- dacă am admite că „firul” unor asemenea transmiteri
nahilor”. Afirmaţia poate primi interpretarea că orale se putea rupe adeseori din întâmplare pe parcur-
locurile respective nu se aleg cu totul la întâmplare şi sul sutelor de ani, am putea fi tot atât de siguri că alte
că ar fi preferabil să se opteze pentru zonele în care, anumite astfel de „fire” au rezistat multor vicisitudini
odinioară, se mai practicase asceza. De aici s-ar justi- ale vremii.
fica mulţimea de toponime generalizante, foarte adânc Dar care să fi fost câmpul de cunoştinţe ale
împământenite. Se pot urmări în acest sens denumiri acestor pleistoi, abioi sau tarabostes, deveniţi apoi
generice ca: „Sihastrul”, „Călugăra”, „Dealul Popii”, pilleati, despre care noi ştim atât de puţin? Ei bine,
„Poiana Maicilor”, „Bradul Botezat”, „La Chilii” ş.a. acest lucru ni-l comunică Iordanes în Istoriile sale
(având nr. 69-71): 69): Ei socoteau ca noroc şi câştig,
5. De la protoistorie la istorie drept unica lor dorinţă, îndeplinirea în orice chip a
Foarte mulţi analişti în istoria credinţelor şi lucrurilor pe care le arătase îndrumătorul lor
ideilor religioase se arată destul de reticenţi la orice Deceneu, judecând că este folositor să realizeze
apropiere făcută între „sihăstriile” geto-dacilor şi „si- aceasta. El, observând înclinarea lor de a-l asculta în
hăstriile” creştine din Evul Mediu sau chiar de astăzi. toate, şi că ei sunt din fire deştepţi, i-a instruit în
Ei sunt gata să declare sus şi tare: Nu suferă nicio aproape toate ramurile filozofiei; căci era un maestru
comparaţie! Orice apropiere e forţată fiind cu totul priceput în acest domeniu. El i-a învăţat etica,
altceva! Oare, chiar aşa să fie? dezvăţându-i de obiceiurile lor barbare, i-a instruit în
Dacă luăm Dicţionarul enciclopedic (a. 1993) ştiinţele fizicii, făcându-i să trăiască conform legilor
şi ne uităm la bibliografia lui Deceneu, ni se ex- naturii; trascriind aceste legi, ele se păstrează până

10
DACIA
Nr. 86 (anul X), februarie 2013 magazin
astăzi, sub numele de belagines; i-a învăţat logica, ar fi căpătat acea stare cataleptică menită să-i justifice
făcându-i superiori celorlalte popoare în privinţa o rămânere sub formă inertă – ca şi mort -, pe câmpul
minţii; dându-le un exemplu practic, i-a îndrumat să de luptă. Asta ar presupune însă anumite însuşiri de
petreacă viaţa în fapte bune; demostrându-le teoria mare şaman oriental necesare marelui preot geto-dac,
celor douăsprezece semne ale zodiacului, le-a arătat cu precădere în acel stadiu mai greu de controlat,
mersul planetelor şi toate secretele astronomice şi anume spre revenirea la o stare normală. Ar fi nece-
cum creşte şi scade orbita lunii şi cu cât globul de foc sare unele interpretări ceva mai ample ale foarte
al Soarelui întrece măsura globului Pământ şi le-a puţinelor date venite din Antichitate. Dar cine să o
expus sub ce nume şi sub ce semne cele trei sute pa- facă? Istoricii noştri ţin prea mult la scaunul lor de
truzeci şi şase de stele trec în drumul lor cel repede catedră spre a fi dispuşi să participe la asemenea co-
de la răsărit până la apus spre a se apropia sau de- mentarii îndrăzneţe, foarte adeseori considerate ca
părta de polul ceresc. 70)… putem vedea pe unul fiind compromiţătoare carierei.
cercetând poziţia cerului, pe altul însuşirile ierburilor Se ştie, din puţinele referiri, că Ştefan cel
şi ale fructelor; pe acesta studiind descreşterea şi Mare – în cazurile de mari invazii ale Moldovei pri-
scăderea lunii, pe celălalt observând eclipsele Soare- jeluite de armatele străine –, pustia satele şi „otrăvea”
lui, şi cum prin rotaţia cerului (astrele), care se fântânile. Cum şi cu ce anume otrăveau moldovenii
grăbesc să atingă regiunea orientală sunt duse înapoi apa? Poate cu arsenic, nu? Sau, poate cu stricnină? De
spre regiunea occidentală, odihnindu-se apoi după o unde puteau lua ei aşa ceva? Se ştie că una din cele
regulă prestabilită. 71) Comunicând acestea şi alte mai mari armate otomane venite în Moldova s-a retras
multe… Deceneu a devenit în ochii lor o fiinţă mira- intempestiv, fără vreo luptă decisivă, tocmai din cauza
culoasă, încât a condus nu doar pe oamenii de rând, unei teribile epidemii de ciumă apărută cu totul inex-
dar chiar şi pe regi. Căci, atunci a ales dintre ei pe plicabil. Poate că fusese vorba chiar de acele otrăviri
bărbaţii cei mai de seamă şi mai înţelepţi pe care i-a ale apei cu bacterii provocatoare de boli virulente,
învăţat teologia, i-a sfătuit să cinstească anumite di- uşor răspândite, deci foarte contagioase. De ce să nu
vinităţi şi sanctuare, făcându-i preoţi şi le-a dat nu- admitem că, în acele bătrâne vremuri, ar fi fost posibil
mele de pilleati. să mai existe – ferite pe undeva, prin munţi – şi unele
Tradiţia populară consfinţeşte existenţa unor centre ezoterice în care se puteau păstra anumite
astfel de sihaştri în masivul Ceahlău. Mai mult, chiar cunoştinţe cu totul secrete, ascunse mulţimii şi care
aminteşte (vom vedea) vizite făcute de Ştefan cel puteau să fie accesate în momentele cheie? Privitor la
Mare – considerat că era cavaler al Vechii Biserici – unele posibilităţi rămase neclarificate, nu trebuie să
la unii dintre marii sihaştri de aici. Să fi fost oare uităm că înţelegerea, precum şi ipotezele de lucru, au
aceasta o premieră? Desigur că nu! L-am văzut amin- fost considerate întotdeauna – şi încă vor mai face
tit în istorie pe marele preot Deceneu stându-i foarte parte şi pe viitor – din însăşi cercetarea ştiinţifică.
aproape lui Burebista, poate chiar aliat la domnie. Is- În prima parte din Fiinţă şi timp, filozoful
toricul Dio Cassius, la rândul său, scrie că marele Heidegger susţinea că înţelegerea este facultatea ce
preot Vezinas participase personal la prima bătălie a ne proiectează către posibilităţi, luând forma inter-
lui Decebal cu romanii lui Traian: Iulianus… dând pretării: că ea, în fapt, funcţionează „interpretând”.
lupta cu duşmanii la Tapae, măcelări pe cei mai mulţi Dar, ce anume voia să spună filozoful prin afirmaţia
dintre ei. Între duşmani se afla şi Vezinas, care venea, că înţelegerea ne poate deschide drumul către posi-
ca demnitate, îndată după Decebal; pentru că nu bilităţi, şi că – făcând un asemenea lucru – ea inter-
putea scăpa cu fuga, el se trânti la pământ, ca şi cum pretează? Un răspuns ni-l oferă Gabriel Liiceanu
ar fi murit, şi astfel rămase nebăgat în seamă, iar în afirmând: filozofia lui Heidegger începe de la un fel
timpul nopţii fugi (LXVII 10, 2). Istoria consemnează, neaşteptat de a înţelege ceea ce pare de la sine înţeles.
deci, participarea marilor preoţi la acţiunile directe ale Pentru că tocmai ceea ce e de la sine înţeles este lu-
conducătorilor de neam. Ne-ar fi fost greu sa credem crul cel mai greu de înţeles…
astăzi că romanii, extrem de versaţi în lupte – şi care Argument pentru apropierea de filozofie a
dispuneau de supervizori ai câmpurilor de bătălie – celor etichetaţi tracologi ori dacologi de acei „istorici-
puteau să fie atât de uşor păcăliţi, ca în jocul De-a funcţionari”; asta deoarece filozofia cuprinde tocmai
şoarecele cu pisica, unde şoricelul aflat la ananghie îndemnul să ne slujim de ceea ce ştim pentru a
se preface mort, pentru ca apoi s-o şteargă pătrunde către ceea ce am vrea să aflăm din perioadele
şmechereşte la adăpostul întunericului. Haida-de! străvechi, nestăpânite încă, spre deosebire de aşa-zişii
În schimb, am putea prea bine să presupunem istorici care se slujesc de ceea ce nu ştiu pentru a de-
că marele preot Vezinas, la grea încercare fiind, şi-ar făima şi răstălmăci toate cele ştiute.
fi redus voluntar şi treptat funcţiile sale vitale, până *) Editura Lucman, 2007, Bucureşti, p. 120 şi urm.

11
DACIA
Nr. 86 (anul X), februarie 2013 magazin

SEMNE ŞI SCRIERI
PE TERITORIUL GETO-DAC
Domniţa Raţiu

La început a fost cuvântul...


rostit cu rost. Cuvântul rostit este însă
efemer, aşa că omul înţelept, iniţiatul, a
înţeles să consemneze acele cuvinte,
care pentru el aveau importanţă majoră.
Cerul înstelat i-a fost primul dascăl şi pri- Inscripţia de pe peretele peşterei Sitovo are
mul abecedar… Apoi, cerul i-a arătat ce lungimea de 3,4o m şi a fost datată la mijlocul
este timpul, învăţându-l ritmul lucrărilor mileniului V î.Chr. ( faza Karanovo VI )
agricole. Deoarece stabilise o legătură
specială cu cerul, a dat nume conste-
laţiilor, asemănându-le cu uneltele sau
evenimentele din viaţa de zi cu zi, denu-
miri pe care le-a actualizat după trece-
rea la creştinism.
Mai târziu, tot cercetând sem-
nele cerului, a născocit semne-mesaj,
primele începuturi de scriere prin trans-
punerea semnelor cerului pe pământ
sau pe alte materiale, ca de exemplu
scrierea folosită pe vasul găsit la Kara-
novo Principalele semne ale Cultului Solar carpatic (Virgil Vasilescu)
În anul 1950, s-a făcut publică
o descoperire şocantă. La intrarea unei triarhatului, conducerii înţelepte a reginelor şi a marilor preo-
peşteri de lângă satul Sitovo, lângă Plovdiv, este o inscripţie tese ale cultului solar. Pacea şi traiul în siguranţă au făcut
pe stâncă, de 3,4 m lungime, cu caractere de 13-16 cm înăl- posibilă, de exemplu, uimitoarea cultură Cucuteni.
ţime. Această descoperire nu a stârnit niciun interes timp Sigur că de atunci datează obiceiul şezătorilor din
de două decenii, până când a fost menţionată de arheologul serile lungi de iarnă, ca şi transmiterea tradiţiilor spre ge-
bulgar Todorovici în anul 1971 neraţiile următoare.
Actualmente, se cunosc aproape o sută de aşezări Semnele găsite pe diverse materiale din acele tim-
unde au fost descoperite obiecte cu astfel de inscripţii. Ma- puri sunt în mare măsură folosite de adoratorii „Sfântului
joritatea acestor aşezări este cuprinsă în zonele culturale Soare” în cadrul ritualurilor cultului; sunt semne sacre. (cf.
Vincea şi Tisa din bazinele Moravei, Dunării şi Tisei, în te- Virgil Vasilescu, „Semnele cerului”).Aceste semne au evo-
ritoriile de azi din Serbia, estul Ungariei, nord-vestul Bulga- luat fie spre ideograme, scrierea silabică şi apoi fonetică –
riei şi vestul României, precum şi în cadrul culturii Karanovo (scrisul fiind la început folosit doar de sacerdoţi) sau au fost
( 3-6, Boian- Gumelniţa ) din centrul Bulgariei şi sudul Ro- materializate pe ii, pe vâlnice, pe fote, pe ştergare, încru-
mâniei. staţii în lemn, ouă încondeiate, pentru a conferi protecţie
Descoperirile făcute în numeroase zone din area- divină celor care le purtau sau le foloseau.
lul locuit de strămoşii noştri, ne fac să afirmăm că aici a Costumul popular – portul – este cartea de identi-
existat din timpuri străvechi o populaţie sedentară nume- tate a celui care îl poartă, dar este foarte posibil ca, la înce-
roasă şi civilizată. Acele vremuri de pace se datorează ma-

12
DACIA
Nr. 86 (anul X), februarie 2013 magazin

Principalele semne
ale Cultului Solar carpatic
(Virgil Vasilescu)

puturi, aceleaşi cusături să fi putut oferi cu mult mai multe femei în vârstă de 50-55 de ani, căreia el îi atribuie un rol
date ce puteau fi citite de către un privitor. religios, fiindcă printre oase au mai fost găsite 23 de obiecte
Cu timpul, sensul iniţial al semnelor ţesute sau în- sacre, printre care o ancoră pentru ţesut, nişte brăţări şi
crustate s-a pierdut, a rămas însă valoarea lor artistică nişte statuete de idoli. Certifică, astfel, existenţa marilor
poate şi pentru că sacralitatea le-a asigurat dăinuirea. preotese.
Existenţa tradiţiei acestor activităţi ţărăneşti este Acest sistem de scriere nu a fost nicidecum un
o dovada a continuităţii neamului românesc pe aceste me- proces efemer, limitat la o singură localitate, ci un fenomen
leaguri. strămoşeşti larg răspindit, care a apărut printr-o folosire îndelungată a
Nu se putea, însă, ca o asemenea civilizaţie evo- simbolurilor grafice.
luată spiritual să nu posede şi o scriere. Originile sale trebuie căutate în perfecţionarea cul-
După Fontes, Zalmoxe a primit Legile Belagine tului solar, religia „veche europeană”, cult deservit de preo-
de la zeiţa Hestia (regină a geto-dacilor, zeificată ulterior ), tese, prin specializarea sensului simbolurilor. Inscripţiile
care le scrisese. apar pentru prima oară pe obiecte de cult şi au avut un scop
Existenţa unei scrieri preistorice în sud-estul eu- hieratic, nefiind deloc notarea unor tranzacţii comerciale ori
ropean a fost semnalată prima oară în anul 1874, când administrative, ca în Mesopotamia.
Zsofia Torma (Sofia Turmă) din Orăştie a întreprins săpături Cercetătoarea americană prof. Marija Gimbutas
pe dealul de la Turdaş, lângă Alba Iulia. Descoperirile, con- consideră că apariţia acestei culturi, aparţinând Neoliticului,
stând din obiecte ceramice, figurine, fusaiole şi alte obiecte, formează vechea cultură europeană, pe care o situează
cu peste 300 de semne incizate, au fost treptat distribuite între 7.500-3.500 î.d.H, cu o populaţie „preindo-europeană”,
muzeelor din Berlin, Mainz, Munchen şi Cluj. care cunoaşte apogeul dezvoltării sale între anii 5.000-
În anul 1910, Marton Roşca a reluat săpăturile de 4.000 î.d.H.
la Turdaş. Contribuţia sa constă în aranjarea şi publicarea Cercetătoarea Ioana Crişan regăseşte în ţesăturile
materialului rezultat în urma săpăturilor Sofiei Turmă. Sunt şi cusăturile româncelor toate semnele de pe tăbliţele de la
incizii simple pe care Iordache Moldoveanu le consideră că Tărtăria.
sunt cu 3.000 de ani mai vechi decât cele de la Tărtăria. „In 2001 arheologul Vasile Boroneanţ a descoperit
Nicolae Vlassa descoperă în 1961 la Tărtăria trei cu ocazia săpăturilor de la Chitila nişte oase de animale,
tăbliţe cu inscripţii, cu semne mai evoluate şi care, traduse acoperite de o scriere necunoscută. Ele au fost descoperite
fiind, redau viaţa unui sacerdot de la naştere până la în interiorul locuinţelor, alături de obiecte de uz casnic şi po-
moarte. (Augustin Deac). doabe. Predominau oasele cu suprafeţe mari, care ofereau
Celebrul profesor arheolog italian Marco Merlini, spaţiu pentru scriere, în special mandibule de cal, dar şi de
director al Prehistory Knowledge Project, membru al World la alte animale domestice sau vânate… Se scria, probabil,
Rock Art Academy Italia, împătimit de „miracolul” de la de la stânga la dreapta, căci se vede după inclinaţia sem-
Tărtăria, a căutat şi a descoperit oasele găsite de Vlassa nelor. Adesea, osul este scris pe două feţe sau chiar pe trei.
împreună cu cele trei tăbliţe. După ce acestea au fost ana- În mai multe cazuri, se observă două straturi de scriere: o
lizate şi datate la Departamentul de Geologie al Universităţii scriere mai veche, care s-a tocit sau a fost ştearsă, şi o
din Roma, profesorul Merlini a concluzionat: Datarea e foar- scriere mai nouă, aplicată deasupra celei vechi, după ce
te veche, în jur de 7.300 de ani! Iar oasele au aparţinut unei osul a fost din nou lustruit. Apar chiar şi imagini, cum e de

13
DACIA
Nr. 86 (anul X), februarie 2013 magazin
pilda chipul din profil al unui barbat, asemănator cu unele
reprezentări de pe monede, sau monograme. Semnele
aparţin unei scrieri necunoscute, ele nu par sa fie nici gre-
ceşti, nici romane, nici rune gotice. Se combină într-o ma-
nieră deosebită, apropiindu-se de însemnările numite
răboaje. Bucăţile de oase au căpătat luciu de la folosirea
îndelungată. Este posibil să fie vorba de o scriere dacică,
locală, folosită doar de iniţiaţi. Este o scriere autohtonă. Iar
această scriere de pe oase aduce mult cu unul din tipurile
de scriere de pe tabliţele de plumb de la Sinaia.” (Aurora
Peţan, revista Formula As).
În cursul lunii mai 2009, o viitură a râului Bistriţa,
produsă în zona localităţii nemţene Fărcaşa, avea să scoată
la iveală un foarte posibil atelier neolitic de confecţionare a
unor tăbliţe inscripţionate, foarte asemănătoare cu celebrele
tăbliţe de la Tărtăria. Ele s-au adăugat celorlalte artefacte
care au fost descoperite de catre prof. dr. în istorie Dumitru
Ioniţă, în punctul numit Vadu Rău, începând cu anii ’80. Pă-
rerea sa este că „o parte din aceste tabliţe sunt relativ iden-
tice cu cele descoperite de arheologul Nicolae Vlassa în
anul 1961 la Tărtăria, judeţul Alba, care aparţin culturii neo-
litice Vinca, datate, pe baza de Carbon 14, ca fiind realizate
în perioada 6.500- 6.000 î.Hr. Domnul Ioniţă emite supoziţia Alfabete folosite pe tăbliţele cerate de la Abrud
că la Vadu Rău a existat în mod cert un atelier de confec-
ţionare a acestor artefacte, care apoi se răspândeau într-o
vastă arie geografică, ajungând până în vestul actual al Ro-
mâniei… Dimensiunile tăbliţelor variază între 13,5 cm lun-
gime, respectiv 7-8 cm în lăţime.”
Este acum clar că scrierea a fost o caracteristică
generală a Vechii Civilizaţii Europene din mileniile VI-V î.e.n.
Arheologii de la Muzeul Judeţean Buzău au des-
coperit în zona aşezărilor rupestre din Munţii Buzăului o pia-
tră gigant inscripţionată cu semne aparţinânand unei Inscripţie dacică de la Corbii de Piatră
civilizaţii necunoscute, Piatra însemnată, după cum a fost
numită, are forma unei ciuperci şi se afla la Brotari, comuna
Colţi, zona cu celebrele aşezari rupestre Aghaton şi Fundul
Peşterii, care cuprind simboluri începând din Epoca Bron-
zului şi până în perioada creştinismului timpuriu.
„Sunt semne absolut ciudate, în formă de triunghi,
steluţă sau pătrat, cu certitudine făcute de o fiinţă umană,
care nu se regăsesc în nicio scriere cunoscută până la
această oră”, a declarat directorul Muzeului judeţean Buzău,
Doina Ciobanu, citat de Agerpres.
Unul dintre cele mai vechi alfabete de pe teritoriul
nostru este şi cel al plutaşilor de pe Bistriţa, aşa cum
ni-l prezintă Nicolae Densuşianu în Dacia Preistorică.

