Вы находитесь на странице: 1из 6

B Legea cosmopolitană ca o paradigmă

Cel mai evident contrast a menționatei apropieri este formulat de către cei care înaintează
legea cosmopolitană, pe care o consideră ca o ultima normă obiectivă a modernității. O astfel de
lege, ei dezbat, discută, că trebuie să fie bazată/fondată ca expresia a unei federații globale
democratice sau a democrației cosmopolitane. În conformitate cu aceasta, poziția națiunii este e
privită ca o etapă intermediară în evoluția instituțională a puterii publice. Acest concept se
bazează pe o lungă tradiție, care și-a lăsat amprentele în școala internațională de drept 1, la fel ca
și gîndirea politică, în general2. Premiza sa principală este că doar federația unei lumi
democratice, poate înainta legi care formează glabalizarea în conformitate cu nevoile umanității.
Nivelul politic internațional, la fel, trebuie să coopereze democratic, pentru a stisface principiul
democrației3. Această percepție rezultă dintr-o înțelegere fundamentală a drepturilor
democratice4, care se concentrează, în mare parte, pe autodeterminare. Doar o astfel înțelegere
empatică a democrației este capabilă să ceară o federație globală, ceva ce poate fi considerat
utopic5.
Totuși, cererea pentru o federație democratică globală poate fi legal construită din principiul
democratic inclus în constituțiile naționale. Dacă principiul este înțeles că necesită
autodeterminare, un deficit structural democratic, în era globalizării, apare. Multe state măsoară
impactul asupra indivizilor a altor state. Totuși, persoanele, non-cetățeni, aproape nu au
posibilitatea să-și înainteze interesele și preferințele în procesul democratic a statului în care se
află caatare. Împotriva acestui mediu, participarea și deschiderea către instituțiile democratice
globale poate suplini deficitele democratice în procesele de primire a deciziilor la nivel național.
Astfel, principiul democratic în constituțiile multor state poate fi prezentat ca mergînd către o
aproape înțelegerea Hegeliană a unui stat rațional.
Cele mai recente publicații privind legea internațională care prezintă o federație globală
acordă puțin spațiu principiului democratic6. Certcetările în alte discipline a fost mult mai
profilate în acest context7. Cheia pentru democratizarea global-internațională e deseori
considerată a fi instituția globală de natură parlamentară. O astfel de instituție ar cataliza
procesul global democratic și formația unui public global8. Nu-i rar întîlnit, ca Uniunea
Europeană să fie văzută ca un astfel de exemplu9. Constituțiile statelor-națiuni democratice
stabilite sunt uneori percepute ca lumini de direcție de nivel global, nu doar teoritic. Unii autori
promovează noile, dar puțin definitele, instituții pentru a lega democrația de un plan mondial10.
În ultimile modele, organelor reprezentative le sunt acordate roluri subordonate.

