Despre rugăciune la

Avva Evagrie Ponticul

Evagrie Ponticul (345-399) a fost un monah şi teolog celebru din secolul al IV-lea. S-a
născut la Iborna, în Pont (de unde şi supranumele Ponticul). A fost hirotesit citeţ de Sfântul
Vasile cel Mare, hirotonit diacon de Sfântul Grigorie de Nyssa şi arhidiacon de Sfântul
Grigorie Teologul, pe atunci episcop de Nazianz. În anul 379 l-a urmat pe acesta din urmă la
Constantinopol, unde a şi predicat.
În urma unor intrigi obscure de la curtea împărătească este obligat să părăsească
Constantinopolul în 381 şi să se îmbarce pentru Ierusalim ca să scape de o arestare iminentă.
Aici este primit în mănăstirea Sfintei Melania cea Bătrână şi a lui Rufin de Aquilea (345-410),
pe Muntele Măslinilor.
La îndemnul Sfintei Melania pleacă, în 383, în Egipt, şi devine călugăr la Nitria, sub
îndrumarea Sfântului Macarie cel Mare. Mai târziu se retrage la Chilii (Kellia), un loc şi mai
singuratic, unde îşi duce viaţa de monah recopiind manuscrise pentru călugări până la moartea
sa, în 399. 1A fost condamnat ca origenist la Sinoadele V, VI si VII ecumenice.
Pe parcursul vieții a scris exclusiv sau aproape exclusiv pentru monahi:- „Antierheticos”
- în opt cărți. Tratatul se ocupa cu cele opt păcate capitale: lăcomia pântecelui, desfrânarea,
iubirea de arginți, tristețea, mânia, trândăvia, slava deșartă, mândria.
- „Monahul sau Despre viața practică” - în 100 de capitole
- „Gnosticul sau Către cel vrednic de gnoză” - în 50 de capitole.
- „Șase sute de probleme prognostice sau gnostice” - se pastreaz intr-o versiune siriaca.
Evagrie a scris si opere mai mici: -„Monahilor traitori in viata de obste sau in adunari”
- „Catre o fecioara afierosita lui Dumnezeu”.
I se atribuie lucrări precum :”Despre nepatimire” , 68 „Scrisori” , „Despre rugaciune” ,
„Despre gandurile rele”. 2
Capetele sale desspre rugăciune sunt atribuite în Patrologia Greacă Sfântului Nil Sinaitul
dar Părintele Dumitru Stăniloaie în volumul 1 din Filocalia Românească îi atribuie cele 153
de capete despre rugăciune Avvei Evagrie Ponticul.3
1
http://ro.orthodoxwiki.org/Evagrie_Ponticul accesare la 22.11.2009 ora 23:03:23
2
http://www.crestinortodox.ro/carti-ortodoxe/parinti-scriitori-bisericesti/evagrie-ponticul-81466.html accesare
la 23.11.2009 ora 15:30:24
3
Evagrie Ponticul, Cuvânt despre rugăciune, în “Filocalia” volumul 1, ediția a 2 a, Sibiu 1947, p.83
 Evagrie împarte viața spirituală în activă și contemplativă sau gnostică. Viața activă este
numai pregatirea pentru cea gnostica. Toată strădania omului trebuie să ducă la cunoaștere sau
la gnoză, a cărei încoronare este contemplarea Sfintei Treimi. Rostul ascezei este să înlăture
piedicile ce stau în calea cunoașterii, prin curățirea sufletului de patimi.
Treapta cea mai de jos a vieții contemplative este "gnoza naturală". După ea urmează
"teologia", gnoza cea mai înaltă, contemplarea Sfintei Treimi, care e și treapta "rugăciunii
curate".4
Cunoașterea lui Dumnezeu, ca țintă supremă a vieții duhovnicești, nu se realizează prin
cugetare discursivă. Cel curațit ajunge până la o cunoaștere intuitivă a Lui, în lumina
sufletului îndumnezeit. În timpul rugaciunii, sufletul contemplativului este asemenea cerului,
în care strălucește lumina Sfintei Treimi. Dar pentru acestea se cere o curățire de toate
patimile și de toate gândurile în legătură cu ele.
Se cere și o curățire a minții, vârful cunoscător, sau ochiul sufletului. Mintea mai
pastrează chiar și numai gânduri nestrăbătute de patimi, ea poate cunoaște prin ele pe
Dumnezeu în chip mijlocit. Dar dacă vrea să ajungă la vederea Sfintei Treimi, trebuie să se
curețe și de aceste gânduri, ca să devină cu totul pură. La această stare nu poate ajunge decât
prin harul lui Dumnezeu alături de efortul personal de rugăciune. În cunoașterea aceasta a lui
Dumnezeu nu e nimic care să se întipărească în mintea omului. De aceea mintea trebuie să se
elibereze de orice întipărire a lucrurilor si înțelesurilor lor.
Cunoasterea lui Dumnezeu e dincolo de orice chip. Cunoașterea aceasta e simplă,
necompusă, indescriptibilă, fără imagini. Este o cucerire a minții de catre nemărginirea Celui
infinit. Dar această cunoaștere are și altă latura. Când lumina dumnezeiască răsare în minte,
aceasta se vede pe sine insăși. Vederea proprie este o condiție a desăvârșirii minții. Astfel
mintea în vremea rugăciunii se vede pe sine, strălucind ca safirul și ca cerul, ca locul unde s-a
coborât Sfânta Treime.5
Cele 153 de capete despre rugăciune a Avvei Evagrie aparțin genului epistolar și acesta
compară capetele despre rugăciune cu cei 153 de pești prinși de apostoli la porunca
Mântuitorului și trimite aceste capete în “coșul dragostei” celui ce le ceruse.6
Rugăciunea, în concepția lui Evagrie este de două feluri, practică și contemplativă, astfel o
parte “ pe care poţi pune mana şi aceasta este cantitatea, iar alta este inţelesul , sau