Plutaşii de pe râul Bistriţa foloseau pe la 1880, 56


de semne pentru crestatul lemnelor. Dintre acestea, 13 sunt
identice cu semnele din scrierea liniar B iar 38 sunt identice
sau foarte apropiate cu semnele alfabetului geţilor.

14
DACIA
Nr. 86 (anul X), februarie 2013 magazin
În Revista de literatură şi artă, care a apărut între Scrierea geţilor mai are semne comune cu alfabetul
1890-1910, un articol însoţit de o fotografie a unor blocuri folosit în secolele Vlll – ll î.e.n. în estul Spaniei (Tartesio/Tur-
de sare, ne informează că răbojul încă mai era folosit de detano), cât şi cu alfabetele folosite de tuaregi şi libieni
„şalgăi” (cei care tăiau şi transportau sarea în ocne) pentru înainte cu multe secole de era creştină.
a însemna blocurile. 32 din semnele folosite în scrierea geţilor pe tă-
Secuii au folosit prin secolul Xlll un alfabet cu 33 de bliţele de plumb sunt identice sau foarte apropiate cu sem-
semne, iar 28 dintre acestea sunt identice sau asemănă- nele scrierii cretane liniar B din perioada 1500-1300 î.e.n.
toare cu semnele geţilor de pe tăbliţele de plumb. În Ardeal Alfabetul chirilic folosit de români pînă pe la 1870
şi Ungaria s-a folosit în secolele XV şi XVI un alfabet runic este în realitate o parte din alfabetele utilizate de strămoşii
maghiar, care a fost ,,prelucrat” tot din alfabetele geţilor. noştri geţi în urmă cu 2500 de ani.
Episcopul got Wulfila a ,,creat” şi el pe la mijlocul se- Scrierea este de fapt un regres al capacităţilor psi-
colului lV e.n. un alfabet pornind de la semnele geţilor. Pro- hice şi intelectuale umane şi nu un progres! Semnele sunt
fesorul latinist Paul Găleşanu , după un studiu de 20 de ani adevarate mantre, ce dezvăluie concepte filosofice, acumu-
asupra Bibliei lui Wulfila lucrând pe o xero-copie după lari energetice, ele pot da viaţă sau pot ucide! Rolul iniţial
Codex Argenteus de la Universitatea din Upsala a ajuns la al semnelor a fost magic!
concluzia că această biblie este primul document protoro- Iniţiaţi care ştiau să desluşească scrierile arhaice,
mân lingvistic şi literar din secolul al IV-lea, document al autohtone s-au găsit la noi până prin timpul lui Brânco-
continuităţii noastre. Studiul asupra limbii folosite de Wulfilla veanu, şi frânturi din secretele lor mai răzbat până la noi,
l-a condus şi la alcătuirea unui glossar, de 200 de file unde dar pentru majoritatea cercetătorilor aceste scrieri în limba
700 de termeni sunt româneşti. română, arhaică, ţărănească, nici nu există!
( Această cercetare a fost comunicată în aprilie 1994 Este posibil să fi păstrat în multe mănăstiri din Ardeal
la Societatea „Getica” Bucureşti, apoi profesorul a prezen- scrieri vechi având ca suport diverse materiale, dar prăpă-
tat studiul şi la cursurile de vară organizate de Fundaţia „Pro dul făcut de generalul Bukov în lupta catolicismului împo-
Patria” a M.A.P.N., moderator indianistul George Anca. ) triva ortodoxiei şi a zamolxianismului, care încă mai vieţuia,
multe documente au fost definitiv pierdute.

Papirusul descoperit la Mangalia în anul 1959 este cel mai


vechi din Europa şi a fost declarat „deteriorat“ de URSS.
La acea vreme, sovieticii controlau în totalitate oraşul şi
asistau la toate săpăturile arheologice.
Publiciştii Aurelia Lăpuşan şi Ştefan Lăpuşan, autori ai
cărţii „Mangalia în paginile vremii“, consemnează că
acest papirus a stârnit interesul arheologilor ruşi încă de
la descoperire. „La acea vreme, oraşul era militar şi se
afla încă sub control sovietic, iar specialiştii de la
Moscova asistau cu precădere la cercetările arheologice
care se făceau în Mangalia“, a declarat Aurelia Lăpuşan.

La editura ART, a apărut în 2009, „Istoria scrisului,


Litere şi semne dacice figurate pe cărămizile de alfabete, hieroglife şi pictograme”, de Andrew Robinson,
la Slon, pe inelul Tezaurului de la Pietroasa şi ţe- apărută în 1995 şi în 2007 la Londra, în care nu se scrie
sute pe gulerele de la cămăşile ţăranilor din Ar- nici un cuvânt despre Tărtăria.
deal (conf. Arh. Cristofi Cerchez) Nu mă mai miră că acest englez nu a aflat încă de
Tărtăria dacă nici istoricii noştri nu au aflat încă.

15
DACIA
Nr. 86 (anul X), februarie 2013 magazin

Istoria şi mitul dacic încorporate în istoria


Spaniei: Rodrigo Jiménez de Rada
- din vol. Zamolxis x -
Alexandru Busuioceanu

Cu Historia Gothica a arhiepiscopului Ro-


drigo Jiménez de Rada, terminată în 1243, apare
în istoriografia spaniolă medievală conceptul de
istorie naţională, care ia locul relatărilor parţiale
ale cronicilor mai vechi şi al ideii încă mai di-
fuzate a unei istorii universale, cuprinzând refe-
rinţe la evenimentele petrecute în Peninsulă. O
tendinţă asemănătoare îl călăuzise şi pe epis-
copul Lucas din Tuy în Chronicon Mundi, care
precede cu puţini ani opera prelatului toledan.
Dar izvoarele mai reduse ale acestui cronicar şi
ideea sa mai puţin clară de unitate fac din Chro-
niconul lui mai degrabă o juxtapunere de cronici
anterioare, cu amplificări şi interpolări care, aşa
cum s-a arătat, nu demonstrează mult dis-
cernământ critic.
Jiménez de Rada se întemeiază pe
izvoare noi, iar Cronica sa, începând ab avo, de
la seminţia fiilor lui Iafet, urmăreşte toate pe-
rioadele istorice Spaniei, povestind succesiv
faptele reale sau legendare ale diverşilor înte-
meietori sau năvălitori în Peninsulă, până în
zilele când arhiepiscopul îşi compunea opera.
Acest plan, nu perfect definit de la început, îşi
găsea completări în Istoriile subsidiare compuse
de toledan[1] despre romani, despre ostrogoţi şi uneori şi în scriitori anteriori, ca Orosius, Isidor
ceilalţi barbari invadatori, ca şi despre arabi. Al- din Sevilla sau episcopul Lucas din Tuy; le întâl-
fonso el Sabio în Cronica General, compusă sub nim, de asemenea, în cărţi populare, cum era
îngrijirea lui, va adopta, cu unele moficări şi am- Historia Troiana, citată chiar de toledan. Dar
plificări, acelaşi plan, care ajunge tipic pentru până la Jiménez de Rada, aceste elemente nu
multă vreme în cronicile spaniole[2]. sunt închegate într-un tot şi nu sunt adaptate la
Un caracter nou al Istoriei lui Jiménez de istoria Spaniei pentru a forma capitolul Originilor.
Rada, nu mai puţin exemplar pentru istoricii de Folosindu-le într-o relatare sistematizată şi
după el, este completarea relatării istorice cu punându-le în legătură cu trecutul naţional,
capitole despre origini în care, urmând tradiţii şi Jiménez de Rada deschidea perspective asupra
izvoare variate şi nu întotdeauna identificabile, trecutului incontrolabil şi crea miturile poporului
istoricul ajunge până la legende şi mituri. Ele- iberic.
mente ale acestei istorii mitologiece le întâlnim Această extindere în legendar şi fabulos,

16
DACIA
Nr. 86 (anul X), februarie 2013 magazin
care ocupă un loc atât de însemnat în Cronica Istoria lui întâlnim întâi mitul biblic al originilor, pe
arhiepiscopului toledan (toată prima carte a Isto- care îl putem socoti drept Mitul rasial. Este istoria
riei Gotice şi câteva capitole din Historia Ro- celei dintâi populări a Spaniei de către Tubal, fiul
manorum) se datora nu lipsei de discernământ lui Iafet, istorie scoasă din Geneză şi sprijinită pe
şi nici credulităţii scriitorului care, în partea de is- Sf. Ieronim şi Sf. Isidor[5]. În legătură cu ele-
torie propriu-zisă a operei sale, făcea dovada mente istorice mai controlabile sunt citaţi şi Pliniu
unui spirit critic foarte pronunţat. Ea este mai de- şi chiar Sisebut****[6].
grabă rezultatul unui concept de cultură şi de Întâlnim apoi mitul grec al lui Hercule,
moralizare asupra istoriei caracteristic epocii în care este Mitul eroic al acestui popor. Hercule e
care îşi scria opera. Acelaşi concept care făcea un venetic în Spania, un conchistador. Dar
ca Biserica să tolereze şi să favorizeze răspândi- învingându-i pe Gerion şi Cacus şi populând din
rea unei scrieri populare ca Historia Troiana după nou Celtiberia cu grecii aduşi de el de peste mări,
Dictys* şi Dares**, pentru a înlătura Iliada auten- îşi câştigă meritul unui adevărat întemeietor. Fiii
tică, socotită dăunătoare moralităţii creştine, şi lui Tubal se arătaseră mai puţin curajoşi în bătălii,
acelaşi spirit care, în secolul al XII-lea, producea nepurtând grija armelor. Ei au fost alungaţi din
Le roman de Troie al lui Benoist de Sainte- Hesperia, unde rămâne rege slujitorul şi vasalul
Maure, iar în sec. al XIII-lea prelucrarea în proză lui Hercule, Hispanus, de la care vine şi numele
a aceleiaşi istorii de italianul Guido delle ţării. Arhiepiscopul îşi ia elementele povestirii din
Colonne, cărţi răspândite şi în Spania. Tendinţa Eneida lui Vergiliu, din Metamorfozele şi Hero-
moralizatoare şi gustul cavaleresc transformau iedele lui Ovidiu şi din Lucan[7]. În versiunea din
nu numai conceptul istoric, mai redus la vechii Estoria de los Godos, în legătură cu distrugerea
cronicari, dar şi atitudinea morală faţă de le- Troiei este citat şi Dares[8], deşi menţiunea
gende, condamnate de scriitori anteriori. Un aceasta nu se află în textul original latin. Hercule
exemplu tipic îl putem vedea în modul cum e merită într-atâta simpatia arhiepiscolului, încât
tratată, de pildă, legenda Amazoanelor de Oro- acesta, explicând sfârşitul tragic al eroului, com-
sius şi de Jiménez de Rada. Istoria fabuloasă a bate legenda antică şi ţine să dea întemeietorului
acelor femei războinice, care purtaseră fierul şi Celtiberiei o moarte mai puţin păgână, mai
focul în tot Orientul, îi producea lui Orosius nu in- apropiată de idealul cavaleresc. Hercule moare
credulitate, ci indignare şi invectivă împotriva din dragoste şi dor pentru soţia sa. Nemaiputând
geţilor – Getae illi qui et nunc Gothi – pentru că suporta despărţirea, el aprinde un foc mare şi,
îngăduiseră femeilor să terorizeze lumea antică; din pasiune şi durere, se aruncă în el şi e mistuit
şi îi servea istoricului drept probă evidentă a su- de flăcări[9]. „Acesta e adevărul (spune autorul
periorităţii creştinismului, care nu mai îngăduia versiunii din Estoria de los Godos, interpretân-
astfel de fapte. Jiménez de Rada, povestind pe du-l pe arhiepiscop): cămaşa [trimisă de De-
larg istoria Amazoanelor, nu-şi ascunde admi- janeira] a fost iubita (fué la dueña), strânsoarea ei
raţia pentru frumuseţea şi vitejia fabuloaselor a fost tăria iubirii (fué la firmeza de la bien queren-
eroine, al căror regat – asigura el – „dăinuie până cia), iar veninul a fost focul marelui amor”[10].
în ziua de astăzi în ţara care se cheamă în limba Mitul roman lipseşte din Historia Gothica.
populară Feminia”[3]. Iar traducătorul contempo- Arhiepiscopul nu e un mare prieten al romanilor.
ran, care dă versiunea cunoscută sub titlul de Dar simţind această lipsă, el o repară într-o mă-
Estoria de los Godos, interpretând gândul şi ex- sură în Historia Romanorum, unde povesteşte
presia mai concisă a arhiepiscopului, încheie legenda lui Enea şi a Didonei[11]. Povestirea nu
provestirea cu semnificativele cuvinte: Estas son atinge Spania, faptele petrecându-se în Sicilia,
de la noble natura de los Godos („acestea – în Cartagina punică şi în Italia. În treacăt numai,
Amazoanele sunt din nobilul neam al goţilor”)[4]. autorul pomeneşte şi de Cartagena hispanică
Adâncindu-se în legendă, toledanul re- pentru a arăta că e întemeiată în altă epocă.
constituie toată geneza poporului iberic şi Puţina simpatie a istoricului pentru cuceritorii ro-
creează mituri care corespund straturilor succe- mani îl face să nu înglobeze cu convingere
sive de istorie şi de cultură ale Peninsulei***. În această legendă între miturile iberice. Dar pove-