1
G. Scelle, Le Pacte des Nations et sa liaison avec Le Traité de Paix (1919), at 101 et seq., 105 et seq. and Précis de droit des gens (1932), vol.
1, at 188 et seq.; Schücking, ‘Die Organisation der Welt’, in W. van Calker (ed.), Festschrift für Paul Laband (1908), at 533 et seq.; whereas
Kelsen, the most significant representative of monism in international law, remains sceptical: see H. Kelsen, Peace Through Law (1944), at 9 et
seq.
2
See, e. g., E. Jünger, Der Weltstaat. Organismus und Organisation (1960).
3 Archibugi, ‘Principi di democrazia cosmopolita’, in D. Archibugi and D. Bettham (eds.), Diritti umani e democrazia cosmopolita (1998), at
66, 90 et seq. Some scholars consider national elections as hardly capa-ble of legitimizing important governmental decisions on the international
plane: cf. H. Brunkhorst, Soli-darität. Von der Bürgerfreundschaft zur globalen Rechtsgenossenschaft (2002), at 20
4
F. Müller, Demokratie zwischen Staatsrecht und Weltrecht (2003), at 11 et seq.; J. Habermas, Faktizität und Geltung (1992), at 532 et seq. and
passim: Offe and Preuß, ‘Democratic Institutions and Moral Resources’, in D. Held (ed.), Political Theory Today (1991), 143 et seq.
5
Presented as an outright ethical obligation by O. Höffe, Demokratie im Zeitalter der Globalisierung (2nd ed., 2002), 267
6
Cf. B. Fassbender, ‘The U.N. Charter as a Constitution’, 36 Colum JTL (1998) 574 and UN Security Coun-cil Reform and the Right of Veto. A
Constitutional Perspective (1998), at 301 et seq. (1998); Hobe, supra note 8, 281; J. Delbrück, ‘Wirksameres Völkerrecht oder neues
“Weltinnenrecht” ’, in J. Delbrück, Die Konstitution des Friedens als Rechtsordnung (1996), at 318 et seq.; but see also his more recent piece
‘Exer-cising Public Authority Beyond the State’, 10 Indiana Journal of Global Legal Studies (2003) 1, at 29, 37 et seq.
7 The theoretical scope of approaches is evident when comparing O. Höffe’s Kantian focused book Demokratie im Zeitalter der Globalisierung,
supra note 70, with the Hegelian approach taken by H. Brunkhorst, Solidarität, supra note 68, at 110 and 184.
8 For concrete proposals see Archibugi, supra note 68, at 98 et seq., 109; also D. Held, Democracy and the Global Order (1995), at 278 et seq.
and ‘Kosmopolitische Demokratie und Weltordnung. Eine neue Tagesordnung’, in M. Lutz-Bachmann and J. Bohman (eds.), Frieden durch
Recht (1996), at 220 et seq., 232.
9 Early on see J. Monnet, Memoires (1976), 617; also Petersmann, ‘The Transformation of the World Trading System through the 1994
Agreement Establishing the World Trade Organization’, 6 EJIL (1995) 161, at 221
10 Müller, supra note 69, at 143
În așa fel, procesul legislativ în conformitate cu legea contemporană internațională este
considerat nesatisfăcător și în nevoie de nevoie de o bază democratică mai solidă. Mulți savanți
pun accentul pe organizațiile care operează transnațional, non-guvernamental, pe care le
consideră ca nuclee a unui viitor public democratic global care ar înființa instituțiile democratice
globale11.

C Legea internațională de cooperare, ca paradigmă

O a treia școală de gîndire promovează cooperarea intensivă printre statele-națiuni


democratice și se focusează, caatare pe legea internațională de cooperare. Principalul credo este
că statul-națiune democratic este și rămîne principala structură pentru realizarea principiului
democrație precum și ca punct de susținere a unui(pentru) sistem intrenațional. Statul –națiune
este considerat capabil să gestioneze provocarea globalizării în cooperațiune strînsă (inclusiv
integrarea parțială) cu alte state și cu ajutorul organizațiilor internaționale12. În cursul
globalizării, statul națiune a fost slăbit și fragmentat. Oricum, cele două premise principale a unei
democrații funcționale într-un stat-națiune sunt considerate a rămîne intacte:13 alegerie naționale
și instituțiile parlamentare continuă să adopte legi o suficientă cantitate de legi democratice și
statul își păstrează capacitatea să-și promoveze voința asupra unei societăți naționale.
Conform legislației constituționale germane, transparența Germaniei către regimurile legale
internaționale de natură cooperativă este cerut conform constituției14. Același lucru este valid și
pentru Uniunea Europeană15. Astfel de transparență poate fi dedusă din principiul democratic
constituțional. Argumentul este similar celui deja prezentat cu respect către democrația
cosmopolitană. Deducerea este bazată pe niște înțelegeri fundamentale a drepturilor democrației,
care nu include doar cetățeni, dar necesită, pentru a minimiza heteronomia, ca preferințele și
interesele a străinilor (non-cetățeni) afectați să fie luate în considerație16. Totuși, legea
internațională își capătă o semnificație proprie și specific democratică, indisponibilă pentru legile
domestice, deoarece legile internaționale este un instrument standardizat pentru a da non-
cetățenilor voce în procesul legislativ național17.
Acestă școală de gîndire se distinge din suveranitatea statală, deoarece nu i-a în considerație
transparența către legea și politica internațională ca un dezavantaj pentru democrație. Din contra,
în concordanță cu această viziune, o astfel de transparență capătă un potențial democratic pe care
un stat închis sau hegemon nu-l poate obține. Pierderea autodeterminării naționale este
compensată prin participarea transnațională mai mare.
Diferența fundamentală dintre această școală de gîndire și cea cosmopolitană este în faptul că
instituțiile globale democratice sunt considerate nefolositoare, ca proiecte legale și politice, și
normativ problematice. În conformitate cu Kant o federație mondială este înțeleasă ca potențial
despotică18 ca o poziție la a patra școală de gîndire, supremația statului se presupune a fi