4
http://www.filocalia.ro/referate/13/Scrieri/Evagrie_Ponticul accesare la 23.11.2009, ora 16:00:50
5
Ibidem, accesare la 23.11.2009, ora 17.15:23
6
Evagrie Ponticul, Cuvânt despre rugăciune, în “Filocalia” volumul 1, ediția a 2 a, Sibiu 1947, p.83
calitatea”7.Toate sunt îndoite, au două laturi și tocmai datorită acestui lucru “una sporește pe
cealaltă”8
Avva Evagrie stabilește premisa de bază valabilă pentru orice creștin, nu numai pentru
monahi ci și pentru mireni : „Rugăciunea este vorbirea minții cu Dumnezeu.”9 Pentru a ajunge
însă la a vorbi cu Stăpânul nemijlocit, mintea omului nu trebuie să mai păstreze nimic lumesc
și asemenea poruncii date lui Lot la ieșirea din Sodoma, nu trebuie “ să se uite îndărăt”10.
Mintea trebuie să se întindă până la tronul Stăpânului și să uite de sine însuși pentru a putea
sta de vorba cu Stăpânul ei,pentru a putea intra în comuniune cu El.
Avva Evagrie stabilește condițiile rugăciunii în sensul că aduce în prim planul
rugătorului atât condițiile cât și efectele rugăciunii curate.
Pentru a se putea ruga, a vorbi cu Dumnezeu, orice om are nevoie să-și curățească
mintea sa de orice gând pătimaș.Aceasta este o condiție principală pentru a putea vedea și
simți pe cel mai presus de înțelegere și mai presus de orice simț.11
Ceea ce urmează înlaturării gândurilor pătimașe este tocmai cererea în rugăciune a
darului lacrimilor însă tocmai prin aducerea permanentă a răului savârșit și prin învinuirea
plină de sentimentul căinței a propriei persoane.Cererea lacrimilor se face tocmai pentru a
despietri inima și pentru “ să inmoi sălbătăcia ce se află in sufletul tău”12.
Rug[ciunea cu lacrimi este rugăciunea stăruitoare despre care se vorbește în Sfânta
Scriptură și este rugăciunea care îi place Stăpânului pentru împlinirea oricărei cereri,însă totul
făcut cu smerenie, condiție nemijlocită a actului de rugăciune, pentru a nu ne înălța pe noi
înșine și mânia pe Stăpânul.13
Ispita care vine în rugăciune este ispita grijilor vieții, a gândurilor diferite fie bune fie
rele dar inspirate minții doar pentru a o scoate din rugăciune.Sfatul pe care Avva Evagrie îl dă
este “Luptă-te să-ţi ţii mintea in vremea rugăciunii, surdă și mută, şi te vei putea ruga”14.
Gândurile acestea fără de rânduială pot fi alungate doar prin insistență asupra rugăciunii și
prin aducerea aminte a poruncii dumnezeiești cu privire la Rugăciune și îndată ispitele vor
înceta.
Calitățile rugăciunii sunt multiple și sunt enumerate de Avva Evagrie din experiența sa
