3.

DIMENSIONAREA CADRELOR
3.1. GENERALITĂŢI

Pentru proiectarea structurilor rezistente la acţiuni seismice, se aplică

prevederile Codului de proiectare seismică Partea I - Prevederi de proiectare
pentru clădiri, P100-1/2006; de asemenea, se respectă principiile normativului
SR EN 1992-1, cu Anexele Naţionale aferente.

Simboluri

Ac aria secţiunii transversale a unui element de beton

Ass, Asi armăturile de la partea superioară sau inferioară a unei grinzi
Asw aria secţiunii transversale a unui etrier
Ash aria totală de etrieri orizontali într-un nod grindă-stâlp
Asv aria totală de armătură verticală într-un nod grindă-stâlp
MEd, VEd, NEd valorile momentului încovoietor, a forţei tăietoare şi a forţei
axiale, rezultate din calculul seismic al structurii (gruparea care
cuprinde acţiunea seismică)
MRb valoarea de proiectare a momentului capabil într-o secţiune a unei
grinzi
MRc valoarea de proiectare a momentului capabil într-o secţiune a unui
stâlp
Mi,d valoarea de calcul a momentelor la capetele grinzilor Mi,db, sau
stâlpilor Mi,dc, utilizate pentru calculul forţei tăietoare asociate
plastificării
Vdb, Vdc forţa tăietoare de proiectare (asociată plastificării) în grindă sau în
stâlp
Vjud forţa tăietoare de proiectare în nod
beff lăţimea de placă a unei grinzi de formă „T” la faţa stâlpului, în zona
întinsă
bc lăţimea secţiunii transversale a unui stâlp
bj lăţimea de proiectare a nodului
bo lăţimea miezului de beton confinat într-un stâlp
bw lăţimea inimii unei grinzi
d înălţimea efectivă (utilă) a secţiunii elementului
dbL (  l ) diametrul barelor longitudinale
dbw (  w ) diametrul unui etrier

43
Dimensionarea cadrelor

fcd valoarea de proiectare a rezistenţei la compresiune a betonului, în

combinaţia SLU cu care se face proiectarea
fctm valoarea medie a rezistenţei la întindere a betonului
fctd valoarea de proiectare a rezistenţei la întindere a betonului
fyk valoarea caracteristică a limitei de curgere a oţelului
fyd valoarea de proiectare a rezistenţei la curgere a armăturii longitudinale
fywd valoarea de proiectare a rezistenţei la curgere a armăturii transversale
hjc distanţa dintre planurile extreme de armături din stâlp într-un nod
grindă-stâlp
hjw distanţa dintre armăturile de jos şi cele de sus
hs înălţime de etaj
hw înălţimea secţiunii transversale a unei grinzi
lcl înălţimea liberă a unui stâlp
lcr lungimea zonei critice
sw distanţa dintre armăturile transversale
γRd factor ce ţine seama de diferitele surse de suprarezistenţă
ρ coeficientul de armare cu armătură întinsă.

Termeni specifici

Zonă critică (zonă disipativă): zonă a unui element structural principal

(grindă sau stâlp), unde apar cele mai defavorabile combinaţii de eforturi şi
unde pot să apară deformaţii plastice. Lungimea zonelor critice este dată în
tabelele 3.2 şi 3.3.
Grindă: Element structural solicitat preponderent de acţiuni verticale,
la care forţa axială de proiectare relativă satisface condiţia :
 d  NEd / A c fcd  0,1 .
Stâlp: Element structural care susţine încărcări gravitaţionale prin
compresiune axială, la care  d  NEd / A c fcd  0,1.

44
 Principii generale de proiectare

3.2. PRINCIPII GENERALE DE PROIECTARE

3.2.1. Condiţii de rezistenţă locală

Dimensionarea secţiunilor de beton şi armătură ale grinzilor şi stâlpilor

se face la starea limită de rezistenţă STR, având în vedere relaţia:

Ed  Rd (3.1)
unde:
Ed – este valoarea de proiectare a efortului secţional (MEd, NEd, VEd,
TEd), în combinaţia de încărcări care conţine acţiunea seismică, ţinând
seama şi de efectele de ordinul 2, atunci când acestea sunt
semnificative;
Rd – valoarea corespunzătoare a efortului capabil (MRd, NRd, VRd, TRd),
în funcţie de valorile caracteristice ale rezistenţelor şi factorilor parţiali
de siguranţă.

3.2.2. Capacitatea de disipare a energiei. Clase de ductilitate

Capacitatea de disipare de energie a structurilor din beton armat

depinde de clasa de ductilitate:
- clasa de ductilitate înaltă (H): caracterizează cadrele care au o
capacitate substanţială de deformare în domeniul postelastic; de
regulă, aici se pot încadra construcţiile amplasate în zonele seismice
cu ag  0,16g
- clasa de ductilitate medie (M): caracterizează construcţiile amplasate
în zonele seismice cu ag  0,16g, care pot avea o capacitate de
ductilitate mai mică, cu un spor corespunzător de rezistenţă.
Opţiunea de a proiecta pentru una din cele doua clase de ductilitate se
face prin alegerea valorilor coeficienţilor de comportare q. Valorile factorului de
comportare q, care ţine seama de capacitatea de disipare de energie sunt
date în cap. 2, pct. 2.1.8.

3.2.3. Mecanismul structural de disipare de energie

Proiectarea seismică are ca obiectiv dezvoltarea unui mecanism de

plastificare favorabil. În acest scop, se impun condiţii de ductilitate globală ce
permit dirijarea apariţiei articulaţiilor plastice.
(a) La cadrele etajate, deformaţiile plastice trebuie să apară mai întâi în
secţiunile de la extremităţile riglelor şi ulterior şi în secţiunile de la baza

45
Dimensionarea cadrelor

stâlpilor. În vederea impunerii acestui mecanism de disipare de energie, la

nodurile grinzi – stâlpi ale cadrelor se aplică regula ierarhizării capacităţii de
rezistenţă, prin condiţia:

M Rc   Rd M
Rb (3.2)
în care:
M Rc este suma momentelor capabile de proiectare ale stâlpilor; se
consideră valorile minime, corespunzătoare variaţiei posibile a forţelor
axiale în combinaţia de încărcări care cuprinde acţiunea seismică
(fig. 3.1)
M Rb  suma momentelor capabile de proiectare ale grinzilor care
intră în nod (fig.3.1)
 Rd  factorul de suprarezistenţă datorat efectului de consolidare al
oţelului:
 Rd = 1,3 - pentru structuri încadrate în clasa de ductilitate
înaltă (H)
 Rd = 1,2 - pentru structuri încadrate în clasa de ductilitate
medie (M).
Condiţia (3.2) se verifică pentru ambele sensuri ale acţiunii
momentelor din grinzi (orar şi antiorar), sensul sumei momentelor din stâlp
fiind opus totdeauna sumei momentelor din grinzi (Fig.3.1).
Nu este necesară verificarea relaţiei (3.2) la:
- construcţii cu un nivel;
- ultimul nivel al construcţiilor etajate;
- în stâlpii primului nivel al clădirilor cu 2 niveluri, dacă
 d  NEd / A c fcd  0,3 .

