SISTEMUL GENITAL

1. SISTEMUL GENITAL MASCUL

Sistemul genital mascule este format din:

➢ testicule – care elaborează spermatoizoizi
➢ căile genitale – prin care spermatozoizii sunt evacuaţi
➢ glandele anexe – a căror secreţie serveşte la formarea lichidului spermatic
➢ organul copulator – penisul

1.1. Testiculele au formă ovoidală, sunt situate în scrot (pungă inghinală tegumentară) şi
îndeplinesc două funcţii:
➢ formarea celulelor sexuale (spermatogeneza)
➢ secreţia de hormoni androgeni (testosteron)
În cursul dezvoltării fătului, testiculele, formate în cavitatea abdominală, în apropierea rinichilor,
vor coborî extraabdominal, la nivelul scrotului. Testiculele au dimensiuni de circa 4 -5 cm lungime, 3 cm
lăţime şi 2,5 cm grosime, fiecare cântărind 10 – 15 g. testiculele prezintă două feţe (medială şi
laterală), doi poli (superior şi inferior) şi două margini (anterioară şi posterioară). La extremitatea
superioară şi marginea posterioară a testiculului se găseşte epididimul, căruia i se descriu trei porţiuni:
cap, corp şi coadă. Acesta are o lungime de 5 -6 cm şi reprezintă primul segment extratesticular al
conductelor genitale. El conţine canalul epididimar şi se continuă cu canalul deferent.
Testiculele sunt învelite de albuginee (tunică fibroasă densă), o membrană conjunctivă, albă
sidefie rezistentă care, la marginea posterioară formează o îngroşare numită mediastinul testicular. De
la mediastin pleacă radiar septuri conjunctive ce străbat parenchimul, delimitând 200 – 300 lobuli
testiculari (spermatici), de formă piramidală, cu vârful spre mediastin, fiecare lobul conţinând 3 – 4 tubi
seminiferi contorţi. La nivelul tubilor seminiferi contorţi există celule Sertoli, cu rol nutritiv şi celule
sexuale aflate în diverse stadii de evoluţie în procesul de spermatogeneză. Între tubii seminiferi există
elemente ale glandei Leydig sau interstiţială care secretă testosteron. În apropiere de mediastin, tubii
seminiferi se continuă cu tubii drepţi, care pătrund în mediastin unde confluează şi rezultă reţeaua
testiculară. Din reţeaua testiculară se desprind 15 – 20 canale eferente, care trec în mediastin şi se
deschid în canalul epididimar, acesta continuându-se cu canalul deferent.

1.2. Căile spermatice se împart în:

➢ căi intratesticulare – tubii seminiferi drepţi şi reţeaua testiculară

1
➢ căi extratesticulare:
✔ canale eferente în număr de 12 -13 ce se deschid în canalul epididimar
✔ canalul epididimar formează epididimul, care este alcătuit din trei părţi: cap, corp şi
coadă. Din coadă pleacă canalul deferent
✔ canalul deferent are o dilatare distală numită ampula canalului deferent
✔ canalul ejaculator este format prin unirea canalului deferent cu ductul excretor al veziculei
seminale. Se deschide în uretra prostatică, aflată în continuarea vezicii urinare. De la nivelul uretrei
prostatice, calea genitală este comună cu cea urinară, urmând uretra membranoasă şi cea
spongioasă, care se deschide prin meatul urinar.

1.3. Glandele anexe sunt veziculele seminale, prostata şi glandele bulbouretrale sau Cowper.
Veziculele seminale sunt glande perechi, situate între peretele posterior al vezicii urinare şi cel anterior
al rectului, care produc lichidul seminal, acesta reprezentând circa 60% din volumul spermei. Glandele
tubulare, cu o lungime de circa 15 cm, care se deschid în partea terminală a canalelor deferente.
Prostata este o glandă nepereche, rotunjită, de aproximativ 4 cm în diametru, situată median
sub vezica urinară şi înconjurând uretra prostatică. Produsul de secreţie reprezintă circa 20 – 30% din
volumul spermei.
Glandele bulbouretrale (glande Cowper) sunt glande perechi localizate la baza penisului; sunt
rotunjite, cu diametru de circa 10 mm. Ele se deschid prin două canale în uretra spongioasă (peniană)
şi secretă un mucus alcalin, care ajută la neutralizarea acizilor din urină.