17
DACIA
Nr. 86 (anul X), februarie 2013 magazin
stirea va fi reluată de Alfonso el Sabio, care îi va aparţine unui anume L. Septimius, fiind alcătuită
da rădăcini hispanice şi, atrăgând interesul pe la jumătatea sec. IV d.Hr. (N.ed.).
asupra figurii romantice a Didonei, va constitui **Dares „Frigianul” (Phrygius – cf. numele unui
ceea ce am putea numi Mitul feminin hispanic. preot troian al lui Hefaistos la Homer, Iliada 5, 9-
Toledanul se inspiră în această povestire din 11) era socotit încă din sec. II d.Hr. (cf. Aelian,
Heroidele lui Ovidiu în primul rând, mai puţin din Varia historia, XI, 2) drept autor al unei Iliade pre-
Vergiliu şi citează Historia Troianorum, care este homerice, scrisă pe frunze de palmier. Sub nu-
desigur textul atribuit lui Dictys şi lui Dares[12]. mele lui circula apoi o „traducere” latină (de fapt
Al patrulea mit şi cel mai extins în opera un fals „romantic”), redactată, se pare, în sec. V
istoricului Jiménez de Rada e mitul gotic sau, d.Hr. şi trecută sub numele lui Cornelius Nepos,
mai bine-zis, complexul miturilor gotice. cu o închinare către Salustiu (N.ed.).
Toledanul descoperă istoria fabuloasă a poporu- ***În prima versiune a manuscrisului, pe spatele
lui nordic, necunoscută lui Isidor, şi o amestecă filei cuprinzând aceste paragrafe se află urmă-
cu istoria reală, constituind povestirea semile- toarea schemă:
gendară care ocupă cea mai mare parte din - Geneza I Genezea Creaţia. Potopul. Fiii lui
cartea întâi a operei sale. Legendele diverse Noe.
intră în compoziţia acestei istorii. Unele, legate - Biblia şi Isidor II Despre Europa şi generaţiile
de originile goţilor, se pierd în depărtările tene- lui Iafet : Sciţii, Massageţii (?) şi goţii, după Isidor
broase ale Scandiei şi Sciţiei; altele, mai extra- coboară din Magog.
vagante, cum este aceea a Amazoanelor, rămân - Mitul lui Tubal, Biblia, Isidor, Ieronim III Despre
prin exotismul lor neasimilabile lumii iberice. Dar primii locuitori şi primul nume al Spaniei: Iberii
principalul mit atribuit goţilor, care câştigă o sem- coboară din Tubal (după Isidor şi Ieronim).
nificaţie morală şi lasă urme la toţi istoricii şi scri- Răspândirea fiilor lui Noe în Europa (Pylaci?)
itorii de mai târziu e mitul lui Deceneu sau al - Mitul lui Hercule IV-VII Mitul lui Hercule şi His-
înţelepţilor goţilor, din care toledanul face Mitul panus (N.ed.)
Înţelepciunii şi al Bunei cârmuiri (sabiduria e ****Rege al statului got între 612 şi 621, s-a
buen gobierno) al noilor întemeietori ai Spaniei. dovedit un adept al romanităţii, pentru care a lup-
Acest mit – cum bine se vede – nu e gotic, ci tat şi pe căi militare şi spirituale. A fost primul
getic. El contopeşte la un loc străvechea legendă rege germanic care a promovat cultura în ţara
a lui Zamolxis, zeul carpatic, cu tradiţiile dacice sa, scriind în latină epistole, hagiografie şi un
puse în seama goţilor. Jiménez de Rada adopta tratat de fizică şi cosmografică, De natura rerum.
aceste elemente din Iordanes, care amesteca is- (N.ed.).
toria goţilor cu a geţilor. Pe temeiul istoricului got
şi sprijinindu-se pe Orosius şi Sf. Isidor – adică *
pe o tradiţie hispanică independentă de Ior- NOTE
danes, arhiepiscopul dezvoltă această parte a [1]. Herodot, Historiae, IV, 8-10, cf. şi 12-13.
[2]. Pomponius Mela, Chorographia, II, 1, 11.
operei sale şi introduce, fără să-şi dea seama,
[3]. Herodot, Ibid., IV, 93.
mitul şi istoria dacilor în istoria poporului his- [4]. Strabon, Geographia, VII, 3, 12-13.
panic. [5]. Herodot, Ibid., IV, 95-96.
[6]. Strabon, op. cit., VII, 3, 5.
Explicaţii [7]. Platon, Charmides, 156 b-e.
*Sub numele lui Dictys „Cretanul” (Cretensis) – [8]. Herodot, op. cit., Iv, 94.
[9]. Ibid., IV, 93; 96.
legendar însoţitor al regelui Idomeneu din Creta
[10]. Strabon, op. cit., VII. 3, 8 (relatare sumară); Ar-
la asediul Troiei, asupra desfăşurării căruia ar fi rian, Anabasis, I. 3-4 (istorisire detaliată).
scris (pe frunze de palmier, în feniciană) un Jur- [11]. Diodor din Sicilia, Reliquiae, XXI, 11; 12, 1-3.
nal, tradus apoi în greceşte – ni s-a păstrat un [12]. Strabon, op. cit., VII, 3, 11.
compendiu intitulat Ephemeris belli Troiani, a
cărui redactare latină, întreprinsă sub puternica ________________
x - Zamolxis, Al. Busuioceanu, Editura Dacia , Bu-
influenţă stilistică a lui Salustiu şi a lui Vergiliu,
cureşti, 2009, p. 131 şi urm.

18
DACIA
Nr. 86 (anul X), februarie 2013 magazin

TEXTUL DE PE PLACA DE PLUMB


NR. 11
Mioara Căluşiţă-Alecu

Am studiat placa de plumb nr. 11, publi- terarea ei propusă de Dan Romalo, deşi în unele
cată de Dan Romalo [1, p.58-59], şi m-am stră- fraze din prezentul studiu nu am adoptat des-
duit să înţeleg informaţia transmisă. Încep părţirea textului în cuvinte realizată de Dan Ro-
lucrarea aceasta, reproducând placa şi transli- malo.

Placa nr. 11

19
DACIA
Nr. 86 (anul X), februarie 2013 magazin
Traducerea propusă a textului de pe placa gero, pregăteşte, organizează [1, p. 206].
nr. 11 gerota, anunţate [1, p. 206].
Duc şi fac în mijlocul cercului din cetatea io, acela, aceia [1, p. 209].
noastră, focul Soarelui. Spaţiul templului aşa molu, val de apărare [1, p. 220].
nivelează. Acu văzându-ne cu aceleaşi cereri, on, în, pe [1, p. 226].
fac prevestiri pentru cea mai nobilă dintre cetăţile rad, a netezi [1, p. 233].
noastre. Astfel indicate sunt acele rotiri ale rometa, repun.
pământului pe munte, în acea zi care face legă- rumun, odaie, spaţiu, (ca în engleză room).
tura însoţitorilor cu Genucla noastră. Este numit tole, templu rotund, înalte [1, p. 250].
conducător puternicul Egerio (organizator) al zio, zi, zile, ziua [1, p. 256].
cetăţii gete. Astfel îi repun val de apărare măreţii
ei bărbaţi conducători în Sarmigetusa. Este probabil că textul din placa nr.11 se
Traducerea cuvânt cu cuvânt referă la Sarmizegetusa Regia, capitala reli-
1. duc şi generează (realizează, fac) în mij- gioasă din Munţii Sureanu lângă Orăştie.
locul cercului al
2. noastrei cetăţi inelul (focul) de soare Traducerea propusă de Dan Romalo a tex-
3. al tempului spaţiu aşa rad (nivelează) acu tului de pe placa nr. 11
văzându- Duc şi ţăruşază în mijlocul inelului (cu
4. ne în cereri asociaţi (cu aceleaşi cereri) fac sens probabil de sanctuar rotund), pe ai noştri
acel ora- miei (sau îngeraşi) orăşteni. În tolosul soarelui
5. col (prevestire) pentru cea mai nobilă din- partizanii romanilor se rad. Acu, văzându-ne încă
tre ale noastre cetăţi dezbinaţi (poate nehotărâţi), o fac pe aceea ora-
6. astfel zeului sunt acelea anunţate prin gură col, pe cea mai nobilă dintre ai noştri orăşteni.
î- Zisele zeului sunt de ea rostite pe gură. În astă
( indicate sunt ale pământul rotirii pe zi facem legământ cu mândre soţii venite (posibil
munte) î- înzestrate) la Genucla. Este învestit rege puter-
7. n acea zi care face legătura soţi- nicul Egeriu, get al oraşului. Supun (sau predau)
8. lor cu a noastra genuclo este învestit bazi- valul lor de apărare marilor orăşteni, capi în
9. leu (conducător) durul (puternicul) egerio Sarmigietuza. [1, p.58-59].
(organizator) al cetăţii gete a- Chiar atunci când traducere propusă de Dan
10. stfel repun val de apărare ai ei măreţi Romalo este inexactă, ea trebuie apreciată ca
11. bărbaţi capi (conducători) pe sarmige- primul pas făcut spre rezolvarea problemei.
12. tuza.
Interpretarea unor cuvinte scrise pe placă
agnu, foc, conform agni [2, p. 8]. Bibliografie
asoto, aceste [1, p. 184]. 1..Romalo Dan, Cronică apocrifă pe plăci de
plumb? Ed. Alcor, Bucureşti, 2005.
auko, acu [1, p. 185].
2. Burnouf E., Leopold L., Dictionnaire classique
baseleu , bazileu, conducător [1, p. 186]. sanscrit-français, Ed. Maisonneuve, Paris, 1866.
diagr, oracol, [1, p. 194], prevestitor.

ABONAMENTE «DACIA MAGAZIN»


Începând cu data de 1.01.2013,
preţul unui abonament la revista noastră
este: 65 lei anual

20
DACIA
Nr. 86 (anul X), februarie 2013 magazin

Cetatea dacică Petrodava


I
Andrei Claudiu Roibu,
elev, clasa a XI-a, Piatra Neamţ

Nu cu mult timp în urmă, puţine lucruri se ştiau de- de seamă figuri ale ei, Klaudios Ptolemaios sau Ptolemeu
spre aşezările dacice din Moldova, şi în special de cele din în limbaj simplificat. Într-una din lucrările sale (Indreptarul),
zona subcarpatică. Iniţial, se considera că acestea ar fi avut Ptolemeu menţionează existența unei aşezări dacice, cu
în special un caracter civil, comercial sau de tranzit, carac- numele de Petrodava. Aceasta ar fi situată la 53°45’ longi-
terul militar fiind foarte redus sau chiar inexistent. Lucru tudine şi 47°40’ latitudine. Pe baza acestor informaţii, şi
acesta a dus involutar la apariţia ideii cum că spaţiul locuit având în vedere relativitatea coordonatelor lui Ptolemeu,
de daci la est de Carpaţii Orientali, mai târziu numită Dacia s-a presupus că Petrodava s-ar afla în Vestul sau Nord-Ves-
Liberă, era lipsit de cetăţi cu sisteme defensive puternice, tul Moldovei. Însă, pentru o mai bună identificare a locaţiei,
asemănătoare cu cele din Munţii Orăştie sau de pe întinsul s-a încercat o triangulare a poziţiei acesteia, în raport cu
Transilvaniei. Lucru care însă se pierde din vedere este că alte trei aşezări sau dave, despre care Ptolemeu
şi în regiunea subcarpatică a Moldovei se găsesc un număr menţionează că s-ar afla pe Siret, şi mai exact Piroboridava,
considerabil de aşezări dacice, care utilizează şi fructifică Tamasidava şi Zargidava, care au fost identificate în ultimii
capacităţile defensive ale cadrului natural, sporite mai apoi ani ca fiind davele de la Poiana, judeţul Galaţi, de la
doar prin câteva construcţii defensive, care însă nu impre- Răcătău şi de la Brad, judeţul Bacău. În urma acestor încer-
sionează la fel ca cele din Centrul ţării. Dintre aceste aşezări cări, s-a ajuns la concluzia că Petrodava ar trebui să se
merită amintite Horodiştea de la Calu (în zona Piatra găsească în zona subcarpatică, iar indiciile arătau că
Neamţ) şi aşezarea de pe Titelca, de la Tişeşti (în apropiere aşezarea s-ar putea găsi fie la Piatra Neamţ, fie la Piatra
de Târgu Ocna), care sunt construite pe înălţimi şi creste Şoimului, cele două localităţi nefiind foarte depărtate una
de stânci, care le conferă un grad de fortificare sporit doar de alta (cca 20km) şi cuprinzând amândouă importante ves-
prin prisma cadrului natural. Acesta poate fi însă şi motivul tigii dacice. Din acest punct, s-a încercat utilizarea unui alt
pentru care constructorii nu au încercat să utilizeze tehnica instrument de cercetare istorică, mai puţin precis decât
superioară de fortificare pe care o întâlnim în complexul de săpăturile şi descoperirile arheologice, dar cu toate acestea
la Orăştie. eficient şi mai precis, lingvistica. S-a pus problema dacă
În vecinătatea oraşului Piatra Neamţ, se găsesc prima parte a denumirii Petrodava, mai exact cuvântul Petro
două înălţimi care au fost utilizate de strămoşii noştri pentru ar putea avea în limba dacică aceeași semnificație cu gre-
a ridica aşezări puternice, care să domine valea Bistriţei şi cescul petra, care în traducere înseamnă stâncă sau piatră.
care să protejeze accesul în trecătoarea cunoscută astăzi Istoric vorbind, în cazul localităţii Piatra Neamţ, de-a lungul
sub numele de Cheile Bicazului. Una dintre aceste aşezări existenţei sale, numele său a orbitat în jurul cuvăntului pia-
a fost descoperită în anul 1904, pe înălţimea Cozla, în urma tra, care probabil îşi are provenienţa în numele Muntelui
idenficării unor urme de zidărie şi de fragmente ceramice, Pietricica, care practic domină oraşul. În Evul Mediu,
care s-a demonstrat a aparţine culturii dacice. Din păcate, aşezarea purta numele de Piatra lui Crăciun, pentru ca mai
aşezarea de pe Cozla a fost distrusă în întregime în ziua tâziu, până la reforma administrativă din 1864, aceasta să
de astăzi, în special din cauza lucrărilor de amenajare a se numească Târgu Pietrei, iar astăzi localnicii să o
parcului şi a construcţiilor moderne care s-au ridicat în ultimii numescă simplu: Piatra. Potrivit acestor argumente, lingviştii
ani. A doua aşezare dacică din zona oraşului Piatra Neamţ au conchis că este foarte probabil ca şi locuitorii antici ai
este cea de la Bâtca Doamnei, a cărei relativă depărtare de regiunii să fi numit aşezarea Petro iar zona fortificată Petro-
zona de întindere a oraşului, a permis ca aceasta să fie dava (cetatea / fortăreaţa pietrei ). Astfel, potrivit argu-
cercetată în cele mai bune condiţii. mentelor istorice, georgrafice şi lingvistice, istoricii au
Înainte de a discuta despre aşezarea de la Bâtca conchis că Petrodava ar fi una şi aceeaşi cu cetatea dacică
Doamnei, vom face o paranteză şi ne vom îndrepta atenţia de la Bâtca Doamnei, situată pe creasta unui deal stâncos
către epoca helenistică, mai exact către unul dintre cele mai aflat la cca 3-4 km de oraş, care impresionează prin fortifi-

21
DACIA
Nr. 86 (anul X), februarie 2013 magazin

caţiile sale, atât antropice cât şi naturale, sanctuarele de pi- laşi zid, care spre capăt coteşte în direcţia nord, formân-
atră şi numărul mare de vestigii descoperite pe raza sa. du-se ca o incintă exterioară a cetăţii, care probabil se con-
Cetatea dacică de la Bâtca Doamnei sau, aşa cum tinua cu o palisadă (zid de lemn).
am observat mai sus, Petrodava, se găseşte la 457m alti- În anul 1928, s-ar putea spune că au apărut
tudine absolută şi la aproximativ 140m de nivelul actual al primele indicii ale unei aşezări în zona Bâtca Doamnei. În
Bistriţei. Vârful sau înălţimea pe care este construită se urma unor sumare săpături întreprinse în acel an, s-au găsit
găseşte exact deasupra Bistriţei, iar din această poziţie, un număr de elemente dintr-un context neolitic-cucutenian.
orice apărător ar avea o largă perspectivă atât asupra văii Săpături arheologice la scară largă au început în anul 1957,
în care se găseşte oraşul Piatra Neamţ, cât şi asupra văii fiind conduse de N. Gostar de la Universitatea „Alexandru
Bistriţei şi drumului către Cheile Bicazului. Această carac- Ioan Cuza” Iaşi, care a confirmat presupunerile anterioare
teristică ar putea sugera că această fortificaţie ar fi avut cu privire la existenţa unei aşezări dezvoltate pe Bâtca
printre altele şi rolul de a proteja accesul dinspre şi înspre Doamnei. Primul şi cel mai vechi nivel de locuire identificat
Transilvania, şi comerţul care avea loc pe râul Bistriţa. În datează din epoca neolitică, aparţinând fazei Cucuteni A,
actuala sa poziţie, Petrodava fructifică la maxim şi capabi- peste care se găseşte un strat aparţinând epocii bronzului,
lităţile defensive ale mediului şi terenului: înspre răsărit, compus din vestigii dacice cărora le aparţine şi cetatea, şi
unde se găseşte valea pârâului Doamnei, panta este care se încheie cu un strat ultim, aparţinând feudalismului
aproape verticală, la fel cum este şi la miazănoapte , înspre timpuriu de la sfârşitul secolului XIII şi începutul secoulului
valea Bistriţei. În acest mod, a fost necesară doar fortifi- XIV.
carea versanţilor de sud şi de vest, care sunt singurele Cetatea se desfăşoară pe o suprafaţă totală de
pante accesibile pentru a urca la cetate. Accesul la cetate 20.000m2 pe creasta înălţimii, această suprafaţă cuprinzând
se făcea printr-o vale îngustă, care se continuă sub forma platoul central, terasele din partea de vest şi suprafeţele
unei pante line către cetate. În urma săpăturilor arheologice nivelate, destinate construcţiilor. Din cauza nivelului înalt al
din anii 1961-1962, s-a descoperit zidul care apăra cetatea fortificaţiilor, o teorie atribuie cetăţii rolul de a face parte
în partea de sud, construit din piatră de stâncă fasonată prin dintr-un sistem defensiv amplu, realizat pentru a suprave-
dăltuire, gros de 3,5 metri. Stilul arhitectural al zidului se ghea Valea Bistriţei şi trecătorea Cheile Bicazului, ambele
aseamănă cu stilul opus quadratum, întâlnit atât în Grecia de importanţă vitală atât strategico-militar, cât şi economic,
Antică, cât şi în Imperiul Roman, care se caracteriza prin alături de alte cetăţi, cum ar fi cea de pe Muntele Cozla (dis-
întrepătrunderea cărămizilor, care erau dispuse în rânduri trusă în 1904 de lucrările de amenajare la „Cercul
paralele, într-o manieră care să confere rezistenţă fără a se Gospodinelor”) şi cea de la Piatra Șoimului – Calul.
întrebuinţa mortar sau ciment. În cazul Petrodavei, s-a uti- Din punct de vederea arheologic, primul nivel
lizat o tehnică care introduce şi un liant între blocurile ma- dacic de locuire ar data din secolul II î.Hr., pe când cel
sive, mai precis, în acest caz s-a utilizat un amestec de de-al doilea nivel de locuire dacică ar data din perioada
pietre de stâncă şi lut. În spatele zidului de sud, s-au găsit cuprinsă între secolul I î.Hr. şi secolul I d.Hr. Prima fază se
urme ce ar putea indica prezenţa unei construcţii masive, remarcă prin puţine construcţii de piatră, întreaga suprafaţă
cel mai probabil un bastion, cu rol de apărare. În cazul pan- locuită fiind înconjurată de o palisadă groasă (circa 6 metri),
tei de vest, aceasta era apărată în aceeaşi manieră, de ace- care era întărită în locurile mai expuse unor atacuri cu pia-

