Om Namo Bhagavathe Sri Ramayana

Cine SUNT EU?

Întrucât toate ființele vii doresc să fie întotdeauna fericite și să trăiască fără suferință,
întrucât în fiecare caz s-a observat o iubire supremă pentru propriul sine și întrucât numai
fericirea este cauza iubirii, cu scopul de a atinge acea fericire care este propria natură a
fiecăruia și care este experimentată în starea de somn profund unde mintea nu mai există,
omul ar trebui să-și cunoască propriul sine. Pentru aceasta, calea cunoașterii, investigația
în forma “Cine sunt eu?” este metoda principală.

1. Cine sunt eu?

Corpul grosier, alcătuit din cele șapte umori (dhatus: pielea, carnea, sângele, nervii,
grăsimea, venele, oasele) - eu nu sunt acestea; cele cinci organe de simț cognitive, și
anume: simțul auditiv, tactil, vizual, gustativ și olfactiv cu respectivele lor percepții, și
anume: sunet, pipăit, culoare, gust și miros - eu nu sunt acestea; cele cinci organe de
acțiune, și anume organele vocale, de locomoție, apucare, excreție, procreare cu funcțiile
lor respective: vorbire, mișcare, prindere, eliminare și plăcere - eu nu sunt acestea; cele
cinci sufluri vitale (prana, vyana, udhana, samana care controlează, în ordine, respirația,
digestia și asimilarea, circulația sângelui și excreția.), care efectuează cele cinci funcții de
inpirație etc. - eu nu sunt acestea; nici chiar mintea care gândește - eu nu sunt aceasta;
nici neștiința, înzestrată numai cu impresiile reziduale ale obiectelor, și în care nu există
niciun obiect și nicio funcționare - eu nu sunt aceasta.

2. Dacă nu sunt nimic din toate acestea, atunci cine sunt eu?

După respingerea tuturor celor menționate mai sus ca “nu [sunt] aceasta”, “nu [sunt]
aceasta”, singură Conștiența rămâne - aceea sunt eu.

3. Care este natura acestei Conștiențe?

Natura Conștienței este existență-conștiință-beatitudine.

4. Când va fi obținută realizarea Sinelui?

Când lumea, care este ceea-ce-se-vede, va fi înlăturată, se va ajunge la realizarea Sinelui,

care este cel-ce-vede.

5. Nu se va ajunge la realizarea SInelui atunci când lumea e luată drept reală?

Nicidecum.

6. De ce?

Văzătorul și obiectul văzut sunt precum funia și șarpele. Așa cum frânghia, care este
substratul, nu va fi recunoscută drept ceea ce este până când falsa impresie a șarpelui
iluzoriu nu se risipeștye, la fel realizarea Sinelui, care este substratul, nu va fi dobândită
câtă vreme credința în realitatea lumii nu este înlăturată.
7. Când va fi înlăturată lumea, care este obiectu văzut?

Atunci când mintea, cauză a tuturor cognițiilor și acțiunilor, devine tăcută, lumea va
dispărea.

8. Care este natura minții?

Ceea ce numim “minte” este o putere miraculoasă ce rezidă în Sine. Ea este cauza
apariției tuturor gândurilor. În afara gândurilor, acest lucru numit minte nu există. Așadar,
natura minții este gândul. În afara gândurilor, entitatea numită lume nu există. În somnul
profund unde nu există gânduri, nu există nici lumea. În stările de veghe și de vis, în care
există gânduri, există și lumea. Aidoma păianjenului care scoate firul pânîei din el însuși și
îl resoarbe înapoi în el însuși, mintea proiectează lumea din ea însăși și o resoarbe înapoi
în ea însăși. Când mintea iese din Sine, lumea apare. Așadar, când lumea apare, Sinele
nu apare iar când Sinele strălucește, lumea e inexistentă. Dacă omul investighează cu
perseverență natura minții, aceasta va dispărea iar SInele îi va lua locul. Ceea ce numim
Sine este Atman. Mintea există în permanentă dependență de ceva grosier, nefiind de sine
stătătoare. Ea este ceea ce se cheama corp astral sau suflet (jiva).

9. Ce este calea investigației pentru înțelegerea naturii minții?

Ceea ce apare ca “Eu” în acest corp este mintea. Dacă se cercetează din ce loc anume în
corp apare mai întâi gândul “Eu”, se descoperă că acesta se naște în Inimă. Inima e locul
de origine al minții. Chiar și atunci când gândești necontenit “Eu, Eu”, ajungi în același loc.
Dintre toate gândurile care răsar în minte, gândul “Eu” este cel dintâi. Numai după apariția
acestuia vor apărea și celelalte gânduri. Numai după apariția pronumelui personal la
persoana întâi vor apare persoanele a doua și a treia.

