Bază de curs pentru masterat

Consiliere
1. Vocaţională (profesională)
2. Educaţională
3. Socială
4. Emoţională
5. Dezvoltare
6. Medicală etc.

Plasticitatea
reţelelor
neuronale
1 Psihoterapie
2 Manipulare
Politică
Comercială etc.
3 Spălare de creier
4( Hipnoza)

0
 1. Scurtă terapie
2. Consilierea carierei
3. Consiliere creştină
4. Co-asistenţă
5. Psihologia consilierii
6. Consilier
7. Consultant (disambiguitate)
8. Consilierea creditului
9. Linie telefonică directă de criză
10. Consiliere disciplinară
11. Consiliere e-mail
12. Consiliere ecologică
13. Consiliere de ieşire
14. Consiliere genetică
15. Consilierea suferinţei
16. Terapia suferinţei
17. Intervenţie (consiliere)
18. Consilier comunitar nespecialist
19. Consilier profesionist autorizat
20. Consiliere matrimonială
21. Consilier al sănătăţii mintale
22. Terapie narativă
23. Consilier naval
24. Consiliere noutetică (nouthetic??)
25. Consiliere online
26. Consiliere pastorală
27. Postvention (??)
28. Consiliere pentru prejudecată
29. Consiliere pentru opţiuni privind sarcina/graviditatea
30. Îngrijirea psihiatrică şi a sănătăţii mintale
31. Asistent specialist în psihiatrie şi sănătate mentală
32. Consiliere pentru re-evaluare
33. Consiliere pentru relaţii
34. Consiliere pentru recuperare
35. Consilier şcolar
36. Consiliere a soluţiei concentrate
37. Scurtă terapie a soluţiei concentrate
38. Intervenţia în suicid
39. Consiliere telefonică