11
Brunkhorst, supra note 68, at 209 et seq.; Müller, supra note 69, at 139.
12
As a form of ‘global governance’, cf. Enquête Commission, ‘Summary’, supra note 8, at 76 et seq.; König, ‘Governance als Steuerungskonzept’, in K.
König et al., Governance als entwicklungs- und transformations-politisches Konzept (2002), at 9 et seq.
13
Walter, ‘Constitutionalizing (Inter)national Governance’, 44 GYIL (2001) 170 et seq.
14
According to the preamble, the Basic Law is: ‘… moved by the purpose to serve world peace as an equal part of a unified Europe’; in detail see Mosler,
‘Die Übertragung von Hoheitsgewalt’, in J. Isensee and P. Kirchhof (eds.), Handbuch des Staatsrechts der Bundesrepublik Deutschland (1992), vol. 7, §
175, para. 14; Tietje, supra note 14, 1087.
15
Art. 11 EU Treaty. This idea is even more forcefully expressed through the European Draft Treaty estab-lishing a Constitution for Europe, Art. 3 (4),
III-193.
16
See S. Langer, Grundlagen einer internationalen Wirtschaftsverfassung (1995), at 23 et seq., 51; for an appropriate understanding of the concept of
sovereignty see Dahm, Delbrück and Wolfrum, supra note 4, at 218 et seq.; R. Wahl, Verfassungsstaat, Europäisierung, Internationalisierung (2003), 17.
This notion is also expressed in BVerfGE 83, 37, 52.
17
Some reports of the WTO’s Appellate Body seem to be inspired by this understanding: see WTO Appellate Body Report, Standards for Reformulated
and Conventional Gasoline, AB-1996–1, WT/DS2/AB/R (29 Apr. 1996); United States – Import Prohibition of certain Shrimp and Shrimp Products,
Recourse to Article 21.5 of the DSU by Malaysia AB-2001–4, WT/DS58/AB/R (21 Nov. 2001).
18 Kant, ‘Zum ewigen Frieden’, in I. Kant, Kleinere Schriften zur Geschichtsphilosophie, Ethik und Politik (K. Vorländer (ed.), 1964), at 115, 147.
continuată peste toate sferele societății. Această școală de gîndire atrage suportul majorității
savanților în domeniul dreptului, inetrnațional. În aceasta, două poziții pentru determinarea
forumului cuvenit de cooperare pot fi distinse: modelul unitatrian de legitimare și modelul
pluralist de legitimare.

1) modelul unitatrian de legitimare.

Conform primei poziții, principiul democratic este realizat instituțional doar prin
alegerile electoratului. Toate activitățile publice dobîndesc o calitate democratică doar
cînd sunt făcute (excepțional) de către cetățeni (prin referendum) sau pot fi urmărite pînă
la decizia subiectelor alese19. În conformitate cu această înțelegere, legitimația
democratică a legii internaționale poate fi îmbunătățită printr-un mai bun control
parlamentar a executivului20, stabilirea instituțiilor internaționale de natură parlamentară21
sau referendum.
Implicării a celor afectați sau altor subiecte civile în procesul de luare a deciziilor
nu este atribuită nici o relevanță pozitivă pentru democrație, de către modelul unitarian. În
loc de aceasta, vede principiile democratice ca împrăștia o lumină negativă asupra unor
astfel de proceduri de participare, deoarece ele prezintă o potențială amenințare pentru
lanțul de legitimare democratic. Acest punct deosebește această poziție de cît celelalte
descrise mai sus: participarea civilă (în particular cea a organizațiilor non-
guvernamentale) nu poate întări pilonii democratici a legii internaționale sau a politicilor
internaționale. Nu sunt prevăzute proceduri care să dezvolte pînă acum participări civile
în conformitate cu cerințele principiilor democratice, peste toate cerințele egalității
democratice.22
Astfel, transparența democratică ce ține de interesele cetățenilor altor state este
continuată prin procedura vis-a-vis de cooperarea guvernamentală precum și a subieților
internaționali care sunt esențial controlați de guvernele naționale. Totuși, caracterele
tehnocratice și executive a proceselor politice internaționale nu sunt privite în această
structură, ca problematice, conform principiului democrației. Cu toate acestea o legalizare
internațională viitoare și o dezvoltare precisă a organizațiilor internaționale către o
autonomie mai accentuată23 nu ridică semne de alarmă.
Premisa de bază a acestei poziții este că legalizarea internațională adițională și un
mai autonom proces legislativ internațional sunt obligatorii pentru a ține pasul cu
globalizarea. Limitările democrației naționale nu constituie principalele probleme
legislative în legea internațională. Scopul este protecția lucrului legii și a drepturilor
fundamentale.24 Această înțelegere poate fi rezumată în felul următor: Nu poate exista o
federație mondială democratică, dar poate exista o lume a democrațiilor cooperative de