Fig. 3.1. Momente capabile în nod, pentru cele 2 direcţii ale seismului.

46
 Principii generale de proiectare

(b) Nodurile (zonele de legătură între elementele verticale şi orizontale) şi

planşeele trebuie să fie solicitate în domeniul elastic (fără deformaţii
ireversibile, plastice).
Deplasările orizontale asociate cerinţelor de ductilitate trebuie să fie
suficient de reduse pentru a nu apărea pericolul pierderii stabilităţii sau pentru
a nu spori excesiv efectele de ordinul 2.

3.3. PROIECTAREA ELEMENTELOR PRINCIPALE DE REZISTENŢĂ

ALE CADRELOR LA STAREA LIMITĂ ULTIMĂ

3.3.1. Condiţii preliminare privind proiectarea elementelor seismice

principale

Principalele cerinţe privind materialele utilizate şi dimensiunile minime

ale secţiunilor transversale sunt indicate în tabelul 3.1.

Tabelul 3.1
Clasa de ductilitate înaltă (H) Clasa de ductilitate medie (M)
A. Condiţii referitoare la materiale
 Se va utiliza beton de clasă minimă:
C20/25 C16/20
 Elementele structurale se armează numai cu bare din oţel profilat. Fac
excepţie etrierii închişi şi agrafele pentru armarea transversală, care pot fi din
OB37 (cu profil neted).
 În zonele critice ale elementelor principale se vor utiliza oţeluri cu alungiri
specifice corespunzătoare efortului maxim A gt de cel puţin:
A gt  7,5% A gt  5,0%
(categoria C de ductilitate) (categoria B de ductilitate)
B. Condiţii geometrice
Grinzi
 lăţimea grinzilor va fi cel puţin 200 mm
 raportul hw / bw  4,0, unde hw este înălţimea secţiunii, iar bw lăţimea
 excentricitatea axului grinzii, în
raport cu axul stâlpului la noduri, va fi
cel mult 1/3 din lăţimea bc a stâlpului
normală la axa grinzii
Stâlpi  dimensiunea minimă a secţiunii se ia de cel puţin de 300 mm

47
Dimensionarea cadrelor

3.3.2. Proiectarea grinzilor cadrelor seismice la încovoiere

Solicitarea grinzilor este de obicei încovoiere cu tăiere; dacă forţele

axiale de compresiune sau de întindere au valori semnificative, solicitarea este
de încovoiere cu forţă axială.

3.3.2.1. Momentele încovoietoare de proiectare

După efectuarea calculului static, pentru fiecare grindă se obţin

diagramele de momente încovoietoare pentru toate combinaţiile de acţiuni
considerate conform punctului 2.3. Diagrama de momente înfăşurătoare se
“dilată” cu a l  z  ctg  ctg  / 2 . Dacă se utilizează ca armătură
transversală etrieri verticali, a l  z  ctg / 2  0,9d  ctg / 2 ceea ce poate fi
aproximat la h/2 (h fiind înălţimea secţiunii transversale a riglei); această
prevedere intervine concret în stabilirea secţiunilor de întrerupere a barelor.

Momentele încovoietoare de proiectare pentru calculul armăturilor

longitudinale din grinzi se consideră cele obţinute după efectuarea calculului
static, deci MEdb .
Se verifică (se schimbă dacă este cazul) dimensiunile secţiunii
transversale de beton alese la predimensionare (h şi b), astfel încât, pe
cât posibil, dimensiunile h şi b să corespundă procentelor uzuale de
armare pentru grinzi monolite: 1...1,5%.
Deoarece calculul static s-a efectuat cu o valoare redusă a acţiunii
seismice, este de aşteptat ca sub efectul seismului real, momentele într-o
secţiune de reazem să fie maxime din combinaţiile care includ seismul.
Momentele care întind fibra inferioară pot fi maxime la faţa reazemului (figura
3.2a), sau la o distanţă oarecare x de reazem (figura 3.2b); dacă predomină
efectul acţiunilor verticale, diagrama înfăşurătoare poate să aibă alura din
figura 3.2c.
Având în vedere solicitările produse de seism, secţiunile grinzilor sunt
dublu armate; sub efectul momentelor încovoietoare alternante într-o
deschidere de grindă pot să apară situaţiile din figura 3.3.

Armăturile se calculează ţinând seama de prevederile din tabelul 3.2.

În anexa F este dată schema logică de calcul al armăturilor longitudinale
pentru o secţiune de reazem, făcând parte dintr-o zonă critică.

48
 Proiectarea elementelor principale de rezistenţă ale cadrelor la starea limită ultimă

3.3.2.2. Dimensionarea armăturilor longitudinale

Succesiunea etapelor de calcul ale armăturilor longitudinale este

prezentată mai jos.
a. Se calculează ariile necesare pentru armăturile situate în partea
inferioară a grinzilor, A si . De obicei, aceste armături se prevăd cu
aceeaşi secţiune pentru toată deschiderea unei grinzi, de aceea se
utilizează cea mai mare valoare selectată din diagrama de momente
înfăşurătoare, indiferent de poziţia în lungul grinzii (fig. 3.2).
Calculul ariilor A si se repetă pentru fiecare deschidere de grindă, se
aleg apoi barele de oţel-beton necesare, respectând prescripţiile pentru grinzi
din beton armat (tabelul 3.2).

b. Se calculează ariile necesare pentru armăturile longitudinale

situate în partea superioară a grinzilor, A ss , în secţiunile de
rezem, respectând prescripţiile din tabelul 3.2.
Calculul ariilor trebuie efectuată cel puţin pentru cele două secţiuni de
reazem a unei deschideri de grindă, deoarece armăturile A ss pot diferi în
aceste secţiuni. În secţiunile de reazem adiacente unui stâlp interior,
armăturile A ss se vor alege pentru valorile maxime rezultate din calculul în
stânga, respectiv în dreapta stâlpului.

S S
GF GS1 GS2
j k j k j k

GS2 GS1
GS2 GS1
Msup
j
Msup
k Msup Msup
k
j
j k j k
inf
M inf GF M inf M
j M xj GF M xk M inf
k
j k
M cimp M cimp
b) xk
a) xj

GS2 GS1
Msup
j
Msup
k
j k
GF
c) M cimp
Fig. 3.2. Diagrama înfăşurătoare a momentelor.