BIG-BANG 1940
* Consiliere intuitivă(empirică)
Preistorie
* Limbaj (apărut acum cca 1 mil. ani la H.habilis)
* Activitate cognitivă suficientă (h.s.neand. şi H.s.sap.)
* Conştientizarea solidarităţii interumane (H.s.neand.-
Bătrânul de la Chapelle aux Saints)
* Gândirea magică şamanică („Trois freres”) (Paleolitic superior)
* Antichitatea greacă
* Consiliere intuitivă şi şamanică
* Medicina sacră „aesculapică”
* Medicina hipocratică (urmată de cea elenistică şi romană sau galenică)
Filosofia şi dramaturgia greacă
Elenismul
Epoca romană
1
* Evul mediu european (răsăritean sau bizantin şi apusean sau carolingian)
* Consiliere religioasă bazată pe reperele morale ale creştinismului,
conceptul de liber arbitru, noţiunea de răsplată şi pedeapsă divină
şi pe eficacitatea rugăciunii, penitenţelor, postului şi săvârşirii Sf.
Taine, mai ales a spovedaniei.
Patristica
Scolastica Filozofia tomistă
* Renaşterea vesteuropeană
* Apare o dimensiune umanistă(mai ales în nord)şi una estetică(mai ales ăn sud)
* Debuturile neuroanatomiei (Vesal, Eustache, de Caroi, Da Vinci etc.)
* 1600
Rationalismul’
* Modele mecanice ale activităţii nervoase (Borelli, Descartes etc.)
Franc masoneria
* 1700’
Secolul luminilor(Zeitalther der Aufklärung- Kant,FredericII,IosifII,Herder,Klopstock etc)
Enciclopedismul francez(Voltaire,Diderot,Condorcet,Rousseau etc,)
* Influxul nervos electric (Galvani) Revoliţia americană
* Materialismul – La Mettrie * Revoluţia franceză
1800-1850 Naşterea psihologiei ca disciplină independentă (Herbart, Schultze, Eschenmeyer etc.) *
Willhelm Wundt înfiinţează primul laborator psihologic la Leipzig,
Germania Epopeea napoleoniană Romantismul
Herbert Spencer publică două volume despre Principiile Psihologiei.
Frenologia – o consiliere psihologică predominent vocaţională bazată
pe pipăirea boselor craniene (Gall, Spurtzheim, Redfield, Fowler etc.)
Evoluţionismul
* Charles Darwin publică: „Originea speciilor”, „Descendenţa omului”,
„Expresia emoţiilor la om şi la animale”, „O schiţă biografică a sugarului”.
* Omul un animal superior produs al evoluţiei speciilor
1851-1889
* William James predă cursul „Relaţia dintre Fiziologie şi Psihologie”.
* Max Friedrich devine primul doctor în psihologie.
* Francisc Galton începe folosirea extensivă a chestionarelor. Şi precizează rolurile eredităţii şi a
factorilor de mediu(nature,nurture)
* Primul laborator de psihologie din America înfiinţat la Universitatea
Johns Hopkins Epoca victoriană Al doilea imperiu
* William James publică „Ce este emoţia”
* James McKeen Cattell devine primul profesor de psihologie din America
la Universitatea din Pennsylvania.
* William James publică „Principiile Psihologiei”.
* Asociaţia Americană de Psihologie fondată de G. Stanley Hall.
* Hugo Munsterberg vine la Harvard şi este ales în final preşedinte al AAP.
1900-1910
* I.P.Pavlov şi John Watson au fondat behaviorismul
Behaviorismul este un demers psihologic potrivi căruia orice face un
organism(acţiuni.gândire,trăire)este un comportament care poate fi
descris obiectiv(ştiinţific)fără elemente subiective,sau constructe
ipotetice ca cel de mintal. Nu există viaţă interioară sau viaţă
mentală.Modelul cutiei negre
Freud îşi începe Psihanaliza cu „Interpretarea visurilor”Rolul
inconştientului Psihanaliza, psihologia abisală.
2
* William Stern publică „Despre Psihologia diferenţelor individuale”,
* Spearman publică prima sa carte privind inteligenţa generală.Analiza
factorială.
* Jung – ruptura cu Freud.Rolul culturii,arhetipurile
Univ Carnegie înfiinţează o divizie de Psihologie aplicată
* Testele de informaţii ale armatei găsesc o laragă întrebuinţare.
* Adler publică „Despre sensul vieţii” şi începe prin înfiinţarea
Centrelor de Îndrumare a Copilului.
AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL
1940-1950
* Anii 1940 încep să simtă influenţele conceptelor psihoanalitice ale
represiunii/reprimării şi anxietăţii şi semnificaţiile lor pentru
înţelegerea comportamentului.
Traiectoria istorică a consilierii
Prima mişcare/ tendinţă
Psihodinamica
A doua mişcare
Behaviorismul (paihologia comportamentului)
A treia mişcare
Demersul umanist
A patra mişcare
Multiculturalismul
……………………………………………
Se înfiinţează Departamentul 17. Societatea de Psihologie a
Consilierii care reuneşte psihologi, studenţi, filiale profesioniste şi
internaţionale ce se dedică promovării educaţiei şi instruirii,
investigaţiei ştiinţifice, practicii , diversităţii şi interesului public în
psihologia profesională. Departamentul conţine secţiuni ce reprezintă
dezvoltarea Centrelor de Consiliere a Femeilor, Colegiile şi
Universităţile;; Promovarea Psihoterapiei Ştiinţifice; Consilierea
Psihologică a Sănătăţii; Diversitatea etnică şi rasială; Practica
independentă; Conştientizarea lesbiană, gay, bisexuală; Prevenirea; şi
Psihologia vocaţională. Alte Grupuri de Interes Special există de
asemenea. Calitatea de membru este deschisă pentru psihologii cu
masterat sau doctorat ale căror interese şi activităţi sprijină
dezvoltarea psihologiei consilierii. Şase numere ale revistei
Psihologul de Consiliere şi trei numere ale Division 17 Newsletter
sunt trimise membrilor în fiecare an. Membrii studenţi sunt primiţi cu
bucurie pentru a se afilia la Depart. 17 prin calitatea de membri în
Grupul Studenţilor Afiliaţi (GSA). Membrii ne-AAP se pot alătura
Departamentele ca filiale profesionale sau internaţionale.
1940-1941
Asociaţia Americană a Psihologilor
* Nou AAP a creat un amestec de oameni de ştiinţă şi medici pentru
psihoterapie şi probleme vocaţionale cu GI’s
* Super scrie „Modele de interes vocaţional: Un studiu în psihologie a
vocaţiilor”
* Patterson şi alţii dezvoltă scalele de evaluare ocupaţională şi
profilul de *consiliere*.Minesota
1942
3
 Se difuzează Inventarul Personalităţii Multifazice de la
Minnesota IPMM publicat de Hathaway şi McKinley
→ * Carl Rogers scrie Consilierea şi Psihoterapia, care marchează
începutul psihologiei umaniste şi a stimulat dezvoltarea consilierii
din perspective ne-medicale şi ne-psihoanalitice.
Counseling pentru a evita termenul terapie.
Aceasta a fost în general ca răspuns la prejudecata împotriva
terapeuţilor amatori la care Carl Rogers a adoptat cuvântul
„consiliere”, iniţial folosit de activistul social Frank Parsons în 1908.
Ca psiholog, lui Rogers nu i s-a permis iniţial de către psihiatrii să se
numească el însuşi „psihoterapeut”. Ironic, Rogers însuşi a devenit
renumit ca unul dintre cei mai influenţi oameni de ştiinţă empirici în
domeniul psihologiei şi psihiatriei, introducând metode ştiinţifice
riguroase în psihologie şi psihoterapie faţă de care însă psihoanaliştii
înşişi au rezistat îndelung (şi, după părerea multora, încă rezistă în
general astăzi). El a devenit un profesor asociat în Secţiile de
Psihologie şi Psihiatrie de la Universitatea din Wisconsin ca şi Şef al
Secţiei de Cercetare Psihoterapeutică al Institutului de Psihiatrie din
Wisconsin.
Disputa dacă această consiliere diferă semnificativ de psihoterapie
sau nu este în general considerată academică. Cei din tradiţiile psiho-
dinamice pun uneori pe picior de egalitate „psihoanaliza” şi
„psihoterapie” – sugerând că doar psihoanaliştii sunt cu-adevărat
psihoterapeuţi – dar această părere nu este acceptată de toţi. Alţii
folosesc termenul de„psihoterapie” pentru a se referi la o activitate de
lungă durată (chiar dacă unii psihoterapeuţi oferă o scurtă terapie) şi
„consilierea” pentru a se referi la o activitate de scurtă durată (deşi
unii consilieri pot să lucreze cu clienţii timp de ani de zile). Cei doi
termeni sunt în mod obişnuit folosiţi în mod alternativ în Statele Unite
cu excepţia evidentă a „consilierii de îndrumare”(guidance
councelling) , care este adesea oferită în medii educaţionale şi care se
concentrează asupra carierei şi a problemelor sociale.
Consilierea modernă şi psihoterapia au beneficiat imens de pe
urma tradiţiei empirice căreia i s-a dat un asemimportant impuls de
către Carl Rogers, chiar dacă priorităţile cercetării de psihologie şi
consiliere s-au diversificat mult în ultima jumătate de secol. O
activitate adiţională bazată pe psihologia cognitivă, teoria de învăţării
şi a comportamentului a adus multe noi abordări terapeutice. Bogăţia
datelor atât empirice cât şi teoretice ale activităţii este acum
disponibilă, După unele relatări, diferitele modele ale consilierii şi
psihoterapiei se numără acum cu sutele. Tendinţele generale de
abordare, totuşi, sunt mult mai puţine ca număr şi în timp este posibil
ca multe dintre opiconcepţiile mai puţin justificate să scadă ca
importanţă, în timp ce multe altele noi le voi lua locul. În timp ce
principalele abordări continuă să se dezvolte, iar altele apar şi apoi
pălesc, clienţii sunt lăsaţi să aleagă ei înşişi ce ar putea fi cel mai bun
pentru ei.

1943
* Fuziunea între AAP şi Asociaţia Americană pentru Psihologia
Aplicată.
4
* * Hull publică „Principliile comportamentului”
* Strong publică „Interesele vocaţionale ale bărbaţilor şi femeilor”
1944
* Brow publică „Creşterea şi statutul prezent al testării ocupaţionale”
* Prima legislaţie de stat a Statelor Unite pentru certificarea sau
licenţa psihologilor a fost semnată la Connecticut.
* Fenichel publică „Teoria psihoanalitică a nevrozelor”
*Al doilea război mondial a făcut necesar să stabilească o consiliere,
vocaţională pentru foştii militari .
* Convenţia AAP de la Philadelphia l-a introdus pe Carl Rogers ca
preşedinte-ales al AAP. Diviziunea 17 de Consiliere şi Îndrumare
este de acum numele oficial dat Diviziunii 17.
* Bordin scrie „Diagnosticul în consiliere şi psihoterapie”
* Rogers publică „Aspecte semnificative ale terapiei centrate pe
client” Terminarea celui de al doilea război mondial
* Se publică primul număr din revista American Psychologist
1946
Hans Selye „Sindromul general de adaptare”
1947-1948
Criza Berlinului Începutul războiului rece

COMUNISMUL LA NOI
Anihilarea elitelor româneşti
Instaurarea unui regim bazat pe teroare
Dictatura pavlovistă în psihologie şi medicină
(un asociaţionism mecanicist şi fiziologizant şi o dialectică
excitaţie-inhibiţie )
Medicina corticoviscerală (Bycov)
Nervismul (Speranski)
Negarea factorilor genetici (Lyssenko)
Aberaţiile psiholinguistice ale lui Stalin