22
DACIA
Nr. 86 (anul X), februarie 2013 magazin
tră. În a doua fază, pe traseul palisadei s-a suprapus zidul este îngrijit şi neted, executat din blocuri masive, care se
de piatră, de peste 3,5 metri în grosime. Deşi nivelul de reduc în dimensiune pe măsura creşterii în înălţime, sub as-
locuire dacic este destul de superficial, fiind în grosime de pectul unui opus quadratim, descris mai sus. La interior,
circa 25cm, săpăturile efectuate de arheologi au descoperit zidul era întărit cu un amestec de pietre şi lut, care îi con-
un număr mare de artefacte, printre care obiecte de cera- fereau atât rezistenţă, cât şi capacitatea unor reparaţii
mică, podoabe, arme şi unelte de fier, care dovedesc că rapide în timp de asediu. Arheologii au mai descoperit şi
acesta era mai mult decât o simplă aşezare dacică. Acest stâlpi masivi de lemn, care arseseră, lucru care ne sug-
strat a avut foarte mult de suferit din cauza construcţiilor re- erează că zidurile ar fi avut o suprastructură de bârne, lucru
alizate în epoca feudală, a tranşeelor şi sistemelor de forti- întalnit la multe construcţii antice. Înălţimea exactă a
ficare din cele două razboaie mondiale, şi din cauza zidurilor nu poate fi calculată cu exactitate, intuindu-se că
plantaţiilor recente de conifere. Alături de descoperirile arhe- aceasta ar fi fost între 4 și 5 metri. În total, fortificaţiile îi con-
ologice, aspectele vizibile ale aşezării, cum ar fi nivelul ridi- fereau aşezării aspectul unui oppidum, termen care în mod
cat al construcţiilor interioare şi al fortificaţiilor, simplist defineşte o aşezare fortificată atât antropic, cât şi
demonstrează că aşezarea de la Bâtca Doamnei prezintă natural, şi care prin importanţa ei, comanda administrativ o
o viaţă socială şi economică dezvoltată. Aşezarea nu a fost zonă largă. Nu se ştie dacă zidul a avut şi bastioane sau
ocolită de valul de dezvoltare şi înflorire care a cuprins în- turnuri de apărare, putându-se identifica doar într-un colţ
treg teritoriul dacic sub domniile lui Burebista şi Decebal, sud-estic urme asemănătoare cu cele ale unui turn, însă
ea cunoscând cea mai puternică dezvoltare în această pe- acestea sunt destul de distruse şi rău conservate. Dacă
rioadă. Declinul ei începe odată cu sfârşitul celui de-al acesta ar fi fost cu adevărat un bastion, atunci el ar fi avut
doilea război daco-roman din 105-106 d.Hr., romanii fiind baza patrată, de 9x9 metri, iar din ceea ce se ştie din alte
direct interesaţi de lichidarea oricărui avanpost care le-ar situri arheologice, el ar fi fost clădit la bază cu piatră, aseme-
putea periclita securitatea frontierei răsăritene sau care nea zidurilor, iar în partea superioară ar fi fost construit cu
le-ar putea pune probleme în cazul unei campanii rapide bârne şi lut şi ar fi avut cel puţin 7 metri înălţime. Starea
care să aşeze graniţa imperiului pe Prut sau Nistru. avasată de degradare a zidurilor a permis unui grup de
În continuare, vom descrie aşezarea de la Bâtca cercetători să afirme că acestea nu ar fi ziduri de incintă, ci
Doamnei, plecând de la zidul exterior şi continuâd către in- mai degrabă lucrări de consolidare a teraselor şi de ame-
terior. Zidul de piatră se întinde în jurul construcţiilor inte- najare a terenului, lucru cât se poate de neadevărat, ţinând
rioare şi se păstrează în ziua de astăzi cel mai bine în cont de importanţa strategică a aşezării şi de nevoia de pro-
partea de sud. Spre sud, de-a lungul zidului, s-a ridicat şi o tejare a vieţii economice şi sociale prospere din interiorul
palisadă întărită cu bârne şi nuiele, ca un element defensiv aşezării.
suplimentar, aceasta fiind latura cea mai vulnerabilă a Zidul exterior protejează un număr mare de con-
aşezării, pe unde se făcea şi intrarea în cetate. La constru- strucţii concentrate în special pe platoul central al aşezării.
irea zidului s-a folosit în special piatră locală, fasonată Între acestea se pot identifica mai multe locuinţe cu pereţii
sumar cu dalta. Temelia zidului a fost amenajată şi conso- din bârne şi temelii de piatră. Cea mai importantă zonă din
lidată într-o manieră ingenioasă, prin două straturi de pietriş interiorul cetăţii este în schimb sanctuarul, alcătuit din alini-
şi lut, care a permis să fie aplicată direct pe stânca de bază, amente de tamburi de piatră, foarte asemănătoare cu cele
fără a compromite structura superioră. Exteriorul zidului descoperite în complexul de aşezări dacice din Munţii

23
DACIA
Nr. 86 (anul X), februarie 2013 magazin
Orăştie. Părerile sunt însă împărţite în legătură cu numărul încă era răspândită în mare parte a Europei centrale şi de
de sanctuare care ar exista: marea majoritate a arheologilor răsărit, a fost depăşită, iar societatea dacică migrase deja
susţin că ar fi vorba doar de un singur sanctuar cu alinia- spre un nivel de civilizaţie echivalent cu cel din zona Medi-
mentele situate la nivele diferite, însă N. Gostar susţinea teraneană. În plus, prin localizarea ei, aşezarea demon-
că acestea ar fi de fapt două sanctuare. Cu toate acestea, strează că se poate vorbi de o uniformitate culturală, tehnică
prezenţa unui număr impresionant de tamburi de gresie, şi economică în tot arealul locuit de daci, existând puţine
aşezaţi la distanţe egale între ei, de 1,9m, relevă importanţa deosebiri între mentalitatea economică, militară şi culturală
centrului de locuire de la Petrodava. Acesta era vital pentru a dacilor răsăriteni, mai târziu dacii liberi, şi fraţii lor din Tran-
populaţia locală, nu doar economic şi militar, ci şi spiritual, silvania şi, cu precădere, din zona Munţilor Orăştie.
prin ritualurile care aveau loc în această zona sacră. Studiile Cu toate acestea, există un număr important de
arheologice relevă că în tot spaţiul geto-dacic, sanctuarele deosebiri între Petrodava şi cetăţile dacice din Munţii
sunt destul de rare, ele găsindu-se doar în aşezările cu Orăştie. Unele dintre ele se referă în special la tehnica uti-
potenţial economico-militar crescut, ca dovezi ale hege- lizată în construcţia zidului de incintă, care diferă de tehnica
moniei acestor aşezări într-o anumită zonă. Potrivit docu- folosită în cazul aşa-numitului murus dacus. În primul rând,
mentelor antice şi studiilor recente, se ştie, de asemenea, lipsesc acele blocuri masive de piatră, cunoscute ca „babe”,
că aceste sanctuare au o strânsă legătură cu viaţa ştiinţifică care aveau rol în fixarea bârnelor. Mai apoi, în cazul Petro-
dacică, deoarece preoţii, care slujeau în aceste locuri, davei, s-a utilizat un liant de lut în construcţia şi întărirea
aveau de cele mai multe ori şi preocupări de ordin ştiinţific, zidului, rol pe care îl îndeplineau în general bârnele de lemn,
cum ar fi studiul astronomiei, botanicii, fizicii etc. cel puţin în cazul cetăţilor din Transilvania. Folosirea unui
La fel de important ca descoperire este sanctuarul liant este probabil şi motivul ce a permis realizarea unui zid
de pe terasa de sud a cetăţii, identificat în urma campaniei mai gros în medie decât cele din Transilvania, care în ge-
de săpături din 1961. Acesta este localizat în afara zidului, neral nu depăşea 3 metri. Dacă ar fi să privim în lumea an-
însă foarte aproape de el. Era compus din patru tamburi de
tică, zidul de la Petrodava se aseamănă, în ceea ce priveşte
formă rotundă, fiind caracteristic construcţiilor dacice cu
tehnica, atât cu ziduri din vestul Europei, cât şi din zona Eu-
ziduri de piatră. Potrivit calculelor arheologilor, este primul
ropei Mediteraneene. Astfel, se poate spune că tehnica se
şi cel mai vechi sanctuar dacic aflat în afara centrului
aseamană atât cu oppida celtice şi ceea ce se înţelege prin
politico-militar din sud-vestul Transilvaniei, Munţii Orăştie.
murus gallicus, cât şi cu tehnica utilizată în cazul multora
În anul 1962, într-un nivel mai vechi, s-a descoperit un al
dintre oraşele greceşti nord şi vest pontice, caracteristice
doilea sanctuar, însă acesta era distrus partial, cel mai pro-
babil din cauza construirii bastionului. Acest sanctuar era pentru epoca elenistică. La fel de adevărat este că ziduri
format din patru aliniamente de tamburi, având aceeaşi dis- lucrate într-o manieră asemănătoare se găsesc şi la cetăţi
tribuţie şi orientare ca şi în cazul celor precedenţi. dacice din Munţii Orăştie, cum ar fi la Blidaru şi Piatra Roşie.
În interiorul cetăţii, asemenea aşezărilor din Munţii Acest lucru nu poate sugera decât o foarte strânsă legătură
Orăştie, s-a descoperit un număr mare de locuinţe, cu între spaţiul locuit de daci şi restul Europei, legătură care
pereţii din bârne căptuşite uneori cu lut şi cu temelie de pia- se baza pe intense schimburi atât comerciale şi culturale,
tră, fiind acoperite cu şindrilă. Acestea aveau în centru o cât şi tehnice. O altă diferenţă constă în utilizarea precară
vatră şi, de cele mai multe ori, fie formă rotundă, fie formă a materialului feros în construcţiile interioare cetăţii, cum ar
dreptunghiulară (în cazul celor mai mari). S-a identificat şi fi în cazul caselor. De asemenea, lipsesc cărămizile iar
o locuinţă mai mare, care avea probabil mai multe încăperi, ţiglele sunt în număr relativ mic.
situată pe platoul superior al cetăţii, care ar fi putut
reprezenta locuinţa unei căpetenii locale. Aceste locuinţe (va urma)
erau dispuse pe platou şi pe câteva terase, la o anumită
distanţă una de alta, în vederea evitării aglomerării edificiilor BIBLIOGRAFIE
şi a construcţiilor adiacente caselor. Mai mult decât atât, 1. Vladimir Agrigoroaei, Horodiştea de la Bâtca Doamnei
această ordonare în vederea obţinerii unui echilibru în 2. Viorica Crişan, Dacii din estul Transilvaniei, Sfântu Gheorghe,
cadrul teraselor, prin amenajarea ordonată a spaţiilor de 2000;
locuit, a celor publice, a zonei sacre şi a zonelor cu rol de- 3. Nicolae Gostar, Cetăţile dacice din Moldova, Bucureşti 1968;
fensiv, în vederea evitării aglomerării în planul construcţiilor
din interiorul cetăţii, la care se adaugă şi curăţenia din preaj- MAGINI ŞI DESENE
* Andra Lupancu, 2006
ma locuinţelor în vederea menţinerii unui climat sănătos
* C. Scorpan, 1965
înăuntrul zidurilor, ca şi în cazul complexului din Munţii
* Google Earth, 2006
Orăştie, demonstrează că vechea orânduire gentilică, care

24
DACIA
Nr. 86 (anul X), februarie 2013 magazin

Rădăcinile scrisului
Constantin Olariu-Arimin

Istoria scrisului este considerată ca un alfabetului pe cursul inferior al Dunării, cu care putem
fenomen dovedit odată cu descoperirea tăbliţelor de astupa orice gură de fiară turbată, fie ea cât de
lut ale emeşilor din Ki-ne-gi/Sumer, adică spre sfârşi- duşmănoasă, satanistă, revelată, sau de orice obârşie
tul mileniului IV î.e.n. prin semnele pictografice şi ul- ori scorneală ideologică sau sminteală omenească.
terior cele numite ,,cuneiforme”, dar acestea au În lucrarea Mitologia poporului român,
dispărut către sfârşitul secolului III î.e.n., iar scrierea apărută în anul 2006, autorul Tudor Pamfile culege
fonetică ar fi apărut la fenicieni pe la anii 1000 mai multe legende româneşti despre urieşi sau jidovi,
î.e.n.– popor foarte sclivisit şi aşezat într-ale glagoriei iar una dintre ele zice, prin gura unui ţăran bătrân şi
– fiind şi de neam semit după născocirile unora din sfătos, că ,,românii ştiu a scrie de pe timpul urieşilor”,
partea a doua secolului XIX. De la acest ,,izvor de informaţia rămânând doar ca o poveste ciudată şi ui-
înţelepciune” semită s-au adăpat setoşii greci în prima tată ca toată istoria noastră adevărată. Numai că a
parte a secolului VIII î.e.n.; apoi, ajungând ei în venit vremea şi pentru acest licăr de adevăr să fie scos
Peninsula Italică, l-au dat şi etruscilor, care ne-au lăsat din întunericul afurisiţilor şi pus în lumina încă
dovada unei tăbliţe de fildeş pe la anii 700 î.e.n., astfel neştiutei culturi identitare a strămoşilor noştri
lumea fiind salvată de la întunericul necunoaşterii de geţibegeţi şi nu neam de ţigani, cum se ostenesc unii
către civilizaţii semiţi fenicieni! Numai că fenicienii să ne facă de ceva vreme.
nu scriau fonetic, fiindcă foloseau numai consoanele Cato cel Bătrân (234-149 î.e.n.) scrie în lu-
(22 la număr), iar vocalele le citea fiecare după pro- crarea Origines, din care s-au păstrat numai câteva
pria goarnă şi iarăşi nu iese bine drăceasca zicere cu rânduri, despre neamul get că ,,aveau o scriere cu mult
adevărul istoric şi lingvistic! mai înainte de întemeierea Romei căci ei cântau
Însă unii îndârjiţi au mai scormonit prin zonă faptele de vitejie ale eroilor lor în ode scrise şi acom-
descoperind scrierea din Ugarit, care era mai veche paniaţi la fluier, aşa ceva s-a înfăptuit de romani la
cu două sute de ani decât cea a fenicienilor, dar, cum multă vreme după ei”. Dacă legendele Romei spun că
şi aceştia erau de neam semit, snoava a rămas ca ade- cetatea a fost întemeiată pe la anii 753 î.e.n.; atunci,
văr istoric. Despre apariţia scrierii în mileniul VII-VI judecînd istoria după zisa romanului, strămoşii noştri
î.e.n. în bazinul inferior al Dunării, nici o vorbuliţă pe erau în vechimea vechimilor mult mai iscusiţi în ale
Wikipedia, cea mai afurisită formă de manipulare de scrisului faţă de populaţiile din peninsula italică, după
azi, fiindcă de la sfîrşitul secolului XIX, cum am ară- adevărul scris chiar de ei. Tot el aminteşte de o stâncă
tat mai sus, meseriaşii minciunii s-au vrut obligatoriu uriaşă pe care fusese zgâriat de către uriaşi alfabetul
puşi moţul neamului omenesc. getic, cam din vremea potopul. Să ne luminăm mai
Despre tăbliţele descoperite la Tărtăria scriu mult de o geană, ce spunea bătrânul mioritic cu privire
unii din ceata celor amintiţi mai sus că ar fi un sistem la vremea de când românii ştiau să scrie, este confir-
de mesaje ciudate care nu au fost încă descifrate. Eu mat din surse istorice latine antice. Şi asta nu este tot!
le zic ba şi că mint cu neruşinare, fiindcă ele au fost Mai avem nişte legende care spun că toată
descifrate în urmă cu mai bine de 30 de ani de învăţătura românilor – deci şi scrisul – au
sumerologii ruşi şi chiar scrierea sumeriană – care la primit-o de la neamul urieşilor, care ar fi trăit în vre-
început a fost pictografică, dar ei uită să spună acest muri uitate pe pământurile locuite în prezent de către
amănunt foarte important pentru istoria lumii, deşi mioriticii carpatini.
s-au adunat cam 50000 de semne – a plecat din jurul Dar să scormonim puţin şi prin poveştile
Carpaţilor, aşa cum scriu destul de limpede şi tăbliţele lăsate de vechii greci unde găsim pe Pausanias cu a
lor de lut cu semne cuneiforme. Avem însă mărturii sa Descrierea Greciei, ce ne-a lăsat mărturie că cen-
mitologice, epigrafice şi arheologice privind originea trul religios de la Delphi ar fi fost construit în timpuri