10. Cum poate deveni mintea tăcută?

Prin investigația “Cine sunt eu?”. Gândul “Cine sunt eu?” le va elimina pe toate celelalte și,
asemenea bățului folosit la ațâțarea rugului funerar, în cele din urmă va fi el însuși distrus.
Atuci va înflori Realizarea Sinelui.

11. Care este procedeul de menținere continuă a concentrării asupra gândului “Cine sunt
eu?”

Când apar alte gânduri, acestea nu trebuie urmate, ci trebuie investigat astfel: cui apar
aceste gânduri? Nu contează numărul lor. Cu fiecare gând care răsare, trebuie investigat
cu perseverență: cui apare acest gând? Răspunsul firesc este “mie”. Așadar, dacă se
investighează “Cine sunt eu?”, mintea se va retrage în propria ei sursă, iar gândul răsărit
va deveni tăcut. Perseverând în acest fel, abilitatea minții de a se fixa în propria sursă va
crește. Când mintea, care e subtilă, evadează prin creier și prin organele de simț, apar
formele și numele grosiere, iar când rămâne în Inimă, numele și formele dispar. A nu lăsa
mintea să se îndrepte spre exterior și a o reține în inimă se cheamă interiorizae (antar-
mukha). A lăsa mintea să iasă din Inimă în afară se cheamă “exteriorizare” (bahir-mukha).
Astfel, când mintea rămâne în Inimă, “Eul”, sursă a tuturor gândurilor, va dispărea, iar
Sinele, care există etern, va străluci. Omul, orice ar întreprinde, trebuie să o facă fără
egoul “Eu”. Acționând astfel, totul va apărea ca având natura lui Shiva (Dumnezeu).
12. Mai există și alte metode de liniștire a minții?

Nu există metodă mai adecvată decât investigația. Când se urmărește disciplina mentală
prin alte metode, se poate ajunge la o aparentă ținere sub control a minții, însă aceasta va
irumpe din nou reluându-și vechile deprinderi. Prin controlul respirației, mintea de
asemenea se va liniști; însă va rămâne calmă numai atâta timp cât respirația e țiuntă sub
control, reîncepând să hoinărească și să rătăcească sub impulsul impresiilor reziduale la
reluarea ritmului normal al respirației. Sursa minții și a respirației este una și aceeași. Într-
adevăr, gândul este natura minții. Gândul “Eu”, care este ego-ul, este primul gând al minții.
Locul de origine a ego-ului este același cu cel de origine a respirației. De aceea, când
mintea devine tăcută, respirația e ținută sub control, iar când respirația este controlată,
mintea devine liniștită. Însă în somnul profund, când mintea este liniștită, respirația nu se
oprește. Aceasta este voința lui Dumnezeu, ca trupul să fie păstrat ân viață pentru ca cei
din jur să nu-l considere mort. În starea de veghe și in samadhi, când mintea devine
liniștită, respirația este ținută sub control. Respirația este forma grosieră a minții. Mintea
menține respirația în corp până în clipa morții, iar când trupul moare, mintea ia respirația
cu ea. Așadar, exercițiile de ținere sub control a respirației sunt doar un mijloc de liniștire a
minții (manonigraha), nu și de anihilare a acesteia (manonasa).

Asemănător practicii controlului respirației, meditația asupra formelor lui Dumnezeu,

recitarea mantrelor, restricțiile alimentare etc. nu sunt decât mijloace de a menține mintea
tăcută.

Prin meditația asupra formelor lui Dumnezeu și prin intonarea mantrelor, caracterul incisiv
al minții și puterea sa de focalizare se intensifică. Mintea va hoinări mereu. Asemenea unui
elefant legat de trompă care nu poate merge altfel decât în direcția lanțului de care e tras,
tot așa mintea, acaparată de vreun nume sau de vreo formâ, va fi atrasă numai spre
acestea. Când mintea se ramifică într-o multitudine de gânduri, fiecare astfel de gând
pierde din forță, slăbind. Dacă în schimb gândurile își mențin tăria, mintea devine
concentrată și puternică. Pentru o astfel de minte, Investigația sinelui va fi ușoară. Dintre
toate regulile restrictive, aceea referitoare la alimentația sattvică este cea mai bună,
respectarea acestei reguli ducând la intensificarea calității sattvice a minții, ceea ce e
benefic și practicii de investigație a sinelui.

13. Impresiile reziduale (gânduri) ale obiectelor se unduiesc la nesfârșit precum valurile
oceanului. Când vor fi toate acestea eliminate?

Gândurile vor fi eliminate pe măsură ce meditația asupra Sinelui atinge înălțimi tot mai
mari.

14. Este posibil ca impresiile reziduale moștenite din timpuri imemoriale să fie eliminate
astfel încât să se rămână în starea de Sine pur?