Învăţarea
instrumentală
Thorndike 1933

* Skinner publică „Walden Two”

* Buber publică „Între om şi om”
Dezvoltă filosofia EU – TU, rolul dialogului
* Tolman scrie „Hărţile cognitive la şobolani şi oameni”
Deschide drumul cunoaşterii proceselor cognitive legate de
spaţialitate.
* Comitetul de Instruire a Consilierului şi Comitetul privind
Cercetarea au fost fondate. Asocierea strânsă cu Asociaţia Naţională a
Îndrumării Vocaţionale.
1949
* Conferinţa Boulder a creat modelul omului de ştiinţă practicant de
educaţie clinică. Începe să se vadă despărţirea reală dintre
psihologia clinică şi cea de consiliere.
5
* Au apărut discrepanţe asupra numelui Consiliere şi Îndrumare
Norbert Wiener „Cibernetica. Demersul neuro şi
psihocibernetic, modelele informaţionale”.
Informaţia (Shannon)
Reglarea prin feedback(Wiener)
Reţelele cu contacte.Reţelele booleene(McCallum şi
Pitts)Reţelele neuronale naturale şi atificiale
Teoria deciziei(v.Neumann şi Morgenstern)
Orientarea psihocibernetică în România (Edm Nicolau,
C,Bălăceanu Stolnici,Restian ,Golu)
* Hebb publică „Organizarea comportamentulu”. Modelul
hebbelian al plasticităţii reţelelor neuronale. Rolul sinapselor”.
* Se publică pentru prima dată Scara Inteligenţei Wechsler pentru
Copii.
* Salter publică „Terapia prin reflex condiţionat”
* Brill publică „Principii de bază ale psihoanalizei”
* Două evenimente au condus la separarea rolului
consilierii psihologice de cel al psihologiei clinice şi
psihiatriei.
Conferinţa Ann Arbor şi mesajul prezidenţial de la Darley despre
definirea domeniului în contextul altor profesii ajutătoare.
1950
* Scade interesul psihologiei în cercetare, şi creşte cel pentru
practică.
* Diviziunea 17 se angajează să fie să promoveze masteratul şi
doctoratul în psihologie
* Fondarea Revistei Anuale de Psihologie anunţată în
buletinul/broşura care asigură ca literatura adecvcată va fi atent
revizuită.
* Dollard şi Miller publică „Personalitatea şi psihoterapia”, „Înţelesul
anxietăţii”.
Stoicii, epicurienii, anxietate – ataraxie.
Rolul anxietăţii în psihologia normală şi patologică.
Panica, angoasa.
RĂZBOIUL COREEAN
Consilierea psihologică este influenţată de două constelaţii teoretice
1 Psihoterapie,consiliere,personalitate
2 Aspecte vocaţionale şi ocupaţionale;dezvoltarea carierei
* (1951-1956)
„În anii ’50, cariera şi necesităţile interpersonale şi problemele
multor veterani de război şi a familiilor lor ca şi creşterea fără
precedent a înscrierilor în învăţământul superior au creat o
efervescenţă a cercetării şi experimentării în special în domeniile
dezvoltării carierei şi a orientărilor profesionale.” (Schwebel,
1984).
* A fost formulat proiectul experimental al codului eticii pentru
psihologi (AAP)
* Conferinţa Nordvestică a fost vehicolul de adresare a problemelor
standardelor pentru pregătirea practicii şi pregătirea psihologilor la
nivel de doctorat.

6
* S-au fondat Personalul American şi Asociaţia de Îndrumare (acum
Asociaţia Americană de Consiliere).
* „Terapia centrată asupra clientului” a lui Rogers: Practica sa
curentă,
Implicaţii şi Teorii”.
J. Piaget: Epistemologia genetică. Modelele constructiviste.
Constructivismul este o teorie psihologică a cunoaşterii
(epistemologia)[1] care susţine că oamenii îşi construiesc cunoţtinţele
lor din experienţele lor Constructivismul nu este o pedagogie
specifică, deşi este adeseori confundată cu Construcţio-nismul, o
teorie educaţională dezvoltată de Seymour Papert. Teoria lui Piaget a
învăţării constructiviste a avut un larg impact asupra teoriilor învăţării
şi a metodelor de predare în învăţământ.
Ştiinţele creierului fac progrese revoluţionare – (neurotransmiţătorii,
sinapsele, reţelele neuronale, activitatea neurocibernetică etc. etc.). O
nouă semnificaţie a bazelor neurobiologice ale consilierii.
Psihofarmacologia se dezvoltă dramatic (anxiolitice, sedative
antidepresive neuroleptice, neuroleptice incisive etc.). Pune în umbră
m etodele psihologice. Psihiatria medicală se impune
1951
Eforturi de legitimare
* Donald publică amănunte privind Conferinţa Nordvestică, „Este
imperativ ca psihologia consilierii să rămână ferm definită în
cadrul orbitei psihologiei ştiinţifice de bază şi a disciplinelor
înrudite.” Disciplinele înrudite sunt celelalte ştiinţe ale
comportamentului. Se elimină empirismul
* Diviziunea 17 AAP Comitetul privind Pregătirea.a declarat că
psihologia consilierii trebuie să aibă „un nucleu de concepte de bază,
de unelte şi tehnici care trebuie să fie comune pentru toţi psihologii”.
* Împreună cu desvoltarea cercetării, şase alte domenii au fost alese
de comitet pentru ca psihologul să fie corect pregătit în consiliere.
1952
Numele Diviziunii 17 AAP se schimbă în Psihologia Consilierii.
* Apariţia Revistei de Psihologia Consilierii este anunţată.
* Consiliul AAP de Educaţie şi Pregătire aprobă prima evaluare a
programelor de doctorat în psihologia consilierii. Şaptesprezece
programe sunt selectate. Î
1954 – Revista de Psihologie a Consilierii.(Counselling
psychology)
* Prima ediţie: februarie 1954.
* Fondatori: Milton Haun, Harold G. Seashore, Donald E. Super, C.
Gilbert Wrenn (Editor)
* Finanţat de acţionari particulari
* Domenii ale conţinutului original:
1. Consilierea şi Teoria Personalităţii
2. Procesul consilierii
3. Teoria şi Metoda Cercetării
4. Consilierea vocaţională şi reabilitarea
5. Măsurătoarea/măsura în Consiliere
6. Consilierul şi creşterea/dezvoltaea profesională
1954 – Discursul lui Hahn la Diviziunea 17
7
 * Scopul: Să diferenţieze psihologia consilierii de alte domenii
* Funcţiile psihologului de consiliere:
1. Clientul versus centrul atenţiei pacientului
2. Nu este sub supravegherea altor discipline
3. Practica bazată pe abordări normative
4. Atitudini modificate versus restructurarea personalităţii
5. Stări de anxietate la interferare versus nivelele de dizabilitate
6. Cei mai calificaţi în evaluarea trăsăturilor (caracteristice) umane
pentru a ajuta clienţii în viaţa educaţional-vocaţională şi socială.
7. Procesul nu este încheiat până când clientul are un viitor plan de
acţiune.