25
DACIA
Nr. 86 (anul X), februarie 2013 magazin
de mult uitate de către hiperboreenii din nordul Istru- Homer aminteşte în Odiseea de Echidna că
lui, iar Herodot în Istorii spune chiar cu 400 de ani era o femeie nemuritoare din neamul titanilor dar
înainte, scriind că acest neam al hiperboreenilor tri- cu partea de jos a trupului în formă de şarpe, ce locuia
mitea în fiecare an ofrande oracolului, aici poposind în ţara Arima împreună cu soţul ei Tiphon într-o
fecioarele: ,,Arge şi Opis veniseră chiar odată cu peşteră. Zeii grecilor, dorind să fie singurii stăpâni ai
zeii”, adică la începutul zorilor civilizaţiei neamurilor lumii, i-au luat şi pe aceştia la rost, prăvălind peste ei
din Peloponez. o stâncă uriaşă să nu-i mai ştie lumea decât pe ei, iar
Alt grec, Platon (427-347 î.e.n.) în lucrarea pe uriaşii sau titanii, ca vechi stăpâni ai lumilor dum-
Axiochos a pus în gura lui Socrate o poveste despre nezeieşti, i-au îngrămădit în Tartar. Şi Pindar, amintit
nişte table triunghiulare de aramă aduse la Delos de mai înainte, a lăsat scris că ,,Hiperboreii locuiesc în
fecioarele hiperboreene Opis şi Hekaerge, cu un părţile îndepărtate lângă templul lui Apolo. Ei sînt cu
conţinut religios, adică scrierea a fost adusă la greci totul nedeprinşi la război şi se trag, după cum spun
din nordul Istrului prin secolele XVI-VIII î.e.n., tradiţiile, din neamul titanilor celor vechi; ei sunt
acolo unde se aflau hiperboreenii, iar mai tîrziu nea- stabiliţi sub suflul cel rece al lui Boreas şi cinstesc pe
mul geţilor, cum au fost numiţi băştinaşii de către un rege din neamul arimaspilor.” Or, acest neam al ti-
aceiaşi vechi greci şi deci alfabetul nu a fost preluat tanilor a mai fost numit în mitologia grecilor şi gi-
de la ,,semiţii fenicieni”, scorneală cu care se ganţi sau uriaşi, ca să ştim ce limbă vorbim şi unde
drăgălesc leprele născocitoare de adevăruri revelate. ne sînt rădăcinile. Dacă strămoştii noştri ştiau că au
În limba greacă veche, cuvântul hecaergos, înseamnă primit de la aceşti urieşi (jidovi) binevoitori sau titani,
„cel ce îndepărtează primejdia”, adică tocmai puterea după zurba vechilor greci, scrisul şi toată înţelep-
invocată prin conţinutul religios al tăbliţelor de aramă. ciunea; acest adevăr le va fi tuturor mincinoşilor de
Templul din Delphi se numea în vechime ,,krisa”, cum mare supărare.
găsim la Homer în Imnul către Apollo, iar în limba După legendele noastre şi scrierile vechilor
română veche cuvântul criş înseamnă „bogat, fericit, greci şi romani, strămoşii noştri uitaţi în umbrarul is-
norocos, blagoslovit”, adică tot ce îşi doreşte un cre- toriei ştiau a folosi alfabetul încă din secolele XIII
dincios al lui Apollo. Pe tăbliţele de plumb des- î.e.n., înluminare primită de la titani, giganţi sau
coperite la Sinaia cuvântul cris înseamnă „judecată urieşi, neam scoborâtor din zei, care i-au înţelepţit în
cerească”, „judecată dreaptă” sau „judecata Ziditoru- multe pe hiperboreeni, abi, arimi sau geţi, în fapt toate
lui”, taman ce zic şi vechile izvoare greceşti. Templul numele acestea fiind folosite pentru marele popor
din Delphi a fost construit şi reconstruit de mai multe arimin, care trăia în ţara Arima sau Ariminia din nor-
ori între anii 1600-1100 î.e.n. dul Istrului.
O altă informaţie despre apariţia scrisului la Şi acum să aduc argumentul arheologic amin-
grecii antici şi originea lui nord-istreană o găsim la tit de Cato cel Bătrân, care a lăsat mărturie că geţii ar
Pindar, poet ce a trăit în secolul VI-V î.e.n., unde în fi primit scrierea de la titani sau urieşi pe o stâncă
poemul Pithyce (lV, 31, 3) scrie despre Orfeu că a fost uriaşă cam din vremea potopului, deci mult înaintea
prooroc, mare cântăreţ, poet şi vindecător, descoperi- apariţiei popoarelor din Peloponez şi din Peninsula
tor al literelor şi scrierii, fiind din Tracia, adică Italică.
arimin după neam sau getbeget. Tot acest arimin isteţ, În peştera Gaura Chindiei din judeţul
care ar fi trăit înaintea războiului Troiei (mijlocul se- Caraş-Severin – fotografiile de mai jos – există cu
colului XIII î.e.n.), ar fi dat grecilor nişte scrieri teo- adevărat o stâncă uriaşă pe care sunt desenate
logice şi filozofice, precum şi tăbliţe sacre, ce erau între mileniile XV-lX î.e.n., cu ocru, cam 425 de
un tratat de medicină în versuri pentru vindecarea bo- semne, dintre care cele mai multe se găsesc folosite
lilor trupului şi ale sufletului. pe tăbliţele de plumb descoperite la Sinaia!!!

26
DACIA
Nr. 86 (anul X), februarie 2013 magazin
Deşi această peşteră a fost cercetată de către Câmpulung-Moldovenesc şi care dovedeşte continu-
arheologi români dar şi străini, până acum nu s-a făcut itatea noastră pe aceste meleaguri timp de peste 9000
explicit vreo legătură între semnele desenate aici pe de ani! În capătul rîndului este o fotografie mai bună
stânca uriaşă şi cele folosite pe tăbliţele de plumb des- a bărbatului din cea precedentă la care surprinde unele
coperite la Sinaia, dar nici cu literele alfabetelor latin modele ce formează barba, găsindu-se în stâlpii noştri
şi grec, să nu supere cumva strălucita istorie şi civi- puşi la capătul morţilor şi în Coloana fără sfârşit, fă-
lizaţie antică, venită toată numai de la cele două cută de C. Brâncuşi. Modelul rombului simboliza
popoare, cum au stabilit meseriaşii în făcături din se- unirea Tatălui Ceresc cu Maica Pământească, din care
colul XIX şi prima parte a secolului XX. Dar nici la s-a născut lumea văzutelor şi nevăzutelor, el reprezen-
noi nu s-a cântat altă muzică decât cea falsă ticluită tând universul sau oul cosmic.
de străini pentru noi sau chiar de unii întunecaţi Tărtăria este un alt loc de referinţă a
români din neam în neam, însă amarnic înduşmăniţi dăinuirii noastre pe aceste meleaguri şi o dovadă a
asupra strămoşilor. meşteşugului scrisului pe care îl stăpâneau, cum ne
Lepenski Vir este o localitate în Serbia, si- dovedesc tăbliţele de mai jos, răspândindu-se apoi
tuată în apropierea malului drept al Dunării în zona miraculoasa născocire în lumea largă. Dovezile arhe-
peşterii Gaura Chindiei de pe malul stâng românesc, ologice vin de pe la anii 6250 î.e.n., zona fiind locuită
unde s-au găsit urme ale omului din mileniul XX î.e.n. cam 700 de ani. În apropiere de Tărtăria este Parţa, cu
în peşterile din regiune. Pe un mic platou în această un şantier arheologic la fel de vechi dar mai bogat în
localitate s-a descoperit o formă de aşezare omenească vestigii, aici găsindu-se o comunitate formată din cca
din mileniul VII î.e.n., formată din câteva zeci de 180 de case din care unele cu etaj, pe când în
locuinţe aşezate de-o parte şi de alta a unui drum, fiind Mesopotamia, ,,leagănul neamului omenesc”, după
prima formă de organizare din istoria lumii după un făcătura ,,semiţilor cazari”, nu este nicio urmă de exis-
plan a unei aşezări umane. Tot aici s-au descoperit tenţă materială a trecerii omului pe acolo în respec-
zeci de statuete şi multă ceramică ce avea desenată pe tivele vremuri!
ea diferite semne, care unele seamănă sau sunt iden-
tice cu litere folosite de geţi pe tăbliţele de plumb.

Vinča şi Turdaş sunt două locuri unde s-au


descoperit dovezi arheologice privind folosirea scrisu-
lui încă de pe la sfârşitul mileniului VI î.e.n., cum se
vede în tabelul de mai jos şi din fotografiile unor res-
turi de ceramică de la Vinča. Deşi Turdaş se află pe
valea râului Mureş în România, iar Vinča este la mar-
ginea oraşului Belgrad în Serbia, distanţa dintre aceste
În stânga am pus un tabel cu semnele de- puncte fiind de peste 350 de km, semnele comune
scoperite pe ceramica din Lepenski Vir, spre dreapta folosite pentru scris dovedesc unitatea lor spirituală
sunt trei statuete cu caracter religios, poate familia şi de neam. Situaţia sitului de la Turdaş este secret de
cerească, unde în centru este înfăţişat un bărbat cu stat, adică a grupărilor criminale ce conduc la vedere
barbă (Tatăl Ceresc), în dreapta este o femeie (Maica sau din umbră România de azi şi cam din urmă cu 150
Pământească), iar în stânga o figură parcă neterminată
de ani, iar pentru siguranţă a fost îngropat sub au-
a unei persoane tinere (Fiul Omului). Lângă Maica
tostrada trasă intenţionat peste sit să nu se mai ştie ce
Pământească am pus un detaliu al acestei reprezentări
şi cum, fiindcă supără îngrozitor oştirea întunericului!
teologice descoperit pe o cruce din piatră în oraşul

27
DACIA
Nr. 86 (anul X), februarie 2013 magazin

În capătul rândului de sus am pus şi un vas


care are pe interior inscripţia GULIU III, scrisă de la
dreapta spre stânga, cu sensul de „gustă Mântuitorule”
sau Salvatorule, adică o ofrandă adusă divinităţii
supreme de către cei ce locuiau acolo prin mileniul VI
î.e.n. Dar mai dovedeşte faptul că locuitorii acestor
locuri aveau o scriere fonetică încă din mileniul VI
î.e.n. şi, oricât s-ar umfla în pene,,semiţii cazari” cu
scrierea consonantică de pe la anii 900 î.e.n., toată
povestea lor nu este decât o golănie deşănţată şi doar
atât!

mitru Ioniţă, de unde a adunat 150 de piese din care


100 au semne inscripţionate pe ele
Semnele din rândul de sus au fost folosite în
scrierea de la Karanovo în mileniile VI-IV î.e.n., iar
cele mai multe dintre acestea se găsesc identice sau
asemănătoare cu ale geţilor folosite pe tăbliţele de
plumb descoperite la Sinaia. Localitatea Karanovo
este situată în partea central-estică a Bulgariei, judeţul
Sliven, iar locul arheologic este situat pe un deal mic
unde erau cca 100 de case, fiind locuit cam 1500 de
ani. În partea dreaptă sunt puse trei tăbliţe scrise, care
au fost descoperite în acest loc, fiind numit până în
secolele VIII-X Mesia, teritoriu locuit de geţi sau
O tăbliţă de lut descoperită la Suplacul de vlahi, cum au fost numiţi băştinaşii de către greci şi
Barcău (stânga, sus), judeţul Bihor, cam de 7 cm în slavi în feudalism.
diametru, executată pe la anii 5500 î.e.n., cu o scriere Hândreşti este un sat din comuna Oţeleni,
realizată prin puncte între cele două despărţituri, cum judeşul Iaşi, unde în anul 2012 din primăvară până în
apare şi pe tăbliţa de plumb nr.1, după numerotarea toamnă, au fost adunate de pe ogoarele arate de trac-
mea. Spre dreapta sunt tăbliţele din lut descoperite în toare, peste 600 de obiecte din ceramică şi piatră ve-
anul 2009, care s-a datorat unei viituri a râului Bistriţa nite din neolitic. Vestea a zburat din ziarul Bună ziua
ce a rupt o parte din mal în punctul numit Vadu Rău Iaşi din 25 septembrie, care dădea şfară peste plaiurile
din perimetrul comunei Fărcaşa, judeţul Neamţ, iar mioritice că profesorul Mihai Vasilencu a găsit pe
omul potrivit la locul potrivit a fost profesorul Du-

28
DACIA
Nr. 86 (anul X), februarie 2013 magazin
acele meleaguri, şi ce a uitat timpul să distrugă, o co- unor locuinţe de formă dreptunghiulară cu podeaua
moară pe care mulţi ar dori să nu o ştie că există. din lut ars, dovedind că au fost incendiate, cuptoare
Dar aici, nu este un singur loc unde au fost de ardere a ceramicii, suflători şi multe obiecte din
dezgropate de plugurile tractoarelor care arau, ci mai piatră, toate dovedind că vestigiile vin dintr-o aşezare
mult, găsindu-se mulţime de obiecte din piatră şlefuită neolitică (8000-3000 î.e.n.), ce cuprinde o suprafaţă
(vârfuri de săgeţi, de suliţe, topoare, diferite cam de 6 kilometri. Autorul descoperirilor, profesorul
răzuitoare, dălţi, fusaiole, o piatră de măcinat, alte M. Vasilencu susţine că perimetrul pe care l-a cercetat
pietre cu folosinţă încă necunoscută), toate arătând un are locuinţe din mai multe perioade istorice şi va tre-
spaţiu unde au fost cândva locuinţele unor oameni din bui ca munca de teren să fie extinsă pentru a se lămuri
vechime. S-au mai adunat de pe câmp statuete pe deplin perioada istorică de provenienţă a obiectelor
zoomorfe sau antropomorfe, ceramică fină, semifină arheologice descoperite până în prezent, pe etape
sau grosieră, un cap de bovideu, precum şi urmele specifice.

ATESTAREA DOCUMENTARĂ A
AŞEZĂRILOR UMANE
din vol. Comunitatea românească din estul Serbiei*

I
Ionelia Toarcă
În unitatea studiată, o primă generaţie de
aşezări, atestată documentar, este cea a aşezărilor din
perioada romană. Amintim cetăţile şi bastioanele ro-
mane: Zanes (Cladovo), Taliata (Donji Milanovac),
Cuppae (Golubăţ), Vimiancium, Gamizgrad, Horreum
Margi (Čupria), Idimus (Medvegea), Capu Fossae
(Techia) etc...
Datarea unora dintre aşezările actuale începe
însă cu secolele XII-XIII, fiind menţionate chiar în
hrisoave sârbeşti din timpul lui Stefan Nemanja
(1198-1199)[1].
Aşezări umane sunt atestate în regiune şi în
secolul al XIV-lea: Brigheniţa, Zidilje, Brodiţa,
Kucevo, Sena, Srpce, Voluia, Bucovcea, Orlievo, Harta „Banatului Timişoarei”, 1740
Jdrelo, Petka, Topolovnic, Osaniţa. Este consemnat,
însă, anul primei atestări cunoscute a localităţii, cu nu-
pentru această zonă, sunt realizate de austrieci. În
mele actual sau altul cunoscut de populaţia locală.
acest sens, menţionăm harta „Karte von dem Koni-
Multe localităţi sunt mai vechi decât anii menţionaţi,
greich Servien” – hartă militară austriacă (1717),
dar nu există o certitudine asupra anului fondării.
hărţile întocmite de G. Lejean (1861), L.N. Maicov
Între secolele XIV-XVII, aşezările umane din
(1873), prof. dr. Weigand (1900), L.T. Boga (1913),
estul Serbiei apar menţionate fie în recensămintele
G. Vâslan (1910), N. Popp (1921), Ion di la Vidin.
turceşti, fie sporadic, în scrierile unor învăţaţi care au
În 1740, în harta „Banatului Timişoarei”,
cutreierat acest ţinut.
regiunea dintre Timoc şi Morava este împărţită în şase
Începând din secolul al XVIII-lea, apar mai
districte: districtul Klutscher, Krainaer, Krivinaer, Die
multe informaţii cu privire la aşezările omeneşti, da-
Omoli, Kutschainer, Kollumbaczer[2].
torită întocmirii documentelor cartografice cu un
Este ştiut faptul că la începutul secolului
conţinut mai exact şi mai diversificat. Primele hărţi
XVIII-lea, regiunea era sub ocupaţie austriacă, hărţile