Fără a se lăsa pradă unor astfel de îndoieli, omul trebuie să persiste în meditația asupra
Sinelui. Chiar și atunci când e vorba de un mare păcătos, acesta nu trebuie să se lase
pradă îngrijorării, lamentându-se: “Vai, sunt un păcătos, cum aș putea fi eu salvat?” Un
astfel de om trebuie să abandoneze complet gândul “Eu sunt un păcătos” și să se dedice
sincer meditației asupra Sinelui; atunci el va reuși sigur. Nu există două minți, una bună și
alta rea. Mintea e una singură. Impresiile mentale reziduale sunt de două feluri, fast și
nefaste. Când mintea este sub influența impresiilor favorabile, este numită bună iar când
este sub influența impresiilor nefavorabile, este considerată rea.
Mintea nu trebuie lăsată să se îndrepte spre obiectele lumești sau spre preocupările altor
oameni. Nu trebuie purtată ură împotriva semenilor, oricât de răi ar fi aceștia. Atât
pasiunea, cât și ura, trebuie evitate. Ceea ce omul dă altora, își dă sie însuși. Dacă acest
adevăr este înțeles, cine nu va da celorlalți? Când Sinele propriu răsare, totul apare; când
propriul sine este liniștit, totul e liniștit. Pe măsura smereniei faptelor noastre, va rezulta și
binele, în același raport. Dacă mintea e liniștită, omul poate trăi oriunde.

15. Cât timp e necesară practicarea investigației?

Atâta timp cât impresiile obiectelor persistă în minte, tot atât este necesară și investigația
“Cine sunt eu?”. Gândurile, pe măsură ce apar, trebuie stârpite imediat, chiar în momentul
și în locul apariției lor, prin investigație.

16. Care este natura Sinelui?

Ceea ce există cu adevărat este doar Sinele. Lumea, sufletul individual și Dumnezeu sunt
aparențe în el, precum argintul în sidef; acestea trei apar și dispar simultan. Sinele există
acolo unde nu mai există absolut de loc gândul “Eu”. Aceasta se cheamă Tăcere. Sinele
însuși este lumea; Sinele însuși este “Eu”; Sinele însuși este Dumnezeu; totul este Shiva,
sinele.

17. Nu este totul lucrarea lui Dumnezeu?

Soarele răsare fără vreo dorință sau efort din partea lui; și în simpla lui prezență,
cordieritul emite foc, lotusul înflorește, apa se evaporă, oamenii efectuează diverse
activități după care se odihnesc. Aidoma acului care se mișcă în prezența magnetului, tot
așa, în virtutea simplei prezențe a lui Dumnezeu, sufletele guvernate de cele trei funcții
cosmice sau de activitatea divină cvintuplă înfăptuiesc acțiunile lor și apoi se odihnesc,
potrivit cu respectivele lor karme. Dumnezeu nu ia nicio hotărâre, nicio karma nu se
atașează de el. Fapt similar cu acțiunile lumești care nu afectează soarele, sau cu meritele
ori deficiențele celor patru elemente (apă, aer, foc, pământ) care nu afectează eterul
atotpătrunzător.

18. Dintre devoți, cine e cel mai de seamă?

Cel ce renunță la el însuși dăruindu-se Sinelui care este Dumnezeu, este cel mai de
seamă devot. Renunțând la propriul sine în favoarea lui Dumnezeu înseamnă să te menții
continuu în Sine fără a permite apariția altor gânduri în afara celor legate de Sine. Oricare
ar fi povara, ea este lăsată în seama lui Dumnezeu, El le poartă pe toate. Întrucât puterea
supremă a lui Dumnezeu pune totul în mișcare, de ce noi, în loc să ne supunem ei, ne
frământăm mereu în legătura cu ceea ce ar trebui sau nu făcut? Știm că trenul e cel ce
cară bagajele, de ce atunci, după ce urcăm în el, trebuie să purtăm, spre disconfortul
nostru micul nostru bagaj pe cap în loc să-l punem jos și să ne simțim în largul nostru?

19. Ce este non-atașamentul?

Pe măsură ce gândurile răsar, distrugerea lor completă, fără urmă, chiar în locul lor de
origine, constituie non-atașamentul. Aidoma căutătorului de perle care își leagă o piatră de
mijloc și se scufundă în adâncul mării, tot așa fiecare dintre noi, ancorat de non-
atașament, ar trebui să se afunde în sine însuși pentru a obține Perla-Sine.
20. Nu este posibil ca Dumnezeu sau Guru-ul să efectueze eliberarea sufletului?