19
The ‘chain of legitimation’ is a core concept of German constitutional law; see Böckenförde, ‘Mittelbare/ repräsentative Demokratie als eigentliche
Form der Demokratie’, in G. Müller (ed.), Festschrift für Kurt Eichenberger (1982), at 301 et seq., 315; this has been important in numerous decisions
of the Federal Constitutional Court, see most recently BVerfG, Az.: 2 BvL 5/98 5. Dec. 2002, available at http://
www.bundesverfassungsgericht.de/cgi-bin/link.pl?entscheidungen, at n. 156 with further references concerning earlier decisions.
20
Cf. Wolfrum, ‘Kontrolle der auswärtigen Gewalt’, 56 Veröffentlichungen der Vereinigung der Deutschen Staatsrechtslehrer (1997) 38, at 45 et
seq., 61 et seq.; furthermore see Hailbronner, ‘Kontrolle der auswärtigen Gewalt’, 56 Veröffentlichungen der Vereinigung der Deutschen
Staatsrechtslehrer (1997) 7.
21
See Kadelbach, ‘Die parlamentarische Kontrolle des Regierungshandelns bei der Beschlußfassung in internationalen Organisationen’, in R. Geiger
(ed.), Neue Probleme der parlamentarischen Legitimation im Bereich der auswärtigen Gewalt (2003), at 41, 53, 56 et seq.; for an overview of the
relevant international practice see H. Schermers and N. Blokker, International Institutional Law (3rd ed., 1995), § 558 et seq. Lindemann,
‘Parliamentary Assemblies, International’, in R. Bernhardt (ed.), Encyclopedia of Public Inter-national Law (1997), vol. 3, 892–898; Walter,
‘Parliamentary Assemblies, International’, Addendum, in ibid., 898–904.
22
Stoll, supra note 47, V A 4 b, VII.
23
Uerpmann, supra note 41, at 565 et seq.
24
Cf. Bourgeois, ‘On the Internal Morality of WTO Law’, in A. von Bogdandy et al. (eds.), Liber Amicorum Claus-Dieter Ehlermann (2002), at 39 et
seq. Frowein, ‘Issues of Legitimacy around the United Nations Security Council’, in J. Frowein et al. (eds.), Festschrift für Tono Eitel (2003), at 121, 122
et seq.
succes; scopul școlarizării contemporane este să contribuie la realizarea acestor
obiective.25

2) Modelul pluralist de ligitimare: Societatea civilă la etapa de mijloc

Cea dea doua poziție crede că legea internațională de cooperare poate crește substanțial
legitimitatea democratică a legii internaționale dacă noi forme a participării civice sunt adoptate.
Astfel de forme, mergînd peste alegeri și referendumuri, sunt posibile căi pentru realizarea
principiului democratic și a răspunsurilor adecvate către deașarea proceselor internaționale de la
controlul parlamentar național.26 Premisa inițială este că aprobarea accesului la participare pentru
organizațiile non-guvernamentale, ca exponente a societății civile internaționale, reprezintă
strategia primordială pentru înaintarea principiilor democratice pe plan internațional,27 ca nucleu
de obicei este înțelegerea fundamentală a drepturilor democrației concentrate către oportunitatea
de partcicipare a individului în parte, dar această poziție, uneori, atrage teorii neo-corporative ale
democrației. 28
Problema centrală instituțională pentru apropierea pluralistă ține de dezvoltarea sistemelor de
luare a deciziilor în așa fel ca subiecții civili să poată participa în procedurile internaționale și în
final în procesul legislativ internațional, cuprinzînd interese sociale, preferința și valori. În
această poziție prezintă nevoia pentru transparența a policilor internaționale, aceste fiind văzute
ca inapte pentru intervenția democratică efectivă a unei societăți civile transnaționale incipiente.