29
DACIA
Nr. 86 (anul X), februarie 2013 magazin
din această perioadă având o deosebită valoare. Bukovce, Kobilje, Kladurovo, Orljevo, Dobra, Bol-
Documentele cartografice austriece pun în jetin, Milanovac-Donji, Meljnica, Dubokica, Setonye,
evidenţă o serie de localităţi, atestate în timp (Oriş- Roanda, Medvjedja, Isakovo, Bigrenica, Krupaya,
tioara, Costeşti, Vlaşca, Clodul-Cladova, Bătuţa, Vlaško, Srbska, Ćuprija, Giurakovo, Topolovnik,
Vlaseţu, Vlaskita, Văltura, Gura Sergun, Vlaşchi Dol, Kusiljevo, Dobro polje, Zlot, Osnić, Šarbanovac,
Drestie, Stana, Cestuga, Resestuga) pe care G. Vâlsan Lasovo, Bačevica, Nikulićevo, Grljan, Prlita, Vražo-
nu le mai regăseşte reproduse în hărţile sârbeşti de mai granica, Oštrelj, Bućje, Krivelj, Salaš, Gornjani, Cr-
târziu, unele fiind greşit transcrise, altele falsificate în najka, Vratna, Tekya, Petrovo Selo, Sin, Kladušnica,
mod intenţionat, iar cele mai multe nefiind trecute Podvrska, Brloga, Gegerac, Kostol, Kobovo, Vajuga,
deloc[3]. Bordelj, Jabukovac, Dupljane, Karbulovo, Radujevac,
În aceste condiţii, pe harta „Serbia Austri- Negotin, Mokranje, Kobišnica, Zlokuća, Čokonjar.
acă”, apar localităţile: Podgoraz (Podgorac), Popo- În harta întocmită de prof. Weigand în 1900,
vac, Slot (Zlot), Vrashogrnaz, Krivelj, Tyuprya, apărută în Linguistiescher Atlas, „Volkerkarte des ru-
Medvedya, Svilainatz (Svilajnac), Porodin, Poshare- manischen sprachgebietes-Harta etnică a arealului
vaz (Požarevac), Gradichtye (Gradište), Golubatz lingvistic românesc”, apar numeroase localităţi în care
(Golubac), Milanovatz (Donji Milanovac), Maidan- elementul românesc este majoritar: Urovita, Kloko-
pek, Grabova, Tekia, Kladova, Zrnaika (Crnajka), cevac, Plavna, Kobisnica, Radujevac, Bukovice,
Krepolyn, Radayevatz (Radujevac), Negotin, Jasikovo, Dubočane, Topla, Buče, Tanda, Crnajka,
Gornyane (Gornjane), Sikole, Krively (Krivelj), Miroč, Vlaole, Gorniani, Krivelj, Debeli, Lug, Dâl-
Bukovaz (Bukovac). boca, Dobra, Kučajna, Cerevica, Kaono, Čeremosnik,
În 1861, apare „Harta etnografică a Turciei Ždrelo, Sena.
Europene şi statelor vasale autonome”, întocmită de Chiar dacă forma denumirii aşezărilor a fost
G. Lejean, ce constituie un document foarte valoros schimbată adesea, datorită transcrierii adaptate la
în ceea ce priveşte numele localităţilor precum şi grafia statului respectiv, hărţile din secolul al XVIII-
structura etnică a aşezărilor: Kladova; Golubinje, Brsa lea au păstrat numele iniţial al localităţilor, dat de către
Palanka (Brza Palamka), Mossna (Mosna), Topolnitza localnici.
(Topolnica), Tabakovatz, Rudna Glava, Vlaolze Ion di la Vidin în „Harta Tribaliei” trece lo-
(Vlaole), Gornjan, Malainitza (Malajnica), Tanda, calităţile din arealul moravo-timocean, cu numele
Stubica (Štubik), Plavna, Djanovatz (Geanovăţ), Ko- românesc, aşa cum era pronunţat de locuitori, unele
roglasch (Koroglaš), Mokrani (Mokranje), Karbelova, localităţi trecându-le chiar cu denumirea din perioada
Sokol (Sikole), Salatz (Salaš), Duboschian romană: Castelu (în prezent Costol), Grădişte, Podu
(Dubočane), Tchokonjatz (Čokonjar), Zaichar (Za- Lung (Pozarevac), Golumbei (Golubac), Melania
ječar), Grljan, Osnitz (Osnić), Podgoratz (Podgorac), (satul nu mai există), Pincum, Adâncata, Lşniţa, Cu-
Zvesdan, Nikolitchevo, Hamzigrad, Metovnitza, clova, Ranovăţ, Melniţa, Piatra Mlavi (Petrovac na
Slatina, Ostrel, Brestovatz, Bor, Krivel (Krivelj), Mlavi), Ursoaia, Despotova (Despotovac), Vlaşna,
Boutchen (Bućje), Schaugubitza (Žagubica), Podu Nou (Ciupria), Popiţa, Balta Rece, Valaconie,
Bolievatz (Boljevac), Dobropoli (Dobropolje), Gur- Lucova (Lukovo), Podgoria (Porgorac), Prahova (Pra-
gussovatz, Valiakom (Valeaconje), Lukovo, Jidel hovo), Cădâna, Mihăilă (Mihajlovac), Clococei
(Židilje), Krupaia, Trojanje, Busur, Burovatz, Bobova, (Klokocevac), Claudia, Techia etc.
Vitejevo, Porodin, Tchestobroditza (Ćestobrodica), După 1833, din momentul alipirii întregii
Lapuschnik, Krepolin, Jdrlo (Ždrelo), Milanovatz regiuni dintre Timoc şi Morava la statul sârb, ca ur-
(Donji Milanovac), Debelilug, Maidanpek, Boletin, mare a politicilor de deznaţionalizare, numele
Duboka, Mirievo, Dvorisch (Dvorište), Kisilevo, aşezărilor încep să fie modificate oficial, hărţile sta-
Gradischtće (Gradište), Dobra, Golubatz (Golubac), tului major sârb arătând că regiunea din estul Serbiei
Pojarevatz, Kostolatz (Kostolac), Rama (Ram), este un ţinut cu denumiri sârbeşti numeroase. Denu-
Tchourakovo (Giurakovo). mirile de altă origine, în marea lor majoritate
Harta lui L.N. Maicov, „Harta etnografică a româneşti, au fost traduse, adaptate la grafia chirilică
regiunii estice a Principatului Serbiei” (1873), scoate sau pur şi simplu schimbate[4]
şi ea la rândul său în evidenţă o serie de localităţi: Reţeaua de aşezări. În prezent, în estul Ser-
Dubravica, Petka, Kostolac, Drmo, Zaton, Popović, biei se află 532 de localităţi, dintre care 20 oraşe şi
Poljana, Mal, Crniće, Tribrode, Rabrovo, Mustapić, orăşele şi 512 aşezări rurale[5], a căror populaţie în-
Ponikva, Cašljeva Bara, Tumane, Rakova Bara, Turia, suma la recensământul din 2002 –712.050 de

30
DACIA
Nr. 86 (anul X), februarie 2013 magazin
locuitori. În anul 2009 se estima o scădere a populaţiei Casele sunt aşezate unele lângă altele, fără o ordine
până la 613.419 de locuitori, ultimul recensământ al anume, cu uliţe întortocheate, la răscrucea din mij-
populaţiei având loc în toamna anului 2011. locul satului fiind loc, de obicei, pentru biserică, pen-
Condiţiile de climă, relief, de distribuire a tru puţurile de apă, crâşmă, sau pentru organizarea
apei (de suprafaţă şi freatică), de sol, reprezintă un horei „oro”, sau „kolo” (în limba sârbă).
complex natural ce justifică preferinţele arătate de Altitudinea medie a satelor din estul Serbiei
populaţie pentru utilizarea rurală a regiunii. Satele este cuprinsă între 100-300 m. cea mai joasă altitudine
concentrează mai mult de jumătate din populaţia o întâlnim la aşezările de pe valea Timocului şi valea
regiunii (peste 60%). Totodată, ele au fost acelea care Pekului. În opştina Negotin, satele Radujevac şi Srbo
au asigurat continuitatea populaţiei în zonă, spre de- sunt situate doar la 40 m deasupra nivelului mării, în
osebire de oraşe, a căror existeţă a fost în unele pe- opştina Kaldovo, satul Ljubicevac (fost Bordei) la 40
rioade atenuată până la dispariţie. Totodată, satul a m, iar în opştina Maidanpek, satul Velesnica la 40 m
participat din plin la îmbogăţirea patrimoniului civi- şi Vaiuga la 46 m; satele aflate la cea mai mare altitu-
lizaţiei şi este păstrătorul artei populare, al etnografiei dine se întâlnesc în opştina Despotovac – satul Ravna
şi folclorului, în mare parte, românesc, în multe cazuri Reka (620 m) şi în opştina Maidanpek: satele Vlaole
în forme originare. la 600 m şi Jasikovo la 700 m.
Astfel, densitatea cea mai mare de aşezări
AŞEZĂRILE RURALE umane o întâlnim de-a lungul văilor râurilor Timoc cu
Tipologia satelor. Relieful se constituie ca afluenţii lui Dunăre (în aval de Techia), Poreč, Pec,
suport principal al aşezărilor umane. În cadrul facto- Mlava, Morava, şi a afluentului său, Rešava (table nr.
rilor naturali, rolul determinant în apariţia şi dez- 2).
voltarea aşezărilor umane l-a avut apa. Satele diferă ca mărime, formă şi construcţii,
Cele mai multe sate din estul Serbiei sunt în principal în funcţie de treapta de relief pe care sunt
aşezate îndeosebi pe văile fertile ale apelor care le amplasate. Cu toate acestea, satele de pe întreg arealul
străbat, în depresiunile largi dintre munţi şi ulterior păstrează elemente commune, evidente în modul de
de-a lungul drumurilor. Ele fac parte din categoria organizare al gospodăriilor, al activităţilor rurale, pre-
satelor aglomerate[6], compacte, adunate-alungite, cum şi în viaţa spirituală.
cu o uliţă principală şi cu mai multe secundare, care Din punct de vedere al mărimii demografice,
cad pe şoseaua principală. specific este aşezarea de mărime mijlocie, cu valoarea
Pentru ţinutul cuprins între râurile Pek, Timoc cuprinsă între 500-1000 locuitori.
şi Dunăre (Craina iniţială), Vâlsan găseşte două „rân- În urma analizei hărţilor din mai multe pe-
duri de sate. Unul pe lângă Dunăre şi altul ascuns pe rioade, s-a constatat că localizarea vetrelor actuale nu
văile râurilor, restul în terenul aluvionar al diferă mult de cea din trecut. Aşezările apar însă, în
teraselor”[7]. marea lor majoritate cu numele transcrise în funcţie
O altă categorie de sate, sunt cele de tip dis- de fonetica respectivă, fiind adaptate la grafia chiri-
persat, acestea întâlnindu-se pe platformele netede ale lică, folosită de statul sârb. De-a lungul timpului, în
munţilor Homolje, Deli Iovan, Beljanica şi Kučaj, „în cadrul satelor, structura etnică a suferit cele mai mari
ţinutul muntos culmile fiind în realitate câmpii înalte modificări.
(300-400m), unde se întâlnesc moşiile, sălaşele (co- Structura etnică a aşezărilor rurale. Din to-
libele), satele muntelui având o formă mixtă: o parte talul de 512 sate, chiar dacă majoritatea populaţiei
îngrămădită în vâlcea, alta risipită pe înălţimile din este recenzată ca fiind sârbă, în realitate, în urma in-
jur”[8]. formaţiilor obţinute în teren, în 160 de localităţi po-
Aceeaşi împărţire o face şi C. Contante, pulaţia este majoritar românească, iar în 39 de sate
„satele de la Dunăre sunt îngrămădite, cele de la populaţia este mixtă (sârbă şi română), însă cu o im-
munte au case răspândite”[9]. portantă componenţă etnică românească, dând un total
După tipologia aşezărilor rurale din întreaga de 199 sate în care întâlnim români.
Peninsulă Balcanică, făcută de geograful sârb Cvijič, În 1906, Tihomir Georgevici afirma că „pe
satele din teritoriu cuprins între râurile Timoc şi toată întinderea Serbiei sunt 485 de localităţi locuite
Morava, sunt de tip timocean[10]. Cvijič caracte- şi de români, dar numai în 165 din ele există români
rizează satul timocean ca fiind unul de tip adunat, cu într-un număr mai însemnat”[11].
o formă rotundă, ovală uneori neregulată, cu case În 1907, după Delatimoc, zona cumprindea
adunate, construite în cea mai mare parte din piatră. 587 sate, în 425 de aşezări populaţia era mixtă, iar în

31
DACIA
Nr. 86 (anul X), februarie 2013 magazin
165 de sate populaţia era românească[12]. Coilova (Kojilovo), Zlocutea (Zlocuće), Târno-
Pe lângă etnicii români şi sârbi, în satele Pod- maşniţa, Şpicova (Sipcovo), Mălaua (Mali Jasono-
vrşka (opştina Kladovo), Uroviţa (opştina Nigotin) şi vac), Isânovăţ (Veliki Iasenovac), Grăscov
Lukovo (opştina Zajecar), se găseşte şi un număr im- (Gradskovo), Alova (Halovo), sunt recunoscute în
portant de etnici ţigani, fără a se şti cu exactitate teritoriu, de către locuitorii satelor vecine, ca sate de
numărul acestora, statisticile oficiale nefiind conclu- români, păstrându-se totuşi termenul generic de „sate
dente. Interesant este faptul că în satul Lukovo, ca şi bulgăreşti”, deoarece în conştiinţa locală este înrădă-
în alte sate din zonă, ţiganii nu ştiau limba lor, vorbesc cinată ideea că aceste sate au intrat în componenţa
româneşte, considerând-o limba lor maternă. statului sârb, din cadrul Bulgariei, de unde şi denu-
De asemenea, în urma deplasărilor în satele mirea respectivă, neavând însă nicio legătură cu struc-
de pe valea Moravei, în apropierea drumului naţional tura etnică a satelor în cauză.
Požarevac-Ćiuprija, între localităţile Poljana şi Vlaški În 1922, toţi locuitorii acestor sate au primit
Do, am constatat existenţa unui sat format aproape cetăţenia sârbească, fiind obligaţi să renunţe la cea
numai din etnici ţigani, satul Točka[13]. Deşi marcată bulgărească.
cu plăcuţă indicatoare de localitate, localitatea Točka Satul Brăteţ (Braćevac), în momentul cedării
nu apare pe hărţile rutier actuale ale Serbiei, probabil lui Serbiei, era un sat cu locuitori veniţi din Bulgaria
datorită numărului mic de locuitori, nefiind conside- de sud, în prezent satul trecând drept sârbesc din punct
rată o localitate importantă. de vedere al etniei, din cei 533 de locuitori, 515 de-
Lucru interesant este însă faptul că nu am clarându-se sârbi.
reuşit să aflu structura etnică şi numărul locuitorilor, Singurul sat bulgăresc care se mai află în
din surse oficiale, deoarece conform recensământului regiunea cuprinsă între râurile Timoc şi Morava, re-
pe localităţi din 2002, acest sat nu există, el nefiind cunoscut în teritoriu, este satul Veliki Izvor (lângă Za-
înregistrat. Din păcate, nu am putut obţine mai multe icear), chiar dacă sunt recenzaţi doar 6 bulgari din
imformaţii nici de la locuitorii satului, pentru că în nu- totalul de 2684 de locuitori.
mele lor nu vorbeşte decât şeful lor, acesta fiind plecat
din localitate. Singurul lucru constatat a fost faptul că NOTE
în locul unui sat ţigănesc tradiţional, am avut surpriza [1]. Silviu Dragomir, (1922), Vlahii din Serbia în sec. XII-
să găsesc un sat format din case moderne, construite XV, Bucureşti, p. 286.
[2]. Harta Banatul Timişoarei, (1740), secţiunea cu
în ultimii ani, satul fiind aproape pustiu, cu cei mai
regiunea dintre Morava şi Timoc.
mulţi locuitori plecaţi în străinătate. [3]. Trâpcea, Th. N., op.cit., p. 125.
Nici în studiul făcut de Centrul de Cercetări [4]. Detalii se găsesc în capitolul referitor la elementele de
Etnice[14] nu se specifică numele aşezărilor în care toponimie.
locuiesc etnicii ţigani, identificarea acestora făcându- [5]. Statistical Office of the Republic of Serbia, (2010), Mu-
se numai la nivel de judeţe. În cele patru judeţe care nicipalities of Serbia, Belgrade, p. 17.
se suprapun peste arealul studiat, există 54 de aşezări [6]. Zecevic Slobodan, (1970), Negotinska Krajna, Etno-
(în Branicevo – 34, Pomoravie – 9, Bor – 7 şi Zaiecar grafski muzei, Beograd, p. 34.
–4), în care etnia romă (peste 15 familii sau mai mult [7]. George Vâlsan, (1911-1912), Românii din Craina Ser-
de 100 de persoane în fiecare sat), convieţuieşte ală- biei, p. 150.
[8]. Ibidem
turi de alte etnii, fără a se da un număr exact de per-
[9]. C. Constante, (1929), Românii din Valea Timocului şi
soane. a Moravei, p. 247-248.
Pe lângă satele cu etnici majoritari fie sârbi, [10]. Jovan Cvijic, (1918), La peninsule balkanique, Ar-
români sau ţigani, de-a lungul timpului, între oraşele mand Colin, Paris, p. 221-222.
Zajecar şi Negotin, pe partea dreaptă a râului Timoc, [11]. Dr. Tihomir Georgevici, op. cit., p. 21.
s-a făcut referire la existenţa mai multor sate bul- [12]. Delatimoc, (1907), Românii din Serbia: monografie
găreşti. A fost însă o confuzie, voită sau nu, în reali- etnică şi statistică, T.G.A. Lăzăreanu, Bucureşti, p. 11.
tate fiind vorba despre cele opt sate cu populaţie [13]. Roata din sârb. točak, denumirea satului făcând
majoritar românească şi un singur sat cu populaţie referire cel mai probabil la vechea îndeletnicire a acestora.
majoritar bulgărească, ce făceau parte din teritoriile [14]. Jakčić Božidar, Bašić Goran, (30 decembrie 2002),
Romany settlements, livind conditions and possibilities of
obţinute după primul război balcanic de către Bulgaria
integration of the roma in Serbia, Belgrad, p. 9-12.
şi pe care aceasta a fost forţată să le cedeze Serbiei [15]. Conform Tratatului de Pace între Puterile Aliate şi
după 1919[15]. Bulgaria, Protocolul şi Declaraţia fiind semnate la Neuilly-
Cele opt sate cu populaţie românească: sur-Seine, 27 Noiembrie 1919.

32
DACIA
Nr. 86 (anul X), februarie 2013 magazin

III. RECENZII, REPORTAJE, INTERVIURI, POLEMICI

Reportaj:
CĂLĂTORIE ÎN VALEA REGILOR TRACI.
COMORILE LOR
Aurora Peţan

II
Am pornit în căutarea dacilor şi a tracilor de
la sud de Dunăre, într-o zi de vară, străbătând Bulgaria
de la Russe spre inima ţării, prin păduri nesfârşite şi
sate mărunte ce par pustii. Russe, Byala, Gorna, Ve-
liko Tarnovo, Dryanovo, Gabrovo, pasul Shipka, Ka-
zanlak - acesta e traseul care duce de la Dunăre în
renumita Vale a Regilor Traci. Un traseu iniţiatic, ce
urcă brusc după Gabrovo, din câmpie în inima mun-
telui, unde temperatura scade instantaneu cu 20 de
grade, ceţurile sunt atât de dense, încât nu se mai vede
nici marcajul pe sosea, iar serpentinele ameţitoare
sunt străjuite de păduri neguroase. Un drum prin
pâclă, frig şi întuneric, bâjbâind la limită, care după o
oră de infern coboară triumfător în lumină, în valea
vestiţilor trandafiri de Damasc şi a mormintelor re-
gale, pictate cu cai şi prinţese. Ca şi acum, în Antichi-
tate, aceşti munţi trebuie să fi fost o păvază teribilă în
Mormântul regelui trac de la Shvestri-Bulgaria
faţa duşmanilor, o graniţă de piatră. Nu e o întâmplare
(posibil mormânt al regelui get Dromichete)
că regii traci şi-au construit mormintele, dar şi capi-
tala, la poalele acestor munţi. Iar faptul că s-au aşezat
la sud arată că dominaţia lor se întindea spre Grecia, la întâmplare, într-unul din tumuli, sperând că ceea ce
în vreme ce la nord de Balcani e posibil ca neamul găseşte acolo să convingă autorităţile să-i dea mai
daco-moesilor să-şi fi creat o lume oarecum diferită,
mai puţin influenţată de civilizaţia grecilor şi mai
aproape de cea a Carpaţilor.
Ca şi la noi, nici în Bulgaria nu au existat,
după 1990, prea mulţi bani pentru săpături arheolo-
gice. Fuseseră descoperite vestigii tracice imediat
după Al Doilea Război Mondial, existau sute de tu-
muli funerari despre care se bănuia că adăposteau
morminte şi tăinuiau comori, dar nu se făcuseră inves-
tigaţii sistematice la scară mai largă. In 1992, arheo-
logul bulgar Georgi Kitov a plănuit o campanie de
săpături cu vise mari, dar a obţinut bani puţini, doar
pentru o săptămână de lucru. Şi a avut de ales: să sape

33
DACIA
Nr. 86 (anul X), februarie 2013 magazin
mulţi bani sau să renunţe pe moment, încercând să zeci. Astăzi, mormintele sunt incluse în patrimoniul
obţină fonduri mai mari în viitor. A ales prima va- mondial UNESCO şi sunt extrem de bine conservate.
riantă. A săpat în tumulul Malkata, unde primele trei Mormântul de la Kazanlak are chiar o replica la scară,
zile au fost dezamăgitoare. Apoi a început să apara pe care o pot vizita turiştii, pentru ca originalul să fie
aurul: mormântul fusese dezvelit. Dar şi pacea celui cât mai puţin expus. Există drumuri de acces în stare
adormit fusese tulburată. Ploi teribile şi vânturi puter- perfectă până la aceste morminte, iluminare, ventilare,
nice s-au stârnit dintr-odată, spulberând tabara arheo- condiţii de conservare, există indicatoare şi ghizi. Au-
logilor. Kitov a mers inainte. A obţinut fonduri şi a tocarele cu turişti se revarsă ritmic, iar blitzurile apa-
condus expediţia timp de şapte ani. În acei ani a de- ratelor de fotografiat clipesc în mâinile japonezilor
scoperit comori fabuloase, construcţii funerare incre- veniţi de peste mări şi ţări să viziteze lumea tracilor.
dibile, picturi murale impresionante, simboluri şi taine (Dar nu şi pe cea a dacilor!) Bulgarii au dezvoltat un
de nedescifrat. Într-un cuvânt, o lume întreagă ce înfloritor turism cultural, bazat pe moştenirea tracică.
părea să fi fost pierdută pentru totdeauna. Aşa a ieşit Vorbesc mereu de traci, se mândresc cu ei, motivul
la lumină Valea Regilor Traci. tracic a devenit un fel de amprentă a civilizaţiei de azi
a bulgarilor.