49
Dimensionarea cadrelor

c. În paralel cu calculul ariilor de armătură în toate secţiunile

caracteristice ale riglelor, se alege traseul armăturilor.
Se recomandă ca armarea longitudinală să se facă cu bare drepte,
ancorate în mod corespunzător, conform schiţelor de armare din figura 3.4.
În variantele de armare prezentate, armăturile de la partea inferioară a
riglei, Asi, sunt dispuse continuu, de la nod la nod (mărcile  şi  din figura
3.4.a sau marca  din figura 3.4.b); aceste bare sunt ancorate în nodurile
cadrelor.
O parte din armăturile de la partea superioară a riglelor, Ass, pot fi
întrerupte în secţiunile în care nu mai sunt necesare din calcul, cu respectarea
condiţiilor de la punctul a4 din tabelul 3.2.
În exemplul de armare din figura 3.4a, o parte din armăturile Ass
(mărcile  şi ) sunt înnădite prin suprapunere în zona de mijloc a grinzii;
aceste bare trebuie plasate în colţurile etrierilor. În dreptul reazemelor,
secţiunea de armătură este sporită prin călăreţi (marca  pentru reazemele
marginale şi marca  pentru cel interior), după necesarul rezultat din calcul.
În figura 3.4b se prezintă o variantă de armare în care o parte din
barele Ass, dispuse în secţiunile de reazem (mărcile  şi ) sunt duse
continuu până în deschiderea adiacentă; în acest caz, armăturile  dispuse în
colţul etrierilor sunt graifuite în plan orizontal. Barele sunt asfel alese, încât
este nevoie de călăreţi suplimentari (marca ) numai pentru reazemele
marginale.

Ancorarea barelor longitudinale în interiorul nodurilor cadrelor

este necesară:
- pentru armăturile de la partea inferioară a grinzilor,
- pentru barele de la partea superioară, care se ancorează în nodurile
marginale.
Lungimea de ancorare a barelor profilate, în condiţiile utilizării claselor
de beton din tabelul 3.1, se determină cu relaţiile (vezi curs Tudor Agneta,
Clipii Tudor Beton 1-2011/2012):
lbd  1  2 3  4 5 lb,rqd  lb,min
unde:
1... 5 sunt coeficienţi daţi în tabelul 4.1 din cursul Beton 1.
lb,min - valoarea minimă a lungimii de ancorare :
 
- lb,min  max 0,3lb,rqd ; 10; 100mm ancorare în zona întinsă
- lb,min  max0,6lb,rqd ; 10; 100mm ancorare în zona comprimată;
lb,rqd   b   are valorile date în tabelul E3 din anexa E.

50
 Proiectarea elementelor principale de rezistenţă ale cadrelor la starea limită ultimă

Pentru ancorarea barelor întinse, având forme uzuale la capete, se

poate utiliza o lungime de ancorare echivalentă l b,eq , conform relaţiilor:
lb,eq  1 lb,rqd - pentru barele cu capătul îndoit:
lb,eq  0,7 lb,rqd , bare întinse
lb,eq  lb,rqd , bare comprimate.
lb,eq   4 lb,rqd  0,7 lb,rqd - pentru barele cu armătură transv. sudată.

Fig. 3.3. Solicitările produse de seism.

51
Dimensionarea cadrelor

Lungimea barelor drepte sub formă de călăreţi, se stabileşte pe

baza principiului ca pe toată lungimea unei grinzi, diagrama de momente
capabile să “îmbrace” diagrama momentelor de dimensionare a armăturilor şi
să acopere toată zona critică. Din acest considerent lungimea minimă a
barelor dincolo de secţiunea de calcul este lcr + lbd (lcr conform tab.3.2).

Tabelul 3.2.
PREVEDERI CONSTRUCTIVE PENTRU GRINZI
Clasa de ductilitate înaltă (H) Clasa de ductilitate medie (M)
Asigurarea cerinţelor de ductilitate locală
Lungimea zonelor critice la grinzi
Zonele de la extremităţile grinzilor cu lungimea lcr, măsurate de la faţa
stâlpilor, precum şi zonele cu această lungime, situate de o parte şi de alta a
unei secţiuni din câmpul grinzii unde poate interveni curgerea armăturii în
cazul combinaţiei seismice de proiectare, se consideră zone critice
(disipative):
lcr = 1,5hw lcr = hw
Condiţiile de armare în zonele critice ale grinzilor:
a) Condiţii pentru armătura longitudinală
 a1) într-o secţiune transversală, aria armăturior din zona comprimată este
cel puţin jumătate din aria de armătură întinsă;
 a2) coeficientul minim de armare longitudinală din zona întinsă, pentru a
satisface condiţia privind fisurarea este:
A f
  ss  0,5 ctm în care d reprezintă înălţimea utilă (3.3)
bd f yk
 a3) armăturile longitudinale se vor dimensiona astfel încât să nu se
depăşească înălţimea zonei comprimate admisă din condiţii de ductilitate:
  x u d  0, 25 (3.4)
 a4) se prevede armare continuă pe toată deschiderea grinzii, după cum
urmează:
− la partea superioară şi inferioară a grinzilor se prevăd cel puţin câte
două bare cu suprafaţa profilată cu diametrul  14 mm;
− cel puţin un sfert din armătura maximă de la partea superioară a
grinzilor Ass se prevede continuă pe toată lungimea grinzii;

52
 Proiectarea elementelor principale de rezistenţă ale cadrelor la starea limită ultimă

b) Condiţii pentru etrieri (în zonele critice)

 b1) diametrul etrierilor dbw  6 mm
 b2) distanţa sw dintre etrieri:
sw  min{hw/4; 150 mm; 7dbL} sw  min{hw/4; 200 mm; 8dbL}
unde dbL este diametrul minim al armăturii longitudinale
 b3) coeficientul de armare a etrierilor se recomandă să satisfacă condiţia:
n A

 w  e sw   w,min  0,08 f ck / f yk
sw  b

ne – numărul braţelor de forfecare a etrierilor dintr-o secţiune
c) Condiţii pentru etrieri în afara zonelor critice
 c1) diametrul etrierilor dbw  6 mm
 c2) distanţa s dintre etrieri: sw  0,75d (etrieri verticali) şi sw  350mm
 c3) procentul minim de armare a etrierilor se ia conform punctului b3.
NOTĂ: Prescripţiile din tabel privind armăturile longitudinale sunt cuprinse şi în
schema de calcul din anexa F referitoare la calculul armăturilor longitudinale
ale riglelor.

d. În secţiunile de câmp, situate în afara zonelor disipative, este

necesară verificarea capacităţii portante la încovoiere, pe baza
armăturilor care sunt cunoscute din calculele anterioare.
Prescripţiile sunt cele obişnuite pentru grinzi încovoiate cu secţiunea
de formă dreptunghiulară sau T, dublu armată. Se menţionează că în acest
caz lăţimea activă de placă bp se calculează ca pentru grinzi solicitate obişnuit.
Înălţimea relativă a zonei comprimate, ξ  x/ d , se limitează în aceste zone la
 cu
valoarea: ξ  ξ lim  , pentru elemente din beton obişnuit, armate
 cu  f yd E s
cu bare din oţel PC52 sau PC60.

