Didactica Geografiei

CURS I

GEOGRAFIA ÎN CURRICULUM NAŢIONAL

1.1 Conceptele de curriculum şi Curriculum naţional

Termenul de curriculum provine din limba latină (singular: curriculum, plural: curricula)
şi înseamnă alergare, cursă. Termenul este utilizat în contextual educaţional în documentele
unor universităţi medievale din Olanda (1582) şi Scoţia (1633). În secolul XX, J.Dewey (1902)
sugerează includerea în sfera conceptului de curriculum a disciplinelor studiate în şcoală (ce se
învaţă) şi a demersului de învăţare organizat în şcoală (cum se învaţă). Bobbitt (1918) extinde
sfera de curriculum prin experienţa de învăţare a copilului şi in afara şcolii, prin activităţi
extraşcolare controlate de şcoală.
R.W. Tyler (1949) precizează componentele curriculum-ului: obiectivele educaţionale,
experienţele de învăţare sau conţinuturile învăţării, metodologia organizării experienţelor de
învăţare de către şcoală, evaluarea rezultatelor învăţării.
În literatura pedagogică românească actuală nu există un consens asupra unei definiţii a
conceptului de curriculum.
G. Văideanu consideră curriculum ca un ansamblu coerent de conţinuturi, metode de
învăţare şi metode de evaluare a performanţelor şcolare, organizat cu scopul realizării unor
obiective determinate.
În sens larg, curriculum-ul cuprinde ansamblul proceselor educative şi experienţelor de
învăţare prin care trece elevul pe durata parcursului său şcolar.
În sens restrâns, curriculum-ul cuprinde ansamblul documentelor şcolare de tip reglator
în cazul cărora se consemnează datele esenţiale privind procesele educative şi experienţele de
învăţare pe care şcoala le oferă elevului (planuri-cadru de învăţământ, programe şcolare şi
manuale şcolare din învăţământul preuniversitar).
Curriculum-ul Naţional actual cuprinde ansamblul exerienţelor de învăţare prin care şcoala
asigură realizarea idealului educaţional şi a finalităţilor învăţământului, stipulate în Legea
învăţamantului.
Noul Curriculum Naţional determină câteva schimbări fundamentale:

1
 - plasarea învăţarii- ca proces- în centrul demersurilor şcolii;
- orientarea învăţării spre formarea de capacităţi şi atitudini, prin dezvoltarea
competenţelor necesare dezvoltării de probleme şi prin utilizarea strategiilor
participative în activitatea didactică;
- adaptarea conţinuturilor învăţării la realitatea cotidiană, la preocupările, interesele şi
aptitudinile elevului;
- selectarea şi organizarea obiectivelor şi conţinuturilor după principiul „nu mult, ci bine”;
important este nu doar ce anume, dar cât de bine , când, de ce se învaţă ceea ce se învaţă
şi la ce va folosi mai târziu ceea ce s-a învăţat.
- posibilitatea realizării unor parcursuri şcolare individualizate, motivate pentru elevi,
orientate spre inovaţie şi îmălinire profesională.

1.2 Componetele Curriculum-ului Naţional

Curriculum-ul Naţional cuprinde mai multe componente organizate sistemic:
a) un sistem de consideraţii teoretice asupra curriculum-ului ;
b) finalităţile
Finalităţile sistemului educaţional reprezintă un set de aserţiuni de politică
educaţională, care consemnează profilul de personalitate dezirabil la absolvenţii sistemului de
învăţământ. Finalităţile pe niveluri de şcolaritate (primar, gimnazial şi liceal) descriu specificul
fiecărui nivel de şcolaritate din perspectiva politicii educaţionale.
c) conţinuturile care sunt prezentate în planuri de învăţământ, programe şcolare, manuale
şcolare, materiale suport, standarde de performanţă.
• Planurile-cadru de învăţământ pentru clasele I-XII/XIII sunt documente care stabilesc
ariile curriculare, obiectele de studiu şi resursele de timp necesare abordării acestora;
• Programele şcolare sunt documente care stabilesc competenţele generale, competenţele
specifice şi conţinuturile prevăzute pentru fiecare disciplină existentă în planurile-cadru
de învăţământ;
• Ghidurile, normele metodologice şi materialele de suport sunt documente care descriu
condiţiile de aplicare şi de monitorizare ale procesului curricular;
• Manualele şcolare alternative.

2
1.3 Curriculum de geografie
A. Geografia în planul –cadru de învăţământ
Planul –cadru de învăţământ este un document în care se structurează conţinutul
învăţământului pe niveluri şi profiluri de şcoli. Planul-cadru include un curriculum comun
(discipline şi număr de ore obligatoriu pentru toţi elevii, în proporţie de circa 75-80% din plan) şi
un curriculum la decizia şcolii care permite opţiunea asupra unei proporţii de cca 20-25% din
programul şcolar al elevilor.
Planul cadru de învăţământ este structurat pe cicluri şi arii curriculare. Această organizare
permite observarea momentului introducerii unei anumite discipline, ponderea disciplinelor în
economia planului, modificarea conceptuală la nivelul programelor şi al manualelor şcolare,
modificarea strategiei didactice.
Ciclurile curriculare reprezintă periodizări ale şcolarităţii, grupând mai mulţi ani de studiu,
uneori chiar din cicluri şcolare diferite, care au în comun anumite finalităţi. Ciclurile curriculare
sunt următoarele:
- ciclul achiziţiilor fundamentale (grupa pregătitoare a gradiniţei şi clasele I-II)
- ciclul de dezvoltare (clasele III-IV)
- ciclul de observare şi orientare (V-IX)
- ciclul de aprofundare (X-XI)
- ciclul de specializare (XII-XIII)