Cele mai multe dintre mormintele regale ale


tracilor se aflau la mică depărtare de Kazanlak. Există
în Bulgaria cca 1500 tumuli. Cercetate sunt câteva

34
DACIA
Nr. 86 (anul X), februarie 2013 magazin
Asfaltul negru duce până la intrarea în „grobniţa”,
cum le spun bulgarii acestor morminte. La intrare vor-
besc cu ghidul, care îmi spune câte în lună şi în stele
despre traci şi Seuthes, dar nu a auzit nici de daci, nici
de Decebal. Intru în pântecele cocoaşei de pământ,
unde mă aşteapta lumea celor plecaţi dincolo. După
un coridor de piatră lung de 13 metri şi două încaperi
boltite, urmează o a treia, săpată toată într-un singur
bloc de piatră, ce a fost transformată în încapere-sar-
cofag. Aici a fost înmormântat marele rege Seuthes al
III-lea, a cărui capitală, Seuthopolis, se află astăzi sub
apele lacului de acumulare Koprinka. Totuşi, mor-
Mormântul regelui Seuthes mântul acesta nu mi se pare cu mult mai impresionant
decât cel din movila Documaci, de lângă Mangalia.
Muzeul din Kazanlak adăposteşte multe din- Cele două se aseamană foarte mult ca arhitectură şi
tre minunăţiile descoperite în Valea Regilor, chiar chiar şi nuanţele de vopsea conservate pe pereţi par a
dacă unele sunt replici, căci originalele se afla la fi identice. După mormântul lui Seuthes, mai vizitez
Sofia. Dar e minunat să poţi vedea laolaltă, chiar la movilele Helvetsia şi Ostrushka. Acum, încep să înţe-
faţa locului, obiectele care alcătuiau lumea tracilor. leg rostul acestor morminte-temple. La Helvetsia,
Cel mai incredibil obiect din muzeu il constituie, cu mormântul reprezenta matricea, uterul, iar cel decedat
siguranţă, coroana regelui Seuthes al III-lea, descope- se întorcea înapoi de unde venise, prin tainele şi ritu-
rită în mormăntul acestuia din movila Golyama Ko- rile care se practicau asupra lui. Acest mormânt chiar
smatka: o cunună din ramuri, frunze de stejar şi are forma şi neregularităţile unui uter şi multe alte in-
ghinde din aur, delicată şi impunătoare în acelaşi timp, dicii trimit spre aceasta interpretare. La Ostrushka,
o operă de artă fără egal. Alături se află bustul de s-au conservat câteva picturi splendide, între care chi-
bronz al regelui Seuthes. Cu părul şuviţe, barba bo- pul îndurerat al unei nobile, probabil soţia decedatu-
gată, nasul puternic, coroiat şi privirea uşor încruntată, lui, o femeie frumoasă, distinsă, cu părul roşcat. Dar
dar pătrunzătoare, regele Seuthes pare să scruteze vii- cele mai uluitoare picturi murale se găsesc în mor-
torul cumva asemenea dacilor de pe arcul lui Constan- mântul de la Kazanlak. Aici, arta tracilor este prezentă
tin. Alături, splendide vase de aur şi argint, amfore, în plin apogeul său, prefigurând arta Europei de mult
arme şi toate cele trebuitoare să-l însoţească pe cel mai târziu. Cupola ameţitoare e acoperită de cercuri
plecat. concentrice, cu scene diverse, asemenea unui templu
Mormântul regelui, aflat la 15 minute distanţa păgân. Culorile şi formele păstrate aievea evocă o
de Kazanlâk, se află în plin câmp. Străjuită de cireşi lume serenă, cu cai frumoşi, femei graţioase şi mese
încărcaţi de rod şi de pajişti cu flori multicolore, mo- îmbelşugate, un fel de paradis în ocru şi albastru, ce
vila răsare domol din câmpie, ca un animal gârbov. converge spre personajul regal ce-şi ţine soaţa de
mână cu tandreţe.

35
DACIA
Nr. 86 (anul X), februarie 2013 magazin
nici urnele nu mai sunt de găsit. Probabil cenuşa
era împrăştiată în patru vânturi sau pe ape, iar
spiritul era eliberat de povara trupului.
Cât de mult din lumea aceasta a tracilor
ne aparţine? Nu ştim prea bine. Îmi vin în minte
unele similitudini, fără să le pot lega într-un fir
prea solid, din lipsă de alte informaţii: o coroană
asemănătoare cu cea a lui Seuthes, dar mai puţin
elaborată, s-a găsit în mormântul cu papirus de
la Mangalia, un inel de aur cu broasca ţestoasă,
asemănător cu cel descoperit de bulgari în mo-
vila Sineva, s-a descoperit în movila de la Do-
Mormintele tracilor nu par simple morminte. cumaci, iar aceasta din urmă este extrem de
Sunt construcţii impresionante, cu coridoare şi încă- asemănătoare cu mormintele tracice pe care le-am vi-
peri boltite, cu uşi de marmură străjuite de capete de zitat. Însă la noi nu se accepta că cele două morminte
zei şi cu sisteme de închidere a uşilor care şi astăzi - de la Callatis si de la Documaci - sunt tracice. „Nu
funcţionează. Sunt lumi în sine la scară mai mică, în se stie”, mi s-a spus: pot fi greceşti, scitice, tracice mai
care se petrec lucruri tainice, la hotarul dintre viaţă şi puţin. Să vină bulgarii să ne lămurească
moarte, lucruri care pentru universul profan în care Drumul prin Valea Regilor este un drum lu-
trăim nu mai au nici înţeles, nici importanţă. Epoca minos, chiar dacă trece printre morminte. Un drum
pe care o acoperă este cea a secolelor VI-II înainte de curat, ce respectă trecutul. Şi nu pot să nu mă gândesc
Hristos. Spre deosebire de traci, dacii aveau o altă vi- la dacii noştri, la drumurile, muzeele, indicatoarele
ziune asupra lumii de dincolo. Exceptând influenţele noastre. La gunoaiele din cetăţile dacice, la dezinte-
tracice din Dobrogea, lumea dacilor nu cunoaşte astfel resul oficialităţilor, la furturile din situri, la infinitele
de „pregătiri” pentru lumea de dincolo, ci trupurile celor gropi făcute de căutători, la nepăsarea ucigătoare a
decedaţi erau incinerate. Cenuşa era depusă într-o urnă, celor ce ar fi în drept să facă ceva. Ceva, orice, cât de
iar în epoca de vârf a regalităţii (sec. II î.Hr. - I d.Hr.), puţin, pentru noi, românii.

De la neştiinţă şi rea-credinţă la abandonarea


răspunderii
(Pe marginea noului eseu al d-lui Lucian Boia: De ce este România altfel?,
Ed. Humanitas, Bucureşti, 2012; dar nu numai)
Motto: *A greşi este omeneşte, a persevera în greşeală este diabolic!”– dicton latin
*„Voim Statul naţional, nu Statul cosmopolit, nu America dunăreană.Voim
ca stejarul stejari să producă, nu meri pădureţi.” - Mihai Eminescu

Ca titrat universitar în domeniu, atunci când te de- popoarele, d-le Boia, şi-au creat – firesc! – mituri în jurul
cizi să apreciezi, într-un eseu, istoria întreagă a unei ţări, unor idei benefice şi al unor personalităţi înţelepte care au
trebuie ca, în prealabil, să fi făcut dovada ştiinţifică a făcut bine oamenilor. A existat, chiar la începutul istoriei lor,
cunoaşterii „subiectului”. Adică, să fi parcurs „materia” cu o epocă mitologică, care prezintă un mare interes şi îţi face
cărţi sau, de la înălţimea titlului, să fii autorul unei sinteze plăcere s-o cunoşti, nu s-o respingi. Iar ştiinţa noastră
asupra veacurilor sau chiar mileniilor ei de istorie. Deci, să „burgheză”, d-le Boia – lingvistica, istoria –, a putut să
nu-ţi trimiţi ştiinţa „la înaintare” prin eseuri, „justificându-te”, comită şi erori, multe şi unele grave – „defilee de erori”,
în plus, cu „parcurgerea grăbită” şi grăbindu-te să tragi con- cum a spus-o un erudit în domeniu (Gabriel Gheorghe), în-
cluzii nefondate, să faci caracterizări generale, să lauzi sau deobşte ignorat însă de „ştiinţifici”! –, deci n-a creat mituri
să incriminezi „pe ansamblu”. Iar când te decizi să „demi- în cele, incriminate de dvs., „două secole de mitologie
tizezi” secole de istorie – cum a început-o în forţă dl. Boia naţională”, cum ziceţi, ci a comis şi erori, chiar falsuri ma-
după 1989! –, trebuie să ştii mai întâi, cel puţin, ce este jore, cum a fost, de pildă, falsificarea identităţii noastre
acela un mit şi să stăpâneşti metodologia abordării lui. Căci naţionale, ba a influenţat şi factorul politic care i s-a ataşat

36
DACIA
Nr. 86 (anul X), februarie 2013 magazin
cu uşurinţă. La rândul său, comunismul n-a creat mituri, cine să învinuiesc mai întâi?
n-a produs „,mitologie ştiinţifică”, cum iarăşi ziceţi, ci, prin Să-l mai învinuiesc pe dl. Boia că a „expediat” la
propaganda halebardierilor lui, din dictatori vicleni şi chiar fel Evul mediu al istoriei naţionale? Nu, n-o s-o fac, căci în
sângeroşi a făcut genii „în serie”. anii din urmă au apărut, chiar printre titraţi, tineri sau mai
Şi încă e bine să ştiţi că un om de ştiinţă respon- puţini tineri, destui denigratori ai istoriei naţionale, în „vizor”
sabil nu-şi repudiază ţara „per total”, cum a făcut-o, de intrând, cu deosebire, personalităţi emblematice de
pildă, Emil Cioran – pe care unii, după 1989, şi l-au luat ca Voievozi şi Domni care – vezi, Doamne! –, conştientizân-
idol –, fapt pentru care, conştientizându-şi culpa majoră, du-şi „micimea”, nici nu îndrăzneau – cum ziceţi şi dvs.! –
şi-a trăit, efectiv, drama bătrâneţei sale. să se intituleze regi, mulţumindu-se cu apelativul de „prin-
Vă cunosc, d-le Boia. Mi-aţi fost student o vreme. cipi”. Şi nu întâmplător Ştefan cel Mare şi Mihai Viteazul
Şi eraţi un student capabil. Promiteaţi a fi un om de ştiinţă sunt cel mai frecvent „încondeiaţi” de respectivii „ştiinţifici”.
veritabil. Dar spre sfârşitul studenţiei şi îndeobşte după Să-l mai învinuiesc pe dl. Boia că, în acest eseu,
1989, după ce aţi abandonat carnetul roşu aţi luat „altă este complet străin de abordarea ştiinţifică a conceptelor
cale”, de critică „nimicitoare” a istoriei şi istoriografiei fundamentale de Naţiune şi Naţionalism? Nu, nu-l învinu-
naţionale prin ... eseuri. Şi aţi antrenat şi pe alţii. Ca un fost iesc! Căci sunt încă atâţia „ştiinţifici” care au rămas pri-
dascăl, v-am citit cărţile începutului, dar când am înţeles zonieri ai viziunii staliniste – în fond, comunisto-masonice
mai bine ce cale aţi luat, am renunţat să vă mai citesc. La – asupra respectivelor concepte, prizonieri şi ai
studierea acestui ultim eseu însă m-a determinat o recentă dicţionarelor şi manualelor de tristă amintire, care au in-
„dezbatere electorală” la postul de televiziune B1 TV – criminat şi unele încă incriminează naţionalismul – acest
pusă, nu întâmplător, în ajunul zilei naţionale –, „dezbatere” sentiment sacru al oricărui nativ care se revendică de la o
în care editorul dvs., Gabriel Liiceanu, poate influenţat mai naţiune ca de la o mamă sfântă, gata s-o slujească şi s-o
demult de celebrul Eugen Ionesco – căruia îi reeditase o apere până la sacrificiul suprem, dar care nativ nutreşte
carte cu un titlu imposibil (Război cu toată lumea!); mai nou, sentimente similare pentru toate naţiunile lumii, surori bune
poate influenţat şi de noul eseu al dvs. şi de altele, multe, ale maicii sale sfinte din florilegiul planetar al naţiunilor.
pe care vi le-a editat şi reeditat, a pus pistolul în „mâna” Şi încă să-l învinuiesc pe dl. Boia pentru arun-
naţionalismului, ca în mâna unui asasin în serie! Iar la eseul carea în derizoriu a geniului nostru naţional, Mihai Emi-
dvs., dânsul şi alţi doi parteneri ai „dezbaterii” făceau tri- nescu? Nu, pentru că, direct sau indirect, au fost şi mai sunt
miteri ca la un clasic în viaţă. autori – şi mai „mari” şi mai pigmei – ai acestei blasfemii,
D-le Boia, să vă învinuiesc că în acest din urmă slujitori ai unei încrâncenate strategii a denigrării culturii
eseu aţi „expediat” istoria strămoşilor noştri reali împotriva naţionale! Pe cine să învinuieşti mai întâi? Inclusiv ziua
evidenţelor din izvoarele istorice pe care, în graba „parcur- naţională a României, 1 Decembrie şi imnul de Stat au fost
gerii” materiei le-aţi „uitat”? Nu, nu vă învinuiesc. Ci adaug, contestate şi denigrate pe larg de feţele „subţiri” de azi.
chiar în „sprijinul” dvs., că aşa au făcut şi alte feţe mai „sub- În sfârşit, să-l învinuim pe „istoricul” Lucian Boia
ţiri” şi de rang înalt, care, ca şi dvs., văd în Dacia edenică că de la înălţimea universitară la care a ajuns nu a conşti-
zona barbariei şi a întunecimii, aproape de animalitate ..., entizat până acum încotro merge omenirea? Nu, pentru că
civilizaţia antică restrângându-se – evident, nu? – la „lumea sunt încă atâţia, chiar titraţi, care nu-şi „bat capul” cu „grijile
greco-romană”! ... Or, d-le Boia, cum a spus-o acelaşi eru- lumii”, important fiind să le meargă lor bine ...
dit, citat mai sus, Dacia noastră a fost, în Europa – precum Să-l lăudăm, în schimb, pe dl. Boia pentru osa-
confirmă izvoarele istorice abordate profesional şi respon- nalele la adresa celui mai „ilustru” dintre străinii „binefăcă-
sabil! –, „polul civilizaţiei şi al spiritualităţii” (s.n.). Iar de- tori”, Carol I, din nou ajuns pe masa de lucru a istoricilor
spre această patrie a poporului primordial – arienii/pelasgii „binevăzuţi” de regimul politic? Nici asta n-o facem, amin-
–, un alt erudit, „pui de dac” din Haţeg, Miron Scorobete, tindu-ne că după crima politică a detronării Domnului Unirii
poet şi om de ştiinţă, ne-a dat o capodoperă, Dacia Principatelor, Alexandru Ioan Cuza, ofiţerul prusac, ajuns
edenică, nume deja intrat în „circuit”, alături de celelalte „incognito” în ţară, efectiv a uzurpat tronul alesului Ţării de
nume sublime: „Ţara Zeilor”, „Ţara Soarelui”, carte aflată la la 1859, cu consensul „ciocoilor vechi şi noi”. Iar aceştia,
a doua ediţie iar o a treia ediţie este gata pentru tipar. Mai la rândul lor, au beneficiat perpetuu de „îngăduinţa” Ma-
adaug, tot în „sprijinul” dvs., că însuşi Ministerul de resort, jestăţii Sale. Şi astfel, cum s-a exprimat Eminescu, „Spuma
conformându-se unor „sugestii” „mai înalte”, din „alterna- asta ’nveninată, astă plebe, ăst gunoi/ Să ajung’ a fi
tivele” celui mai important manual de profil al învăţămân- stăpână şi pe Ţară şi pe noi?”. Iar pe monarh l-a „mângâiat”
tului preuniversitar (clasa a XII-a), „coordonate” de titraţi cu un cuvânt greu de conţinut în contextul politic: „Carol
universitari, „manuale alternative” editate în anul „de refer- îngăduitorul”. Care îngăduise şi păguboasa şi jenanta
inţă” 2007 – an în care „demnitari” ai Neamului ne-au cedat „afacere Strousberg”. Şi „îngăduinţa” a ajuns până în 1907,
şi Suveranitatea naţională cu de la ei putere! –, Ministerul, când, parcă „supărat” că ridicarea flămânzilor a „umbrit”
deci, a eliminat, pur şi simplu, istoria strămoşilor noştri reali. oarecum fastuosul „jubileu” din 1906, cu permisiunea sa şi
Astfel ca elevii, dar şi educatorii lor – profesori, părinţi, sub acoperirea manifestului regal „au câştigat ciocoii
bunici, fraţi şi surori mai mari, prieteni şi cunoscuţi –, ca şi războiul lor cu Ţara ...” (Tudor Arghezi). În acest an de tra-
orice om care mai vrea să mai cunoască şi „ceva” istorie, gică referinţă, discipolul lui Eminescu, Alexandru Vlahuţă,
să înveţe, de acum înainte, că noi ne-am născut după anul i-a făcut „bătrânului rege” un portret de zile mari, cu care
106, ca tânăr şi nobil popor ... roman. Deci, d-le Boia, pe să se mândrească în veci. Şi să nu uităm că într-o scrisoare