53
Dimensionarea cadrelor

Fig. 3.4. Armarea longitudinală a grinzilor.

54
 Proiectarea elementelor principale de rezistenţă ale cadrelor la starea limită ultimă

3.3.3. Proiectarea grinzilor cadrelor seismice la tăiere

Calculul la forţe tăietoare se face considerând schema statică a

cadrului cu articulaţiile plastice – AP - formate în zonele de reazem ale
grinzilor sau ale stâlpilor (zone critice). Articulaţiile plastice, pentru fiecare sens
de acţiune al seismului, se pot forma în grinzile sau stâlpii conectaţi în nod,
aşa cum se exemplifică în figura 3.5 pentru seism stânga.
În secţiunile în care s-au format AP, momentele ajung la valorile
momentelor capabile ale acestor secţiuni – MRb. În consecinţă, diagramele de
forţe tăietoare rezultate din calcul static cresc la valori asociate momentelor
capabile.

Forţele tăietoare de proiectare, Vdb, se determină din echilibrul fiecărei

deschideri sub efectul încărcării gravitaţionale din gruparea seismică qb şi a
momentelor capabile de calcul Mdb de la extremităţile grinzii, corespunzătoare
pentru fiecare sens de acţiune al seismului. (fig. 3.5).

Momentele capabile de calcul se determină ţinându-se cont de

suprarezistenţa secţiunii datorită efectului de consolidare al oţelului, cu relaţia:


Mdb,i   Rd  MRb,i  min 1;
M Rc

 (3.5)

 M Rb 


în care:

MRb,i este valoarea de proiectare a momentului capabil la extremitatea

i, în sensul asociat direcţiei de acţiune a forţelor seismice;
M Rc şi M Rb - sumele valorilor de proiectare ale momentelor
capabile ale stâlpilor şi grinzilor care intră în nod; valoarea
M Rc trebuie să corespundă forţei axiale din stâlp, în situaţia
asociată direcţiei considerate a acţiunii seismice.
 Rd - factorul de suprarezistenţă datorat efectului de consolidare al
oţelului cu valorile:
 Rd  1,2 pentru ductilitate înaltă,
 Rd  1,0 pentru ductilitate medie.

55
Dimensionarea cadrelor

Fig. 3.5. Determinarea forţei tăietoare de proiectare în grinzi.

NOTĂ: Dacă se respectă condiţia de realizare a mecanismului de disipare a

energiei exprimată prin relaţia 3.2 (stâlpi puternici – grinzi slabe) în toate
nodurile articulaţiile plastice apar doar la capetele grinzilor, raportul
M Rc
>1,0 şi relaţia (3.5) devine:
M Rb

Mdb,i   Rd  MRb,i (3.5a)

În acest caz, momentul Mdb,2 din figura 3.5 va avea expresia
Mdb,2  γ Rd  MRb,2 .

3.3.3.1. Momentele încovoietoare capabile

Momentele capabile de proiectare ale grinzilor MRd, sunt necesare

pentru
- stabilirea armăturilor necesare şi a secţiunilor de întrerupere a unor
bare, cu scopul realizării prin armare a acoperirii raţionale a
diagramelor de momente încovoietoare MEd;
- determinarea forţelor tăietoare de calcul în grinzi Vdb, asociate
mecanismului de disipare;
- determinarea momentelor de dimensionare de calcul în stâlpi, Mdc, pe
baza relaţiei 3.2.

56
 Proiectarea elementelor principale de rezistenţă ale cadrelor la starea limită ultimă

Momentele capabile MRd se calculează pe baza ariilor armăturilor

alese, conform schiţei de armare, considerându-se ambele sensuri de acţiune
seismică.

Fig. 3.6. Lăţimile efective beff a grinzilor T lângă stâlpi.

În cazul grinzilor cu secţiunea în formă de T, se iau în considerare şi

armăturile din placă, paralele cu grinda, dacă sunt plasate la interiorul lăţimii
efective a grinzilor beff şi dacă sunt ancorate adecvat.
Lăţimea efectivă a grinzilor cu secţiune în formă de T, în zona aripilor,
beff se determină după cum urmează:
- în cazul grinzilor care intră într-un stâlp exterior, beff se ia egală cu
lăţimea stâlpului bc, dacă nu există grinzi transversale în nod (fig. 3.6c)
şi egală cu bc plus de două ori grosimea plăcii hf de fiecare parte a
grinzii, dacă asemenea grinzi există (fig. 3.6d);
- în cazul grinzilor care intră în stâlpii interiori, beff este mai mare decât
valorile indicate mai sus cu câte 2hf de fiecare parte a grinzii (fig. 3.6a
şi 3.6b).

Schemele de lucru pentru calculul momentelor încovoietoare capabile

de proiectare MRb conform principiilor stărilor limită de rezistenţă sunt date în
anexa F.

57
Dimensionarea cadrelor

3.3.3.2. Determinarea diagramei de forţe tăietoare maxime înfăşurătoare

Vdb

Pentru fiecare deschidere, în cele două secţiuni de reazem se

calculează două valori ale forţelor tăietoare de proiectare, Vdb,max şi Vdb,min,
corespunzând valorilor momentelor capabile pozitive şi negative Mdb,i, care se
dezvoltă la cele două extremităţi i = 1 şi i = 2 ale grinzii.

Pe fiecare deschidere a grinzii, diagrama Vdb se calculează pentru

cele două sensuri ale seismului.

Fig. 3.7. Determinaea forţei tăietoare de dimensionare Vdb.