de rugător experimentat. Rugăciunea este, astfel, rodul blândeții omului și al lipsei mâniei
7
Evagrie Ponticul, Cuvânt despre rugăciune, în “Filocalia” volumul 1, ediția a 2 a, Sibiu 1947, p.84
8
Ibidem
9
Ibidem p.85
10
Ibidem
11
Ibidem
12
ibidem
13
Ibidem, p. 86
14
Ibidem
asupra aproapelui dar și rodul mulțumirii și bucuriei sufletești.Rugăciunea are ca efect imediat
alungarea întristării și a descurajării ca efecte ale demonicelor ispite.15
Lepădarea de sine însuși este condiția esențială a rugăciunii neîmprăștiate și condiție a
desăvârșirii după Sfânta Scriptură.Dacă există lepădare de sine și neosândire a aproapelui
atunci rugăciunea dă roade.Mânia asupra aproapelui întunecă rugăciunea celui ce se roagă și o
tulbură tocmai de aceea Avva Evagrie sfătuiește a evita mânia astfel: “Inarmandu-te impotriva
maniei, nu vei suferi niciodată pofta, căci aceasta dă mancare maniei; iar mania turbură ochiul
minţii, intinand starea rugăciunii”16
Chiar dacă uneori ne rugăm bine și avem mult folos sufletesc și uneori ne rugăm cu
foarte multă osteneală și ni se pare că nu avem nici un folos Avva Evagrie, ca un bun
cunoscător al Sfintei Scripturi, ne îndeamnă să stăruim în rugăciune deoarece doar “celui ce
bate i se va deschide”17.Rugăciunea trebuie făcută pentru a ni se împlini voia noastră ci pentru
a împlini voia Lui Dumnezeu căci voia noastră nu “se acopere întru totul cu voia Lui
Dumnezeu”.18 Cererea “Facă-se voia Ta” este astfel imperativă pentru rugăciune.19
Avva Evagrie socotește pe Dumnezeu ca pe Binele Suprem și consecința imediat
următoare a acestui atribut dumnezeiesc este tocmai faptul că Dumnezeu ni le dă pe toate cele
bune atunci când le cerem, manifestându-și capacitatea Sa de Dumnezeu Proniator, purtător
de grijă asupra creației Sale. Chiar dacă nu primim întotdeauna ceea ce ne dorim în cererea
noastră din rugăciune trebuie să avem în vedere faptul că nimic nu este mai presus decât a
vorbi cu Dumnezeu și a petrece împreună cu El răpit fiind în actul rugăciunii.20
Cererea noastră în rugăciune trebuie să urmărească un traiect bine stabilit. Prima dată
trebuie să ne rugăm pentru curățirea de patimi, în al doilea rand pentru izbăvirea de neștiință
și uitare iar în al treilea rand pentru izbăvirea de toată ispita.Pentru a împlini dezideratul de
cerere de la Dumnezeu a dreptății și Împărăției Sale rugăciunea trebuie făcută cu simțirea
adică cu “adunarea cugetului, impreunat cu evlavie, cu străpungerea inimii, cu durerea
sufletului, cu mărturisirea greşalelor, cu suspine nevăzute”21