B. Geografia în aria curriculară „Om şi societate”

Aria curriculară cupinde un grup de discipline, care au în comun anumite obiective de
formare. Au fost delimitate 7 arii curriculare: Limbă şi comunicare, Matematică şi Ştiinţe ale
naturii, Om şi societate, Arte, Educaţie fizică şi sport, Tehnologii, Consiliere şi orientare.
Ariile curiculare sunt aceleaşi pe toată durata şcolarităţii, dar ponderea lor variază pe clase şi
cicluri. În planul de învăţământ se specifică numărul de ore (maxim şi minim)atribuit fiecarei arii
curriculare şi discipline, numărul de ore maxim şi minim posibil a fi incluse în orarul unei clase
într-o săptămână.
Geografia este inclusă, alături de istorie şi educaţie civică, în aria curriculară „Om şi
societate”.

3
 C. Programa şcolară de geografie
Programele şcolare sau analitice sunt documente oficiale care redau sintetic conţinuturile
învăţământului pe ani şcolari sau pe cicluri de învăţământ. Componetele de bază ale
Curriculum-ului naţional, programele şcolare sunt instrumente didactice care descriu condiţiile
învăţării şi criteriile dezirabile pentru reuşita învăţării, condiţii exprimate în: competenţele
generale ale disciplinei, competenţele specifice şi conţinuturi. Ele consemnează oferta
educaţională a unei discipline pentru un parcurs şcolar determinat.
Competenţele generale ale disciplinei au grad mare de generalitate şi complexitate. Se
referă la formarea unor capacităţi şi atitudini specifice disciplinei. Ele sunt urmărite de-a lungul mai
multor ani de studiu (ciclul gimnazial, liceal).
De exemplu, competenţele generale le geografie pentru ciclul gimnazial sunt următoarele:
1. Utilizarea limbajului specific în prezentarea şi explicarea realităţii geografice
2. Utilizarea corectă a numelor proprii şi a termenilor în limbi străine
3. Transferarea unor elemente din matematică ştiinţe şi tehnologie în studierea mediului
terestru
4. Raportarea realităţii geografice la un suport cartografic şi grafic
5. Accesarea şi utilizarea conţinuturilor cu caracter geografic prin tehnologiei informaţiei
şi comunicării
6. Identificarea şi explicarea dimensiunii sociale, civice şi culturale a caracteristicilor
spaţiului geografic
7. Dobândirea unor deprinderi şi tehnici de lucru pentru pregătirea permanentă
8. Elaborarea unor modele şi soluţii de organizare a spaţiului geografic din perspectiva
dezvoltării durabile
Competenţele generale ale disciplinei şcolare sunt detaliate în cadrul programelor pentru
fiecare clasă, în competenţe specifice.
Competenţele specifice se referă la rezultatele aşteptate ale învăţării pe fiecare an de studiu
şi urmăresc progresia în achiziţia de competenţe şi cunoştinţe de la un an la altul.
Competenţele specifice construite şi asumate pentru fiecare clasă au, de regulă, un nivel
mediu şi pot fi atinse în condiţiile unor resurse de timp minime (o oră săptămânal) şi colectivităţi
de elevi cu o instruire anterioară corespunzătoare. Aceste competenţe sunt „obligatorii” şi sunt

4
redate cu litere aldine (drepte), pentru a marca apartenenţa lor la resursele obligatorii de timp din
trunchiul comun (o oră).
Există şi competenţe specifice cu un caracter complementar, redate cu litere italice,
pentru a sublinia legătura lor cu resursele de timp diferenţiate (2 ore alocate). Acestea pot fi
atinse şi în cazul unor colectivităţi de elevi care, deşi beneficiază de resurse minime de timp (o
oră), au un interes major de
învăţare.
Conţinuturile sunt mijloace prin care se urmăreşte atingerea competenţelor generale şi ale
celor specifice propuse. Unităţile de conţinut sunt organizate fie tematic, fie în conformitate cu
domeniile constitutive ale diverselor obiecte de studiu.

Alte noţiuni
1.Curriculum nucleu corespunde trunchiului comun, adică numărului minim de ore de la
fiecare disciplină obligatorie prevăzută în planurile-cadru de învăţământ.
2.Curriculum la decizia şcolii acoperă diferenţa de ore dintre curriculum nucleu şi
numărul minim/maxim de ore pe săptămână, pe disciplină şi pe an de studiu, prevăzute în planurile-
cadru de învăţământ.
Variantele de curriculum pentru care şcoala optează sunt: curriculum nucleu aprofundat
(implică parcurgerea conţinuturilor obligatorii din programă), curriculum extins (implică
parcurgerea în intregime a conşinuturilor programei, inclusiv cele marcate cu asterix), curriculum
elaborat în şcoală (implică toate activităţile opţionale propuse de şcoală sau ales din lista de
discipline opţionale).
Exemple de opţionale la geografie : Studiul orizontului local, Capitalele lumii, Hazarde naturale şi
antropice, Obiective turistice celebre ale lumii, Peşteri celebre, Parcuri şi rezervaţii naturale,
Probleme globale ale omenirii etc.
3. Curriculum suport cuprinde materialele didactice sau de documentare destinate elevilor
şi profesorilor.