58
 Proiectarea elementelor principale de rezistenţă ale cadrelor la starea limită ultimă

Stabilirea valorilor forţei tăietoare de dimensionare se face cu relaţiile:

q g l cl M1db  M2db
V db max, min  V q  VM   (3.6) (3.7)
2 l cl
qb  g   2 q (3.8)
în care:
qb = încărcarea pe deschiderea grinzii considerată, ce se ia conform
combinaţiilor din starea limită ultimă ce conţin seismul (combinaţia C5
sau C6 din tab. 2.5, cap.2)
M 1db şi M 2db - sunt momentele capabile de la capetele deschiderii
studiate, ce se determină funcţie de armăturile efective din riglă şi
placă, conform rel. 3.5;
lcl = deschiderea de calcul (lumina) deschiderii considerate;
Semnificaţia termenilor şi exemplificarea grafică a relaţiilor (3.6) şi
(3.7), pentru o deschidere a grinzii şi cele două sensuri ale seismului, este
prezentată în figura 3.7.
Un exemplu de trasare a diagramei înfăşurătoare de forţe tăietoare
Vdb , pentru toată grinda, în ambele sensuri de acţiune a seismului, este
prezentat în figura 3.8.a.

Fig. 3.8. Diagrama de forţe tăietoare maxime înfăşurătoare şi dispunerea etrierilor.

59
Dimensionarea cadrelor

Având în vedere că normele impun condiţii constructive de armare la

forţe tăietoare diferite în zonele critice, (zonele  din fig.3.8) şi în afara lor
(zonele ), calculul la forţe tăietoare se face atât în zonele critice cât şi în
afara lor.
Zonele critice sunt determinate de poziţiile articulaţiilor plastice.
Articulaţiile plastice apar în secţiunile în care diferenţa M, dintre momentul
capabil MRd, şi momentul MEd din gruparea specială este minimă, adică în
secţiunile cu valorile cele mai mari din diagrama de momente maxime
înfăşurătoare (vezi fig.3.8.c). Având în vedere modul de lucru a cadrelor sub
seisme severe (cu zonele întinse indicate în fig.3.3), AP apar perechi pe
fiecare deschidere, una cu fibra întinsă la partea superioară şi una cu fibra
întinsă la partea inferioară şi anume:
- la partea superioară AP sup , întotdeauna la faţa stâlpului;
- la partea inferioară AP inf , poate să apară la faţa stâlpului sau
decalată de faţa stâlpului (vezi fig.3.8.c)
Zonele critice se extind pe lungimile critice lcr , definite în tabelul 3.2.
Dacă zonele critice se extind pe aproape toată lungimea unei deschideri, se
poate considera toată deschiderea ca zonă critică. Ca exemplu, vezi fig. 3.8.c.

3.3.3.3. Dimensionarea armăturii transversale

Calculul sau verificarea etrierilor se face în fiecare zonă de tip  şi ,

pentru valoarea maximă a forţei Vdb de pe zona luată în considerare (în
exemplul din fig.3.8.a pentru zona  din stânga primei deschideri se consideră
forţa Vdb, max, iar pentru zona  se consideră forţa Vdb, max.
Dacă două sau mai multe din forţele Vdb din zonele  au valori
apropiate, verificarea etrierilor se poate face numai pentru forţa tăietoare cu
valoarea cea mai mare.
Se recomandă ca preluarea forţei tăietoare să se facă numai cu etrieri
dispuşi normal pe axa barei, barele înclinate ducând la o armare foarte dificilă
a nodurilor. Din acest motiv şi având în vedere că nivelul de solicitare la forţă
tăietoare este ridicat, etrierii se pot alege din oţel OB37 sau PC52, cu două
sau patru braţe de forfecare.
Pentru zona (1) etrierii se calculează respectând condiţiile constructive
referitoare la diametrul minim (dbw), distanţa dintre etrieri (sw), numărul braţelor
de forfecare (ne), şi coeficientul minim de armare al etrierilor, condiţii indicate
în tab. 3.2 punctul b.

60
 Proiectarea elementelor principale de rezistenţă ale cadrelor la starea limită ultimă

3.3.4. Proiectarea stâlpilor cadrelor rezistente la seism

Solicitarea stâlpilor este de obicei încovoiere cu forţă axială de

compresiune în secţiuni normale (compresiune excentrică) şi tăiere în secţiuni
înclinate; se iau în considerare efectele de ordinul 2.
Pentru dimensionarea secţiunii de beton şi de armătură, condiţia de
bază este ca stâlpii să se comporte ductil. În acest scop, dimensiunile secţiunii
transversale trebuie astfel alese (pentru situaţia de proiectare cu cea mai mare
forţă axială din gruparea seismică), încât să fie respectată condiţia de limitare
a valorii relative a forţei axiale:
 d  NEd / A c fcd , (3.9)
unde A c este aria secţiunii transversale a stâlpului.
Valorile admise pentru  d sunt:
 d  0, 40 pentru stâlpii încadraţi în clasa de ductilitate înaltă (H)
 d  0,55 pentru stâlpii încadraţi în clasa de ductilitate medie (M)

3.3.4.1. Calculul armăturilor longitudinale

Se alege varianta de armare simetrică, care este de preferat atât din

motive tehnologice, cât şi datorită solicitării alternante a stâlpilor sub acţiunea
seismului.
Dimensionarea secţiunii de beton şi de armătură se face la
compresiune excentrică oblică, sub efectul valorilor Mx – My – Nz provenind
din aceeaşi grupare de încărcări.
Se poate efectua dimensionarea ariilor de armătură Asc (s→ steel, c→
column) pentru compresiune excentrică dreaptă în planurile principale ale
cadrului spaţial; cu ariile rezultate din acest calcul se face verificarea la
compresiune excentrică oblică.
Verificarea capacităţii portante la compresiune excentrică oblică a unei
secţiuni de beton armat, cu ariile de armătură cunoscute se poate face manual
cu procedeul simplificat de calcul, sau cu ajutorul programului automat de
calcul utilizat.

Determinarea solicitărilor de calcul

Determinarea valorilor de proiectare ale solicitărilor stâlpului în cazul
grupărilor de încărcări care cuprind şi acţiunea seismică (M – N), se face
ţinând seama de regula ierarhizării capacităţii de rezistenţă exprimată prin
relaţia generală (3.2) de la punctul 3.2.3.