D Democrația după înlăturarea supremației politicilor

Toate înțelegerile precedente se bazează pe premisa supremației politicilor peste sferele


sociale. Totuși, multe diagnoze ale savanților arată către o pierdere a acestei supremații, găsind
în loc de aceasta o nouă dezordine rezultată din diferențiere și fragmentarea predominantă. Unii
chiar merg atît de departe încît proclamă că lumea decade pînă la o stare în care cere nivelul
evului mediu.29 Supremația statului-națiune peste alte sfere sociale, s-a dovedit a fi substanțial
erodată, conducînd către inabilitatea statului de ași organiza societatea efectiv. Orice concepție
care prevede realizarea democrației prin supremația unor politici zădarnice în era globalizării.
Cu referință la viitorul democrației, majoritatea reprezentativilor acestei idei sunt de acord
că democrația organizată prin proceduri statale și-a pierdut mult din semnificație. În conformitate
cu aceasta apatia politică a multor cetățeni apare intiuitiv-perceptivă. Unii chiar prezic sfîrșitul

25
This also appears as the vision of Habermas, ‘Hat die Konstitutionalisierung des Völkerrechts noch eine Chance?’, in: J. Habermas, Der gespaltene
Westen (2004), at 113, 134 et seq., 137 et seq.

26
Of particular interest in recent years has been civil actors’ access to the WTO Dispute Settlement mecha-nism: Mavroidis, ‘Amicus Curiae Briefs
before the WTO: Much Ado about Nothing’, in Liber Amicorum Claus-Dieter Ehlermann, supra note 89, at 317 et seq., and Steger, ‘Amicus Curiae:
Participant or Friend? The WTO and NAFTA Experience’, in ibid., at 419 et seq.; Ascensio, ‘L’amicus curiae devant les juridic-tions internationales’, 105
Revue générale de droit international public (2001) 897.

27
Enquête Commission, supra note 8, at 439 et seq.; Bryde, ‘Konstitutionalisierung des Völkerrechts und Internationalisierung des Verfassungsrechts’,
42 Der Staat (2003) 1, at 8 et seq.; Khan, ‘The Anti-Globalization Protests: Side-show of Global Governance, or Law-making on the Streets?’, 61
Zeitschrift für ausländisches öffentliches Recht und Völkerrecht (Heidelberg Journal of International Law) (2003) 323; Charnovitz, supra note 33, at 299;
I. B. Boutros-Ghali, An Agenda for Democratization (1997), Sales No. E.97.1.3, at 29, and 34 et seq.

28
This latter understanding informs the EU Commission’s White Paper on European Governance: see COM(2001)428 final, available at
http://europa.eu.int/eur-lex/en/com/cnc/2001/com2001_0428 en01.pdf.

29
Cf. above, Section 3A3.
deomocrației.30 Școlarizarea dreptului public nu poate nega astfel de prezicere. Dacă se
dovedește de a fi convingătoare, o reorientare fundamentală a școlarizării constituționale și a
practicii constituționale ar fi recomandată, cerînd, spre exemplu, aplicația orizontală a drepturilor
fundamentale ca instrument de protejare a individualilor de la încălcările din partea subiecților
privați.31 Mai mult ca atît, pentru ca legea constituțională să-și realizeze principiile de bază prin
întreaga societate,32 noi instituții legale ar trebui să fie stabilite.
Indiferent premizei prezise de către supremația politicilor, mai sunt propuneri pentru
menținerea democrației în această nouă configurație. Aceste pot fi descrise mai bine ca țintind
către controlul oricărui subiect puternic. Gunther Teubner susține formarea unui nou sistem de
separare a puterilor livrat de către sisteme sociale separate și competitive. Aceste sisteme la
rîndul lor sînt văzute ca în răspundere față de principiul democratic prin formarea constituției
social dualiste. Orice astfel de sitem este dispărțit în sfere care permit participarea indivizilor și o
sferă organizațională care verifică celelalte sisteme.33 La fel este dat în dezbatere că democrația
poate fi menținută prin alte căi inovative radicale, spre exemplu prin punerea la bază a noii legi
care ține mai puțin de deciziile subiecților publici, și mai mult dintr-o evoluare spontană în
interiorul unei societăți internaționale. Exemplul primordial este presupusa urgență a normelor
legale ca rezultat a nemulțumirii societății intenaționale ca răspuns la unele situații specifice. 34