37
DACIA
Nr. 86 (anul X), februarie 2013 magazin
din septembrie 1914, după Consiliul de Coroană din au- unele minorităţi naţionale atât de mult regretate de dvs.
gust, scrisoare rămasă neexpediată dar ajunsă, secret, la Nicolae Iorga în 1940, când România Mare, con-
destinatar, „bătrânul rege” al României, după o Domnie de stituită în graniţe fireşti, naturale şi istorice, la 1 Decembrie
50 de ani îi comunica vărului său, împăratul Germaniei, Wil- 1918 prin sacrificiul de veacuri al naţiunii române, era
helm al II-lea, că, nefiind susţinut în Consiliu pentru intrarea ameninţată cu destrămarea (ceea ce s-a şi întâmplat în
României în război de partea Puterilor Centrale, el a hotărât scurt timp), datorită aceloraşi politicieni – „vânduţii de
„de a renunţa la Domnie”, preferând „să rup cu un trecut acasă” –, în frunte cu Carol al II-le, dar şi „jocului” periculos
întreg pentru ca numele meu să rămână nepătat”, mai al occidentului politic, avea, ca istoric, soluţia valabilă şi azi
scump fiindu-i „altarul onoarei” decât acel „întreg trecut” de şi totdeauna: „Înapoi la naţiune.”, de la care ne „vine totul”,
Domn şi Rege al României (v. Monarhia de Hohenzollern căci ea, naţiunea, conservă întrânsa speranţa şi forţa de
văzută de contemporani, Ed. Politică, Bucureşti, 1968, p. renaştere, inclusiv pentru reconstituirea Statului naţional
263-264). (vezi „Neamul Românesc”/ 17 mai 1940). Încă nu am ajuns
Deci, „căpitanul” părăsea, primul, vasul care urma într-un moment ca acela din 1940. Asta nu înseamnă că
să se confrunte cu furtuna! Cum este apreciat un aseme- suntem departe de el, dacă observăm cu atenţie evoluţia
nea „ilustru” căpitan, d-le Boia? politică internă şi internaţională, context în care regretatul
Ulterior, cu excepţia regelui Ferdinand şi a reginei mare poet contemporan, Adrian Păunescu, văzând şi
Maria, multe şi grave păcate au apăsat şi apasă etern simţind ce se întâmplă (1992), atenţiona şi, în acelaşi timp,
asupra urmaşilor lui Carol I de Hohenzollern – Sigma- vedea speranţa în aceeaşi „rădăcină” istorică, NAŢIUNEA:
ringhen, păcate prea repede „uitate” de noii lăudători cu „O, ţara ţăranului mort,/ Ai început s-aduci grâu din import,/
memorie scurtă (perioada interbelică, „nebuniile” regale ale Vezi să nu cumva să te zbaţi/ Să cumperi şi ceva Munţi
lui Carol al II-lea, anul negru 1940 şi ordinul de retragere a Carpaţi/ Şi să vină vreun prim ministru dezinvolt,/ Ca să im-
armatei române din Basarabia şi Cadrilater, mai nou mo- porte ceva Mureş şi ceva Olt ... Ţară-n ţărână sub mână
mentul 23 august, benefic tuturor, numai românilor nu, la păgână/ Măcar rădăcină să-ţi mai rămână./ Când o fi şi-o
care Mihai I şi-a dat testul maxim al valorii sale ca om şi fi şi poate ne-om înzdrăveni,/ Să facem din noapte zi/ Şi
monarh, cu tragedia celor cu mult peste 130.000 de soldaţi din moarte nuntă/ În patima cruntă/ Şi să se scoale Neamul/
români făcuţi prizonieri de Rusia sovietică, asasinarea Şi râul şi ramul/ Şi să se-audă din fiecare sat,/ Ca un ecou
Mareşalului Ion Antonescu, comunizarea României etc, fidel şi curat,/ Ca un parastas retehnologizat./ Adevărat,
etc, etc). adevărat a-nviat!” (Adrian Păunescu, „Parastasul”, Cartea
La nivelul la care a ajuns acum celebritatea d-lui cărţilor de poezie, ediţia a doua, revăzută, adăugită şi ac-
Boia, acest din urmă eseu nu pare a fi o carte oarecare în tualizată. Ed. Păunescu, Fundaţia Iubirea, Fundaţia Con-
noul context, ci pare a fi un adevărat „cuvânt de ordine” de stantin, Bucureşti, 2003, p. 912). Cu fiecare volum de
cum trebuie să se scrie istoria ţării noastre de acum înainte. poezii, marele poet Adrian Păunescu a chemat şi a murit
Şi cum ne învaţă autorul? Dânsul critică România şi în- chemând: „Deşteaptă-te române!”
treaga ei istorie, „veacurile” de „mitologie naţională” dar şi, Eseul profesorului universitar dr. Lucian Boia, pro-
pe drept, derapajele „tranziţiei” post-decembriste, scoţând fesor la prima facultate de istorie a României, reprezintă o
ca principal vinovat „felul de a fi” al „românului”, iar nu pe denigrare a naţiunii române, de la strămoşii reali până în
„vânduţii de acasă” şi pe „mâncăii străini”, cum le-a spus o contemporaneitate, a istoriei şi culturii acesteia; din punct
tristă poetă din „trista ţară basarabă”, Leonida Lari. Dl. Boia de vedere ştiinţific, acest eseu „conferă” autorului compro-
critică agresiv România şi pe români pentru că – i se pare mitere profesională. Este cu atât mai grav cu cât domnia
domniei sale – ţara şi oamenii ei se „încăpăţânează” să fie sa, dar nu numai, „formează”, într-un asemenea spirit, ge-
altfel decât lumea, adică să rămână în „coada cozii”! ... neraţii de studenţi români, chemaţi şi datori să-şi slujească
Amintiţi-vă – şi dvs., d-le Boia, şi cei care vă şi să-şi apere ţara prin adevăr istoric până la sacrificiul
urmează – vorba „cronicarului”: „De aceste basne să dea suprem. Iar anumite canale media şi editori îl cultivă ca pe
seama ei şi de această ocară. Nici iaste şagă a scrie ocară un oracol. Până când?
unui neam, că scrisoarea iaste un lucru vecinicu. Cându Iar în final, dl. Boia, printre semnalele de alarmă
ocărăsc într-o zi pe cineva iaste greu a răbda; dară în veci? trase de nenumărate ori în istorie, ca un „istoric” ce nu-şi
Eu voi da seama de ale mele, câte scriu”. (Miron Costin, asumă răspunderea firească atunci când îi aştepţi soluţiile
Opere, ed. P.P. Panaitescu, Editura pentru Literatură şi de îndreptare pentru prezent şi pentru perspectivă, ne de-
Artă, Bucureşti, 1958, p. 243, s.n.). clară ritos şi supărat pe toţi şi pe toate în ultimul aliniat al
Şi, d-le Boia, Statul naţional, la care tot faceţi tri- eseului: „În ce mă priveşte, n-am nici o soluţie şi nu ştiu
mitere cu atâta ironie şi cu atât de multe semne de între- dacă există vreuna, în afară de aşezarea lucrurilor în timp.
bare, Statul naţional unitar român, atât de mult contestat Multe depind de mersul omenirii în ansamblu. N-avem nici
de anumite „elite” culturale, universitare şi politice de azi, cea mai mică idee încotro merge Europa, încotro merge
de liderii unei anumite minorităţi vehemente şi revizioniste, lumea. Competenţa istoricului – şi aceasta, relativă – se
prezentă frecvent şi laudativ în eseul dvs, a fost clădit, de-a opreşte la ziua de azi. Ziua de mâine nu-i aparţine” (s.n.).
lungul timpului, cu sacrificiul suprem al multora dintre Halal etică şi răspundere de istoric!
români. Numai ei şi-au dorit, atât de mult, unitatea politică, Cu părere de rău,
în graniţe reale, alături de unitatea religioasă, stră- conf. univ. dr. G.D.Iscru
moşească, ortodoxă, şi nu altcineva. Cu atât mai puţin 06 decembrie 2012, Bucureşti

38
DACIA
Nr. 86 (anul X), februarie 2013 magazin

Adresele distribuitorilor revistei «Dacia Magazin» în ţară şi în străinătate


DACIA REVIVAL INTERNATIONAL SOCIETY 12. Primăria Generală Chişinău
Dr. Napoleon Săvescu B-dul Ştefan cel Mare şi Sfânt, nr. 86
21-26 Broadway, New York 11106 USA MD-2012,
Tel. 7189321700, 0318106172 Fax. 7187287635 Republica Moldova
e-mail: nsavescu@nyc.rr.com 13. Comunitatea Românilor din Serbia
2. Ilie Enciu, director DRIS (Zajednica Rumuna U Srbiji)
str. Arbustului nr. 2B Ion Cizmaş - preşedinte
Bucureşti, sector 2 str. Vasco Popa, nr. 16, cod. 26300
Telefon: 021 240 1218; 0745033960 Oraş: Vrsac, Serbia
3. Asociaţia Dacologică Barboşi – Galaţi, Telefon: +381 13 837 336
Prof. Aurel Manole Mobil: +381 63 38 22 23
Str. Serei Nr. 4, bl. A 14, Sc. B, et. 4, ap. 36, Galaţi , E-mail: comunitatea@gmail.com
Jud. Galaţi www.comunitatea-romanilor.org.yu
Tel. 0754022616 14. Ion Gâju - preşedinte Marisdava
4. Clinica de Medicină Integrată, Str. Ion Buteanu nr. 14, Ap. 17
Dr. Corneliu Băbuţ Târgu Mureş, jud. Mureş
Comuna Maşloc, Jud. Timiş Tel: 0721 59 48 79
5. Ing. Eugen Ciobanu 15. Vladimir Brilinsky -
B-dul Nicolae Bălcescu, bl. 2, sc. D, et. 3, ap. 65 preşedinte Filiala Transilvania,
Buzău, cod 210246, Tel. 0760176649 Str. Carpaţi nr. 12, Bl. F, Ap. 11
6. Rodica Florea Deva, jud.. Hunedoara
str. Aleea Saturn, bl. 24, sc. 1, ap. 5 Telefon: 0254 223 853
Deva, jud. Hunedoara e-mail: malus_dacus @yahoo.com
7. Gheorghe Mihăilescu 16. Asociația Româna din Valenciana
str. Pescarilor nr. 26, bl. MZ 11, ap. 12, “Ulpia Traiana” – Alicante
cod. 900538 Adresa: Centro Social “José llorca Linares” C/Goya,
Constanţa, jud. Constanţa s/n Benidorm, 03502, Alicante, Spania
8. Domniţa Raţiu Tel: (0034) 625258732; 600096220
str. Freziei nr. 12, bl. 10, sc. A, ap. 5 E-mail: contact@ulpiatraiana.es,
Braşov, jud. Braşov www.ulpiatraiana.es
9. president prof. Alexandru Stan, Președinte: Dorina Apostol
Asociatia «Dacia-Helvetia» Case postale 78, 17. Asociația Rumania Euskadi Decebal
CH-1800 Vevey 1. Țara bascilor Spania
Președinte : Nicu Denisov
Tel. 004021 944 93 36;
Adresa : Serapio Mujika ,39, 1b, Bidebieta,Donostia,
E-mail: titanget@hispeed.ch Gipuzkoa, Pais Vasco.
Site: www.facebook.com/DaciaHelvetia Web : www.asdecebal.org
10. Eugenia Semenciuc E-mail : asdecebal1@hotmail.com
Spania - Madrid 18. Asociatia Dacia-Mediterranee
Telefon: 00346 440 65 372 Adresa: 170 Chemin de la Valcaude, B.P.353, 34204
11. Societatea Culturală Română „Dacia” Sete Cedex, Tel: +33467742355E-mail:
Plushckis Nicolae - preşedinte pernin.claude@libertysurf.fr
Republica Kazahstan www.dacia-mediterranee.org
100017, Or. Caraganda, str. Tulepova, 17-14 Președinte asociație: Claude Pernin
Telefon: 7212/42-14-85, 476848 19. Filiala Getia Minor – Tulcea,
Mobil: +77012189472, +77776931280 Preşedinte Nicolae Nicolae
Telefon: +40743939727 Str. Florilor Nr. 37, Tulcea, Cod 820035, Jud. Tulcea
E-mail: romani_kazahstan@yahoo.com Tel. 0729011003, 0752104184, 0372707308
e-mail: getiaminor@yahoo.com

39
DACIA
Nr. 86 (anul X), februarie 2013 magazin

AL XIV-LEA CONGRES INTERNAŢIONAL DE DACOLOGIE


BOGDAN PETRICEICU HASDEU - „PERIT-AU DACII?”
Sintezele pentru congres vor fi trimise pe adresa revistei DACIA MAGAZIN Tulcea
(revistadaciamagazintulcea@gmail.com), maxim 2,5 pagini.
Întregul material va fi trimis separat, pe aceeaşi adresă, urmând a fi publicat sub
formă de serial în cursul anului.
Normele de redactare sunt cele publicate mai jos.

Termenul maxim de depunere a materialelor: 15 iulie 2013.


Nu se acceptă niciun material, indiferent de valoarea lui, peste această dată limită.

NORME DE REDACTARE A TEXTELOR PENTRU PUBLICARE


l Textele trimise la redacţie pentru publicare vor fi redactate cu mijloace moderne: fişier
word, pe o singură coloană, text cu diacritice, Times New Roman, mărime 12 pct;
l Fiecare text va avea la sfârşit numele autorului, localitatea şi telefonul fix sau mobil de contact;
l Trimiterile vor fi scrise la sfârşitul materialului, evitându-se generarea lor automată ca
notă de subsol, fiind numerotate normal în text şi la final, încadrate în paranteze pătrate;
l Articolele vor fi însoţite de 1 - 3 imagini sugestive;
l Materialele mai lungi de 4-5 pagini vor fi fragmentate de autori, trimiţându-ni-le succesiv sau toate în
acelaşi grupaj;
l Pentru fondul de imagini al revistei se vor trimite fotografii, filme, precizându-se locul,
data, evenimentul, participanţii şi realizatorul imaginii;
l Materialele trimise prin mail vor avea la rubrica SUBIECT numele autorului şi titlul pe scurt;
l Corespondenţa se primeşte pe adresa: GETIA MINOR, str. Florilor, nr. 37, Tulcea,
cod poştal: 820035, jud. Tulcea, România.
l Materialele se vor trimite la următoarele adrese de mail:
revistadaciamagazintulcea@gmail.com; pozerevistadaciamagazintulcea@gmail.com

I. EDITORIAL: Nicolae Nicolae: Cetatea Halstta- 1 6. Aurel Claudiu Roibu: Cetatea dacică 21

S
tiană din Dealul Ederile este cetatea Genucla Petrodava (I)
7. C. Olariu Arimin: Istoria scrisului (I) 25
II. CERCETARE, ANALIZE, SINTEZE 3 8. Ionelia Toarcă: Atestarea documentară a 29

U 1. Dr. Napoleon Săvescu: Noi, Dacii (IV). Despre


o „uitată” cronică a poporului dac (2)
8
aşezărilor umane (I)

2. Silviu N. Dragomir: Sacralitatea Masivului III. RECENZII, REPORTAJE, INTERVIURI,

M Ceahlău
3. Domniţa Raţiu: Semne şi scrieri pe teritoriul 12
POLEMICI
1. Aurora Peţan: Călătorie în „Valea Regilor” (2) – 33
geto-dac reportaj

A 4. Alexandru Busuioceanu: Istoria şi mitul dacic


încorporate în istoria Spaniei: Rodrigo Jimenesz
16 2. G.D. Iscru: De la neştiinţă şi rea-credinţă la 36
abandonarea răspunderii
de Rada 19
R 5. Mioara Căluşiţa-Alecu: Textul de pe Placa de
plumb nr. 11
21 IV. ADRESELE DISTRIBUITORILOR
V. DIN ACTIVITATEA SOCIETĂŢII ŞI A
39
40
FILIALELOR

40
SERVICII OFERITE DE EDITURA
editura
- Consilierea editoriala
- Corectura manuscrise
- Revizuiri
- Tehnoredactare
- Prepress
- Proiectare coperta, pregatire grafica
Www.karograf.ro - Publicare (ISBN, CIP, tiparire)
- Promovarea cartii online
Tulcea,
- Sprijin pentru autorii incepatori
Str. Slt. Gavrilov Corneliu, nr. 302, et. 1
telefon: 0240 526046 , 0741436128
Preţ: 4,00 lei
5$ pentru străinătate