1959
Moment de criză
Se întruneşte Consiliul AAP de Educaţie şi Pregătire
* Scopul: să determine dacă consilierea trebuie să continue a fi
recunoscută ca specialitate independentă.
* Aprecierile/evaluările nu sunt sub tipar timp de 20 ani.
Aprecieri negative
1. Numere scăzute ale domeniului de intrare
2. Declinul în calitatea studenţilor … („grad students”)
3. Nici o bursă pentru consiliere aprobată de AAP
4. Status ştiinţific nesatisfăcător, cel mai scăzut al tuturor
specialiştilor în psihologie
5. Necesitatea unei posibile fuziuni a psihologiei clinice şi de
consiliere
Răspunsul Diviziunii 17
Motivaţii pozitive:
1. O istorie pozitivă a realizărilor
2. Rata creşterii sănătăţii în timpul decadei precedente
3. Reviste interesante
4. Programe de pregătire specializate
5. Posibilitatea calificării pentru diploma ABEPP (American
Board of Examiners in Professional Psychology = Consiliul
American pentru Examinatorii în Psihologia Profesională)
6. Oportunităţi specifice pentru pregătire şi confirmare
7. Ţinte, scopuri şi tehnici distinct diferite de cele din domeniul
psihologiei clinice.
1960

*Cercurile responsabile fac trei recomandări

1. Fuzionarea cu psihologia clinică, un nou domeniu va
concentra atenţia pregătirii privind atât populaţiile normale cât
şi cele patologice.
2. Pregătirea în primul rând de consilieri şi în al doilea rând de
psihologi
3. Dezvoltarea consilierii la nivel masterat (Master of Arts).
Aceste recomandări nu au fost nici o data publicate.
Influenţa contextului social
* Progresul tehnic
* Legislaţii noi legislaţii importante:
8
 *Programe de Cercetare Cooperativă (OE) pregătesc instituţii
educaţionale pentru calificare, testare şi consilierea personalului
Se recunoaşte rolul cercetării ştiinţifice
Se asigură fonduri pentru cercetarea în consiliere
Se confirmă necesitatea dezvoltării cercetării în consiliere
* Noi oportunităţi sunt oferite de creerea NDEA(National Defense
Educational Act)de către Congresul American în 1959
* Începând cu 1958, 50% până la 66% din cercetări se referă însă
numai la psihologii non-*counseling*
* Recomandările conferinţei de la Miami, 1958:
1. Cercetarea trebuie să fie o caracteristică definitorie a tuturor
psihologilor
2. Să se instituie cursuri extinse de metodologie ce se referă la
problemele din clinici, şcoli etc.
3. Începerea din timp [devreme] a cercetării în instruire
4. Conducerea cercetărilor să fie făcută de către membri experimentaţi
ai facultăţii
5. Să se recunoască tipurile de cercetări creative, folositoare dar nu în
mod necesar originale şi cele de investigare(„inquiring”)].
Situaţia ştiinţifică a Comitetului CP(Consiliere Psihologică)
Incepe RĂZBOIUL din VIETNAM
* Prin 1959, , încă nu există o finanţare de la NIMH(Institutul
Naţional de Sănătate Mentală) pentru programele CP de pregătire
* 1961, Revista Anuală de Psihologie intenţionează să întrerupă
recenziile CP
Primul om în spaţiu (Y Gagarin)
Începutul programului spaţial Apollo
Criza rachetelor din Cuba
Asasinarea lui J.F.Kennedy
Primii oameni pe lună
* SSCPC(Society for a Science of Clinical Psychology and
Counselling) a investigat căile de îmbunătăţire a calităţii şi a valorii
cercetărilor CP: şi a recomandat
1. identificarea surselor de finanţare
2. metoda de comunicare a acestei informaţii către membrii ai
Departamentului . 17 din APA
3. ajutarea lor la utilizarea surselor
4. promovarea unei mai mari interacţiuni de grup şi cercetare
Noi dezvoltări teoretice:
* Programe majore de cercetare în terapia centrată pe client
* Terapia emotivă raţională dezvoltată de Albert Ellis (1957)
* Analiza tranzacţională fondată de Eric Berne (1958)
*Contribuţiile psihologiei vocaţionale/ocupaţionale: E.K. Strong
J.L.Holland, Donald E. Super şi Anne Roe
Se consolidează psihologia umanistă.
Psihologia umanistă este o şcoală de psihologie care a apărut în anii
1950 ca reacţie atât la behaviorism cât şi la psihoanaliză. Se preocupă
explicit de dimensiunea umană a psihologiei şi contextul uman de
dezvoltare a teoriei psihologice. Abordarea umanistă îşi are rădăcinile
în gândirea existenţialistă (vezi Kierkegaard, Nietzsche, Heidegger şi
Sartre).
9
1. Fiinţele umane nu pot fi reduse la componente.
2. Fiinţele umane au în ele un context uman unic.
3. Conştiinţa umană include conştientizarea de sine în contextul altor
oameni.
4. Fiinţele umane au opţiuni şi responsabilităţi ne-dorite.
5. Fiinţele umane sunt intenţionaţi, ei caută înţelesul, valoarea şi
creativitatea.
Psihologia umanistă include numeroase abordări de consiliere
şi terapie. Printre cele mai timpurii abordări găsim teoria dezvoltării a
lui Abraham Maslow, subliniind o ierarhie a nevoilor şi motivaţiilor;
psihologia existenţială a lui Rollo May recunoscând opţiunea umană
şi aspectele tragice ale existenţei umane; şi terapia centrată pe
persoană sau client a lui Carl Rogers, care este centrată pe capacitatea
clientului de auto-direcţionare şi înţelegere a propriei evoluţii a lui/a
ei (Clay, 2002). Alte abordări ale consilierii umaniste şi a terapiei
includ terapia gestaltistă, psihoterapia umanistă, terapia abisală
,sănătatea holistică, terapii de grup, , terapiile maritale şi de familie,
terapia asupra corpului şi psihoterapia existenţială a lui Medard Boss
(Aanstoos, Serlin & Greening (2000). Psihoterapia existenţial-
integrativă, dezvoltată de Kirk Schneider (2008), este o dezvoltare
relativ nouă în cadrul tereapiei umaniste şi existenţiale.
Ulric Neisser punele bazele psihologiei cognitive.
Termenul „cunoaştere” se referă la toate procesele prin care input-ul
senzorial este transformat, redus, prelucrat, stocat, recuperat şi folosit.
El este preocupat de aceste procese chiar atunci când ele operează în
absenţa unei stimulări relevante, ca în imagini/reprezentări şi
halucinaţii.
Psihologia cognitivă este o ramură a psihologiei care investighează
procesele mentale interne ca rezolvarea problemelor, memoria şi
limbajul. Şcoala ce apare din această abordare este cunoscută ca
cognitivism. Acesta îşi are baza în psihologia gestaltistă a lui Max
Wertheimer, Wolfgang Köhler şi Kurt Koffka, ca şi în lucrarea lui
Jean Piaget, care a emis o teorie a stadiilor/fazelor care de dezvoltare
cognitivă a copiilor. Psihologii cognitivi sunt interesaţi de felul în
care oamenii înţeleg, diagnostichează şi rezolvă probleme,
preocupându-se de procesul mintal care mediază între stimul şi
răspuns. Teoria cognitivă susţine că soluţiile la probleme iau forma
algoritmilor- care nu sunt obligatoriu înţelese dar promit o soluţie, sau
-euristice care sunt înţelese dar care nu garantează întotdeauna soluţii.
În alte cazuri, soluţiile pot fi găsite prin intuiţie, o conştientizare
bruscă a relaţiior.
O contribuţie esenţială pentru edificarea cognitivismului se
datorează marelui linguist N.Chomsky care a criticat aspru
behaviorismul skinerian
1968-1976
Definiţia cea mai cuprinzătoare a profesiei.
**Psihologul* ce consiliază* - oferă servicii de îndrumare şi
consiliere individuală şi de grup în şcoli, colegii şi universităţi,
spitale, clinici, centre de reabilitare şi industrie, pentru a ajuta
indivizii în obţinerea unei dezvoltări şi realizări mai eficiente
personale, sociale, educaţionale şi vocaţionale. Strânge date despre
10
individ prin folosirea interviului, istoricului cazului şi a tehnicilor
observaţionale. Selectează, administrează, înregistrează şi
interpretează testele psihologice destinate să estimeze inteligenţa
individuală, aptitudinile, abilităţile şi interesele, aplicând cunoştinţele
de analiză statistică. Evaluează datele ca să identifice cauza problemei
şi să determine oportunitatea consilierii sau trimiterea la alţi
specialişti sau instituţii. Conduce consilierea sau interviurile
terapeutice pentru a ajuta individul să dobândească pătrunderea în
problemele personale, defineşte ţintele şi plănnuieşte acţiunea ce
reflectă interesele, abilităţile şi nevoile sale. Oferă informaţii
ocupaţionale, educaţionale şi altele pentru a da posibilitatea
individului să formuleze planuri realiste educaţionale şi vocaţionale.
Urmăreşte rezultatele consilierii pentru a determina fiabilitatea şi
validitatea tratamentului folosit. Se poate angaja în cercetare pentru a
dezvolta şi ameliora diagnosticul şi tehnicile consilierii (Vol.I al Dict.
al ocupaţiilor, 1965).

