Sfîntul Augustin

O scurtă introducere în filozofia Sfîntului Augustin

Augustin a trăit într-o perioadă în care este foarte dificil să facem o distincţie
între filosofie şi teologie. Opera acestuia este strîns legată de biografia sa , de
etapele prin care a trecut de-alungul vieţii pînă să ajungă să se convertească la
creştinism. Toate informaţiile pe care le avem legate de viaţa sa sînt cuprinse în
Confesiuni , un jurnal autobiografic foarte original şi din punct de vedere literar. În
rest toate carţile sînt scrise sub formă de dialoguri în stil platonician , filosoful grec
a avut o influenţă foarte mare asupra gîndirii lui Augustin chiar dacă mai tîrziu în
Retractările încearcă să-şi renege maestrul spiritual . Augustin a avut o tinereţe
foarte zbuciumată, ducea o viaţă dezorganizată, destrăbălată . Mama sa Monica
care era o femeie foarte credincioasă încearcă în repetate rînduri s-l convingă să
se convertească la creştinism. Influenţat fiind profund de Epistolele Sfîntului
Pavel şi de Ambrozie care în acea vreme era episcop într-un final se încreştinează
după o lungă perioadă de căutare a unei identităţi spirituale .

Gîndirea lui Augustin pendulează între filozofia antică şi creştinism , între

filozofie şi religie, între filozofie şi teologie. El reînnoieşte neîncetat legătura
dintre rugăciunea sa şi interogaţia sa raţională, ca şi pentru alţi gînditori creştini
şi pentru Augustin este important raportul dintre credinţă şi raţiune. Raţiunea nu
tolerează să fie constrînsă, pe de altă parte credinţa se referă la o Revelaţie care
pentru credincios constituie subtitutul adevărului suprem mai degrabă decit
cunoaşterea. Augustin rezolvă această dilemă încercînd să argumenteze că după
dobîndirea credinţei prin Revelaţie e nevoie şi de raţiune spre a se înţelege pe
sine , spre a înţelege ceea ce crede. Cred pentru ca să înţeleg. Dumnezeu este cel
dintîi obiect pe care credinţa ajutată de gîndirea raţională se străduieşte să-l
înţeleagă şi să-l exprime , însă cînd vorbim despre Divinitate limbajul se
transcende pe sine iar prin această transcendere de sine ajunge să se contrazică
deoarece este limitat. De aici se naşte contradicţia între ceea ce putem cunoaşte
şi definii, contradicţia dintre Dumnezeu care este binele absolut şi răul din lume.
Augustin introduce si conceptul de liber arbitru prin care omul se face responsabil
pentru toate deciziile pe care le ia , putînd foarte uşor să aleagă sa facă bine sau
rău.

Influenţele pe care le-a avut Augustin asupra psihologiei.

Maieutica din dialogurile lui Platon a avut o influenţă puternică asupra Sfîntului
Augustin care a folosit aceaşi tehnică în scrierile sale, maieutuca adică moşirea
adevărului metoda prin care în urma interogaţiilor se ajunge la adevăr, sau mai
aproape de adevăr. Socrate a fost pentru elevii săi ocazia descoperirii
adevărului , în timp ce Cristos a fost Dumnezeul care constituie însăşi esenţa
acestri descoperiri. ( Jeanne Hersch) Această metodă a influenţat şi Psihologia
raţional emotivă ,metoda ABC , întemeiată de către psihologul american Albert
Ellis în 1950.

Ideea de imagine a lui Dumnezeu în om care a fost inspirată din teoriia ideilor
Platoniciene a fost preluată atît de Sfîntul Augustin care scrie o carte pe tema
asta intitulată Cetatea luio Dumnezeu. La rîndul lui îil influenţerază pe teologul
german Meister Eckhart şi mai tîrziu pe C.G. Jung care în cartea sa Aion .
Contribuţii la simbolistica Sinelui ,Jung vorbeşte despre Cristos ca simbol al
sinelui avînd caracteristicile cele mai apropiate de perfecţiune spre care poate
nazui un om. Sinele este cea mai importantă dar şi cea mai insesizabilă
componentă sufletului. Este un arhetip al integrării psihice care îl confruntă pe
individ ca factor interior, călăuzitor, ca o componentă psihică , ca o componentă
psihică teleologică. În acelaşi timp pomeneşte şi de cealaltă latură a sinelui
simbolul Anticristului , reprezentănd contrariul perfecţiunii şi a desăvîrşirii. Calea
pe care o va alege fiecare dintre noi va fi determinată de scopurile noastre
superioare şi direcţia în care năzuim să ne îndreptăm paşii. Dumnezeu ca
arhetip este tiparul din suflet, aşa cum susţine Jung, , iar ca orice imprimare,
pecete , tot aşa şi un arhetip al lui Dumnezeu imprimat presupune un
imprimator. În ciuda acestei imagini a lui Dumnezeu imprimată a priori în
inconştientul colectiv nu putem vorbi totuşi despre o existenţă fizică al unui
creator, dar acest lucru contează mai puţin susţine Jung din moment ce a fost
convins de efectele pe care omul le-a atribuit
În ceea ce priveşte arhetipurile inconştientul colectiv Jung este influenţat şi de
ideile apriori din filosofia lui Kant şi teoria ideilor lui Descartes.

Întrebările pe care Augustin şi le pune în legătură cu problema timpului , mai

exact cu existenţa şi delimitarea exactă a acestuia în legătură cu trecutul,
prezentul şi viitorul, ajunge la concluzia că nu putem vorbi despre trecut
deoarece acesta nu mai este, despre prezent la fel deoarece este o limită
punctuală între cele două iar viitorul nu este încă. În final ajunge la concluzia că
putem vorbi desăpre un prezent a celor trecute prin reamintire, prezentul celor
prezente aici şi acum şi prezentul celor viitoare, ce urmeză să se întîmple. Aceste
idei Augustiniene pot fi corelate mai ales în ceea ce priveşte prezentul celor
prezente aici şi acum cu anumite tehnici şi metode din psihologia umanistă a cărei
întemeietor este Carl Rogers sau influenţele pe care le-a avut asupra psihologiei
Gestalt, psihodrama, de exemplu dacă e să amintim cartea scrisă de Andre
Moreau Viaţa mea aici şi acum , Gestalt terapia, drumul vieţi.