61
Dimensionarea cadrelor

 Momentul încovoietor de proiectare

Condiţia (3.2) exprimă echilibrul pe nod, sub forma:
 M Rc   Rd  M Rb (3.10)
unde:
 Rd  factorul de suprarezistenţă datorat efectului de consolidare al
oţelului:
 Rd = 1,3 - pentru structuri încadrate în clasa de ductilitate înaltă (H)
 Rd = 1,2 - pentru structuri încadrate în clasa de ductilitate medie (M)
Termenii care intervin în relaţia de mai sus sunt explicaţi la punctul
3.2.3 şi în figura 3.1. Relaţia se poate aplica numai cunoscând alcătuirea
barelor care converg în nodul verificat.
Ca o alternativă de calcul, este dată şi relaţia de mai jos, care exprimă
echilibrul pe întreg nivelul din care face parte stâlpul considerat (fig. 3.10):
Md   RdMEdc M M 
Rb Edb (3.11)
unde:
MEdc este momentul încovoietor din secţiunea stâlpului rezultat din
calculul static, ţinând seama şi de efectele de ordinul 2:
M Edc =η  M Ed +ea  N Ed 

M Edb  suma momentelor încovoietoare din grinzile nivelului de la

capătul stâlpului (de sus sau de jos, după cum se face verificarea)
rezultate din calculul static şi care provin din aceeaşi grupare de
acţiuni ca MEdc

M Rb  suma momentelor încovoietoare capabile din grinzile

nivelului considerat, determinate conform punctului 3.3.2.3.

Fig. 3.10. Determinarea momentului încovoietor de dimensionare din stâlp,

din echilibrul nivelului.

62
 Proiectarea elementelor principale de rezistenţă ale cadrelor la starea limită ultimă

Schemele de lucru pentru calculul armăturilor longitudinale ale

stâlpilor Asc şi al momentelor capabile de proiectare MRc sunt date în anexa
G.

 Forţa axială de proiectare, Nd  NEd

Forţa axială de proiectare se consideră valoarea din aceeaşi grupare
care cuprinde seismul, din care rezultă momentul încovoietor MEdc utilizat în
relaţia (3.11).

Calculul armăturilor longitudinale

Armăturile se calculează ţinând seama de prevederile din tabelul 3.3;

alcătuirea stâlpilor se face conform indicaţiilor din figurile 3.12…3.16.

Tabel 3.3
PREVEDERI CONSTRUCTIVE PENTRU STÂLPI
Clasa de ductilitate înaltă (H) Clasa de ductilitate medie (M)
a. Asigurarea cerinţelor de ductilitate locală
Valorile normalizate ale forţei axiale d vor respecta de preferinţă condiţiile:
 d  NEd / A c fcd  0,40  d  NEd / A c fcd  0,55
b. Condiţii pentru armăturile longitudinale
b1. Coeficientul de armare longitudinală totală   Asc total bh va fi:

0,01    0,04 0,008    0,04

b2. Între armăturile din colţuri se va prevedea, pe fiecare latură, cel puţin
câte o bară intermediară.
c. Condiţii privind zonele critice
c1. Zonele de la extremităţile stâlpilor se vor considera zone critice pe o
distanţă lcr:
l l
lcr  max{1,5h c ; cl ;600mm} lcr  max{h c ; cl ;450mm}
6 6
unde hc este cea mai mare dimensiune a secţiunii stâlpului, iar lcl este
înălţimea liberă
c2. Dacă lcl/hc < 3, (stâlp scurt) întreaga lungime a stâlpului se consideră
zona critică şi se va arma în consecinţă.
c3.  Pentru a ţine seama de incertitudinile legate de efectele interacţiunii
structură – panou de umplutură se vor considera zone critice :

63
Dimensionarea cadrelor

(i) ambele extremităţi ale stâlpilor în contact cu panourile de zidărie.

(ii) întreaga lungime a stâlpilor de la primul nivel;
(iii) întreaga lungime a stâlpilor, în cazul în care panoul este prevăzut cu
un gol de fereastră sau de uşă, adiacent stâlpului;
(iv) întreaga lungime a stâlpilor, când pereţii de umplutură sunt dispuşi
numai pe o parte a stâlpilor (aşa cum se întâmplă la stâlpii marginali şi
de colţ).
d. Condiţii pentru etrieri
d1. În interiorul zonelor critice se prevăd etrieri şi agrafe, pentru ductilitate şi
împiedicarea flambajului local al barelor longitudinale. Modul de dispunere a
armăturii transversale va fi astfel încât să se realizeze o stare de solicitare
triaxială eficientă.
A
d2. Coeficientul de armare transversală cu etrieri  w  sw va fi cel puţin:
bw  s
 în zona critică a stâlpilor de la baza lor, la primul nivel:
0,005 0,0035
 în restul zonelor critice:
0,0035 0,0025
d3. Distanţa s dintre etrieri nu va depăşi :
b b
s  min{ 0 ;125mm;7dbL } s  min{ 0 ;175mm;8dbL }
3 2
b0
s  min{ ;125mm;6dbL }
3
la baza stâlpului (în secţiunea
teoretică de încastrare)
în care b0 este latura minimă a secţiunii utile (situată la interiorul etrierului
perimetral), iar dbL este diametrul minim al barelor longitudinale;
d4. Distanţa în secţiune dintre barele consecutive aflate la colţul unui etrier
sau prinse de agrafe nu va fi mai mare de:
150 mm 200 mm
d5. La baza stâlpilor se vor
prevedea etrieri îndesiţi pe o lungime
de 1,5 lcr:
 la primele două niveluri ale
clădirilor cu n  5 niveluri
 la primul nivel, dacă n  5
niveluri.

64
 Proiectarea elementelor principale de rezistenţă ale cadrelor la starea limită ultimă

3.3.4.2. Dimensionarea la forţe tăietoare

Forţele tăietoare de proiectare în stâlpi Vdc se determină din echilibrul

stâlpului pe fiecare nivel, când la extremităţi se consideră momentele capabile
ce corespund formării articulaţiilor plastice care apar în grinzile sau în stâlpii
conectaţi în nod.

Fig. 3.11. Proiectarea stâlpilor la forţe tăietoare.

În figura 3.11 se prezintă echilibrul unui nivel, pentru seism stânga.

Diagrama de forţe tăietoare se determină pentru fiecare sens de acţiune a
seismului. Momentele capabile Mdc de la extremităţile nivelului se determină
cu relaţia de mai jos:

65
Dimensionarea cadrelor

 M 
Mdc, i   Rd MRc, i min 1; Rb  (3.12)
  Rc 
M
în care:
MRc,i - valoarea de proiectare a momentului capabil la extremitatea i
corespunzătoare sensului considerat al seismului;
M Rb - valoarea momentelor capabile de la capetele grinzilor, cu
semnificaţiile de la punctual 3.3.2.3;
M Rc - valoarea momentelor capabile de la capetele stâlpilor,
stabilite pe baza valorilor forţelor axiale din situaţia corespunzătoare
sensului considerat al acţiunii seismice:
 Rd factor care introduce efectul consolidării oţelului şi a fretării
betonului în zonele comprimate, cu valorile:
clasa de ductilitate H:
 Rd = 1,3 pentru nivelul de la bază
 Rd = 1,2 pentru restul nivelurilor ;
clasa de ductilitate M:
 Rd = 1,0 , toate nivelurile.