Se identifică noi roluri ale consilierii

* De remediere sau reabilitare – Ajută oamenii care trec în prezent
prin dificultate.
* Preventive – Permite împiedecarea anticipativă a unor probleme
viitoare,
* Educative sau de dezvoltare – Ajută planificarea,obţinerea şi
derivarea beneficiului maxim din experienţele care vor da
posibilitatea de a-şi descoperi şi îndeplini potenţialul lor.
Punctul de vedere este unul al speranţei şi optimismului
* Indivizii se pot schimba, pot duce o viaţă satisfăcătoare, pot fi auto-
direcţionaţi şi pot găsi căile de a-şi folosi resursele, chiar dacă
acestea ar putea fi slăbite de atitudini şi sentimente incapacitante,
maturizare înceată, privare culturală, lipsa oportunităţii, boală,
rănire sau bătrâneţe.
1968
* Jordaan şi alţii au definit rolul şi etapele pentru a deveni un:
psiholog de consiliere
* Waranth se referă la problemele persistente ale separării
Psihologiei de Consiliere şi ale prăpastiei comunicării dintre oamenii
de ştiinţă şi personalul auxiliar
* Wrenn a clarificat felul în care au funcţionat Comitetul de
Evaluare a Educaţiei AAP şi a Consiliului de Pregătire/Calificare
* Erikson – defineşte teoria sa potrivit căreia personalitatea se
construieşte încă din copilărie pe baza unor determinări genetice dar
şi a unor influenţe epigenetice din mediu mai ales educative şi
culturale
1969
*Albert Bandura – prezintă Modelul Învăţării Sociale – o carte care
a schimbat direcţia pe care o va lua psihologia în anii 1980. Din anii
1970 el a dedicat multă atenţie explorării rolului pe care îl joacă
credinţele auto-eficace în funcţionarea umană. O teorie cognitivă
socială, o carte în care el a oferit o teorie cognitivă socială a
funcţionării umane care acordă un rol central proceselor cognitiv,
indirecte, auto-reglatoare şi auto-reflective în adaptarea şi schimbarea
11
umană. Această teorie cognitivă socială îşi are rădăcinile într-o
perspectivă activă care îi priveşte pe oameni ca auto-organizatori,
proactivi, auto-reflexivi şi auto-reglatori, nu doar ca organisme
reactive formate de forţe din mediul înconjurător sau mânaţi de
impulsuri interioare.

1970.
* Căutarea binelui şi preocuparea pentru auto-ajutorarea, încurajată
de eforturile active ale unor psihologi de consiliere pentru a „da
profesia oamenilor”prin prevenire şi educaţie psihologică.
-------------------------------------------------------
Se conturează noi cadre
* Cadrul educaţional
* Cadrul legat de sănătate
* Industria şi Guvernul
* Consilierea comunităţii
* În primul rând învăţământul
* Serviciile administrative
* Serviciile în genere
* Diverse
Apar centre de consiliere
* Practica particulară
* Altele
--------------------------------------------------
* Mişcarea anti-război
* Atkinson, Hosford şi Zimmer au catalizat creşterea/ascensiunea
psihologiei cognitive în Programul CP al Universităţii Santa Barbara
din California(UCSB).
*Atkinson începe totodată cercetări asupra problemelor multiculturale
în consiliere
* Conferinţa de la Vail – Se înfiinţează doctoratul în consiliere
Se închee RĂZBOIUL din VIETNAM Wathergate
Luarea în considerare a contextului social devine importantă
* Sursele modificării atitudinilor sociale:
* Efectele războiului din Vietnam şi răspunsurile la acesta date de
instituţii în societate, în special în educaţie.
* Modificările atitudinilor faţă de autoritate şi pierderea încrederii
în instituţii ca răspuns la epoca Watergate.
* Continua căutare a eu-lui ideal în societate ce caracterizează anii
* „Serviciile Psihoterapeutice pentru Grupurile de Minorităţii Etnice:
Oarecare optimism, oarecare pesimism” cartea lui Sue.
* Winborn publică „Proceduri pentru protejarea consumatorilor de
consiliere.
* „Structura revoluţiei ştiinţifice” a lui Kuhn
El introduce în filosofia ştiinţei ideea că evoluţia ştiinţelor nu se face
progresiv prin acumulări de date şi concepte ci discotinu prin revoluţii
ce implică o comutare gestaltului
• Începe Mişcarea Potenţială Umană
Se consolidează mişcarea hippi