1.4. Organele genitale externe

Penisul este alcătuit din trei regiuni:
➢ rădăcină – porţiunea prin care se fixează de ischion
➢ corp – care este liber şi flexibil
➢ gland – capătul distal care înconjoară meatul uretral extern
Tegumentul care acoperă corpul penisului se întinde şi la nivelul glandului, formând prepuţul,
care conţine şi numeroase glande prepuţiale, care produc smegma. Penisul este constituit din organele
erectile şi învelişurile lor. Organele erectile sunt doi corpi cavernoşi şi un corp spongios. Corpurile
carvernoase sunt dispuse pe faţa dorsală a penisului, au formă cilindrică şi sunt separate de un sept.
corpul spongios se găseşte pe faţa inferioară a penisului în jurul uretrei. Învelişul penisului este format
din piele, tunica dartos, tunica conjunctivă, albuginee.
Scrotul (bursele scrotale) reprezintă partea organelor genitale externe în care sunt localizate

2
testiculele. La exterior apare ca un sac de piele, suspendat inferior faţă de perineu şi înaintea anusului;
intern este divizat în două camere (burse scrotale) de către rafeul scrotal, care la exterior, pe faţa
anterioară, corespunde unui şant longitudinal. Astfel, fiecare testicul ocupă o cavitatea scrotală.
Este alcătuit din mai multe tunici: pielea, tunica dartos (lamă musculară formată din fibre
musculare striate, provenite din muşchii oblic intern şi transvers abdominal), fascia scrotală internă
(continuare a fasciei transversale a peretelui abdominal).

3
 2. SISTEMUL GENITAL FEMEL

Sistemul genital femel este format din glandele genitale (ovare), căile genitale, glandele anexe şi
organele genitale externe.

2.1. Ovarul este organ pereche, dispuns în micul bazin, având funcţie mixtă – producere de
ovule şi secreţie de hormoni. Are formă ovală, 3 -5 cm lungime, şi 2,5 cm lăţime şi 8 mm grosime,
fiecare ovar cântărind 6 – 8 g. prezintă două feţe (laterală şi medială – acoperită de trompa uterină),
două margini (anterioară – unde se găseşte hilul, şi posterioară) şi două extremităţi, de care se prind
ligamente.
Ovarul acoperit de epiteliu simplu, sub care se găseşte albugineea. În alcătuirea ovarului se
disting două zone:
➢ medulară (stroma ovariană) – cuprinde ţesut conjunctiv, vase de sânge şi limfatice, nervi,
muşchi netezi
➢ corticală – formată din ţesut epitelial care alcătuieşte foliculii ovarieni; aceştia din urmă se
găsesc în diverse stadii de evoluţie

2..2 Calea genitală

➢ trompe uterine – se întind de la ovar până la uter; au o lungime de 7 -12 cm şi mai multe
porţiuni: infundibul – formă de pâlnie cu pereţi prevăzuţi cu franjuri numite fimbrii, cu rol în captarea
ovulului expulzat; această porţiune se aplică pe faţa medială a ovarului; ampula trompei, istmul trompei
➢ uter - organ musculos, cavitar şi impar; are formă de pară, cu extremitatea mare orientată
superior; extremitatea inferioară este mai strâmtă şi se numeşte col uterin, şi care se continuă cu
vaginul. În structura lui intră 3 tunici: seroasă, musculară (miometru) şi mucoasă (endometru) – cu un
epiteliu simplu cilindric, bogată în glande
➢ vagin – conduct musculo-conjunctiv, lung de 7 – 9 cm, median şi impar, care are 2 extremităţi.
Prin extremitatea inferioară (orificiu vaginal) se deschide în vestibulul vaginal, spaţiu delimitat de cele 2
labii mici

2.3. Glandele anexe sunt glandele uretrale (dispuse în peretele uretrei), parauretrale (se
găsesc în apropierea uretrei) şi glandele vulvo-vaginale sau Bartholin (dispuse lateral faţă de orificiul
vaginal).

4
 2.4. Organele genitale externe
Vulva are forma unei fante, alungită în sens sagital şi mărginită lateral de către 2 perechi de
repliuri cutanate, labiile mari şi mici. Spaţiul mărginit între labiile mici se numeşte vestibul vaginal, unde
se găsesc deschiderea orificiului extern al uretrei şi orificiul vaginal, lateral de care se găsesc
deschiderile canalelor glandelor vulvovaginale Bartholin. În partea anterioară a vestibulului se găseşte
clitorisul, organ erectil.