5 Perspectivele viitoarelor cercetări

Școlarizarea furnizează, pentru orice analiză divergentă a impactului globalizării formelor


existente a democrației, și propune diferite strategii pentru răspundere la provocările presupuse.
Multitudinea și divergența opiniilor ar trebui, avînd în vedere natura difuzorie a fenomenului și
dinamica dezvoltării sale, să fie binevenită: protejează împotriva percepției problemei prea de
aproape și optării grăbite pentru a strategie care ar face mai mult rău decît bine.
Se înțelege, provocarea globalizării democrației devine cea mai importantă provocare a
teoriei democratice-fie pe plan legal, politic sau filosofic.35 Contribuțiile viitoare în acest
domeniu ar trebui să țintească către o transparență în formularea propriilor premise. În această
lume face mai ușor evaluarea posibilelor interpretații a strategiilor curente de lege pentru
dezvoltarea lumii.
Totuși, nu se poate aștepta că o înțelegere, pe o oarecare teorie democratică pentru domeniul
transnațional, va apărea în sfîrșit. Teoriile uneori dispar, dar nicdecum nu sunt abandonate.
Oricum, odată ce diefrite poziții sunt înțelse, geniul pragmatic al școlarizării legale ar putea găsi
aranjementele instituționale care ar corespunde majorității teoriilor. Două concepte de bază a
legii publice germane, spre exemplu, statul și statutul, leagă înțelesuri radical diferite a

30
J.-M. Guéhenno, Das Ende der Demokratie (1994), at 13 et seq., 162 and passim; see similarly Böckenförde, supra note 52, at 116; Dahl, ‘Can
International Organizations be Democratic?’, in I. Shapiro and C. Hacker-Cordon (eds.), Democracy’s Edges (1999), at 19 et seq.

31
Thürer, ‘Modernes Völkerrecht: Ein System im Wandel und Wachstum – Gerechtigkeitsgedanke als Kraft der Veränderung?’, 60 Zeitschrift für
ausländisches öffentliches Recht und Völkerrecht (2000) 557, at 587 et seq.; Teubner, ‘Globale Zivilverfassungen: Alternativen zur staatszentrierten
Verfassungstheorie’, 63 Zeitschrift für ausländisches öffentliches Recht und Völkerrecht (2003) 1, at 4 et seq.; Guéhenno, supra note 95, at 14.

32
This is a core concern of European public law scholarship
33
Teubner, ‘Privatregimes: Neo-spontanes Recht und duale Sozialverfassung in der Weltgesellschaft’, in
D. Simon (ed.), Festschrift für Spiros Simitis (2000), at 437, 447 et seq. and ‘Globale Zivilverfassungen’, supra note 96, at 25 et seq.

34
Teubner, ‘Globale Bukowina’, supra note 35, at 255; Fischer-Lescano, ‘Globalverfassung: Verfassung der Weltgesellschaft’, 88 ARSP (2002) 349, at 356 et seq.;
see also Reisman, ‘A Critique of International Treaty Making’, in R. Wolfrum (ed.), The Development of International Law in Treaty Making (forthcoming).

35
The need to look much more deeply into the issue of democracy is also triggered by an understanding of international law as public international law.
The essence of public law is its authoritative nature, i.e. its binding nature irrespective of the consent of the addressee. Therefore, the issue of legitimacy,
which pro-vides normative reasons for this authoritative nature, takes on increasing importance. Yet, the foremost ground of legitimacy is – in the
European perspective – the respect for the principle of democracy.
legitimărilor. Școlarizarea legii publice, sub formă de o construcție dogmatică a contribuit la
așezarea fundamentelor pentru un sistem de legi public larg acceptat. Poate că dovedind
superioritatea școlarizării dogmatice sau formale peste teoriile legale și politice ca măsuri de
rezolvare a unor probleme concrete. 36Dacă legea școlarizării internaționale ar surveni în
dezvoltarea unor astfel de concepte de legătură, care nu ar fi o mică îndeplinire. Oricum, pentru a
fi auzit într-o comunitate de lege internațională globalizată orientată către școala anglo-saxonă
internațională de lege, ideiile bune probabil nu vor fi de ajuns. Juriștii internaționali a europei
continentale la fel au nevoie de o platformă organizațională comună, care ar putea fi furnizată de
societatea europeană internațională de lege recent stabilită.37

36
For a non-formal view of the achievements of formalism, see M. Koskenniemi, The Gentle Civilizer of Nations (2002), at 502 et seq.

37
See the website of the European Society of International Law at http://www.esil-sedi.org.