12
 Mişcarea hippi apărută în California la începutul anilor 1960 este o
subcultură cu o orientare anticonformistă împotriva sistemului social
existent(anti establishement) care promovează o reîntoarcere la natură
şi ca atare o liberalizare a vieţii sociale în special în domeniul
sexualităţii şi al consumului de droguri Un hedonism libertar
optimist
Tinereţea conceptualizată ca un stadiu preadolescentin.
* Definirea sarcinilor adolescenţei pe care Erikson le-a definit
(emanciparea de familie, relaxarea cu sexualitatea, obţinerea unui
sens al identităţii şi capacitatea de intimitate).
* Evaluarea şi reevaluarea relaţiei adolescenţilor cu societatea în
timpul amânării acceptării responsabilităţii adultului.
* Intrarea într-o perioadă de experimentare cu roluri de adult.
1977-1983
Trei elemente privind identitate profesiunei
1. Consens general privind identitatea profesională
2. Legatul/moştenirea evoluţiilor teoretice şi empirice
3. Atitudinea binevoitoare a societăţii faţă de serviciile preventive şi
de dezvoltare.
Trei iniţiative
1. Perfecţionarea suplimentară a identităţii profesionale
2. A estima rolul profesiei în secolul 21 şi a fi dinamic/activ
3. A determina ce face pe un psiholog de consiliere să fie un
psiholog de consiliere

* Proiectul următoarei decade a Departamentului 17al APA

* Oferă indicaţii/informaţii cu rază de acţiune lungă
* Oferă declaraţii/afirmaţii pentru a media între consiliile etatizate şi
asociaţiile private
* Oferă documente de folosit pentru studenţii în formare
* Oferă orientări ale CP spre a considera rolurile, aspiraţiile şi
oportunităţile/ocaziile.

* 1977- A. Bandura propune Teoria auto-eficacităţii/eficienţei

→ * 1978- Pat Wolleat scoate „Opţiuni multiplicatoare şi înclinaţii (bias)
scăzătoare”
Se confirmă rolul neuromodulatorilor (endorfinele, peptidele).
Noi modele neurobiologice în special legate de afectivitate şi durere

* 1978- Krumboltz introduce Inventarul convingerilor privind cariera.

* 1980- R.Reagan recomandă „Războiul privind drogurile”
→ Problema consumului şi dependenţei de droguri începând din
1967-69.Se deschide un domeniu nou pentru consilierea
psihologică
* Selman dezvoltă Teoria acceptării perspectivei sociale
* Influenţa OMS
* Borow scrie „Felul în care eram: reflexii privind istoria călăuzirii
vocaţionale”

* 1980-2000

13
 Tragica distrugere a psihologiei române de către Ceauşescu în urma
„scandalului”provocat de Meditaţia Transcendentală 1981

* Schimbări în domeniul metodologiei

Diversitatea metodologică şi complexitatea/rafinamentul
Anii 1980: Chemarea la utilizarea unei analize statistice mai complexe,
inclusiv o trecere de la ANOVA la regresia multiplă.
În statistici, ANOVA este prescurtarea pentru analiza
dezacordului/contradicţiei (analysis of variance). Analiza contradicţiei
este o colecţie de modele statistice şi procedurile lor asociate, în care
contradicţia observată este împărţită în componente datorită diferitelor
variabile explicative. Tehnicile iniţiale de analiză a contradicţiei/varianţei
au fost dezvoltate de statisticianul şi geneticianul R.A. Fisher în anii 1920 şi
1930 şi uneori sunt cunoscute ca ANOVA lui Fisher sau analiza varianţei
lui Fisher, în care se foloseşte distribuţiei F a lui Fisher pentru stabilirea
testului de semnificaţie statistică.
1987: Fassinger introduce una dintre cele mai semnificative evoluţii
statistice, modelarea cauzală. Modelarea cauzală urmăreşte să avanseze
ipoteze rezonabile asupra relaţiilor cauzale dintre variabilele dependente şi
independente.
1992: P.P. Heppner, Kivlighan şi Wampold au publicat prima carte destinată
cercetării specifice a consilierii
1997: Hill, Tmhompson şi Williams publică un articol ce introduce o nouă
metodologie pentru cercetarea calitativă
* Intervenţiile, procesul şi rezultatele „consilierii”
1980-2000
Se urmăreşte intens dezvoltarea carierei şi comportamentul
vocaţional.
* Teoriile care au oferit o bază pentru lucrarea şi practica empirică
sunt emise de: Bordin, Dawis/Lofquist, Holland, Krumboltz şi Super.
* Apar patru reviste majore de specialitate :
Revista de comportament vocaţional
Revista trimestrială privind dezvoltarea carierei
Revista de dezvoltare a carierei
Revista estimării carierei (nouă în 1993).
* Continuă să fie aria cea mai empirică a cercetării şi practicii în
cadrul psihologiei „de consiliere”
* John Holland – oferă aplicaţii de cercetare şi practică în cartea sa
„Crearea alegerilor vocaţionale” (revăzută în 1997)
* Savickas a conturat două arii importante cu care domeniul continuă
să se lupte:
1. Convergenţa teoriilor existente ale evoluţiei alegerii
carierei.
2. Folosirea gândirii post-moderniste pentru a trece dincolo de
pozitivismul logic ca folosofie a ştiinţei pentru teoria şi cercetarea
asupra comportamentului vocaţional.
Postmodernismul este o reacţie pesimistă faţă de optimismul
entuziast al anilor 1960.Neagă valorile şi reperele trecutului dar şi
planurile de viitor. Neagă identitatea individului care se fragmentează
şi promovează modele destructuralizante(destructuralism post
structuralism)(Lyotard,Foucault,Baudrillard etc.)

