EVALUAREA PSIHOLOGICA - proces de strângere şi de integrare a datelor psihologice, corelate scopului de a

face o evaluare psihologică, utilizând instrumente ca testele, interviul, studiul de caz, observatia
comportamentală şi aparate special destinate, împreună cu procedee de măsurare adecvate. Schema consacrată
din medicina este: diagnostic etiologic (cauza bolii), patogenetic (mecanismele ei de producere),
diagnosticul pozitiv (raportarea semnelor la un sindrom) şi diferential (raportarea la entităti apropiate din
cadrul nosografic). În psihologie, diagnosticul utilizează o multitudine de mijloace, doar unele standardizate:
testul, interviul, studiul de caz, observatia comportamentului, tehnici derivate din metoda experimentală, ca
reactia electrogalvanică, reflexul fotopupilar sau timpul de reactie ori cel de latentă. Sursele majore ale
informatiilor sunt analiza comportamentelor, a activitătii şi a produselor acestora, studiul expresiei şi al conduitei
verbale. Marea diferentă fata de diagnosticul medical: în psihodiagnoză se are în vedere terenul psihologic
nealterat al omului de pe versantul normalitătii. Centrul de greutate al pihologiei aplicate, psihodiagnoza, trebuie
să rămână testarea psihologică.
DOMENII ALE EVALUARII PSIHOLOGICE
SCOALA
 Depistarea copiilor cu o dotare intelectuală submedie pentru a li se crea conditii favorabile de tratament
psihopedagogic diferentiat.

 Depistarea supradotatilor, pentru instituirea unei pedagogii a excelentei.

 Diagnosticarea problemelor de învătare şi a celor comportamentale, pentru a stabili programe

educationale adecvate.