Valoarea forţelor tăietoare de proiectare

Pentru fiecare nivel a stâlpului, se calculează valoarea forţei tăietoare
de proiectare, Vdc corespunzând valorilor momentelor capabile pozitive şi
negative Mdc,i, care se dezvoltă la cele două extremităţi i = 1 şi i = 2 ale
stâlpului.
Stabilirea valorii forţei tăietoare se face cu relaţia:
M1dc  M2dc
V dc  (3.13)
lcl

Dimensionarea armăturii transversale

Calculul la forţă tăietoare a stâlpilor se face cu aceleaşi relaţii ca şi
pentru elementele solicitate la încovoiere (grinzi), ţinând seama de influenţa
favorabilă a efortului axial de compresiune asupra capacităţii portante la tăiere
a elementului.
Condiţiile constructive de dispunere a etrierilor sunt indicate în tabelul
3.3 şi sunt mai restrictive pentru zonele (1), zonele critice, delimitate de
lungimea lcr (vezi fig. 3.11).

66
 Proiectarea elementelor principale de rezistenţă ale cadrelor la starea limită ultimă

distanţa interax
 150mm
etrier agrafe distanţa
liberă
 50mm
a) b)
 150mm etrieri
neperimetrali

 150mm

c) etrier perimetral d)

b  150 mm, deci este

nevoie şi de o agrafă

h
e)

Fig. 3.12. Moduri de armare a secţiunii transversale la stâlpii de clasa H.

67
Dimensionarea cadrelor

tg > 1/10

1/10

l0 50 mm l0 l0
grindă
 lbd


50 mm
tg 1/10 bare suplimentare
bare deviate pentru înnădire ancorate
a) b) c)

bare continue din

fundaţie bare continue pe
2 nivele
nivel II

nivel I
perete
rigid
l0

d) e)

Fig. 3.13. Înnădirea prin suprapunere a barelor longitudinale din stâlpi.

68
 Proiectarea elementelor principale de rezistenţă ale cadrelor la starea limită ultimă

rigla
superioară
lcr zonă critică
s (disipativă)
h

Hs s zonă
curentă

s zonă 1,5lcr
l0
lcr cu etrieri
îndesiţi
rigla
inferioară

a) îndesirea etrierilor în zonele c) stâlp la nivelul de bază

disipative

Fig. 3.14. Armarea stâlpilor.

69
Dimensionarea cadrelor

1,0 1,0 1,25 2 1,25

1
8/10 8/20 8/10 8/10 8/20 8/10

50 1 4,1 50 4,8 2 50
4,6 5,3

 420  420
 220

 320  318

arm. niv. superior

Secţ. 1-1 Secţ. 2-2
10/10 etr. 8/10

 420  420
1,10

50

 320 
 318

etrieri
50

25
8/10
 2x418
 414

3,95
8/20

Secţ. 3-3
5,00

11



 418
 418


40

etrieri 8/10 şi
3 3  8/20
8/10

50  etr.10/10 în nod
80

cuzinet b.a.

Notă. Barele  se sudează de mărcile  şi .

Fig. 3.15. Armarea unei grinzi şi a unui stâlp de cadru.

70
 Proiectarea elementelor principale de rezistenţă ale cadrelor la starea limită ultimă

3.3.5. Proiectarea nodurilor cadrelor seismice

Calculul, alcătuirea şi armarea nodurilor se face în conformitate cu

Codul P100-1/2006.
În general nodurile sunt elemente structurale spaţiale cu 4 (noduri
centrale), 3 (noduri marginale) sau 2 (noduri de colţ) rigle adiacente. Calculul
nodurilor se face considerându-se nodul un nod plan, pe fiecare direcţie
principală în parte.

3.3.5.1. Categorii de noduri

Din punct de vedere al comportării se evidenţiază două categorii de

noduri ale structurilor monolite şi anume:
a) noduri solicitate preponderent la încărcări gravitaţionale (permanente
şi temporare);
b) noduri solicitate preponderent la acţiuni seismice.

Nodurile din categoria “a” sunt, de regulă, nodurile cadrelor amplasate

în zonele cu seismicitate redusă şi au următoarele caracteristici :
- în capetele riglelor concurente în nod apar numai momente negative,
în toate combinaţiile luate în considerare (figura 3.16a) :
- solicitările maxime în zonele adiacente nodurilor (grinzi şi stâlpi)
rezultă din combinaţiile fără seism.
Proiectarea acestor noduri trebuie să asigure ancorarea armăturilor
longitudinale din grinzi şi stâlpi ce converg în nod.

Fig. 3.16. Solicitări pe noduri.

Nodurile din categoria “b” au capetele riglelor adiacente solicitate la

momente alternante, valorile maxime şi minime ale lor rezultând din
combinaţiile ce includ seismul. Pentru o direcţie a acţiunii seismice momentele
de la cele două capete de grindă au acelaşi sens de rotire, ca în figura 3.16b.

71
Dimensionarea cadrelor

3.3.5.2. Calculul nodurilor plane solicitate preponderent la acţiuni

seismice

Nodurile se proiectează pentru a prelua şi transmite forţele tăietoare ce

acţionează asupra lor, corespunzătoare situaţiei grinzilor plastificate care intră
în nod, astfel încât nodurile să aibe o comportare elastică. Calculul se face
pentru ambele sensuri de acţiune ale seismului.
Nodurile sunt solicitate la forţe tăietoare orizontale Vjhd şi verticale Vjvd.
Aceste forţe solicită nodul la compresiune şi forfecare după planuri diagonale,
ca în figura 3.17.
Dacă la dimensionarea cadrului se respectă condiţia de realizare a
mecanismului de disipare a energiei exprimată prin relaţia 3.2 (stâlpi puternici
– grinzi slabe), şi prevederile constructive (în special dispunerea pe fiecare
latură a nodului a cel puţin o armătură verticală intermediară) verificarea nodului
la forţa tăietoare verticală nu mai este necesară, ea fiind bine preluată de nod.
De asemenea, respectarea condiţiei 3.2, duce doar la plasticizarea grinzilor
concurente în nod, nu şi a stâlpilor. În consecinţă nodurile vor fi solicitate la
momentele capabile de la capetele grinzilor şi la solicitările de dimensionare
de la capetele stâlpilor (vezi fig.3.17).