14
 Avansările/promovările metodologice au fost o amprentă a
anilor 1980 şi 1990.
Procedurile meta-analitice, modelarea ecuaţiei structurale şi
modelarea ierarhică liniară au permis o mai profundă şi fiabilă
examinare a factorilor complecşi implicaţi în organizarea şi
dezvoltarea carierelor
Oliver şi Spokne au condus o meta-anchetă asupra a 58 studii
vocaţionale pentru a determina relaţia dintre caracteristicile
intervenţiei şi rezultat.
Astfel, diversitatea metodologică şi complexitatea cercetărilor
s-au dezvoltat în timpul acestei perioade de timp pentru a permite o
explorare mai eficientă a factorilor implicaţi în dezvoltarea carierei.
Rolul dezvoltării carierei în vieţile indivizilor anterior
marginalizaţi(cum ar fi femeile) a devenit un subiect important al
atenţiei în anii 1980 şi 1990. Două contribuţii teoretice majore în
acest timp au fost:cea alui Linda Goittfredson şi cea a lui Hacken şi
Betz care iau în considerare şi cariera femeilor
Aceste luări de poziţie se incadrează in valul al treilea al
mişcării feministe care a început la sfărşitul anilor 80 continuând
valul al doilea care a început prin anii 60 după eşecul primul val de la
începutul secolului XX
Consilierea muticulturală.
Psihologia a îmbrăţişat încetul cu încetul studiul problemelor multiculturale.
Psihologia cross-culturală a fost aria primară în care psihologia a examinat
cultura. Această abordare examinează în mod tipic două grupe naţionale
care nu sunt în acelaşi context social. Psihologia multiculturală este studiul
grupurilor culturale multiple în acelaşi context. Grupurile culturale se
influenţează unele pe altele atunci când sunt în acelaşi context sociocultural;
puterea acestei influenţe este larg dependentă de puterea şi situaţia pe care
grupurile culturale le au în societate. Toate grupurile culturale discutate în
acest manual au un statut de minoritate etnică. Astfel, psihologia
multiculturală este studiul nu numai al culturii, ci şi al problemelor
sociopolitice pe care le întâmpină persoanele minorităţii etnice în Statele
Unite. Deşi problemele cross-naţionale sunt imprtante în psihologie,
problemele ce se ocupă de persoanele cu multiple pregătiri culturale în
Statele Unite e posibil să afecteze mai mult viaţa majorităţii studenţilor
americani. Există numeroase manuale de psihologie cross-culturală, dar
foarte puţine cele care se adresează psihologiei multi-culturale în cadrul
unui singur context naţional şi sociopolitic.
Francis Cecil Sumner* - I-ul afro-american care a primit gradul de
Ph.D. în psihologie, 1920.
Joseph White, Ph.D. – „Părintele Psihologiei Negre”
Circa 200 psihologi au creat Asociaţia Psihologilor Negri care au
exprimat următoarele preocupări la Conferinţa APA în 1968:
1) APA trebuie să-şi integreze propria forţă de muncă
2) APA trebuie să faciliteze intrarea şi pregătirea avansată a afro-
americanilor
3) APA trebuie să-şi monitorizeze revistele lor pentru a elimina
temele rasiste neîntemeiate, neştiinţifice.
4) APA trebuie să stabilească un program în special pentru
preocupările psihologice ale minorităţii.
* 1968 Convenţia APA de la San Francisco, CA*

15
1982 până în prezent*
1973-1998 reflectă o preocupare semnificativă pentru utilizarea
diversele mostre culturale. Doar 11% din publicaţii s-au preocupat de
etnicitate în 1973, în timp ce 93% în 1998.
Autorii au sugerat că tendinţa în cercetarea multiculturală va continua
să crească în timp ce profesia noastră rămâne dedicată dezvoltării
comportamentului pozitiv şi rezultatelor emoţionale pentru o societate
tot mai diversă.
1971 Asociaţia Americană de Consiliere, Asociaţia pentru
Consiliere şi Dezvoltare Multiculturală.
1985 Asociaţia Americană de Psihologie, Departamentul 45:
Societatea pentru Studiul Psihologic al Problemelor Minorităţii
Etnice.
1994 Societatea Americană de Psihologie, Comitetul pentru
Populaţiile Subreprezentate Social şi Economic.
1982 Departamentele Profesionale Multiculturale în ACA, APA &
APS*
Conferinţe Profesionale Multiculturale
1983 Masa rotundă de iarnă a Universităţii Columbia privind
Psihologia şi Educaţia cross-culturală.
Terminarea războiului rece
Prăbuşirea comunismului
Debutul globalizării
1999 Prima Conferinţă Multiculturală şi Summit-ul la Newport
Beach,CA
2001 A doua Conferinţă Multiculturală APA şi Summit-ul la Santa
Barbara,CA
2003 A treia Conferinţă Multiculturală APA şi Summit-ul vor avea
loc la Hollywood, CA
*Probleme privind sexul şi preferinţa sexuală
* Anii 1960-1970: Rolurile femeilor se schimbă rapid şi se
ridică întrebările despre înclinaţia spre cercetarea psiologică.
* 1978: Psihologia Consilierii publică primul său număr special
privind bărbaţii consilierii .
* 1980-1990: Creşte cercetarea privind problemele femeilor;
cercetarea asupra problemelor consilierii aparţinând preocupărilor
gay, lesbiene şi bisexuale este doar la început; două reviste importante
în psihologia consilierii au publicat numere speciale dedicate
preocupărilor gay, lesbiene şi bisexuale.
* 1992: Literatura privind psihologia femeilor se dezvoltă ca şi t eoria
feministă
* Anii 1980: Investigaţiile se concentrează asupra proceseor
cognitive şi cuprind comportamentele atât a clienţilor cât şi a
consilierilor; cercetarea este caracterizată de creşterea rigorii
metodologice şi unei mai mari clarităţi în funcţionarea ideilor şi de
examinarea legăturii sistematice a evenimentelor procesului cu
rezultatele consilierii.
* 1984: Borgen identifică trei perspective teoretice ale tendinţei
generale care au fost cele mai cercetare din 1978-1982: modele de
influenţă cognitiv-comportamentale, psihologice sociale şi modele
analitice*
16
 O reprezentare matematică a unui proces, intenţie sau concept
printr- un număr de variabile care sunt definite pentru a reprezenta inputs,
outputs, stări interne ale intenţiei sau procesului şi un set de ecuaţii şi
inegalităţi ce descriu interacţiunea acestor variabile. Un model analitic este
o teorie matematică sau un sistem împreună cu axiomele sale.
Supraveghere/controlare – anii 1980
Supravegherea este folosită în consiliere, psihoterapie şi alte
discipline ale sănătăţii mintale ca şi în multe alte profesii angajate în lucrul
cu oamenii. Aceasta impune ca practicianul să se întâlnească regulat cu un
alt profesionist, nu neapărat superior, dar cu pregătire în profesia de
supraveghere/control, pentru a discuta asistenţa socială şi alte probleme
profesionale. Acest lucru este adesea cunoscut ca supraveghere şi consultare
clinică sau de consiliere. Scopul este de a ajuta practicianul să înveţe din
experienţa sa şi să progreseze în expertiză, ca şi să asigure un bun serviciu
pentru client sau pacient.
* Bartlett, Goodyear şi Bradley au editat un număr special al
revistei privind supravegherea/controlul consilierii care a discutat
modele teoretice şi a rezumat literatura de cercetare.
* Russell, Crimmings şi Lent au analizat literatura existentă de
supraveghere, cerând o mai mare specificitate a teoriilor, trecând
dincolo de stagiarii consilieri începători şi acordând o mai mare
atenţie problemelor valabilităţii externe.
* Modele specifice supravegherii au fost propuse (Loganbill,
Hardy & Delworth)
* Abordarea dezvoltării – Presupunerea de bază a fost că
supravegherea efectivă trebuie să ia în considerare nivelul de
dezvoltare al consilierului şi astfel să difere în funcţie de nivelul de
dezvoltare al stagiarilor (Stolenberg & Delworth).
Supraveghereas/controlarea – Anii 1990
* Numeroase cărţi importante privind supravegherea au apărut
(Bernard & Goodyear, 1992, 1998, Holloway, 1995, Stoltenberg,
McNeil & Delworth, 1997, Watkins, 1997).
* Cartea lui Watkins este o resursă excelentă dedicată
abordărilor teoretice ale supravegherii, modelelor pregătirii, cercetării
şi problemelor profesionale.
De-a lungul anilor 1980 şi 1990, Departamentul 17 a trecut
printr-o Schimbare extraordinară.***
* Aşa cum s-a propus de preşedintele de atunci George Gazda,
în 1986, a fost organizată şi s-a ţinut conferinţa naţională pentru
Psihologia Consilierii numită Planificarea Viitorului. O temă majoră
de-a lungul conferinţei a fost importanţa conştientizării tradiţionale a
psihologiei consilierii de a privi oamenii şi comportamentul lor în
cadrul unui context socio-cultural influenţat de variabilele culturii,
etnicităţii, genului, orientării sexuale, vârstei şi perspectivei socio-
istorice.
Recomandările de la această conferinţă au pus în mişcare un
şir larg de activităţi legate de educaţie/învăţământ şi
pregătire/calificare, ştiinţă, practică şi probleme profesionale care ar
afecta pe membrii şi conducerea Departamentului pentru mulţi ani.
* 1980-1985: Strădania pentru mai multe programe de
pregătire acreditate în psihologia de consiliere.