15
Ibidem
16
Ibidem p.87
17
Mt 7,7, Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura IBMBOR, București 1968
18
Evagrie Ponticul, Cuvânt despre rugăciune, în “Filocalia” volumul 1, ediția a 2 a, Sibiu 1947 p.88
19
Ibidem
20
Ibidem
21
Ibidem p.89
 După incetarea rugăciunii, prin răbdare trebuie să așteptăm rodul acesteia căci „e firesc
să lucrezi și să păstrezi”22.
Rugăciunea duhovnicească este tocmai scopul războiului dintre om și diavol, pentru ei
fiind potrivnică și urâtă iar pentru noi fiind foarte folositoare și mântuitoare.23 Pentru a ne opri
de la rugăciunea curată, duhovnicească diavolii lucrează în om toate patimile( desfrânarea,
iubirea de arginți etc.)
Avva Evagrie dă și o definiție stării de rugăciune fără a tinde spre tendința de închidere
a unor realități dumnezeiești în concepte sterile : Starea de rugăciune este o dispoziţie
nepătimaşă, caştigată prin deprindere, care răpeşte mintea inţeleaptă spre inălţimea spirituală,
prin dragoste desăvaşită”24.
Rugăciunea nu se poate face fără prezența Duhului Sfânt în rugăciune iar dacă
rugăciunea se face cu prezența Lui Dumnezeu în ea atunci preamărirea Lui Dumnezeu nu se
mai face din făpturi ci din Însăși Ființa Lui Dumnezeu, din Dumnezeu spre Dumnezeu. Pentru
cei care contemplă pe Dumnezeu Avva Evagrie dă următorul sfat:” Dacă eşti teolog (dacă te
ocupi cu contemplarea lui Dumnezeu), roagă-te cu adevărat; şi dacă te rogi cu adevărat, eşti
teolog”.25
Avva Evagrie depreciază activitatea imaginației în cadrul rugăciunii, dând vreun chip
Lui Dumnezeu deoarece trebuie să ne apropiem nematerial, fără imagistică de Cel Imaterial.26
Un alt pericol pe care îl întâlnește rugătorul avansat în starea rugăciunii este acela pe
care ni-l amintește și Scriptura, și anume acela al transformării satanei în înger de lumină
tocmai pentru a ne umple de mândria vederilor celor sfinte și a ne pierde astfel prin aceasta.
Avva Evagrie accentuează și rolul important al cântării ca formă de rugăciune: „Psalmodierea
potoleşte patimile şi face să se liniştească neinfranarea trupului”27
Un alt pericol asumat care vine din partea vrăjmașului diavol este reprezentat prin
varietatea de înfricoșări, amenințări, ocări, loviri și diverse vătămări de acre nu trebuie să ne
temem ci să nu le băgăm în seamă cunoscând faptul că ne închinăm Dumnezeului Celui
Atotputernic, Căruia i se pleacă toate făpturile.
Prin rugăciune se dobândește starea îngerească:”Monahul se face prin rugăciune
asemenea

22
Ibidem
23
Ibidem
24
Ibidem, p.90
25
Ibidem p.91
26
Ibidem p.92
27
Ibidem p.94
 ingerilor.”28
Rugăciunea este vrednică de laudă doar atunci când este săvârșită calitatea ei nu cantitatea ei
iar “precum cel mai de preț dintre toate simţurile este vederea, aşa cea mai dumnezeească
dintre toate virtuţile este rugăciunea”29.

28
Ibidem p.98
29
Ibidem p.102
 Bibliografie

• Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura IBMBOR, București 1968

• Evagrie Ponticul, Cuvânt despre rugăciune, în “Filocalia” volumul 1,
ediția a 2 a, Sibiu 1947
• http://www.filocalia.ro/referate/13/Scrieri/Evagrie_Ponticul
• http://www.crestinortodox.ro/carti-ortodoxe/parinti-scriitori-
bisericesti/evagrie-ponticul-81466.html
• http://ro.orthodoxwiki.org/Evagrie_Ponticul