Valorile forţelor tăietoare orizontale se pot stabili cu următoarele

expresii simplificate, ce reprezintă proiecţia după axa orizontală a nodului a
forţelor ce echilibrează nodul:

- pentru noduri interioare

Vjhd  γ Rd A ss  A si f yd  Vc (3.14)

- pentru noduri de margine

Vjhd  γ Rd A ss f yd  Vc (3.15)

în care:
A ss , A si sunt ariile armăturilor de la partea superioară şi de la partea
inferioară a grinzilor;
Vc - forţa tăietoare din stâlpul superior, corespunzătoare combinaţiei
de acţiuni pentru sensul considerat al seismului;
γRd - factor de suprarezistenţă cu valorile:
γRd = 1,2 pentru ductilitate H
γRd = 1,0 pentru ductilitate M.

72
 Proiectarea elementelor principale de rezistenţă ale cadrelor la starea limită ultimă

Forţa tăietoare verticală se poate aprecia conform relaţiei:

hb
V jvd  V jhd (3.16)
hc

în care:
hb este înălţimea secţiunii transversale a grinzilor concurente în
nod;
hc - înălţimea secţiunii transversale a stâlpului.

Fig. 3.17. Starea de solicitare a nodurilor la seism.

Limitarea forţei de compresiune dezvoltată după diagonala comprimată

Forţa de compresiune produsă în nod după diagonala comprimată nu

va depăşi rezistenţa la compresiune a betonului solicitat transversal la
întindere. Condiţia de mai sus, este exprimată prin limitarea forţei tăietoare
orizontale conform relaţiei 3.17 sau 3.18.
- la noduri interioare:
d
Vjhd   1  b jhc fcd (3.17)


73
Dimensionarea cadrelor

- la nodurile exterioare:
d
Vjhd  0,8 1  b jh c fcd (3.18)

în care:
Vjhd este forţa tăietoare orizontală din nod dată de expresia (3.14) sau
(3.15).
 = 0,6(1 – fck/250) coeficient de corecţie
ν d = N Ed bd f cd este forţa axială normalizată în stâlpul de
deasupra, unde NEd este efortul axial din combinaţia de acţiuni
pentru sensul considerat al seismului;
bj - lăţimea de proiectare a nodului;
hc = hj - înălţimea de proiectare a nodului, egală cu înălţimea secţiunii
transversale a stâlpului;
fck - valoarea caracteristică a rezistenţei la compresiune a betonului, în
MPa;

Lăţimea de calcul a nodului bj se ia conform relaţiei (3.19).

bj = min{bc; (bw+0,5hc)} (3.19)

Verificarea armăturilor din nod

1) Verificarea etrierilor orizontali
De regulă, etrierii pe înălţimea nodului se dispun ca şi în zonele critice
ale stâlpilor, adiacente nodului. Aria totală efectivă a etrierilor orizontali din nod
A ef nec
sh trebuie să fie mai mare decât aria necesară A sh , dată de relaţia (3.20)
sau (3.21)
- pentru noduri interioare
A ef nec
sh  A sh = 0,8 (Ass + Asi) fyd (1 – 0,8d) / fywd (3.20)
- pentru noduri de margine
ef nec
A sh  A sh = 0,8 Asi fyd (1 – 0,8d) / fywd (3.21)
În relaţiile (3.20) şi (3.21), d corespunde forţei axiale a stâlpului
inferior. Aceste relaţii sunt valabile dacă există grinzi care intră în nod în
direcţie transversală; în caz contrar, coeficientul 0,8 din relaţiile 3.20 şi 3.21 se
măreşte la 1,0.
Aria totală a etrierilor orizontali din nod A ef
sh este suma ariilor
armăturilor orizontale din nod (braţe de etrieri şi agrafe orizontale) care
îndeplinesc simultan următoarele condiţii: intersectează planul potenţial de
cedare (figura 3.18); sunt situate în lăţimea de calcul a nodului bj ; sunt

74
 Proiectarea elementelor principale de rezistenţă ale cadrelor la starea limită ultimă

dispuse între armăturile superioare şi inferioare ale riglelor; ramurile etrierilor

neperimetrali dispuse pe direcţia solicitării, ce au lungimea mai mare decât
hc / 3 (vezi figura 3.18).
ef
A sh = netr ne Aetr (3.22)
în care:
Aetr este aria armăturii din care e format etrierul;
netr - nr de etrieri de pe înălţimea nodului ce îndeplinesc condiţiile de
mai sus (fig.3.18b);
ne - nr braţelor de forfecare a unui etrier (fig. 3.18c).

2) Verificarea armăturii longitudinale verticale - Asv

Armătura longitudinală verticală Asv care trece prin nod, ce include
armătura longitudinală totală din secţiunea stâlpului (fig. 3.18b şi c), va
satisface relaţia :
2

A sv  A sh h jc / h jw
3
 (3.23)

în care :
Ash este aria totală a etrierilor orizontali din nod A ef
sh conform relaţiei
(3.22);
hjw - distanţa dintre centrele de greutate ale armăturilor de la partea
superioară şi cea inferioară a grinzilor (fig. 3.18a);
hjc - distanţa interax dintre armăturile marginale ale stâlpilor Asc1 şi Asc2
(fig. 3.18a)

ef
Fig. 3.18. Modul de apreciere a etrierilor pentru calculul ariei A sh .

75
Dimensionarea cadrelor

3.3.5.3. Principii de alcătuire a nodurilor

Conform Codului NP 007-97, la proiectarea nodurilor se va avea în

vedere următoarele:
1. Se recomandă ca axele elementelor adiacente în nod să fie centrate
în axul nodului;
2. Dacă recomandarea de mai sus nu poate fi respectată (noduri
marginale, de colţ etc.) excentricitatea în plan orizontal nu va depăşi o
treime din latura corespunzătoare a secţiunii transversale a stâlpului
inferior (fig. 3.19);

Fig.3.19. Limitarea excentricităţii riglelor faţă de nod.

3. Pe fiecare latură a nodului se va dispune cel puţin o armătură verticală

intermediară;
4. Armăturile longitudinale din grinzi se ancorează numai în zona
nodului şi se prelungesc de la planul median al nodului, cu lungimea
de ancoraj lbd , conform detaliilor din figurile 3.20a, 3.20b, 3.20c şi
3.20d.
5. Dacă pentru ancorarea armăturilor lungimea l (indicată în fig. 3.20)
este mai mică decât lbd , sunt necesare bare de ancoraj, dispuse ca în
fig. 3.20. ;
6. Pe înălţimea nodului se vor prevedea cel puţin etrierii din zonele critice
adiacente ale stâlpului inferior şi superior.

76
 Proiectarea elementelor principale de rezistenţă ale cadrelor la starea limită ultimă

Fig. 3.20. Ancorarea armăturilor în noduri.

Fig. 3.21. Ancorarea armăturilor longitudinale în noduri, când l < lbd .

77
78