17
 Între 1980-1985 numărul de programe de pregătire acreditate
în psihologia de consiliere a crescut de la 22 la 44 şi prin 1995 erau
68 de programe acreditate. Din 1980-95 o creştere de peste 180%.
* În 1987, Preşedintele Lawrence Brammer s-a îndreptat spre
recunoaşterea realizărilor remarcabile ale mai multor membri
individuali. El a crescut premiile/distincţiile profesionale de la unu la
cinci inclusiv Premiul Leona Tyler şi alte premii care au recunoscut
profesioniştii tineri, realizările cercetării, practica remarcabilă şi
dizertaţiile deosebite.
Psihologia de consiliere a secolului 21 a fost larg
influenţată de:
(1) rapida diversificare culturală a Statelor Unite, (2)
conştientizarea faptului că programele de consiliere tradiţionale - de
remediere – intrapsihice nu sunt foarte eficiente când lucrează cu
clientela de astăzi şi (3) cere practicienilor din noul mileniu să
dezvolte strategii inovative pentru a face faţă necesităţilor clientelei
multi-culturale.
Un rol important pentru consilierea psihologică modernă îl are
dezvoltarea terorismului a cărui impact asupra stării psihologice a
populaţiilor mai ales din zonele critice este bine cunoscut.:El a
generat necesitatea unei asistenţe de consiliere psihologică având o
orientare specială
* Costurile medicale
* Din cauza creşterii costurilor medicale în anii 1990,
guvernul şi angajaţii au contractat din ce în ce mai mult serviciile
psihologice pentru organizaţiile de îngrijire ce au servit ca o entitate
care să crească responsabilitatea îngrijirii sănătăţii şi a reducerii
costurilor. Ca rezultat al acestei schimbări, Departamentul a fost silit
să se concentreze mai mult asupra practicanţilor independenţi

În timpul anilor 1980 Consiliul Programelor de Training în

Psihologia de Consiliere (CCPTP) a organizat şi dezvoltat un Manual
de Pregătire pentru Directorii Programului, concentrat asupra ajutării
programelor de training să interpreteze datele anuale ale studiului şi
să obţină acreditarea programelor psihologiei de consiliere.
Conducerea CCPTP s-a concentrat de asemenea asupra ameliorării
standardelor de rezidenţiat şi dezvoltarea experienţelor de trening
care a promis să crească competitivitatea solicitanţilor interni în
psihologia de consiliere
* La Conferinţa din Georgia din 1988, a fost abordată problema
conceptualizării modelelor de pregătire a doctoratului pentru
psihologii de consiliere. La această conferinţă, rezidenţiatul pre-
doctoral a devenit o componentă necesară a doctoratului în progologia
profesională. Asociţia Agenţiilor de Training a Centrului de
Consiliere (ACCTA) este o instituţie centrală în abordarea acesta şi a
altor nevoi de pregătire (training).
Din 1980 până în 1990, ACCTA a crescut ca număr de la 20 membri
la peste 120. Preocuparea sa centrală a rămas de a aduce laolaltă
directorii de training pentru a discuta despre învăţământul obişnuit şi
problemele de pregătire în centrele universitare de consiliere.
ACCTA a devenit o forţă sigură în cadrul psihologiei organizate, în
18
particular cu privire la pregătirea pre- şi post-rezidenţiat doctoral.
ACCTA a devenit foarte activă în acreditarea şi recomandarea
psihologilor profesionişti de consiliere atât la nivelul de master cât şi
la cel de doctorat.
…………………………………………..
Psihologia clinică şi de consiliere continuă să fie direcţia cea mai
largă studiată de studenţi de la psihologie. În cadrul acestei cariere
există un număr de diferite arii de specializări posibile. Acest lucru
ajută la a face cariera mai interesantă şi eficientă pentru studenţi, ca şi
să aducă o varietate în sarcinile zilnice ale unui psiholog. Natural,
există aspecte pozitive şi negative ale psihologiei clinice şi de
consiliere. Pe de altă parte, acest domeniu poate fi foarte
recompensator din punct de vedere personal; totuşi, el cere adesea
foarte eforturi de învăţare. Dintre gradele posibile câştigate de
studenţi, gradul de doctor oferă cea mai mare eficienţă în carieră, în
Cu toate acestea viitoarea perspectivă asupra gradelor de doctorat
prevede că ei vor fi mai puţin ceruţi pe piaţa de servicii decât
masteranzii. Mai multe state vor începe să ofere licenţa pentru
absolvenţii de masterat în viitor. În concluzie, domeniul psihologiei
clinice şi de consiliere este mereu în schimbare şi va continua să se
dezvolte atâta timp cât oamenii cer asistenţă psihologică.

19