Dumnezeu sau Guru-ul vor indica doar calea de eliberare, dar nu vor aduce prin ei înșiși
sufletul la starea de eliberare. Într-adevăr, Dumnezeu și Guru-ul nu sunt diferiți unul de
altul. La fel cum prada căzută în ghearele tigrului nu mai are scăpare, tot așa cei ce au
pătruns în raza privirii de grație a Guru-ului vor fi salvați și nu se vor rătăci; cu toate
acestea, fiecare trebuie să urmeze prin propriul său efort calea arătată de Dumnezeu sau
de Guru și să obțină eliberarea. Fiecare trebuie să se cunoască pe sine însuși numai cu
propriul său ochi al cunoașterii și nu prin al altuia. Cel ce este Rama apelează la ajutorul
unei oglinzi pentru a ști că este Rama?

21. Este necesar ca cel ce tânjește după eliberare să cerceteze natura straturilor (tattva)?

Tot așa cum cineva vrea să arunce gunoiul nu are nevoie să îl analizeze și să vadă ce
conține, la fel cel ce vrea să cunoască Sinele nu are nevoie să numere straturile sau să le
cerceteze caracteristicile; ceea ce are el de făcut e să respingă în totalitate straturile care
ascund Sinele. Lumea ar trebui văzută ca un vis.

22. Nu există nici o diferență între starea de veghe și cea de vis?

Starea de veghe e lungă pe când visul este scurt; în afară de aceasta, nu există nicio
diferență. La fel cum întâmplările în starea de veghe par reale atâta timp cât ești treaz, tot
așa cele din vis par reale pe durata visului. În vis, mintea ia alt corp. În ambele stări, de
veghe și de vis, gândurille, numele și formele apar simultan.

23. Citirea cărților este de vreun folos celor ce tânjesc după eliberare?

Toate scripturile afirmă că pentru a obține eliberarea mintea trebuie adusă la starea de
tăcere, așadar, învățătura lor conclusivă este că mintea trebuie pacificată; odată ce lucrul
acesta s-a înțeles, nu mai e nevoie de citit la nesfârșit. Pentru a liniști mintea, ar trebui
doar să cercetezi în tine însuți ce este Sinele; cum ar putea fi această căutare făcută în
cărți? Trebuie să-ți cunoști Sinele cu propriul ochi al inteligenței. Sinele este în interiorul
celor cinci straturi, d deci inutil să îl cauți în cărți. Va veni o vreme când va trebui să uiți tot
ceea ce ai învățat.

24. Ce este fericirea?

Fericirea este însăși natura Sinelui; fericirea și Sinele sunt unul și același lucru. Ea nu
există în vreun obiect lumesc. Din ignoranță, noi ne închipuim că obiectele ne aduc
fericirea. Când mintea se exteriorizează, experimentează suferință. Adevărul este că
atunci când dorințele i se împlinesc, revine la origine și se bucură de fericirea care este de
fapt Sinele. Similar, în somnul profund, mintea devine introvertită și se bucură de pura
Fericire a Sinelui. Astfel mintea, ieșind și revenind în Sine, se mișcă fără încetare. Umbra
pomului este plăcută, iar în spațiul deschis căldura e dogoritoare. Omul care merge prin
soare simte răcoarea pomului când se adăpostește la umbra lui. Însă cel ce trece
neîncetat de la umbră la soare și înapoi, trebuie să fie un neghiob. Omul înțelept rămâne
în permanență la umbră. Similar, mintea celui ce cunoaște adevărul nu îl părăsește pe
Brahman. Mintea celui ignorant, dimpotrivă, se întoarce către lume și, simțindu-se
mizerabil, pentru un scurt timp se întoarce la Brahman să experimenteze fericirea. De fapt,
ceea ce e numită lume nu e decât gând. Când lumea dispare - ceea ce înseamnă când nu
există gânduri -, mintea experimentează fericirea, iar când lumea apare, suferința.
25. Ce se înțelege prin viziunea înțelepciunii (jnanadrsti)?

A rămâne tăcut se cheamă viziunea înțelepciunii. A rămâne tăcut înseamnă a menține

mintea în SIne. Telepatia, cunoașterea întâmplărilor trecutului, prezentului și viitorului nu
reprezintă viziunea înțelepciunii.

26. Care este relația între absența dorințelor și înțelepciune?

Absența dorințelor este înțelepciune. Cele două lucruri nu sunt diferite, ci aidoma. Absența
oricărei dorințe înseamnă abținerea îndreptării minții către obiecte. Înțelepciune înseamnă
lipsa apariției oricărui obiect. Cu alte cuvinte, a nu căuta altceva decât Sinele e detașare
sau absența dorințelor; a nu părăsi Sinele e înțelepciune.

27. Care este diferența între investigație și meditație?

Investigația constă în menținerea minții în Sine. Meditația constă în a gândi că sinele tău e
Brahman, existență-conștiință-beatitudine.

28. Ce este eliberarea?

Eliberarea este investigarea naturii sinelui, care este înlănțuit, și realizarea adevăratei tale
naturi.